1. EVALUAREA ÎN ACTIVITĂŢILE MOTRICE 1.1.

FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EVALUĂRII Toate activitatile umane importante (si nu numai) presupun un proces de evaluare stiintifica sau empirica, inclusiv în educatie si, implicit, în educatia fizica, componenta a educatiei generale. 1.1.1. ASPECTE EVOLUTIVE ALE EVALUĂRII  Scurt istoric al evaluarii Evaluarea a fost folosita înca din cele mai vechi timpuri, ea aparând odata cu actiunea pedagogica de instruire, în evolutia tehnicilor de evaluare, m speciaf a randamentului scoîar, se pot distinge câteva etape. In gândirea filosofica a Antichitatii, gasim primele idei referitoare la necesitatea masurarii unor componente ale procesului de formare a omului. Platon preconiza ca selectarea celor mai apti pentru cariera militara sa se faca pe baza însusirilor acestora. Pe masura ce activitatea de educare a tinerei generatii se contureaza ca activitate sociala specifica, ea începe sa includa actiuni de verificare si apreciere a rezultatelor obtinute. Psihotehnica - stiinta bazata pe folosirea testelor. La început, testele aveau ca orientare dominanta investigarea psihicului uman, apoi au fost folosite pentru masurarea dezvoltarii psihomotrice, a inteligentei, aptitudinilor si cunostintelor elevilor. Aparute si cristalizate în secolul XX, acestea pot fi grupate în: Perioada "testelor", care a durat de la sfârsitul secolului al XlX-lea pâna în 1910, s-a caracterizat prin trecerea de la masuratori subiective individuale si aleatorii la teste standardizate. Perioada "masurarii", cuprinsa între 1910 si 1930, în care se continua perfectionarea testelor. Desi aceste teste au marcat un progres evident în privinta exactitatii masurarilor, ele nu au eliminate erorile produse în aprecierea rezultatelor. Faptul ca li s-au conferit "virtuti" pe care nu le aveau, a condus la aplicarea lor abuziva într-o anumita perioada si, în consecinta, la ignorarea altor modalitati de cunoa 13513p1522n stere a elevilor. A fost neglijata mai alesutilizarea si dezvoltarea tehnicilor de apreciere a altor rezultate scolare, în afara de cunostintele acumulate care erau mai usor cuantificabile, cum ar fi diferite capacitati, trasaturi de personalitate etc. Perioada "evaluarii", care a debutat în 1930, s-a definit prin încercarea de a descoperi elevul în totalitate. In aceasta perioada, începe sa fie pusa în practica ideea ca, pe lânga cunostintele asimilate în procesul de instruire, sunt explorate si alte laturi ale comportamentului elevilor: atitudinile, interesele, aspectele emotionale, în acest fel, aria continutului si a metodelor proprii actiunii de evaluare se îmbunatateste considerabil. Se produce o schimbare esentiala care marcheaza trecerea de la masurarea si evaluarea cu precadere globala, finala, cu accent pe

