1. EVALUAREA ÎN ACTIVITĂŢILE MOTRICE 1.1.

FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EVALUĂRII Toate activitatile umane importante (si nu numai) presupun un proces de evaluare stiintifica sau empirica, inclusiv în educatie si, implicit, în educatia fizica, componenta a educatiei generale. 1.1.1. ASPECTE EVOLUTIVE ALE EVALUĂRII  Scurt istoric al evaluarii Evaluarea a fost folosita înca din cele mai vechi timpuri, ea aparând odata cu actiunea pedagogica de instruire, în evolutia tehnicilor de evaluare, m speciaf a randamentului scoîar, se pot distinge câteva etape. In gândirea filosofica a Antichitatii, gasim primele idei referitoare la necesitatea masurarii unor componente ale procesului de formare a omului. Platon preconiza ca selectarea celor mai apti pentru cariera militara sa se faca pe baza însusirilor acestora. Pe masura ce activitatea de educare a tinerei generatii se contureaza ca activitate sociala specifica, ea începe sa includa actiuni de verificare si apreciere a rezultatelor obtinute. Psihotehnica - stiinta bazata pe folosirea testelor. La început, testele aveau ca orientare dominanta investigarea psihicului uman, apoi au fost folosite pentru masurarea dezvoltarii psihomotrice, a inteligentei, aptitudinilor si cunostintelor elevilor. Aparute si cristalizate în secolul XX, acestea pot fi grupate în: Perioada "testelor", care a durat de la sfârsitul secolului al XlX-lea pâna în 1910, s-a caracterizat prin trecerea de la masuratori subiective individuale si aleatorii la teste standardizate. Perioada "masurarii", cuprinsa între 1910 si 1930, în care se continua perfectionarea testelor. Desi aceste teste au marcat un progres evident în privinta exactitatii masurarilor, ele nu au eliminate erorile produse în aprecierea rezultatelor. Faptul ca li s-au conferit "virtuti" pe care nu le aveau, a condus la aplicarea lor abuziva într-o anumita perioada si, în consecinta, la ignorarea altor modalitati de cunoa 13513p1522n stere a elevilor. A fost neglijata mai alesutilizarea si dezvoltarea tehnicilor de apreciere a altor rezultate scolare, în afara de cunostintele acumulate care erau mai usor cuantificabile, cum ar fi diferite capacitati, trasaturi de personalitate etc. Perioada "evaluarii", care a debutat în 1930, s-a definit prin încercarea de a descoperi elevul în totalitate. In aceasta perioada, începe sa fie pusa în practica ideea ca, pe lânga cunostintele asimilate în procesul de instruire, sunt explorate si alte laturi ale comportamentului elevilor: atitudinile, interesele, aspectele emotionale, în acest fel, aria continutului si a metodelor proprii actiunii de evaluare se îmbunatateste considerabil. Se produce o schimbare esentiala care marcheaza trecerea de la masurarea si evaluarea cu precadere globala, finala, cu accent pe

