1. EVALUAREA ÎN ACTIVITĂŢILE MOTRICE 1.1.

FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EVALUĂRII Toate activitatile umane importante (si nu numai) presupun un proces de evaluare stiintifica sau empirica, inclusiv în educatie si, implicit, în educatia fizica, componenta a educatiei generale. 1.1.1. ASPECTE EVOLUTIVE ALE EVALUĂRII  Scurt istoric al evaluarii Evaluarea a fost folosita înca din cele mai vechi timpuri, ea aparând odata cu actiunea pedagogica de instruire, în evolutia tehnicilor de evaluare, m speciaf a randamentului scoîar, se pot distinge câteva etape. In gândirea filosofica a Antichitatii, gasim primele idei referitoare la necesitatea masurarii unor componente ale procesului de formare a omului. Platon preconiza ca selectarea celor mai apti pentru cariera militara sa se faca pe baza însusirilor acestora. Pe masura ce activitatea de educare a tinerei generatii se contureaza ca activitate sociala specifica, ea începe sa includa actiuni de verificare si apreciere a rezultatelor obtinute. Psihotehnica - stiinta bazata pe folosirea testelor. La început, testele aveau ca orientare dominanta investigarea psihicului uman, apoi au fost folosite pentru masurarea dezvoltarii psihomotrice, a inteligentei, aptitudinilor si cunostintelor elevilor. Aparute si cristalizate în secolul XX, acestea pot fi grupate în: Perioada "testelor", care a durat de la sfârsitul secolului al XlX-lea pâna în 1910, s-a caracterizat prin trecerea de la masuratori subiective individuale si aleatorii la teste standardizate. Perioada "masurarii", cuprinsa între 1910 si 1930, în care se continua perfectionarea testelor. Desi aceste teste au marcat un progres evident în privinta exactitatii masurarilor, ele nu au eliminate erorile produse în aprecierea rezultatelor. Faptul ca li s-au conferit "virtuti" pe care nu le aveau, a condus la aplicarea lor abuziva într-o anumita perioada si, în consecinta, la ignorarea altor modalitati de cunoa 13513p1522n stere a elevilor. A fost neglijata mai alesutilizarea si dezvoltarea tehnicilor de apreciere a altor rezultate scolare, în afara de cunostintele acumulate care erau mai usor cuantificabile, cum ar fi diferite capacitati, trasaturi de personalitate etc. Perioada "evaluarii", care a debutat în 1930, s-a definit prin încercarea de a descoperi elevul în totalitate. In aceasta perioada, începe sa fie pusa în practica ideea ca, pe lânga cunostintele asimilate în procesul de instruire, sunt explorate si alte laturi ale comportamentului elevilor: atitudinile, interesele, aspectele emotionale, în acest fel, aria continutului si a metodelor proprii actiunii de evaluare se îmbunatateste considerabil. Se produce o schimbare esentiala care marcheaza trecerea de la masurarea si evaluarea cu precadere globala, finala, cu accent pe