T. constituindu-se ca ramura a sistemului stiintelor pedagogice. V. În acest sens. ca domeniu de investigare cu o problematica proprie. sociologi. determinând schimbari în obiectivele activitatii si în strategia folosita" (I. Mastings. precum si conceperea si emiterea recomandarilor bazate pe analiza informatiilor respective" (Alkin).informatia acumulata. R. evaluarea devine un moment al procesului ca atare.1. daca deciziile luate se justifica sau nu" (N. F. Pieron. McGee. I.  Contributii la evolutia teoriilor evaluarii Extinderea evaluarii asupra conditiilor si factorilor de care depind rezultatele obtinute. psihologi si alti specialisti în problemele evaluarii.2. P. câtiva dintre autorii preocupati de acest domeniu fiind: H. E. H. Aceeasi caracteristica se constata si pe plan mondial. Ideile pedagogice referitoare la evaluarea actiunii de instruire s-au cristalizat. Horghidan. Numeroasele cercetari care au contribuit la dezvoltarea teoriei evaluarii au fost materializate prin redactarea unor lucrari de referinta în domeniu sau prin crearea si utilizarea unor sisteme de evaluare în educatia fizica: EUROFIT. Barrow. G. Firea. de Landsheere. dar si asupra unor aspecte de macrosistem. sa realizam selectarea si colectarea informatiilor necesare prin analiza si subsumarea acestora. punctul de plecare în autoreglarea sistemului. interes concretizat în numeroase studii publicate în "Revista de pedagogie". "Evaluarea este parte integrala si esentiala a programului educational. Hazgan. printre care: A. Jinga. "Evaluarea este procesul de determinare a ariilor care ne permit sa judecam daca decizia a fost bine facuta ori nu. integrata în toate secventele actului pedagogic si orientata spre masurarea tuturor produselor (rezultatelor) actiunii de educatie. S. 1. catre o evaluare realizata sistematic. G. În sfera evaluarii procesului de educatie fizica. CONCEPTUL DE EVALUARE  Definitii ale evaluarii "Evaluarea reprezinta un act prin care se realizeaza ameliorarea permanenta a sistemului. Cerghit. T. Dragnea. deoarece este o antrepriza stiintifica apta sa ne duca la determinarea gradului în care obiectivele dinainte fixate în program au fost atinse sau nu. Bloom. I. remarcam interesul acordat acestei probleme de unii specialisti din tara noastra. B. Muster. în "Tribuna învatamântului" sau într-o serie de lucrari de referinta. Radu). Popescu. Epuran. SUVA. D. au existat preocupari din partea multor specialisti ai domeniului. Radu. Se poate afirma ca problematica evaluarii a constituit si constituie o preocupare importanta pentru pedagogi. M. în acest sens. Vintanu). principiul sau de functionare. cum ar fi: V. SUVAD. duc la cresterea importantei actului de evaluare. SNE etc. . care devine parte esentiala a programelor educationale. în ultima analiza ea constituie chiar una din conditiile de desfasurare a unui proces instructiv-educativ. I. Pavelcu.

este parte integranta a unui sistem de relatii educationale. ci si ca o cale de perfectionare ce presupune o strategie globala asupra formarii.  Elementele definitorii ale evaluarii Acestea au fost prezentate de R.procesele evaluative ofera jaloanele de control pentru întregul sistem si pentru portiuni individuale ale sistemului. Toate aceste formulari au o componenta asemanatoare. în sensul ca se realizeaza o reglare continua. ele trimitând la obiective."Evaluarea rezultatelor constituie un moment necesar si central al procesului instructiveducativ. elevii dobândind confirmarea prestatiei lor pe parcursul procesului. . evaluarea efectuata în interiorul sistemului genereaza informatii care au o functie de autoreglare pentru cresterea eficientei. .aceste procedee asigura mentinerea unei maxime eficiente în functionarea sistemului. Ea face ca acest proces sa devina <un demers în spirala>. o conditie de ameliorare continua a procesului care trebuie evaluat. . deoarece se prezinta ca o preocupare continua a celor angajati în activitatea de a recepta efectele actiunii. . a structurilor si a produsului. Epuran). daca sistemul are obiective si daca operatorii sistemului sunt preocupati de realizarea obiectivelor.este un act necesar si obligatoriu în conducerea unui sistem care are obiective clare si precise. . la evaluarea produsului.  Caracteristicile evaluarii . astfel. . judecati care au în vedere anumite criterii si care reprezinta în acelasi timp scopul masurarii" (M. este procesul prin care se delimiteaza. deci. evaluarea nu trebuie conceputa numai ca un control al cunostintelor.o anumita forma de evaluare trebuie sa fie parte din modul de functionare al oricarui sistem care functioneaza bine. "Evaluarea este procesul prin care se fac judecati asupra rezultatelor masuratorilor. se obtin si se utilizeaza informatii utile privind luarea unor decizii ulterioare. o ameliorare permanenta a functionalitatii sistemului" (Centre pour la Rechereche et l'Innovation dans l'Enseignement). la ameliorarea functionalitatii sistemului si la luarea deciziilor necesare reglarii actiunii acestuia.este ca un feed-back în cadrul sistemelor bio-psiho-sociale.este o pârghie de apreciere a obiectivelor. .prin procesul de evaluare se urmareste evaluarea procesului. Lindeman (1979): . este logic sa se foloseasca o forma de evaluare periodica. astfel încât realizatorii sa fie siguri ca obiectivele sunt pe cale de a fi realizate.