Radu). sociologi. G. În acest sens. constituindu-se ca ramura a sistemului stiintelor pedagogice. au existat preocupari din partea multor specialisti ai domeniului. deoarece este o antrepriza stiintifica apta sa ne duca la determinarea gradului în care obiectivele dinainte fixate în program au fost atinse sau nu. punctul de plecare în autoreglarea sistemului. principiul sau de functionare. G. Radu. printre care: A. catre o evaluare realizata sistematic. Pieron.1. T. Muster. duc la cresterea importantei actului de evaluare. V. D. I. M. S. . Firea. În sfera evaluarii procesului de educatie fizica. SNE etc. E. Mastings.  Contributii la evolutia teoriilor evaluarii Extinderea evaluarii asupra conditiilor si factorilor de care depind rezultatele obtinute. de Landsheere. B. remarcam interesul acordat acestei probleme de unii specialisti din tara noastra. câtiva dintre autorii preocupati de acest domeniu fiind: H. Barrow. F.2. R. Vintanu). Hazgan. Jinga. în ultima analiza ea constituie chiar una din conditiile de desfasurare a unui proces instructiv-educativ. Aceeasi caracteristica se constata si pe plan mondial. Dragnea. evaluarea devine un moment al procesului ca atare. CONCEPTUL DE EVALUARE  Definitii ale evaluarii "Evaluarea reprezinta un act prin care se realizeaza ameliorarea permanenta a sistemului. Cerghit. SUVA. daca deciziile luate se justifica sau nu" (N. Epuran. Se poate afirma ca problematica evaluarii a constituit si constituie o preocupare importanta pentru pedagogi. Pavelcu. "Evaluarea este procesul de determinare a ariilor care ne permit sa judecam daca decizia a fost bine facuta ori nu. cum ar fi: V. psihologi si alti specialisti în problemele evaluarii. Numeroasele cercetari care au contribuit la dezvoltarea teoriei evaluarii au fost materializate prin redactarea unor lucrari de referinta în domeniu sau prin crearea si utilizarea unor sisteme de evaluare în educatia fizica: EUROFIT. P. T. ca domeniu de investigare cu o problematica proprie. I. în acest sens. "Evaluarea este parte integrala si esentiala a programului educational. Horghidan. precum si conceperea si emiterea recomandarilor bazate pe analiza informatiilor respective" (Alkin). determinând schimbari în obiectivele activitatii si în strategia folosita" (I. H. interes concretizat în numeroase studii publicate în "Revista de pedagogie". Popescu. dar si asupra unor aspecte de macrosistem. integrata în toate secventele actului pedagogic si orientata spre masurarea tuturor produselor (rezultatelor) actiunii de educatie. sa realizam selectarea si colectarea informatiilor necesare prin analiza si subsumarea acestora. în "Tribuna învatamântului" sau într-o serie de lucrari de referinta. Bloom. I. care devine parte esentiala a programelor educationale.informatia acumulata. Ideile pedagogice referitoare la evaluarea actiunii de instruire s-au cristalizat. McGee. 1. SUVAD.

în sensul ca se realizeaza o reglare continua. evaluarea nu trebuie conceputa numai ca un control al cunostintelor. deoarece se prezinta ca o preocupare continua a celor angajati în activitatea de a recepta efectele actiunii. o conditie de ameliorare continua a procesului care trebuie evaluat.prin procesul de evaluare se urmareste evaluarea procesului. este logic sa se foloseasca o forma de evaluare periodica. Ea face ca acest proces sa devina <un demers în spirala>. judecati care au în vedere anumite criterii si care reprezinta în acelasi timp scopul masurarii" (M.aceste procedee asigura mentinerea unei maxime eficiente în functionarea sistemului. ele trimitând la obiective. la ameliorarea functionalitatii sistemului si la luarea deciziilor necesare reglarii actiunii acestuia. Lindeman (1979): . .este parte integranta a unui sistem de relatii educationale."Evaluarea rezultatelor constituie un moment necesar si central al procesului instructiveducativ. deci. daca sistemul are obiective si daca operatorii sistemului sunt preocupati de realizarea obiectivelor. este procesul prin care se delimiteaza.este un act necesar si obligatoriu în conducerea unui sistem care are obiective clare si precise. . elevii dobândind confirmarea prestatiei lor pe parcursul procesului. o ameliorare permanenta a functionalitatii sistemului" (Centre pour la Rechereche et l'Innovation dans l'Enseignement).este ca un feed-back în cadrul sistemelor bio-psiho-sociale. Toate aceste formulari au o componenta asemanatoare. . la evaluarea produsului.procesele evaluative ofera jaloanele de control pentru întregul sistem si pentru portiuni individuale ale sistemului. . ci si ca o cale de perfectionare ce presupune o strategie globala asupra formarii.  Elementele definitorii ale evaluarii Acestea au fost prezentate de R.  Caracteristicile evaluarii .o anumita forma de evaluare trebuie sa fie parte din modul de functionare al oricarui sistem care functioneaza bine. evaluarea efectuata în interiorul sistemului genereaza informatii care au o functie de autoreglare pentru cresterea eficientei. astfel încât realizatorii sa fie siguri ca obiectivele sunt pe cale de a fi realizate. .este o pârghie de apreciere a obiectivelor. . se obtin si se utilizeaza informatii utile privind luarea unor decizii ulterioare. astfel. a structurilor si a produsului. . Epuran). "Evaluarea este procesul prin care se fac judecati asupra rezultatelor masuratorilor.