F. Aceeasi caracteristica se constata si pe plan mondial. G. P. Mastings. câtiva dintre autorii preocupati de acest domeniu fiind: H. Pieron. E. Popescu. care devine parte esentiala a programelor educationale. SNE etc. sa realizam selectarea si colectarea informatiilor necesare prin analiza si subsumarea acestora. integrata în toate secventele actului pedagogic si orientata spre masurarea tuturor produselor (rezultatelor) actiunii de educatie. în "Tribuna învatamântului" sau într-o serie de lucrari de referinta. remarcam interesul acordat acestei probleme de unii specialisti din tara noastra. principiul sau de functionare. printre care: A. D. punctul de plecare în autoreglarea sistemului. Barrow. ca domeniu de investigare cu o problematica proprie. deoarece este o antrepriza stiintifica apta sa ne duca la determinarea gradului în care obiectivele dinainte fixate în program au fost atinse sau nu. de Landsheere. Cerghit. catre o evaluare realizata sistematic. În acest sens. T. Firea. Numeroasele cercetari care au contribuit la dezvoltarea teoriei evaluarii au fost materializate prin redactarea unor lucrari de referinta în domeniu sau prin crearea si utilizarea unor sisteme de evaluare în educatia fizica: EUROFIT. Dragnea.1. determinând schimbari în obiectivele activitatii si în strategia folosita" (I. Radu). Horghidan. Pavelcu. I. G. duc la cresterea importantei actului de evaluare. psihologi si alti specialisti în problemele evaluarii. R. au existat preocupari din partea multor specialisti ai domeniului. H. Radu. 1. Hazgan. constituindu-se ca ramura a sistemului stiintelor pedagogice. dar si asupra unor aspecte de macrosistem. cum ar fi: V. Epuran. Jinga. S. I. SUVA. CONCEPTUL DE EVALUARE  Definitii ale evaluarii "Evaluarea reprezinta un act prin care se realizeaza ameliorarea permanenta a sistemului. daca deciziile luate se justifica sau nu" (N. evaluarea devine un moment al procesului ca atare. sociologi. Muster. în ultima analiza ea constituie chiar una din conditiile de desfasurare a unui proces instructiv-educativ. McGee. interes concretizat în numeroase studii publicate în "Revista de pedagogie". I. În sfera evaluarii procesului de educatie fizica. "Evaluarea este procesul de determinare a ariilor care ne permit sa judecam daca decizia a fost bine facuta ori nu. în acest sens. M. precum si conceperea si emiterea recomandarilor bazate pe analiza informatiilor respective" (Alkin). Bloom. . SUVAD. Vintanu). V.  Contributii la evolutia teoriilor evaluarii Extinderea evaluarii asupra conditiilor si factorilor de care depind rezultatele obtinute. "Evaluarea este parte integrala si esentiala a programului educational. T. B. Se poate afirma ca problematica evaluarii a constituit si constituie o preocupare importanta pentru pedagogi. Ideile pedagogice referitoare la evaluarea actiunii de instruire s-au cristalizat.2.informatia acumulata.

. astfel. este procesul prin care se delimiteaza.  Caracteristicile evaluarii .aceste procedee asigura mentinerea unei maxime eficiente în functionarea sistemului. astfel încât realizatorii sa fie siguri ca obiectivele sunt pe cale de a fi realizate. "Evaluarea este procesul prin care se fac judecati asupra rezultatelor masuratorilor.  Elementele definitorii ale evaluarii Acestea au fost prezentate de R.este ca un feed-back în cadrul sistemelor bio-psiho-sociale. Epuran). o ameliorare permanenta a functionalitatii sistemului" (Centre pour la Rechereche et l'Innovation dans l'Enseignement). daca sistemul are obiective si daca operatorii sistemului sunt preocupati de realizarea obiectivelor. la evaluarea produsului. . elevii dobândind confirmarea prestatiei lor pe parcursul procesului."Evaluarea rezultatelor constituie un moment necesar si central al procesului instructiveducativ. o conditie de ameliorare continua a procesului care trebuie evaluat. ele trimitând la obiective. evaluarea efectuata în interiorul sistemului genereaza informatii care au o functie de autoreglare pentru cresterea eficientei. este logic sa se foloseasca o forma de evaluare periodica. deoarece se prezinta ca o preocupare continua a celor angajati în activitatea de a recepta efectele actiunii.este o pârghie de apreciere a obiectivelor. judecati care au în vedere anumite criterii si care reprezinta în acelasi timp scopul masurarii" (M. la ameliorarea functionalitatii sistemului si la luarea deciziilor necesare reglarii actiunii acestuia. Toate aceste formulari au o componenta asemanatoare. ci si ca o cale de perfectionare ce presupune o strategie globala asupra formarii. .procesele evaluative ofera jaloanele de control pentru întregul sistem si pentru portiuni individuale ale sistemului.o anumita forma de evaluare trebuie sa fie parte din modul de functionare al oricarui sistem care functioneaza bine. Lindeman (1979): . Ea face ca acest proces sa devina <un demers în spirala>. . deci.este parte integranta a unui sistem de relatii educationale. evaluarea nu trebuie conceputa numai ca un control al cunostintelor. se obtin si se utilizeaza informatii utile privind luarea unor decizii ulterioare. .prin procesul de evaluare se urmareste evaluarea procesului.este un act necesar si obligatoriu în conducerea unui sistem care are obiective clare si precise. a structurilor si a produsului. . . în sensul ca se realizeaza o reglare continua.