Tipuri de evaluare . În consecinta. trebuie sa cuprinda informatii atât cu privire la rezultat. mai precis coerenta dintre scopuri. prin care se sugereaza posibilitatile de ameliorare a activitatii de la un segment la altul. Bucla conexiunii inverse. facându-le pe amândoua mai eficace. evaluarea în interiorul grupului este mai buna decât cea din afara grupului.   Conditiile unei evaluari reusite exactitatea masurarii stabilirea criteriilor de apreciere priceperea evaluatorului în efectuarea masuratorilor capacitatea evaluatorului de a interpreta si aprecia datele obtinute. b. absenta oricaruia dintre aceste elemente diminueaza valoarea rezultatelor obtinute. fara a ignora necesitatea cunoasterii cât mai exacte a performantei elevilor. de a îndruma si stimula activitatea de învatare. evaluarea are rolul de a orienta actiunea de predare si de a sustine reglarea ei sistematica. dar si structurile. au pus în evidenta necesitatea de a stabili legatura dintre actiune si evaluare. evaluarea trebuie sa înceapa gradual. e. de la un potential mai mic spre unul mai mare.3. trebuie luate în considerare sferele reprezentative. produsul.Abordari mai noi ale procesului instructiv-educativ. evaluarea ajunge sa fie înteleasa ca o operatie menita sa obtina informatii în vederea luarii unor decizii vizând ameliorarea activitatii si a relevarii functiilor pe care aceasta îl exercita asupra diferitelor momente ale actiunii. si trebuie sa se desfasoare un timp mai îndelungat. actiune si rezultate. obiectivele educationale prezente trebuie corelate cu cele viitoare. evaluarea performantelor elevilor.1. nu este suficienta prin ea însasi pentru ameliorarea acestuia. c. d. În acest sens. cât si la actiunile care 1-au produs. dintre care mentionam: a. 1. desi necesara într-un demers didactic. din perspectiva analizei de sistem. pentru ca totalul produselor educatiei nu poate fi cuprins din cauza varietatii efectelor. Principii ale evaluarii "Adult Education Association" propune o serie de principii ale evaluarii. Astfel. o evaluare bine realizata cuprinde procesul.

Evaluarea cumulativa sau sumativa . ceea ce înseamna ca rolul sau este acela de diagnosticare. realizându-se în trepte succesive foarte scurte. decât în mica masura. sa se ia decizii utile celor ale caror rezultate sunt apreciate. Ea se distinge prin doua trasaturi principale: . Verduci (1980) identifica "evaluarea normativa" cu sintagma "scala de apreciere normativa".A. Ea constituie una dintre premisele realizarii programului. Prin urmare. . Evaluarea cumulativa are un caracter retrospectiv în raport cu actiunea estimata. ani. în cazul unei evaluari cumulative. iar "evaluarea criteriala" cu sintagma "scala de apreciere absoluta". Ea implica o comparare a rezultatului obtinut atât cu obiectivele urmarite. pentru a se opera remediile necesare. precum si aplicarea masurilor de corectare necesare. conditiile în care aceasta se poate integra în "ogramul pregatit. din momentul începerii si pâna când la încheierea acestuia. Acest tip de evaluare nu permite. Evaluarea continua sau formativa . "pe ce cai se obtine un randament mai ridicat?". scurtarea considerabila a intervalului dintre evaluare si modificarile (ameliorarile) aduse activitatii evaluate. încheiate prin controlul final asupra întregului proces al activitatii evaluate. precizându-se neajunsurile si dificultatile.se efectueaza la sfârsitul unor perioade mai mult sau mai putin lungi (trimestre. Dragnea folosesc termenul de "evaluare initiala" (în care masurarea performantelor individuale este comparata în functie de criterii de performanta definite a priori) si de "evaluare normativa" (în care masura performantelor individuale este pusa în relatie cu performantele altor persoane din grupul din care face parte respectivul individ). si consta în estimarea diferitelor faze si secvente ale procesului.se efectueaza la începutul unui program de instruire si are rolul de a stabili starea sistemului sau a actiunii evaluate.ritmul mult mai lent al actiunii de evaluare. Daca progresele nu sunt cele scontate. Acest tip de evaluare raspunde unor întrebari cum ar fi: "de ce numai aici?". reprezinta modul traditional de evaluare a rezultatelor unei activitati si consta în verificarea si aprecierea periodica. cât si cu starea initiala a sistemului sau a activitatii supuse evaluarii. analizate în detaliu. Evaluarea initiala . Nowlan si A.se efectueaza prin masurarea si aprecierea rezultatelor pe parcursul unui program. frecventa mult mai mare a verificarilor si aprecierilor pe parcursul unei perioade. precum si a rezultatelor obtinute. Evaluarea formativa are rol de diagnosticare si de ameliorare. reusita si esecul sunt considerate într-o maniera globala. Acest tip de evaluare raspunde functiei predictive a evaluarii. se stabileste un diagnostic. B. J. problema pe care si-o pune evaluarea formativa este aceea de a etermina "unde se afla actiunea fata de obiective". C. Evaluarea formativa este implicata în proces si vizeaza sesizarea la timp a unor defectiuni.). cicluri etc..