evaluarea are rolul de a orienta actiunea de predare si de a sustine reglarea ei sistematica. facându-le pe amândoua mai eficace. au pus în evidenta necesitatea de a stabili legatura dintre actiune si evaluare. o evaluare bine realizata cuprinde procesul. cât si la actiunile care 1-au produs. În consecinta. Principii ale evaluarii "Adult Education Association" propune o serie de principii ale evaluarii. din perspectiva analizei de sistem. evaluarea în interiorul grupului este mai buna decât cea din afara grupului. nu este suficienta prin ea însasi pentru ameliorarea acestuia. pentru ca totalul produselor educatiei nu poate fi cuprins din cauza varietatii efectelor. obiectivele educationale prezente trebuie corelate cu cele viitoare.Abordari mai noi ale procesului instructiv-educativ. produsul. si trebuie sa se desfasoare un timp mai îndelungat. e. Bucla conexiunii inverse. 1. absenta oricaruia dintre aceste elemente diminueaza valoarea rezultatelor obtinute. evaluarea performantelor elevilor.3. evaluarea ajunge sa fie înteleasa ca o operatie menita sa obtina informatii în vederea luarii unor decizii vizând ameliorarea activitatii si a relevarii functiilor pe care aceasta îl exercita asupra diferitelor momente ale actiunii. evaluarea trebuie sa înceapa gradual.1. actiune si rezultate. d. fara a ignora necesitatea cunoasterii cât mai exacte a performantei elevilor. mai precis coerenta dintre scopuri. Astfel. În acest sens. desi necesara într-un demers didactic. Tipuri de evaluare . dar si structurile. trebuie sa cuprinda informatii atât cu privire la rezultat. c. b.   Conditiile unei evaluari reusite exactitatea masurarii stabilirea criteriilor de apreciere priceperea evaluatorului în efectuarea masuratorilor capacitatea evaluatorului de a interpreta si aprecia datele obtinute. de la un potential mai mic spre unul mai mare. trebuie luate în considerare sferele reprezentative. dintre care mentionam: a. prin care se sugereaza posibilitatile de ameliorare a activitatii de la un segment la altul. de a îndruma si stimula activitatea de învatare.

Evaluarea formativa este implicata în proces si vizeaza sesizarea la timp a unor defectiuni. Ea constituie una dintre premisele realizarii programului.. problema pe care si-o pune evaluarea formativa este aceea de a etermina "unde se afla actiunea fata de obiective". cât si cu starea initiala a sistemului sau a activitatii supuse evaluarii. J.). "pe ce cai se obtine un randament mai ridicat?". Acest tip de evaluare raspunde unor întrebari cum ar fi: "de ce numai aici?". precizându-se neajunsurile si dificultatile. Daca progresele nu sunt cele scontate. reusita si esecul sunt considerate într-o maniera globala. Evaluarea initiala . ceea ce înseamna ca rolul sau este acela de diagnosticare. Prin urmare. din momentul începerii si pâna când la încheierea acestuia.A. Acest tip de evaluare nu permite. Evaluarea formativa are rol de diagnosticare si de ameliorare.ritmul mult mai lent al actiunii de evaluare. Dragnea folosesc termenul de "evaluare initiala" (în care masurarea performantelor individuale este comparata în functie de criterii de performanta definite a priori) si de "evaluare normativa" (în care masura performantelor individuale este pusa în relatie cu performantele altor persoane din grupul din care face parte respectivul individ). Verduci (1980) identifica "evaluarea normativa" cu sintagma "scala de apreciere normativa". si consta în estimarea diferitelor faze si secvente ale procesului. B. Ea implica o comparare a rezultatului obtinut atât cu obiectivele urmarite. precum si a rezultatelor obtinute. Evaluarea cumulativa sau sumativa . Ea se distinge prin doua trasaturi principale: . frecventa mult mai mare a verificarilor si aprecierilor pe parcursul unei perioade. iar "evaluarea criteriala" cu sintagma "scala de apreciere absoluta". conditiile în care aceasta se poate integra în "ogramul pregatit.se efectueaza prin masurarea si aprecierea rezultatelor pe parcursul unui program. scurtarea considerabila a intervalului dintre evaluare si modificarile (ameliorarile) aduse activitatii evaluate. Nowlan si A. ani. C. se stabileste un diagnostic. precum si aplicarea masurilor de corectare necesare. realizându-se în trepte succesive foarte scurte. . încheiate prin controlul final asupra întregului proces al activitatii evaluate. sa se ia decizii utile celor ale caror rezultate sunt apreciate.se efectueaza la sfârsitul unor perioade mai mult sau mai putin lungi (trimestre. decât în mica masura. în cazul unei evaluari cumulative. Evaluarea cumulativa are un caracter retrospectiv în raport cu actiunea estimata. Evaluarea continua sau formativa . Acest tip de evaluare raspunde functiei predictive a evaluarii. analizate în detaliu. pentru a se opera remediile necesare.se efectueaza la începutul unui program de instruire si are rolul de a stabili starea sistemului sau a actiunii evaluate. cicluri etc. reprezinta modul traditional de evaluare a rezultatelor unei activitati si consta în verificarea si aprecierea periodica.