trebuie luate în considerare sferele reprezentative. obiectivele educationale prezente trebuie corelate cu cele viitoare.   Conditiile unei evaluari reusite exactitatea masurarii stabilirea criteriilor de apreciere priceperea evaluatorului în efectuarea masuratorilor capacitatea evaluatorului de a interpreta si aprecia datele obtinute. produsul. absenta oricaruia dintre aceste elemente diminueaza valoarea rezultatelor obtinute. c.3. b. evaluarea are rolul de a orienta actiunea de predare si de a sustine reglarea ei sistematica. dintre care mentionam: a. fara a ignora necesitatea cunoasterii cât mai exacte a performantei elevilor. Principii ale evaluarii "Adult Education Association" propune o serie de principii ale evaluarii. nu este suficienta prin ea însasi pentru ameliorarea acestuia. facându-le pe amândoua mai eficace. 1. au pus în evidenta necesitatea de a stabili legatura dintre actiune si evaluare. Bucla conexiunii inverse. o evaluare bine realizata cuprinde procesul.1. desi necesara într-un demers didactic. e. din perspectiva analizei de sistem. prin care se sugereaza posibilitatile de ameliorare a activitatii de la un segment la altul. de la un potential mai mic spre unul mai mare. evaluarea performantelor elevilor. Astfel. actiune si rezultate. evaluarea ajunge sa fie înteleasa ca o operatie menita sa obtina informatii în vederea luarii unor decizii vizând ameliorarea activitatii si a relevarii functiilor pe care aceasta îl exercita asupra diferitelor momente ale actiunii. În acest sens. d. Tipuri de evaluare .Abordari mai noi ale procesului instructiv-educativ. si trebuie sa se desfasoare un timp mai îndelungat. evaluarea trebuie sa înceapa gradual. evaluarea în interiorul grupului este mai buna decât cea din afara grupului. de a îndruma si stimula activitatea de învatare. cât si la actiunile care 1-au produs. dar si structurile. trebuie sa cuprinda informatii atât cu privire la rezultat. În consecinta. pentru ca totalul produselor educatiei nu poate fi cuprins din cauza varietatii efectelor. mai precis coerenta dintre scopuri.

ani. si consta în estimarea diferitelor faze si secvente ale procesului. decât în mica masura. Nowlan si A.se efectueaza la începutul unui program de instruire si are rolul de a stabili starea sistemului sau a actiunii evaluate. pentru a se opera remediile necesare. precum si aplicarea masurilor de corectare necesare. Evaluarea cumulativa sau sumativa . Prin urmare. reusita si esecul sunt considerate într-o maniera globala. Acest tip de evaluare raspunde functiei predictive a evaluarii. J. Evaluarea formativa are rol de diagnosticare si de ameliorare. cicluri etc. problema pe care si-o pune evaluarea formativa este aceea de a etermina "unde se afla actiunea fata de obiective". precum si a rezultatelor obtinute. Ea constituie una dintre premisele realizarii programului. Acest tip de evaluare raspunde unor întrebari cum ar fi: "de ce numai aici?". Evaluarea continua sau formativa .se efectueaza la sfârsitul unor perioade mai mult sau mai putin lungi (trimestre.se efectueaza prin masurarea si aprecierea rezultatelor pe parcursul unui program. realizându-se în trepte succesive foarte scurte. "pe ce cai se obtine un randament mai ridicat?". analizate în detaliu. frecventa mult mai mare a verificarilor si aprecierilor pe parcursul unei perioade. C.). în cazul unei evaluari cumulative. . încheiate prin controlul final asupra întregului proces al activitatii evaluate. din momentul începerii si pâna când la încheierea acestuia.A. B. se stabileste un diagnostic. Acest tip de evaluare nu permite. conditiile în care aceasta se poate integra în "ogramul pregatit. ceea ce înseamna ca rolul sau este acela de diagnosticare. Verduci (1980) identifica "evaluarea normativa" cu sintagma "scala de apreciere normativa". sa se ia decizii utile celor ale caror rezultate sunt apreciate.. Ea se distinge prin doua trasaturi principale: . Ea implica o comparare a rezultatului obtinut atât cu obiectivele urmarite. Evaluarea initiala . precizându-se neajunsurile si dificultatile. Daca progresele nu sunt cele scontate. scurtarea considerabila a intervalului dintre evaluare si modificarile (ameliorarile) aduse activitatii evaluate. iar "evaluarea criteriala" cu sintagma "scala de apreciere absoluta". Dragnea folosesc termenul de "evaluare initiala" (în care masurarea performantelor individuale este comparata în functie de criterii de performanta definite a priori) si de "evaluare normativa" (în care masura performantelor individuale este pusa în relatie cu performantele altor persoane din grupul din care face parte respectivul individ).ritmul mult mai lent al actiunii de evaluare. Evaluarea formativa este implicata în proces si vizeaza sesizarea la timp a unor defectiuni. Evaluarea cumulativa are un caracter retrospectiv în raport cu actiunea estimata. reprezinta modul traditional de evaluare a rezultatelor unei activitati si consta în verificarea si aprecierea periodica. cât si cu starea initiala a sistemului sau a activitatii supuse evaluarii.