constatarea si diagnosticarea furnizeaza informatiile referitoare la starea procesului evaluat. o previziune a evolutiei viitoare a procesului caruia i se adreseaza.în învatamânt. lipsit de subiectivitate. rezultatele activitatii sale într-o anumita directie. 1. o ipoteza desprinsa din anumite semne (sens figurativ). stabilind astfel un diagnostic.4. este utilizat tot mai mult termenul de autoevaluare. La acestea. în ultimul timp. E. eventual.evaluarea releva partile izbutite si mai putin izbutite ale activitatii. B. Prognosticul poate fi definit ca o ipoteza la desfasurarea unor evenimente viitoare. A. C. Dragnea mai adauga si:functia sociala si functia pedagogica.Evaluarea cumulativa vizeaza modificarea procesului evaluat dupa perioade relativ lungi de desfasurare. precum si rezultatele posibile. functia predictiva sau de prognosticare.din punct de vedere al functionarii sistemului. de a-si aprecia singur. Functiile evaluarii Evaluarea are urmatoarele functii:    functia de constatare.1. functia de diagnosticare. rezumarea rezultatelor. Functia predictiva sau de prognosticare . Din perspectiva cibernetica. Ea furnizeaza datele necesare pentru adoptarea masurilor de ameliorare a activitatii. de corijare a erorilor dintr-un program. oferind deopotriva sugestii utile pentru deciziile ce urmeaza a fi adoptate în etapele urmatoare. în vreme ce evaluarea formativa are ca obiectiv ameliorarea continua a acestui proces. formata în baza unor cunostinte însusite anterior în domeniul evaluarii. D. evaluarea este absolut necesara si trebuie sa se afle în relatie cu toate compartimentele acestui proces (profesor - . prefigurând chiar dezvoltarea ulterioara a respectivului proces. Operatiile pe care le presupune aceasta functie sunt:    colectionarea rezultatelor. diagnosticul este o metoda de depistare si. Acesta se refera la capacitatea individului. interpretarea informatiei. Functia de constatare . Diagnosticul este o previziune.se exprima în masurarea si descrierea starii existente a rezultatelor obtinute. Functia pedagogica . Numerosi psihologi vorbesc despre evaluare primara si evaluare secundara dar. într-un mod corect. evaluarea este menita sa confirme sau sa infirme acumularea de catre cei instruiti a cunostintelor si abilitatilor necesare unei activitati sociale utile. prin reglarea lui în fiecare dintre secventele care se succed. Functia de diagnosticare . A. Functia sociala .