precum si rezultatele posibile. Functia pedagogica . rezultatele activitatii sale într-o anumita directie. Functia de diagnosticare . prin reglarea lui în fiecare dintre secventele care se succed. La acestea. oferind deopotriva sugestii utile pentru deciziile ce urmeaza a fi adoptate în etapele urmatoare. o previziune a evolutiei viitoare a procesului caruia i se adreseaza.în învatamânt. Acesta se refera la capacitatea individului.evaluarea releva partile izbutite si mai putin izbutite ale activitatii.4. formata în baza unor cunostinte însusite anterior în domeniul evaluarii. eventual. Dragnea mai adauga si:functia sociala si functia pedagogica. lipsit de subiectivitate. Operatiile pe care le presupune aceasta functie sunt:    colectionarea rezultatelor. 1.se exprima în masurarea si descrierea starii existente a rezultatelor obtinute. A. este utilizat tot mai mult termenul de autoevaluare. Diagnosticul este o previziune. A.din punct de vedere al functionarii sistemului. în ultimul timp. în vreme ce evaluarea formativa are ca obiectiv ameliorarea continua a acestui proces. stabilind astfel un diagnostic. o ipoteza desprinsa din anumite semne (sens figurativ). functia de diagnosticare. de corijare a erorilor dintr-un program. Numerosi psihologi vorbesc despre evaluare primara si evaluare secundara dar. Prognosticul poate fi definit ca o ipoteza la desfasurarea unor evenimente viitoare.Evaluarea cumulativa vizeaza modificarea procesului evaluat dupa perioade relativ lungi de desfasurare. Ea furnizeaza datele necesare pentru adoptarea masurilor de ameliorare a activitatii. C. functia predictiva sau de prognosticare. evaluarea este absolut necesara si trebuie sa se afle în relatie cu toate compartimentele acestui proces (profesor - .constatarea si diagnosticarea furnizeaza informatiile referitoare la starea procesului evaluat. rezumarea rezultatelor. evaluarea este menita sa confirme sau sa infirme acumularea de catre cei instruiti a cunostintelor si abilitatilor necesare unei activitati sociale utile. diagnosticul este o metoda de depistare si. B. Din perspectiva cibernetica. într-un mod corect. Functia predictiva sau de prognosticare . Functia de constatare . Functiile evaluarii Evaluarea are urmatoarele functii:    functia de constatare. E. D.1. interpretarea informatiei. prefigurând chiar dezvoltarea ulterioara a respectivului proces. Functia sociala . de a-si aprecia singur.