oferind deopotriva sugestii utile pentru deciziile ce urmeaza a fi adoptate în etapele urmatoare. La acestea. A. 1. într-un mod corect. diagnosticul este o metoda de depistare si.1. Functia predictiva sau de prognosticare . functia predictiva sau de prognosticare. evaluarea este absolut necesara si trebuie sa se afle în relatie cu toate compartimentele acestui proces (profesor - . stabilind astfel un diagnostic. Functia de constatare . B. Dragnea mai adauga si:functia sociala si functia pedagogica. E. eventual. A.din punct de vedere al functionarii sistemului.evaluarea releva partile izbutite si mai putin izbutite ale activitatii. interpretarea informatiei. evaluarea este menita sa confirme sau sa infirme acumularea de catre cei instruiti a cunostintelor si abilitatilor necesare unei activitati sociale utile. prefigurând chiar dezvoltarea ulterioara a respectivului proces.constatarea si diagnosticarea furnizeaza informatiile referitoare la starea procesului evaluat. rezultatele activitatii sale într-o anumita directie. Functia pedagogica . Functiile evaluarii Evaluarea are urmatoarele functii:    functia de constatare. o ipoteza desprinsa din anumite semne (sens figurativ). de corijare a erorilor dintr-un program. C. formata în baza unor cunostinte însusite anterior în domeniul evaluarii. Numerosi psihologi vorbesc despre evaluare primara si evaluare secundara dar. Acesta se refera la capacitatea individului. o previziune a evolutiei viitoare a procesului caruia i se adreseaza. Prognosticul poate fi definit ca o ipoteza la desfasurarea unor evenimente viitoare. în ultimul timp.Evaluarea cumulativa vizeaza modificarea procesului evaluat dupa perioade relativ lungi de desfasurare. Functia sociala .se exprima în masurarea si descrierea starii existente a rezultatelor obtinute. Ea furnizeaza datele necesare pentru adoptarea masurilor de ameliorare a activitatii.în învatamânt. D. Diagnosticul este o previziune. rezumarea rezultatelor. functia de diagnosticare. prin reglarea lui în fiecare dintre secventele care se succed. de a-si aprecia singur. Functia de diagnosticare . Din perspectiva cibernetica.4. lipsit de subiectivitate. precum si rezultatele posibile. în vreme ce evaluarea formativa are ca obiectiv ameliorarea continua a acestui proces. Operatiile pe care le presupune aceasta functie sunt:    colectionarea rezultatelor. este utilizat tot mai mult termenul de autoevaluare.