pentru perfectionare si pentru obtinerea unor performante cât mai înalte.de constatare si apreciere (diagnosticare) a activitatii si rezultatelor obtinute în procesul instructiv-educativ. a valorii metodelor.  Functia de predictie . folosirea informatiilor obtinute si luarea deciziilor.  Functia sociala . evaluarea are si un rol de feed-back. a continutului învatamântului.  Functia de clasificare si selectie . - . 1. Jinga (1999).de prognosticare si orientare.prin aceasta se realizeaza îndrumarea celor interesati. ci si explicarea acestor rezultate prin evaluarea muncii profesorului. Dupa I. strângerea specifica si corespunzatoare a informatiilor care relateaza cât mai exact despre stadiul realizarii obiectivelor si despre desfasurarea activitatii. Evaluarea actului pedagogic presupune nu numai aprecierea rezultatelor obtinute. prin aceasta functie se stabileste unde se situeaza rezultatele în raport cu obiectivele proiectate si se încearca depistarea factorilor care le influenteaza în sens pozitiv sau negativ.1. aceasta functie face corectiile necesare în stilul de conducere si în activitatea de executie. Definirea scopurilor actului de evaluare prefigureaza si conditiile în care urmeaza sa se desfasoare acest proces. SCOPURILE EVALUĂRII "Scopurile activitatii de evaluare variaza în functie de perspectivele si de structura pe care le ia în considerare cel ce evalueaza" (D. nu numai cu privire la gradul îndeplinirii obiectivelor ci. mai cu seama. la ameliorarile ce trebuie aduse. prin aceasta functie se încearca prefigurarea desfasurarii activitatii în sistem si anticiparea rezultatelor. în baza rezultatelor obtinute.5.  Functia de reglare a sistemului .de ameliorare a activitatii si de optimizare a rezultatelor.  Functia educativa . 1987). prin exercitarea acestei functii. Lipari.este menita sa constientizeze si sa motiveze interesul pentru studiul continuu.în baza acesteia se valideaza ierarhizarea proceselor evaluate.elev). ceea ce presupune: determinarea obiectivelor vizate de activitatea pe care urmeaza sa o evaluam. functiile evaluarii în procesele instructiv-educative (de învatamânt) sunt urmatoarele:  Functia de control .

cu relevarea aspectelor izbutite. Epuran (2005). Selectarea câtorva din mai multi (solutia identifica putini din foarte multi). 3. care sa conduca la adoptarea masurilor adecvate de ameliorare a sistemului sau a activitatii evaluate. scopul actului de evaluare nu se reduce la constatarea rezultatelor obtinute si nici la cunoasterea. citat de M. progresului sau performantelor. Masurarea si evaluarea permit cunoasterea gradului în care profesorul realizeaza obiectivele propuse. 4. procesul de instruire va trebui modificat.- evaluarea are menirea de a le furniza factorilor de decizie importanti informatii cât mai exacte despre sistem (domeniu. elev). promovarea lor la un alt nivel. Prin urmare. informarea de tip feed-back.). Motivarea (se cunosc efectele motivationale ale unor evaluari bine realizate). Stabilirea statusului. daca acestea nu sunt realizate. a stabilirii unor exercitii specifice etc. Masurarea si evaluarea trebuie sa fie planificate ca parti ale programului de educatie fizica si sport. Furnizarea experientelor educationale. pentru elev si profesor. 7. 6. 2. a acestor rezultate. proces. Clasificarea pe grupe omogene. ca scop în sine. dar si a punctelor critice. ci consta în analiza fiecarei secvente de munca. care permite încadrarea elevilor într-o grupa de instruire. Mentinerea standardului (nivelului) anticipat. . având ca scop general îmbunatatirea metodicii instruirii. Cercetarea este conditionata de informatii precise. a caror evaluare se face în functie de ipoteza si de scopurile propuse. Îndrumarea cercetarii. 5. cu scopul ameliorarii activitatii (programelor. Scopurile masurarii si evaluarii  Dupa Kirkendal (1987). pe baza unor criterii determinate. în baza unor trasaturi sau abilitati. în directia cresterii performantelor. prin folosirea clasificarii gradarii/notarii). strategiilor de pregatire etc. obtinute pe baza masurarilor efectuate. aceste scopuri sunt: 1.

cu scopul de a recolta rezultate sau date. Precizari terminologice Masurarea vine de la verbul "a masura" care înseamna a determina valoarea unei marimi (lungime. ceea ce conduce la cresterea preciziei comunicarii.obiectivitatea . în general.) prin compararea cu o marime de aceeasi natura. Operatia de masurare Aceasta cuprinde urmatoarele trei elemente:    obiectul de masurat: organismul subiectului (totalitatea starilor sale biologice. masurarea are urmatoarele functii: . masa.prin aceasta functie. de mai multi examinatori. în acord cu proprietatile obiectului. . profesori sau antrenori sa prezinte rezultatele lor sub o forma cuantificata exacta. . 1984).1. este posibil ca diferiti cercetatori. calitati motrice) si unitatea de masura. Definitie: În "Metodologia cercetarii activitatilor corporale".comunicarea .rezultatele obtinute prin masurare sunt valabile. în asa fel încât relatiile numerice sa reprezinte relatiile relevante dintre obiecte". M. prin aplicarea unor probe (de control (sau tehnici). cu ajutorul etalonului: a masura înseamna a compara o marime oarecare cu o marime etalon si a preciza diferenta dintre ea si etalon. regulile de atribuire a valorilor. Functii ale masurarii Dupa M. unitatea de masura: analiza. Definitia masurarii în educatie fizica si sport "Totalitatea actiunilor ce vizeaza o corespondenta între subiectul sau fenomenul masurat (deprinderi.2. ulterioara. etaloane etc. marime luata drept unitate de masura. somatice).. cu rezultate identice si independent. MĂSURAREA ÎN ACTIVITĂŢILE MOTRICE 2. aptitudini si manifestarea lor precum si alte fenomene. reale si pot fi verificate. Dragnea. fiziologice.se refera la utilitatea masurilor standardizate care permit o fina comparatie a rezultatelor. folosind în acest scop instrumente sau aparate de masura. 2. priceperi. a comportamentului subiectilor în activitatea de educatie «zica sau sport" (A.2. fenomenelor) dupa anumite reguli. .cuantificarea si precizia . greutate. în vederea cunoasterii cât mai precise a efectelor practicarii exercitiilor fizice si. Epuran defineste masurarea ca "procesul de atribuire de numere proprietatilor obiectelor (persoanelor. etc. specificând cu cât sau cu câte ori este mai mare sau mai mica decât etalonul. Epuran (2005).

Justetea .). ceea ce înseamna determinarea valorii unei marimi prin calcul cu ajutorul unei formule în care se introduc valorile altor marimi obtinute prin masurarea directa statistica . 2.metodele standardizate de masurare. adica efectuata prin compararea nemijlocita a marimii de masurat cu unitatea sa de masura sau prin evaluarea directa a unui efect produs de marimea respectiva.3. simboluri. Rezultatele masurarii Datele obtinute în urma masurarii reprezinta rezultatele acesteia. fenomenele masurate.este calitatea unor masurari repetate de acelasi masurând de a da rezultate a caror valoare este apropiata de valoarea adevarata a masurandului. Tipuri de masurare: Dupa J.este asezata pe scara de valori fizice (timp. . în principal. Rezultatele pot îmbraca forme de prezentare diferite: cifre. în mod esential. 2. de o scala de valori mentale percepute si interpretate de profesor. aceluiasi masurând de a da rezultate apropiate între ele. indiferent de forma de prezentare.generalizarea stiintifica . Precizia . pe definitii Din perspectiva educationala. distanta.4.vor permite formularea principiilor si legilor domeniului.este o calitate a masurarii datorita careia rezuhatele acesteia sunt apropiate de valoarea adevarata a masurandului. 2. de conducere si consiliere. exista doua tipuri de masurare:   subiectiva .masurarea economiseste mai multi bani si timp în raport cu evaluarea subiectiva. în opinia aceluiasi autor. Dar. clasificari etc. ea depinde.este relevata. bazate operationale. Nowlan (1996). indirecta.economicitatea . numar de repetari etc. de capacitatea de observare si de analiza a profesorului care administreaza testul (de exemplu. Repetabilitatea . Dupa relatia dintre obiectele.este calitatea unor masuratori repetate . masurarea poate fi:   directa. masurarea de catre profespr a calitatii unui exercitiu de gimnastica la sol). administrativa. principalele atribute ale rezultatelor masurarii sunt: 1. obiectiva . masurarea are trei categorii generale de functii:    instructiva. 3..

dar se utilizeaza si proba practica si concursul. . Instrumente de masurare si evaluare  testul si chestionarul.5.2.

paralel cu solul. la ambele sexe. În medie bustul reprezinta 52% din statura la barbat si 53% din statura la femei. Subiectii care depasesc înaltimea medie a vârstei se numesc suprastaturali sau hiperstaturali.substaturali. Se masoara cu taliometrul. Anvergura sau deschiderea bratelor: întinse lateral. goniometrul.55%. compasul. scarita de mobilitate.1. Lungimea membrelor inferioare: diferenta dintre talie si bust. iar cei sub medie .  Înaltimea corpului. miotonometrul. 3. Un diametru biacromian mare este de 39cm la femei si 43 cm la barbati .6 . cu variatii între 54.     Lungimea membrelor superioare: se masoara cu o panglica metrica de la acromion la vârful degetului mijlociu.  Înaltimea corpului în sezînd sau bustul (B) este distanta dintre planul de sprijin al feselor si vârful capului la subiectul asezat pe scaun. adipocentimetrul. Somatometria reprezinta un ansamblu de masuratori antropometrice pe baza carora.Examenul antropometric Este o metoda de apreciere a cresterii si dezvoltarii fizice bazata pe masurarea corpului omenesc ca un întreg si a partilor acestuia. statura sau talia (T): este distanta dintre crestetul capului (vertex) si talpi. Masuratorile facute la diferite date. DEZVOLTAREA FIZICĂ ARMONIOASĂ. se masoara luând distanta dintre vârfurile degetelor mijlocii. masurata în pozitia stând. etape sau începutul si finele unor activitati arata variatiile în evolutia fiecarui individ. taliometru. cei care se încadreaza în medie . cu spatele lipit de taliometru. prin calcularea unor indici specifici se aprecieaza nivelul de crestere si gradul dezvoltarii fizice. Ex. fapt care confera un plus de obiectivitate si exactitate. Diametrul biacromial: se determina cu ajutorul compasului antropometric.3.normostaturali. punând în evidenta dinamica proceselor de crestere si dezvoltare fizica. cunoscând ca schimbarile se produc în organism specific sexului si vârstei. Metoda prezinta avantajul exprimarii cifrice a rezultatelor. INDICI ANTROPOMETRICI sI DE DEZVOLTARE SOMATICĂ Evaluarea cresterii si dezvoltarii fizice constitue o actiune importanta deoarece din evolutia acestor procese se poate deduce daca un subiect se încadreaza în limite normale. banda metrica. În efectuarea masuratorilor antropometrice se recomanda sa se foloseasca pentru toti subiectii acealeasi instrumente si cu precadere acele masuratori care au o stabilitate mai mare. ale carui vârfuri se aseaza pe marginea externa a acromioanelor. dinamometrul.

Valori medii între 5-6 cm la barbati si 3-4 cm la femei. Valoarea diametrului transvers trebuie sa fie cu cel putin 8 cm mai mare fata de diametrul antero-posterior. Valorile recoltate prin masuratori antropometrice se valorifica superior atunci când sunt incluse în diferite formule. cei cu greutate peste medie . tulburarile metabolice etc. f.   Perimetrele membrelor superioare si inferioare: se determina cu banda metrica la nivelul grosimii maxime a acestora. INDICI Relatii de proportionalitate între:  Masuratorile antropometrice în plan longitudinal si statura: relatia bust-statura:   indicele Guifrida Ruggeri. . cu formula B*100 / T (%). Diametrul toracic antero-posterior: se determina cu compasul .T / 2. în caz contrar este vorba de un torace aplatizat sau cilindric.subponderali. iar celalalt pe apofiza spinoasa a vertebrei ce se afla la acelasi nivel. Greutatea corporala (G): este un indicator al cresterii cantitative a corpului. indicele Adrian Ionescu: B . Greutatea trebuie raportata la sex.   Diametrul bitrohanterian: se masoara cu compasul. înaltime si starea de nutritie. punând vârfurile la nivelul punctelor trohanteriene. iar la femei supramamar. anterior si sub omoplati. din calcul reiese elasticitatea toracica (la sp. se determina o serie de indici antropometrici.supraponderali si cu greutatea sub medie . În acest fel sunt posibile comparatiile între subiecti sau grupuri de subiecti. Este inferior diametrului biacromial cu 4-5 cm Perimetrul toracic (PT): atesta gradul de dezvoltare a cutiei toracice si se masoara cu banda metrica. Este un factor care se modifica destul de repede. la baieti se masoara sub relieful pectoral. efortul fizic. putând scadea sau creste sub influenta unor factori ca: alimentatia.  Diametrul toracic transvers: se masoara din dreptul liniei medioaxilare.12). în spate. Dupa aceata vârsta. cum ar fi cei de proportionalitate. la nivelul curburilor laterale maxime ale coastelor cu compasul antropometric. vârsta. având la baza criterii obiective.un vârf la baza apendicelui xifoid. Subiectii cu greutate medie corespunzatoare vîrstei lor se numesc normoponderali. buni 9 . ce vizeaza evaluarea fenomenelor de crestere si dezvoltare. masurându-se pâna la 9 ani pe linia mamara. Se masoara de asemenea în dinamica în inspir si expir profund.