prin exercitarea acestei functii.în baza acesteia se valideaza ierarhizarea proceselor evaluate.  Functia de reglare a sistemului .de constatare si apreciere (diagnosticare) a activitatii si rezultatelor obtinute în procesul instructiv-educativ.  Functia educativa . ceea ce presupune: determinarea obiectivelor vizate de activitatea pe care urmeaza sa o evaluam.  Functia sociala . mai cu seama.  Functia de clasificare si selectie . - .1. a continutului învatamântului. nu numai cu privire la gradul îndeplinirii obiectivelor ci.este menita sa constientizeze si sa motiveze interesul pentru studiul continuu. Dupa I. prin aceasta functie se încearca prefigurarea desfasurarii activitatii în sistem si anticiparea rezultatelor. la ameliorarile ce trebuie aduse.5. Jinga (1999).de prognosticare si orientare. Evaluarea actului pedagogic presupune nu numai aprecierea rezultatelor obtinute. în baza rezultatelor obtinute. folosirea informatiilor obtinute si luarea deciziilor. prin aceasta functie se stabileste unde se situeaza rezultatele în raport cu obiectivele proiectate si se încearca depistarea factorilor care le influenteaza în sens pozitiv sau negativ.  Functia de predictie . SCOPURILE EVALUĂRII "Scopurile activitatii de evaluare variaza în functie de perspectivele si de structura pe care le ia în considerare cel ce evalueaza" (D.elev). evaluarea are si un rol de feed-back.prin aceasta se realizeaza îndrumarea celor interesati. Definirea scopurilor actului de evaluare prefigureaza si conditiile în care urmeaza sa se desfasoare acest proces. functiile evaluarii în procesele instructiv-educative (de învatamânt) sunt urmatoarele:  Functia de control . aceasta functie face corectiile necesare în stilul de conducere si în activitatea de executie. strângerea specifica si corespunzatoare a informatiilor care relateaza cât mai exact despre stadiul realizarii obiectivelor si despre desfasurarea activitatii. 1. ci si explicarea acestor rezultate prin evaluarea muncii profesorului. a valorii metodelor. pentru perfectionare si pentru obtinerea unor performante cât mai înalte. 1987).de ameliorare a activitatii si de optimizare a rezultatelor. Lipari.

Stabilirea statusului. dar si a punctelor critice. Cercetarea este conditionata de informatii precise. Clasificarea pe grupe omogene. a acestor rezultate. Furnizarea experientelor educationale. pentru elev si profesor. având ca scop general îmbunatatirea metodicii instruirii. a stabilirii unor exercitii specifice etc. Prin urmare. promovarea lor la un alt nivel. cu scopul ameliorarii activitatii (programelor. aceste scopuri sunt: 1. care permite încadrarea elevilor într-o grupa de instruire. Epuran (2005). strategiilor de pregatire etc. Mentinerea standardului (nivelului) anticipat. Motivarea (se cunosc efectele motivationale ale unor evaluari bine realizate). Masurarea si evaluarea permit cunoasterea gradului în care profesorul realizeaza obiectivele propuse.). 2. ci consta în analiza fiecarei secvente de munca. daca acestea nu sunt realizate. 6.- evaluarea are menirea de a le furniza factorilor de decizie importanti informatii cât mai exacte despre sistem (domeniu. procesul de instruire va trebui modificat. informarea de tip feed-back. 4. în baza unor trasaturi sau abilitati. citat de M. 5. Scopurile masurarii si evaluarii  Dupa Kirkendal (1987). Masurarea si evaluarea trebuie sa fie planificate ca parti ale programului de educatie fizica si sport. proces. obtinute pe baza masurarilor efectuate. Îndrumarea cercetarii. scopul actului de evaluare nu se reduce la constatarea rezultatelor obtinute si nici la cunoasterea. 3. elev). care sa conduca la adoptarea masurilor adecvate de ameliorare a sistemului sau a activitatii evaluate. prin folosirea clasificarii gradarii/notarii). în directia cresterii performantelor. progresului sau performantelor. ca scop în sine. cu relevarea aspectelor izbutite. . Selectarea câtorva din mai multi (solutia identifica putini din foarte multi). 7. pe baza unor criterii determinate. a caror evaluare se face în functie de ipoteza si de scopurile propuse.

prin aplicarea unor probe (de control (sau tehnici).2. Epuran (2005). în acord cu proprietatile obiectului. reale si pot fi verificate. Definitie: În "Metodologia cercetarii activitatilor corporale". Dragnea. regulile de atribuire a valorilor. aptitudini si manifestarea lor precum si alte fenomene. etaloane etc. M. cu scopul de a recolta rezultate sau date.rezultatele obtinute prin masurare sunt valabile. 1984). .comunicarea . greutate. în asa fel încât relatiile numerice sa reprezinte relatiile relevante dintre obiecte". fiziologice. este posibil ca diferiti cercetatori. Precizari terminologice Masurarea vine de la verbul "a masura" care înseamna a determina valoarea unei marimi (lungime. Operatia de masurare Aceasta cuprinde urmatoarele trei elemente:    obiectul de masurat: organismul subiectului (totalitatea starilor sale biologice. profesori sau antrenori sa prezinte rezultatele lor sub o forma cuantificata exacta.cuantificarea si precizia . de mai multi examinatori. masa. a comportamentului subiectilor în activitatea de educatie «zica sau sport" (A. unitatea de masura: analiza.se refera la utilitatea masurilor standardizate care permit o fina comparatie a rezultatelor. MĂSURAREA ÎN ACTIVITĂŢILE MOTRICE 2.1. marime luata drept unitate de masura. somatice). cu rezultate identice si independent. fenomenelor) dupa anumite reguli.) prin compararea cu o marime de aceeasi natura.prin aceasta functie. etc. folosind în acest scop instrumente sau aparate de masura. ulterioara. .2. în general.. masurarea are urmatoarele functii: . specificând cu cât sau cu câte ori este mai mare sau mai mica decât etalonul. priceperi. Definitia masurarii în educatie fizica si sport "Totalitatea actiunilor ce vizeaza o corespondenta între subiectul sau fenomenul masurat (deprinderi. cu ajutorul etalonului: a masura înseamna a compara o marime oarecare cu o marime etalon si a preciza diferenta dintre ea si etalon. calitati motrice) si unitatea de masura. . Epuran defineste masurarea ca "procesul de atribuire de numere proprietatilor obiectelor (persoanelor. Functii ale masurarii Dupa M.obiectivitatea . ceea ce conduce la cresterea preciziei comunicarii. 2. în vederea cunoasterii cât mai precise a efectelor practicarii exercitiilor fizice si.

Dar.este relevata. administrativa. de o scala de valori mentale percepute si interpretate de profesor. masurarea poate fi:   directa.4. 2. masurarea de catre profespr a calitatii unui exercitiu de gimnastica la sol). Dupa relatia dintre obiectele. numar de repetari etc. Nowlan (1996).economicitatea .metodele standardizate de masurare. obiectiva .este calitatea unor masuratori repetate . bazate operationale. ceea ce înseamna determinarea valorii unei marimi prin calcul cu ajutorul unei formule în care se introduc valorile altor marimi obtinute prin masurarea directa statistica . ea depinde. în principal. aceluiasi masurând de a da rezultate apropiate între ele. de conducere si consiliere. 2.masurarea economiseste mai multi bani si timp în raport cu evaluarea subiectiva. distanta. simboluri. Repetabilitatea . pe definitii Din perspectiva educationala. principalele atribute ale rezultatelor masurarii sunt: 1. fenomenele masurate.este asezata pe scara de valori fizice (timp.3. de capacitatea de observare si de analiza a profesorului care administreaza testul (de exemplu. . Tipuri de masurare: Dupa J. adica efectuata prin compararea nemijlocita a marimii de masurat cu unitatea sa de masura sau prin evaluarea directa a unui efect produs de marimea respectiva. indirecta. clasificari etc.este o calitate a masurarii datorita careia rezuhatele acesteia sunt apropiate de valoarea adevarata a masurandului. 2. Justetea . 3. Precizia . exista doua tipuri de masurare:   subiectiva .generalizarea stiintifica .).este calitatea unor masurari repetate de acelasi masurând de a da rezultate a caror valoare este apropiata de valoarea adevarata a masurandului.. Rezultatele masurarii Datele obtinute în urma masurarii reprezinta rezultatele acesteia.vor permite formularea principiilor si legilor domeniului. în mod esential. în opinia aceluiasi autor. indiferent de forma de prezentare. Rezultatele pot îmbraca forme de prezentare diferite: cifre. masurarea are trei categorii generale de functii:    instructiva.

Instrumente de masurare si evaluare  testul si chestionarul. dar se utilizeaza si proba practica si concursul.5.2. .

Un diametru biacromian mare este de 39cm la femei si 43 cm la barbati .1.Examenul antropometric Este o metoda de apreciere a cresterii si dezvoltarii fizice bazata pe masurarea corpului omenesc ca un întreg si a partilor acestuia. DEZVOLTAREA FIZICĂ ARMONIOASĂ.normostaturali. În medie bustul reprezinta 52% din statura la barbat si 53% din statura la femei.  Înaltimea corpului. cu spatele lipit de taliometru. masurata în pozitia stând. Anvergura sau deschiderea bratelor: întinse lateral. statura sau talia (T): este distanta dintre crestetul capului (vertex) si talpi. etape sau începutul si finele unor activitati arata variatiile în evolutia fiecarui individ. se masoara luând distanta dintre vârfurile degetelor mijlocii. În efectuarea masuratorilor antropometrice se recomanda sa se foloseasca pentru toti subiectii acealeasi instrumente si cu precadere acele masuratori care au o stabilitate mai mare. taliometru. miotonometrul.6 . cu variatii între 54. Somatometria reprezinta un ansamblu de masuratori antropometrice pe baza carora. goniometrul. 3. Diametrul biacromial: se determina cu ajutorul compasului antropometric. punând în evidenta dinamica proceselor de crestere si dezvoltare fizica. Metoda prezinta avantajul exprimarii cifrice a rezultatelor. INDICI ANTROPOMETRICI sI DE DEZVOLTARE SOMATICĂ Evaluarea cresterii si dezvoltarii fizice constitue o actiune importanta deoarece din evolutia acestor procese se poate deduce daca un subiect se încadreaza în limite normale. fapt care confera un plus de obiectivitate si exactitate. Lungimea membrelor inferioare: diferenta dintre talie si bust. adipocentimetrul. cunoscând ca schimbarile se produc în organism specific sexului si vârstei.3. ale carui vârfuri se aseaza pe marginea externa a acromioanelor.55%. Ex. Se masoara cu taliometrul. banda metrica. Masuratorile facute la diferite date. paralel cu solul. iar cei sub medie .     Lungimea membrelor superioare: se masoara cu o panglica metrica de la acromion la vârful degetului mijlociu. dinamometrul.  Înaltimea corpului în sezînd sau bustul (B) este distanta dintre planul de sprijin al feselor si vârful capului la subiectul asezat pe scaun. scarita de mobilitate. Subiectii care depasesc înaltimea medie a vârstei se numesc suprastaturali sau hiperstaturali. la ambele sexe. cei care se încadreaza în medie . compasul.substaturali. prin calcularea unor indici specifici se aprecieaza nivelul de crestere si gradul dezvoltarii fizice.

  Perimetrele membrelor superioare si inferioare: se determina cu banda metrica la nivelul grosimii maxime a acestora. efortul fizic. f.12). Este un factor care se modifica destul de repede. masurându-se pâna la 9 ani pe linia mamara. ce vizeaza evaluarea fenomenelor de crestere si dezvoltare.   Diametrul bitrohanterian: se masoara cu compasul. buni 9 . În acest fel sunt posibile comparatiile între subiecti sau grupuri de subiecti. în spate. Subiectii cu greutate medie corespunzatoare vîrstei lor se numesc normoponderali. punând vârfurile la nivelul punctelor trohanteriene. la baieti se masoara sub relieful pectoral. Diametrul toracic antero-posterior: se determina cu compasul . la nivelul curburilor laterale maxime ale coastelor cu compasul antropometric. având la baza criterii obiective. Greutatea corporala (G): este un indicator al cresterii cantitative a corpului. . Valoarea diametrului transvers trebuie sa fie cu cel putin 8 cm mai mare fata de diametrul antero-posterior. în caz contrar este vorba de un torace aplatizat sau cilindric. anterior si sub omoplati. Greutatea trebuie raportata la sex. Se masoara de asemenea în dinamica în inspir si expir profund. putând scadea sau creste sub influenta unor factori ca: alimentatia. iar la femei supramamar.un vârf la baza apendicelui xifoid. Dupa aceata vârsta. cum ar fi cei de proportionalitate.T / 2.  Diametrul toracic transvers: se masoara din dreptul liniei medioaxilare. Este inferior diametrului biacromial cu 4-5 cm Perimetrul toracic (PT): atesta gradul de dezvoltare a cutiei toracice si se masoara cu banda metrica. vârsta. cei cu greutate peste medie . din calcul reiese elasticitatea toracica (la sp. iar celalalt pe apofiza spinoasa a vertebrei ce se afla la acelasi nivel. se determina o serie de indici antropometrici. Valorile recoltate prin masuratori antropometrice se valorifica superior atunci când sunt incluse în diferite formule. Valori medii între 5-6 cm la barbati si 3-4 cm la femei.subponderali. INDICI Relatii de proportionalitate între:  Masuratorile antropometrice în plan longitudinal si statura: relatia bust-statura:   indicele Guifrida Ruggeri. cu formula B*100 / T (%). înaltime si starea de nutritie.supraponderali si cu greutatea sub medie . tulburarile metabolice etc. indicele Adrian Ionescu: B .

bitrohanterian x 100 / T (%) Indicele hidrodinamic (pentru natatie): J x 100 / statura in cm. În general.statura:  D. se apropie de 0 la vârsta de 16-18 ani. medii: 3.statura:  D.statura:  D.- relatia trunchi . biacromial x 100 / T (%) . dar un indice mare poate fi datorat si unor depozite adipoase în exces în muschi. care nu mai sunt în limite fiziologice.statura:  ANV x 100 / T (%) .statura:  TR x 100 / T ( %) . J reprezentând valoarea raportului diametru biacromial + diametru bitrohanterian) / 2  Masuratorile antropometrice în plan sagital si statura: .relatia diametru biacromial . anteroposterior x 100 / T (%)  Masuratorile antropometrice în plan transversal si statura: .relatia perimetrul toracic . La adult I.T / 2.relatia lungimea membrelor superioare (inferioare) . trebuie sa aibe valori pozitive.relatia diametru bitrohanterian .relatia diametru toracic anteroposterior .38 barbati.statura   Indicele Burgusch-Goldstein: P. 3. Val.relatia anvergura . toracic .5 la femei . la copii acest indice are valori negative.statura  MS x 100 / T respectiv MI x 100 / T  Masuratorile antropometrice în plan frontal si statura: . Toracic x 100 / T (%) Indicele Erissman: P.E. Reprezinta raportul dintre înaltimea si grosimea corpului. o valoare negativa caracterizeaza toracele insuficient dezvoltat la vârsta adulta.

indicele de corpolenta al lui Bouchard sau de nutritie al lui Quetelet:  G (gr. cu osatura medie indice osos între 43. perimetrul genunchiului la mijlocul rotulei. cu osatura puternica peste 45. coapsa.indicele al lui Broca:   G = statura .  Greutate corporala si statura: .statura:  P.  Dezvoltare osoasa: perimetrul pumnului la nivelul epifizelor radiala si cubitala.relatia dintre perimetrul abdominal .relatia dintre perimetrul antebratului . coapsei x 100 / G (%) .relatia dintre perimetrele segmentelor (brat.105 la femei. Un brat cu perimetrul de 35 la femeie si 40 la barbat este unul bine dezvoltat. brat + P.5-45.greutatea corporala:  Indicele Milcu-Maicanescu-Gerorgescu: P. abdominal x 100 / T (%) .statura:  P. antebratului x 100 / T (%) .100. perimetrul gleznelor deasupra maleolelor. deci de starea de nutritie. Diferentele dintre perimetrele musculare ale membrelor a doi subiecti de aceasi vârsta. Suma acestor perimetre raportata la statura. gamba) .) / Talie (cm) .100.relatia dintre perimetrul copasei . . pâna la 165 cm . coapsa + P. gamba) / 4 * 100 / T.indicele al lui Brusch:  G = statura . antebrat. la barbati G = statura . iar o coapsa cu perimetrul peste 60 este o coapsa puternica.statura:  indicele muscular Pende: (P. vor depinde predominant de dezvlotarea maselor musculare si a tesutului adipos.. da un indice în jur de 45 la barbat si 44 la femeie si care permite clasificarea indivizilor în 3 clase: cu osatura redusa. având un indice osos sub 43. antebrat + P.

Formula: T.A.A.15) + 5. unde M. (%) = ( suma a 5 plici x 0.C. 4-5 mm la gimnastica sportiva. La un adult 2 mm de tesut adipos reprezinta 1 kg greutate. scara marimii plicilor poate fi întâlnita dupa cum urmeaza: 2 mm la culturism. Valorile plicilor.A.T.110. între 166 si 175 cm G = statura .+20 mm.105. 15-20 mm la aruncatorii din atletism. = G . .A.A. în mod normal nu trebuie sa depaseasca +15 .abdomen. .masa activa Valoarea optima a tesutului adipos este de 11%-12%. . T.8+ S. peste175 cm  Compozitia corporala: . puncte situate pe partea dreapta a corpului. În sportul de performanta.A.C.suprafata corporala calculata din raportul Statura/Greutate prin utilizarea nomogramei lui Du Bois Raymond. triceps brahial si extremitatea superioara a coapsei. flanc.tesut adipos procentual: 5 plici .  G = statura . spate (sub unghiul omoplatului). S. (kg) = T. (%) x G M.