Lipari.  Functia educativa . functiile evaluarii în procesele instructiv-educative (de învatamânt) sunt urmatoarele:  Functia de control .de prognosticare si orientare. 1. ci si explicarea acestor rezultate prin evaluarea muncii profesorului.1. a valorii metodelor. pentru perfectionare si pentru obtinerea unor performante cât mai înalte. a continutului învatamântului. prin aceasta functie se încearca prefigurarea desfasurarii activitatii în sistem si anticiparea rezultatelor. în baza rezultatelor obtinute. prin exercitarea acestei functii. aceasta functie face corectiile necesare în stilul de conducere si în activitatea de executie.de ameliorare a activitatii si de optimizare a rezultatelor. SCOPURILE EVALUĂRII "Scopurile activitatii de evaluare variaza în functie de perspectivele si de structura pe care le ia în considerare cel ce evalueaza" (D. evaluarea are si un rol de feed-back. ceea ce presupune: determinarea obiectivelor vizate de activitatea pe care urmeaza sa o evaluam. 1987). strângerea specifica si corespunzatoare a informatiilor care relateaza cât mai exact despre stadiul realizarii obiectivelor si despre desfasurarea activitatii.  Functia de reglare a sistemului .prin aceasta se realizeaza îndrumarea celor interesati. la ameliorarile ce trebuie aduse. folosirea informatiilor obtinute si luarea deciziilor. Dupa I. nu numai cu privire la gradul îndeplinirii obiectivelor ci. mai cu seama.5.de constatare si apreciere (diagnosticare) a activitatii si rezultatelor obtinute în procesul instructiv-educativ. Evaluarea actului pedagogic presupune nu numai aprecierea rezultatelor obtinute. Definirea scopurilor actului de evaluare prefigureaza si conditiile în care urmeaza sa se desfasoare acest proces.  Functia sociala .elev).  Functia de clasificare si selectie . Jinga (1999).este menita sa constientizeze si sa motiveze interesul pentru studiul continuu.în baza acesteia se valideaza ierarhizarea proceselor evaluate. prin aceasta functie se stabileste unde se situeaza rezultatele în raport cu obiectivele proiectate si se încearca depistarea factorilor care le influenteaza în sens pozitiv sau negativ.  Functia de predictie . - .

Clasificarea pe grupe omogene. aceste scopuri sunt: 1. Stabilirea statusului.- evaluarea are menirea de a le furniza factorilor de decizie importanti informatii cât mai exacte despre sistem (domeniu.). care permite încadrarea elevilor într-o grupa de instruire. având ca scop general îmbunatatirea metodicii instruirii. progresului sau performantelor. în directia cresterii performantelor. Motivarea (se cunosc efectele motivationale ale unor evaluari bine realizate). 6. a stabilirii unor exercitii specifice etc. strategiilor de pregatire etc. Mentinerea standardului (nivelului) anticipat. procesul de instruire va trebui modificat. Cercetarea este conditionata de informatii precise. cu relevarea aspectelor izbutite. . 7. scopul actului de evaluare nu se reduce la constatarea rezultatelor obtinute si nici la cunoasterea. informarea de tip feed-back. Masurarea si evaluarea trebuie sa fie planificate ca parti ale programului de educatie fizica si sport. Masurarea si evaluarea permit cunoasterea gradului în care profesorul realizeaza obiectivele propuse. prin folosirea clasificarii gradarii/notarii). Selectarea câtorva din mai multi (solutia identifica putini din foarte multi). elev). 2. a caror evaluare se face în functie de ipoteza si de scopurile propuse. dar si a punctelor critice. care sa conduca la adoptarea masurilor adecvate de ameliorare a sistemului sau a activitatii evaluate. daca acestea nu sunt realizate. 3. ca scop în sine. pentru elev si profesor. a acestor rezultate. 4. Prin urmare. în baza unor trasaturi sau abilitati. promovarea lor la un alt nivel. Îndrumarea cercetarii. cu scopul ameliorarii activitatii (programelor. citat de M. Scopurile masurarii si evaluarii  Dupa Kirkendal (1987). Furnizarea experientelor educationale. 5. pe baza unor criterii determinate. Epuran (2005). obtinute pe baza masurarilor efectuate. ci consta în analiza fiecarei secvente de munca. proces.