bitrohanterian x 100 / T (%) Indicele hidrodinamic (pentru natatie): J x 100 / statura in cm. la copii acest indice are valori negative.relatia lungimea membrelor superioare (inferioare) .relatia diametru biacromial .T / 2. Val.relatia perimetrul toracic .statura:  TR x 100 / T ( %) . se apropie de 0 la vârsta de 16-18 ani.statura:  D. dar un indice mare poate fi datorat si unor depozite adipoase în exces în muschi.relatia anvergura .E.statura   Indicele Burgusch-Goldstein: P. o valoare negativa caracterizeaza toracele insuficient dezvoltat la vârsta adulta.statura:  D.relatia diametru toracic anteroposterior .statura  MS x 100 / T respectiv MI x 100 / T  Masuratorile antropometrice în plan frontal si statura: . Toracic x 100 / T (%) Indicele Erissman: P. biacromial x 100 / T (%) . J reprezentând valoarea raportului diametru biacromial + diametru bitrohanterian) / 2  Masuratorile antropometrice în plan sagital si statura: . trebuie sa aibe valori pozitive.statura:  ANV x 100 / T (%) .relatia diametru bitrohanterian .statura:  D. În general. medii: 3. Reprezinta raportul dintre înaltimea si grosimea corpului. care nu mai sunt în limite fiziologice.5 la femei .- relatia trunchi . La adult I. toracic .38 barbati. anteroposterior x 100 / T (%)  Masuratorile antropometrice în plan transversal si statura: . 3.

Suma acestor perimetre raportata la statura. brat + P. perimetrul genunchiului la mijlocul rotulei.greutatea corporala:  Indicele Milcu-Maicanescu-Gerorgescu: P. cu osatura medie indice osos între 43. având un indice osos sub 43.100.statura:  P.100. pâna la 165 cm .. Diferentele dintre perimetrele musculare ale membrelor a doi subiecti de aceasi vârsta. da un indice în jur de 45 la barbat si 44 la femeie si care permite clasificarea indivizilor în 3 clase: cu osatura redusa. la barbati G = statura .105 la femei.statura:  indicele muscular Pende: (P. coapsei x 100 / G (%) . coapsa + P. cu osatura puternica peste 45. coapsa. gamba) . abdominal x 100 / T (%) . antebrat.5-45. iar o coapsa cu perimetrul peste 60 este o coapsa puternica.relatia dintre perimetrele segmentelor (brat. . Un brat cu perimetrul de 35 la femeie si 40 la barbat este unul bine dezvoltat. deci de starea de nutritie. antebrat + P. antebratului x 100 / T (%) .statura:  P.  Dezvoltare osoasa: perimetrul pumnului la nivelul epifizelor radiala si cubitala.relatia dintre perimetrul antebratului .indicele al lui Brusch:  G = statura . perimetrul gleznelor deasupra maleolelor.relatia dintre perimetrul copasei .) / Talie (cm) .relatia dintre perimetrul abdominal .indicele al lui Broca:   G = statura .indicele de corpolenta al lui Bouchard sau de nutritie al lui Quetelet:  G (gr. vor depinde predominant de dezvlotarea maselor musculare si a tesutului adipos. gamba) / 4 * 100 / T.  Greutate corporala si statura: .

T. .tesut adipos procentual: 5 plici .abdomen.A. Formula: T.A. S. spate (sub unghiul omoplatului).A.masa activa Valoarea optima a tesutului adipos este de 11%-12%.suprafata corporala calculata din raportul Statura/Greutate prin utilizarea nomogramei lui Du Bois Raymond. puncte situate pe partea dreapta a corpului. 4-5 mm la gimnastica sportiva.15) + 5. 15-20 mm la aruncatorii din atletism.C.A. (%) x G M. triceps brahial si extremitatea superioara a coapsei. în mod normal nu trebuie sa depaseasca +15 .110. La un adult 2 mm de tesut adipos reprezinta 1 kg greutate. peste175 cm  Compozitia corporala: . (kg) = T. scara marimii plicilor poate fi întâlnita dupa cum urmeaza: 2 mm la culturism. între 166 si 175 cm G = statura . . Valorile plicilor. flanc.T.105. (%) = ( suma a 5 plici x 0.  G = statura . unde M.8+ S.C. . În sportul de performanta. = G .+20 mm.A.A.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful