UNIVERSITATEA „OVIDIUS”

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

„SFÂNTUL APOSTOL ANDREI”

EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORT

STUDENT: BARBĂLATĂ SEBASTIAN-IONUŢ

ANUL II
Noţiuni referitoare la educatia fizică

Educaţia fizică „este o activitate umană de practicare sistematica şi conştientă a

exerciţiilor fizice, desfăşurată sub formă de proces instructiv - educativ bilateral, în vederea
realizării unor obiective (de diferite niveluri/ranguri) bine precizate, dintre care prioritare sunt
următoarele două:
•perfecţionarea dezvoltării fizice/corporale a subiecţilor (preşcolari, şcolari, studenti
etc);
•perfecţionarea capacităţii motrice ("deprinderi şi priceperi" şi"calităţi motrice") a
subiecţilor".
Rolul educatiei fizice a fost evidentiat si sustinut din antichitate si pana in zilele
noastre, la fel si sportul ca mijloc de consolidare a personalitatii umane. Sunt suficiente
argumentele ce vin in sprijinul sustinerii acestei idei a unor mari ganditori si pedagogi ai
timpurilor.
In Antichitate si Evul Mediu educatiei fizice i s-a dat o mai mare sau mai mica
importanta avand un loc important in idealul educational si implicit in dezvoltarea
psihosomatica si biologica a personalitatii. In perioada moderna s-a pus un accent mai mare
asupra sportului profesionist si in mai mica masura educatiei fizice si corporale, iar in etapa
contemporana si, mai ales, in prezent educatia fizica si rolul acesteia sunt din ce in ce mai
mult revigorate.
Este salutara initiativa Guvernului Romaniei de a introduce in mod obligatoriu orele
de educatie fizica in toate formele de invatamant, prin aceasta conservandu-se si
consolidandu-se, totodata, potentialul biologic si sanogenetic al populatiei, astfel educatia
fizica ocupa un loc important in planul de invatamant alaturi de celelalte discipline si
activitati instructiv-educative.
In consecinta educatia fizica nu vizeaza un scop limitat, intrinsec, acel al dezvoltarii
fizice ci, din contra, educatia fizica - parte componenta a unui sistem - actioneaza
concomitent cu celelalte laturi asupra dezvoltarii integrale a personalitatii, stimuland si
fortificand calitatile psihofizice ale acesteia.
 In esenta educatia fizica este formata dintr-un ansamblu de actiuni care contribuie la
dezvoltarea personalitatii elevului prin potentarea calitatilor psihofizice ale acestuia si prin
asigurarea unui echilibru intre ele. Ca atare optica potrivit careia educatia fizica ar fi doar un
mijloc de destindere si o dexteritate dupa o activitate intelectuala mai intensa nu are un temei
stiintific si nici nu este validata de practica.
Trebuie spus ca in sistemul valorilor unei societati, sanatatea biologica cu indicatorii
ei - tonusul si forta fizica, armonia si frumusetea organismului, vigoarea biopsihica si starea
de echilibru psihosomatic - este una dintre valorile vitale care intersecteaza cu sanatatea
naturii (a mediului ambiant) si sanatatea mintala a omului. Prin aceasta dubla necesitate,
educatia fizica si sportiva este conditionata ereditar si ambiental.
Procesul de învăţământ, ca proces ce realizează educatia întregii populatii şcolare,
rezolvă, în ceea ce priveşte educaţia fizică, următoarele obiective finale:
- asigură păstrarea şi întreţinerea stării de sănătate prin folosirea exerciţiului fizic în
combinaţie cu factorii naturali de călire (aerul, apa, soarele etc.) în scopul creşterii
potenţialului de muncă fizică şi intelectuală şi în scopul formării personalităţii şi caracterului;
- asigură dezvoltarea fizică normală şi armonioasă; - asigură recrearea, refacerea,
recuperarea organismului elevilor;
- creşte capacitatea de efort şi rezistenţă la îmbolnăviri;
- asigură însuşirea deprinderilor şi priceperilor de mişcare generală şi specifică
ramurilor de sport;
- asigură dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice şi aptitudinilor morale şi de voinţă;
asigură formarea obişnuinţei de practicare liberă a exerciţiilor fizice.
Finalităţile, obiectivele educaţiei fizice şi sportului sunt subordonate celor ale
educaţiei generale şi sunt impuse de nevoile sociale.