cuantificarea si precizia .2. în vederea cunoasterii cât mai precise a efectelor practicarii exercitiilor fizice si.rezultatele obtinute prin masurare sunt valabile.se refera la utilitatea masurilor standardizate care permit o fina comparatie a rezultatelor. . calitati motrice) si unitatea de masura. ulterioara.prin aceasta functie. profesori sau antrenori sa prezinte rezultatele lor sub o forma cuantificata exacta. de mai multi examinatori. 1984). în asa fel încât relatiile numerice sa reprezinte relatiile relevante dintre obiecte". aptitudini si manifestarea lor precum si alte fenomene. masa. Operatia de masurare Aceasta cuprinde urmatoarele trei elemente:    obiectul de masurat: organismul subiectului (totalitatea starilor sale biologice. prin aplicarea unor probe (de control (sau tehnici). cu rezultate identice si independent. greutate. a comportamentului subiectilor în activitatea de educatie «zica sau sport" (A. fiziologice. specificând cu cât sau cu câte ori este mai mare sau mai mica decât etalonul.. MĂSURAREA ÎN ACTIVITĂŢILE MOTRICE 2. cu scopul de a recolta rezultate sau date. ceea ce conduce la cresterea preciziei comunicarii. folosind în acest scop instrumente sau aparate de masura. marime luata drept unitate de masura.obiectivitatea . priceperi. în general. reale si pot fi verificate. în acord cu proprietatile obiectului. etaloane etc. . M. Functii ale masurarii Dupa M. fenomenelor) dupa anumite reguli. Dragnea. unitatea de masura: analiza.comunicarea .2. Epuran (2005). Epuran defineste masurarea ca "procesul de atribuire de numere proprietatilor obiectelor (persoanelor. 2. masurarea are urmatoarele functii: . etc. regulile de atribuire a valorilor. cu ajutorul etalonului: a masura înseamna a compara o marime oarecare cu o marime etalon si a preciza diferenta dintre ea si etalon. Precizari terminologice Masurarea vine de la verbul "a masura" care înseamna a determina valoarea unei marimi (lungime.1. Definitie: În "Metodologia cercetarii activitatilor corporale". Definitia masurarii în educatie fizica si sport "Totalitatea actiunilor ce vizeaza o corespondenta între subiectul sau fenomenul masurat (deprinderi. somatice). este posibil ca diferiti cercetatori.) prin compararea cu o marime de aceeasi natura. .

generalizarea stiintifica .4. simboluri. exista doua tipuri de masurare:   subiectiva . în mod esential. Nowlan (1996). 3. principalele atribute ale rezultatelor masurarii sunt: 1. Tipuri de masurare: Dupa J. Justetea . Precizia . în principal. de conducere si consiliere. . aceluiasi masurând de a da rezultate apropiate între ele. de o scala de valori mentale percepute si interpretate de profesor. numar de repetari etc. indirecta.este calitatea unor masuratori repetate .este asezata pe scara de valori fizice (timp. clasificari etc. în opinia aceluiasi autor.vor permite formularea principiilor si legilor domeniului.este calitatea unor masurari repetate de acelasi masurând de a da rezultate a caror valoare este apropiata de valoarea adevarata a masurandului. Rezultatele masurarii Datele obtinute în urma masurarii reprezinta rezultatele acesteia. obiectiva .masurarea economiseste mai multi bani si timp în raport cu evaluarea subiectiva.este relevata. ceea ce înseamna determinarea valorii unei marimi prin calcul cu ajutorul unei formule în care se introduc valorile altor marimi obtinute prin masurarea directa statistica . fenomenele masurate.este o calitate a masurarii datorita careia rezuhatele acesteia sunt apropiate de valoarea adevarata a masurandului. masurarea de catre profespr a calitatii unui exercitiu de gimnastica la sol). de capacitatea de observare si de analiza a profesorului care administreaza testul (de exemplu.). adica efectuata prin compararea nemijlocita a marimii de masurat cu unitatea sa de masura sau prin evaluarea directa a unui efect produs de marimea respectiva. bazate operationale. administrativa.metodele standardizate de masurare. distanta.3. masurarea are trei categorii generale de functii:    instructiva. 2. Dar..economicitatea . 2. Rezultatele pot îmbraca forme de prezentare diferite: cifre. masurarea poate fi:   directa. ea depinde. Dupa relatia dintre obiectele. Repetabilitatea . pe definitii Din perspectiva educationala. 2. indiferent de forma de prezentare.

5. dar se utilizeaza si proba practica si concursul. Instrumente de masurare si evaluare  testul si chestionarul.2. .

la ambele sexe. cu spatele lipit de taliometru.normostaturali. Masuratorile facute la diferite date. prin calcularea unor indici specifici se aprecieaza nivelul de crestere si gradul dezvoltarii fizice. adipocentimetrul. Un diametru biacromian mare este de 39cm la femei si 43 cm la barbati . cu variatii între 54. Se masoara cu taliometrul.55%.  Înaltimea corpului.3.  Înaltimea corpului în sezînd sau bustul (B) este distanta dintre planul de sprijin al feselor si vârful capului la subiectul asezat pe scaun. Somatometria reprezinta un ansamblu de masuratori antropometrice pe baza carora. dinamometrul. Metoda prezinta avantajul exprimarii cifrice a rezultatelor. În medie bustul reprezinta 52% din statura la barbat si 53% din statura la femei. Subiectii care depasesc înaltimea medie a vârstei se numesc suprastaturali sau hiperstaturali. miotonometrul. banda metrica. 3. Lungimea membrelor inferioare: diferenta dintre talie si bust. Ex. Anvergura sau deschiderea bratelor: întinse lateral. masurata în pozitia stând. se masoara luând distanta dintre vârfurile degetelor mijlocii. punând în evidenta dinamica proceselor de crestere si dezvoltare fizica. cunoscând ca schimbarile se produc în organism specific sexului si vârstei. DEZVOLTAREA FIZICĂ ARMONIOASĂ.Examenul antropometric Este o metoda de apreciere a cresterii si dezvoltarii fizice bazata pe masurarea corpului omenesc ca un întreg si a partilor acestuia. etape sau începutul si finele unor activitati arata variatiile în evolutia fiecarui individ.substaturali. fapt care confera un plus de obiectivitate si exactitate.6 . goniometrul. statura sau talia (T): este distanta dintre crestetul capului (vertex) si talpi. În efectuarea masuratorilor antropometrice se recomanda sa se foloseasca pentru toti subiectii acealeasi instrumente si cu precadere acele masuratori care au o stabilitate mai mare. iar cei sub medie . cei care se încadreaza în medie . paralel cu solul. taliometru. ale carui vârfuri se aseaza pe marginea externa a acromioanelor.     Lungimea membrelor superioare: se masoara cu o panglica metrica de la acromion la vârful degetului mijlociu.1. scarita de mobilitate. Diametrul biacromial: se determina cu ajutorul compasului antropometric. compasul. INDICI ANTROPOMETRICI sI DE DEZVOLTARE SOMATICĂ Evaluarea cresterii si dezvoltarii fizice constitue o actiune importanta deoarece din evolutia acestor procese se poate deduce daca un subiect se încadreaza în limite normale.

cu formula B*100 / T (%). iar celalalt pe apofiza spinoasa a vertebrei ce se afla la acelasi nivel. iar la femei supramamar. buni 9 . se determina o serie de indici antropometrici. la baieti se masoara sub relieful pectoral. Valori medii între 5-6 cm la barbati si 3-4 cm la femei. Este un factor care se modifica destul de repede. anterior si sub omoplati.  Diametrul toracic transvers: se masoara din dreptul liniei medioaxilare. Se masoara de asemenea în dinamica în inspir si expir profund.12). indicele Adrian Ionescu: B . înaltime si starea de nutritie. Greutatea trebuie raportata la sex. Valoarea diametrului transvers trebuie sa fie cu cel putin 8 cm mai mare fata de diametrul antero-posterior. în spate. ce vizeaza evaluarea fenomenelor de crestere si dezvoltare.T / 2. tulburarile metabolice etc. Valorile recoltate prin masuratori antropometrice se valorifica superior atunci când sunt incluse în diferite formule. cum ar fi cei de proportionalitate. având la baza criterii obiective. punând vârfurile la nivelul punctelor trohanteriene. În acest fel sunt posibile comparatiile între subiecti sau grupuri de subiecti. Este inferior diametrului biacromial cu 4-5 cm Perimetrul toracic (PT): atesta gradul de dezvoltare a cutiei toracice si se masoara cu banda metrica.   Perimetrele membrelor superioare si inferioare: se determina cu banda metrica la nivelul grosimii maxime a acestora. Subiectii cu greutate medie corespunzatoare vîrstei lor se numesc normoponderali. la nivelul curburilor laterale maxime ale coastelor cu compasul antropometric. vârsta. din calcul reiese elasticitatea toracica (la sp. .un vârf la baza apendicelui xifoid. putând scadea sau creste sub influenta unor factori ca: alimentatia.supraponderali si cu greutatea sub medie . masurându-se pâna la 9 ani pe linia mamara. Greutatea corporala (G): este un indicator al cresterii cantitative a corpului. în caz contrar este vorba de un torace aplatizat sau cilindric. efortul fizic. Diametrul toracic antero-posterior: se determina cu compasul . cei cu greutate peste medie .subponderali. f. Dupa aceata vârsta.   Diametrul bitrohanterian: se masoara cu compasul. INDICI Relatii de proportionalitate între:  Masuratorile antropometrice în plan longitudinal si statura: relatia bust-statura:   indicele Guifrida Ruggeri.

În general. se apropie de 0 la vârsta de 16-18 ani. medii: 3. care nu mai sunt în limite fiziologice.relatia anvergura . bitrohanterian x 100 / T (%) Indicele hidrodinamic (pentru natatie): J x 100 / statura in cm.- relatia trunchi .relatia diametru toracic anteroposterior . toracic .statura  MS x 100 / T respectiv MI x 100 / T  Masuratorile antropometrice în plan frontal si statura: .5 la femei .statura:  D. La adult I.statura   Indicele Burgusch-Goldstein: P.relatia diametru biacromial . o valoare negativa caracterizeaza toracele insuficient dezvoltat la vârsta adulta.38 barbati.statura:  TR x 100 / T ( %) . trebuie sa aibe valori pozitive. J reprezentând valoarea raportului diametru biacromial + diametru bitrohanterian) / 2  Masuratorile antropometrice în plan sagital si statura: .relatia perimetrul toracic . Val.T / 2.relatia lungimea membrelor superioare (inferioare) .statura:  ANV x 100 / T (%) . anteroposterior x 100 / T (%)  Masuratorile antropometrice în plan transversal si statura: .E. Reprezinta raportul dintre înaltimea si grosimea corpului.statura:  D. la copii acest indice are valori negative. 3. biacromial x 100 / T (%) . Toracic x 100 / T (%) Indicele Erissman: P.statura:  D. dar un indice mare poate fi datorat si unor depozite adipoase în exces în muschi.relatia diametru bitrohanterian .

la barbati G = statura .relatia dintre perimetrele segmentelor (brat. deci de starea de nutritie.indicele de corpolenta al lui Bouchard sau de nutritie al lui Quetelet:  G (gr. pâna la 165 cm . cu osatura medie indice osos între 43. având un indice osos sub 43. Un brat cu perimetrul de 35 la femeie si 40 la barbat este unul bine dezvoltat. brat + P..relatia dintre perimetrul antebratului . coapsa + P.100.indicele al lui Brusch:  G = statura . perimetrul genunchiului la mijlocul rotulei. cu osatura puternica peste 45.  Dezvoltare osoasa: perimetrul pumnului la nivelul epifizelor radiala si cubitala.statura:  indicele muscular Pende: (P. vor depinde predominant de dezvlotarea maselor musculare si a tesutului adipos.statura:  P. iar o coapsa cu perimetrul peste 60 este o coapsa puternica. gamba) / 4 * 100 / T. antebrat. perimetrul gleznelor deasupra maleolelor. antebratului x 100 / T (%) . da un indice în jur de 45 la barbat si 44 la femeie si care permite clasificarea indivizilor în 3 clase: cu osatura redusa. gamba) . coapsei x 100 / G (%) .  Greutate corporala si statura: .indicele al lui Broca:   G = statura .relatia dintre perimetrul abdominal . . Suma acestor perimetre raportata la statura.greutatea corporala:  Indicele Milcu-Maicanescu-Gerorgescu: P.5-45.) / Talie (cm) . abdominal x 100 / T (%) .relatia dintre perimetrul copasei .105 la femei.statura:  P. coapsa.100. Diferentele dintre perimetrele musculare ale membrelor a doi subiecti de aceasi vârsta. antebrat + P.

4-5 mm la gimnastica sportiva.masa activa Valoarea optima a tesutului adipos este de 11%-12%. triceps brahial si extremitatea superioara a coapsei. (%) x G M. peste175 cm  Compozitia corporala: . . flanc. puncte situate pe partea dreapta a corpului.A.C.suprafata corporala calculata din raportul Statura/Greutate prin utilizarea nomogramei lui Du Bois Raymond. (kg) = T. La un adult 2 mm de tesut adipos reprezinta 1 kg greutate.A. scara marimii plicilor poate fi întâlnita dupa cum urmeaza: 2 mm la culturism.A.  G = statura .15) + 5. 15-20 mm la aruncatorii din atletism. spate (sub unghiul omoplatului).A.A. S. Formula: T.C.abdomen. (%) = ( suma a 5 plici x 0. . În sportul de performanta.105. T.8+ S.tesut adipos procentual: 5 plici .110. = G . în mod normal nu trebuie sa depaseasca +15 .T.+20 mm. unde M. . între 166 si 175 cm G = statura . Valorile plicilor.A.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful