1. EVALUAREA ÎN ACTIVITĂŢILE MOTRICE 1.1.

FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EVALUĂRII Toate activitatile umane importante (si nu numai) presupun un proces de evaluare stiintifica sau empirica, inclusiv în educatie si, implicit, în educatia fizica, componenta a educatiei generale. 1.1.1. ASPECTE EVOLUTIVE ALE EVALUĂRII  Scurt istoric al evaluarii Evaluarea a fost folosita înca din cele mai vechi timpuri, ea aparând odata cu actiunea pedagogica de instruire, în evolutia tehnicilor de evaluare, m speciaf a randamentului scoîar, se pot distinge câteva etape. In gândirea filosofica a Antichitatii, gasim primele idei referitoare la necesitatea masurarii unor componente ale procesului de formare a omului. Platon preconiza ca selectarea celor mai apti pentru cariera militara sa se faca pe baza însusirilor acestora. Pe masura ce activitatea de educare a tinerei generatii se contureaza ca activitate sociala specifica, ea începe sa includa actiuni de verificare si apreciere a rezultatelor obtinute. Psihotehnica - stiinta bazata pe folosirea testelor. La început, testele aveau ca orientare dominanta investigarea psihicului uman, apoi au fost folosite pentru masurarea dezvoltarii psihomotrice, a inteligentei, aptitudinilor si cunostintelor elevilor. Aparute si cristalizate în secolul XX, acestea pot fi grupate în: Perioada "testelor", care a durat de la sfârsitul secolului al XlX-lea pâna în 1910, s-a caracterizat prin trecerea de la masuratori subiective individuale si aleatorii la teste standardizate. Perioada "masurarii", cuprinsa între 1910 si 1930, în care se continua perfectionarea testelor. Desi aceste teste au marcat un progres evident în privinta exactitatii masurarilor, ele nu au eliminate erorile produse în aprecierea rezultatelor. Faptul ca li s-au conferit "virtuti" pe care nu le aveau, a condus la aplicarea lor abuziva într-o anumita perioada si, în consecinta, la ignorarea altor modalitati de cunoa 13513p1522n stere a elevilor. A fost neglijata mai alesutilizarea si dezvoltarea tehnicilor de apreciere a altor rezultate scolare, în afara de cunostintele acumulate care erau mai usor cuantificabile, cum ar fi diferite capacitati, trasaturi de personalitate etc. Perioada "evaluarii", care a debutat în 1930, s-a definit prin încercarea de a descoperi elevul în totalitate. In aceasta perioada, începe sa fie pusa în practica ideea ca, pe lânga cunostintele asimilate în procesul de instruire, sunt explorate si alte laturi ale comportamentului elevilor: atitudinile, interesele, aspectele emotionale, în acest fel, aria continutului si a metodelor proprii actiunii de evaluare se îmbunatateste considerabil. Se produce o schimbare esentiala care marcheaza trecerea de la masurarea si evaluarea cu precadere globala, finala, cu accent pe

F. Barrow. T. duc la cresterea importantei actului de evaluare.  Contributii la evolutia teoriilor evaluarii Extinderea evaluarii asupra conditiilor si factorilor de care depind rezultatele obtinute. dar si asupra unor aspecte de macrosistem.informatia acumulata. Radu. E. Radu). determinând schimbari în obiectivele activitatii si în strategia folosita" (I. CONCEPTUL DE EVALUARE  Definitii ale evaluarii "Evaluarea reprezinta un act prin care se realizeaza ameliorarea permanenta a sistemului. 1. V. S. Bloom. deoarece este o antrepriza stiintifica apta sa ne duca la determinarea gradului în care obiectivele dinainte fixate în program au fost atinse sau nu. constituindu-se ca ramura a sistemului stiintelor pedagogice. Mastings. care devine parte esentiala a programelor educationale. SUVA. "Evaluarea este procesul de determinare a ariilor care ne permit sa judecam daca decizia a fost bine facuta ori nu. SNE etc. în "Tribuna învatamântului" sau într-o serie de lucrari de referinta. sa realizam selectarea si colectarea informatiilor necesare prin analiza si subsumarea acestora. ca domeniu de investigare cu o problematica proprie. H. printre care: A. punctul de plecare în autoreglarea sistemului. în ultima analiza ea constituie chiar una din conditiile de desfasurare a unui proces instructiv-educativ. Pavelcu. câtiva dintre autorii preocupati de acest domeniu fiind: H. au existat preocupari din partea multor specialisti ai domeniului. "Evaluarea este parte integrala si esentiala a programului educational. Se poate afirma ca problematica evaluarii a constituit si constituie o preocupare importanta pentru pedagogi. integrata în toate secventele actului pedagogic si orientata spre masurarea tuturor produselor (rezultatelor) actiunii de educatie. sociologi. de Landsheere. În sfera evaluarii procesului de educatie fizica. În acest sens. psihologi si alti specialisti în problemele evaluarii. Popescu. Aceeasi caracteristica se constata si pe plan mondial. Epuran.2. . R. G. Cerghit. D. G. P. cum ar fi: V. Jinga.1. I. McGee. catre o evaluare realizata sistematic. Dragnea. Numeroasele cercetari care au contribuit la dezvoltarea teoriei evaluarii au fost materializate prin redactarea unor lucrari de referinta în domeniu sau prin crearea si utilizarea unor sisteme de evaluare în educatia fizica: EUROFIT. SUVAD. daca deciziile luate se justifica sau nu" (N. Pieron. evaluarea devine un moment al procesului ca atare. Ideile pedagogice referitoare la evaluarea actiunii de instruire s-au cristalizat. T. interes concretizat în numeroase studii publicate în "Revista de pedagogie". Horghidan. I. Firea. în acest sens. M. principiul sau de functionare. Hazgan. remarcam interesul acordat acestei probleme de unii specialisti din tara noastra. Muster. precum si conceperea si emiterea recomandarilor bazate pe analiza informatiilor respective" (Alkin). B. I. Vintanu).

.aceste procedee asigura mentinerea unei maxime eficiente în functionarea sistemului."Evaluarea rezultatelor constituie un moment necesar si central al procesului instructiveducativ. deci.este parte integranta a unui sistem de relatii educationale.este ca un feed-back în cadrul sistemelor bio-psiho-sociale. la ameliorarea functionalitatii sistemului si la luarea deciziilor necesare reglarii actiunii acestuia.  Elementele definitorii ale evaluarii Acestea au fost prezentate de R. "Evaluarea este procesul prin care se fac judecati asupra rezultatelor masuratorilor.o anumita forma de evaluare trebuie sa fie parte din modul de functionare al oricarui sistem care functioneaza bine. o ameliorare permanenta a functionalitatii sistemului" (Centre pour la Rechereche et l'Innovation dans l'Enseignement). o conditie de ameliorare continua a procesului care trebuie evaluat. evaluarea efectuata în interiorul sistemului genereaza informatii care au o functie de autoreglare pentru cresterea eficientei. judecati care au în vedere anumite criterii si care reprezinta în acelasi timp scopul masurarii" (M. astfel. Toate aceste formulari au o componenta asemanatoare. a structurilor si a produsului. la evaluarea produsului. Lindeman (1979): . Ea face ca acest proces sa devina <un demers în spirala>. deoarece se prezinta ca o preocupare continua a celor angajati în activitatea de a recepta efectele actiunii. se obtin si se utilizeaza informatii utile privind luarea unor decizii ulterioare.este un act necesar si obligatoriu în conducerea unui sistem care are obiective clare si precise. . ci si ca o cale de perfectionare ce presupune o strategie globala asupra formarii. . astfel încât realizatorii sa fie siguri ca obiectivele sunt pe cale de a fi realizate. ele trimitând la obiective. .prin procesul de evaluare se urmareste evaluarea procesului.procesele evaluative ofera jaloanele de control pentru întregul sistem si pentru portiuni individuale ale sistemului. este logic sa se foloseasca o forma de evaluare periodica. în sensul ca se realizeaza o reglare continua. . elevii dobândind confirmarea prestatiei lor pe parcursul procesului. evaluarea nu trebuie conceputa numai ca un control al cunostintelor. . daca sistemul are obiective si daca operatorii sistemului sunt preocupati de realizarea obiectivelor. Epuran). este procesul prin care se delimiteaza. .este o pârghie de apreciere a obiectivelor.  Caracteristicile evaluarii .

dar si structurile. si trebuie sa se desfasoare un timp mai îndelungat. Bucla conexiunii inverse. e. evaluarea are rolul de a orienta actiunea de predare si de a sustine reglarea ei sistematica. o evaluare bine realizata cuprinde procesul. evaluarea performantelor elevilor. absenta oricaruia dintre aceste elemente diminueaza valoarea rezultatelor obtinute. de a îndruma si stimula activitatea de învatare.   Conditiile unei evaluari reusite exactitatea masurarii stabilirea criteriilor de apreciere priceperea evaluatorului în efectuarea masuratorilor capacitatea evaluatorului de a interpreta si aprecia datele obtinute. trebuie sa cuprinda informatii atât cu privire la rezultat. fara a ignora necesitatea cunoasterii cât mai exacte a performantei elevilor. evaluarea trebuie sa înceapa gradual. mai precis coerenta dintre scopuri. au pus în evidenta necesitatea de a stabili legatura dintre actiune si evaluare. În consecinta. dintre care mentionam: a. b. desi necesara într-un demers didactic. prin care se sugereaza posibilitatile de ameliorare a activitatii de la un segment la altul. din perspectiva analizei de sistem. produsul. nu este suficienta prin ea însasi pentru ameliorarea acestuia. 1. În acest sens. obiectivele educationale prezente trebuie corelate cu cele viitoare. facându-le pe amândoua mai eficace. cât si la actiunile care 1-au produs. evaluarea ajunge sa fie înteleasa ca o operatie menita sa obtina informatii în vederea luarii unor decizii vizând ameliorarea activitatii si a relevarii functiilor pe care aceasta îl exercita asupra diferitelor momente ale actiunii. evaluarea în interiorul grupului este mai buna decât cea din afara grupului. actiune si rezultate. trebuie luate în considerare sferele reprezentative.3. Tipuri de evaluare . de la un potential mai mic spre unul mai mare. d. pentru ca totalul produselor educatiei nu poate fi cuprins din cauza varietatii efectelor.1. Principii ale evaluarii "Adult Education Association" propune o serie de principii ale evaluarii. Astfel. c.Abordari mai noi ale procesului instructiv-educativ.

în cazul unei evaluari cumulative. realizându-se în trepte succesive foarte scurte. decât în mica masura. precum si aplicarea masurilor de corectare necesare. scurtarea considerabila a intervalului dintre evaluare si modificarile (ameliorarile) aduse activitatii evaluate. se stabileste un diagnostic. C. conditiile în care aceasta se poate integra în "ogramul pregatit.). Acest tip de evaluare raspunde unor întrebari cum ar fi: "de ce numai aici?". si consta în estimarea diferitelor faze si secvente ale procesului.A. precum si a rezultatelor obtinute. cicluri etc. Evaluarea formativa este implicata în proces si vizeaza sesizarea la timp a unor defectiuni. Evaluarea cumulativa are un caracter retrospectiv în raport cu actiunea estimata. "pe ce cai se obtine un randament mai ridicat?". reprezinta modul traditional de evaluare a rezultatelor unei activitati si consta în verificarea si aprecierea periodica. sa se ia decizii utile celor ale caror rezultate sunt apreciate. Evaluarea cumulativa sau sumativa . iar "evaluarea criteriala" cu sintagma "scala de apreciere absoluta". B. ani. precizându-se neajunsurile si dificultatile. reusita si esecul sunt considerate într-o maniera globala. Ea constituie una dintre premisele realizarii programului. Nowlan si A. pentru a se opera remediile necesare. Ea implica o comparare a rezultatului obtinut atât cu obiectivele urmarite..se efectueaza la sfârsitul unor perioade mai mult sau mai putin lungi (trimestre. încheiate prin controlul final asupra întregului proces al activitatii evaluate.ritmul mult mai lent al actiunii de evaluare. problema pe care si-o pune evaluarea formativa este aceea de a etermina "unde se afla actiunea fata de obiective". analizate în detaliu. Prin urmare. Verduci (1980) identifica "evaluarea normativa" cu sintagma "scala de apreciere normativa". ceea ce înseamna ca rolul sau este acela de diagnosticare. cât si cu starea initiala a sistemului sau a activitatii supuse evaluarii. Evaluarea initiala . din momentul începerii si pâna când la încheierea acestuia. Dragnea folosesc termenul de "evaluare initiala" (în care masurarea performantelor individuale este comparata în functie de criterii de performanta definite a priori) si de "evaluare normativa" (în care masura performantelor individuale este pusa în relatie cu performantele altor persoane din grupul din care face parte respectivul individ). Daca progresele nu sunt cele scontate.se efectueaza la începutul unui program de instruire si are rolul de a stabili starea sistemului sau a actiunii evaluate. J. Acest tip de evaluare nu permite. . frecventa mult mai mare a verificarilor si aprecierilor pe parcursul unei perioade. Evaluarea continua sau formativa .se efectueaza prin masurarea si aprecierea rezultatelor pe parcursul unui program. Ea se distinge prin doua trasaturi principale: . Evaluarea formativa are rol de diagnosticare si de ameliorare. Acest tip de evaluare raspunde functiei predictive a evaluarii.

E. în ultimul timp. este utilizat tot mai mult termenul de autoevaluare.constatarea si diagnosticarea furnizeaza informatiile referitoare la starea procesului evaluat. o ipoteza desprinsa din anumite semne (sens figurativ). Functia predictiva sau de prognosticare . prefigurând chiar dezvoltarea ulterioara a respectivului proces. precum si rezultatele posibile. Prognosticul poate fi definit ca o ipoteza la desfasurarea unor evenimente viitoare. de a-si aprecia singur. evaluarea este absolut necesara si trebuie sa se afle în relatie cu toate compartimentele acestui proces (profesor - .evaluarea releva partile izbutite si mai putin izbutite ale activitatii. lipsit de subiectivitate.din punct de vedere al functionarii sistemului.Evaluarea cumulativa vizeaza modificarea procesului evaluat dupa perioade relativ lungi de desfasurare.în învatamânt. de corijare a erorilor dintr-un program. Functiile evaluarii Evaluarea are urmatoarele functii:    functia de constatare. D.1. A. C. diagnosticul este o metoda de depistare si. Functia pedagogica . stabilind astfel un diagnostic. într-un mod corect. Acesta se refera la capacitatea individului. B. functia de diagnosticare. La acestea. rezumarea rezultatelor.4. Functia de diagnosticare . Din perspectiva cibernetica. Dragnea mai adauga si:functia sociala si functia pedagogica. formata în baza unor cunostinte însusite anterior în domeniul evaluarii. Functia de constatare . Diagnosticul este o previziune. Numerosi psihologi vorbesc despre evaluare primara si evaluare secundara dar. prin reglarea lui în fiecare dintre secventele care se succed. eventual. Operatiile pe care le presupune aceasta functie sunt:    colectionarea rezultatelor.se exprima în masurarea si descrierea starii existente a rezultatelor obtinute. rezultatele activitatii sale într-o anumita directie. o previziune a evolutiei viitoare a procesului caruia i se adreseaza. în vreme ce evaluarea formativa are ca obiectiv ameliorarea continua a acestui proces. 1. A. evaluarea este menita sa confirme sau sa infirme acumularea de catre cei instruiti a cunostintelor si abilitatilor necesare unei activitati sociale utile. interpretarea informatiei. Functia sociala . Ea furnizeaza datele necesare pentru adoptarea masurilor de ameliorare a activitatii. oferind deopotriva sugestii utile pentru deciziile ce urmeaza a fi adoptate în etapele urmatoare. functia predictiva sau de prognosticare.

ci si explicarea acestor rezultate prin evaluarea muncii profesorului. a continutului învatamântului. strângerea specifica si corespunzatoare a informatiilor care relateaza cât mai exact despre stadiul realizarii obiectivelor si despre desfasurarea activitatii.1. nu numai cu privire la gradul îndeplinirii obiectivelor ci. prin aceasta functie se încearca prefigurarea desfasurarii activitatii în sistem si anticiparea rezultatelor. 1987). - . evaluarea are si un rol de feed-back. Lipari. Evaluarea actului pedagogic presupune nu numai aprecierea rezultatelor obtinute.  Functia de predictie .prin aceasta se realizeaza îndrumarea celor interesati.5. Dupa I. mai cu seama. folosirea informatiilor obtinute si luarea deciziilor.  Functia educativa . la ameliorarile ce trebuie aduse.  Functia sociala .  Functia de reglare a sistemului .de ameliorare a activitatii si de optimizare a rezultatelor. a valorii metodelor. prin exercitarea acestei functii. ceea ce presupune: determinarea obiectivelor vizate de activitatea pe care urmeaza sa o evaluam. prin aceasta functie se stabileste unde se situeaza rezultatele în raport cu obiectivele proiectate si se încearca depistarea factorilor care le influenteaza în sens pozitiv sau negativ.elev). 1. SCOPURILE EVALUĂRII "Scopurile activitatii de evaluare variaza în functie de perspectivele si de structura pe care le ia în considerare cel ce evalueaza" (D.  Functia de clasificare si selectie .de constatare si apreciere (diagnosticare) a activitatii si rezultatelor obtinute în procesul instructiv-educativ. functiile evaluarii în procesele instructiv-educative (de învatamânt) sunt urmatoarele:  Functia de control . Definirea scopurilor actului de evaluare prefigureaza si conditiile în care urmeaza sa se desfasoare acest proces. Jinga (1999).de prognosticare si orientare.în baza acesteia se valideaza ierarhizarea proceselor evaluate. pentru perfectionare si pentru obtinerea unor performante cât mai înalte. aceasta functie face corectiile necesare în stilul de conducere si în activitatea de executie. în baza rezultatelor obtinute.este menita sa constientizeze si sa motiveze interesul pentru studiul continuu.

informarea de tip feed-back. Masurarea si evaluarea permit cunoasterea gradului în care profesorul realizeaza obiectivele propuse. 3. a acestor rezultate. a stabilirii unor exercitii specifice etc. ci consta în analiza fiecarei secvente de munca. pentru elev si profesor. în directia cresterii performantelor. daca acestea nu sunt realizate. Îndrumarea cercetarii. care permite încadrarea elevilor într-o grupa de instruire. .- evaluarea are menirea de a le furniza factorilor de decizie importanti informatii cât mai exacte despre sistem (domeniu. dar si a punctelor critice. Selectarea câtorva din mai multi (solutia identifica putini din foarte multi).). Cercetarea este conditionata de informatii precise. Clasificarea pe grupe omogene. aceste scopuri sunt: 1. 5. Prin urmare. având ca scop general îmbunatatirea metodicii instruirii. 7. Epuran (2005). 4. progresului sau performantelor. a caror evaluare se face în functie de ipoteza si de scopurile propuse. Furnizarea experientelor educationale. pe baza unor criterii determinate. scopul actului de evaluare nu se reduce la constatarea rezultatelor obtinute si nici la cunoasterea. cu scopul ameliorarii activitatii (programelor. cu relevarea aspectelor izbutite. proces. Motivarea (se cunosc efectele motivationale ale unor evaluari bine realizate). prin folosirea clasificarii gradarii/notarii). Scopurile masurarii si evaluarii  Dupa Kirkendal (1987). promovarea lor la un alt nivel. ca scop în sine. citat de M. obtinute pe baza masurarilor efectuate. 6. Masurarea si evaluarea trebuie sa fie planificate ca parti ale programului de educatie fizica si sport. procesul de instruire va trebui modificat. strategiilor de pregatire etc. Mentinerea standardului (nivelului) anticipat. elev). Stabilirea statusului. în baza unor trasaturi sau abilitati. care sa conduca la adoptarea masurilor adecvate de ameliorare a sistemului sau a activitatii evaluate. 2.

cu scopul de a recolta rezultate sau date.1. Epuran (2005).comunicarea .obiectivitatea .cuantificarea si precizia . 2. de mai multi examinatori. marime luata drept unitate de masura. . masa.2. unitatea de masura: analiza. este posibil ca diferiti cercetatori. aptitudini si manifestarea lor precum si alte fenomene.prin aceasta functie. 1984). somatice). M. cu ajutorul etalonului: a masura înseamna a compara o marime oarecare cu o marime etalon si a preciza diferenta dintre ea si etalon. Dragnea. Epuran defineste masurarea ca "procesul de atribuire de numere proprietatilor obiectelor (persoanelor. fenomenelor) dupa anumite reguli. în acord cu proprietatile obiectului. calitati motrice) si unitatea de masura. fiziologice. în general. ulterioara. Definitie: În "Metodologia cercetarii activitatilor corporale". priceperi. greutate. . masurarea are urmatoarele functii: . Functii ale masurarii Dupa M.. prin aplicarea unor probe (de control (sau tehnici). Operatia de masurare Aceasta cuprinde urmatoarele trei elemente:    obiectul de masurat: organismul subiectului (totalitatea starilor sale biologice. .se refera la utilitatea masurilor standardizate care permit o fina comparatie a rezultatelor. profesori sau antrenori sa prezinte rezultatele lor sub o forma cuantificata exacta. etc.) prin compararea cu o marime de aceeasi natura. regulile de atribuire a valorilor. în vederea cunoasterii cât mai precise a efectelor practicarii exercitiilor fizice si.rezultatele obtinute prin masurare sunt valabile. specificând cu cât sau cu câte ori este mai mare sau mai mica decât etalonul. a comportamentului subiectilor în activitatea de educatie «zica sau sport" (A. cu rezultate identice si independent. Definitia masurarii în educatie fizica si sport "Totalitatea actiunilor ce vizeaza o corespondenta între subiectul sau fenomenul masurat (deprinderi. MĂSURAREA ÎN ACTIVITĂŢILE MOTRICE 2. folosind în acest scop instrumente sau aparate de masura.2. etaloane etc. reale si pot fi verificate. Precizari terminologice Masurarea vine de la verbul "a masura" care înseamna a determina valoarea unei marimi (lungime. în asa fel încât relatiile numerice sa reprezinte relatiile relevante dintre obiecte". ceea ce conduce la cresterea preciziei comunicarii.

masurarea economiseste mai multi bani si timp în raport cu evaluarea subiectiva. masurarea are trei categorii generale de functii:    instructiva.este o calitate a masurarii datorita careia rezuhatele acesteia sunt apropiate de valoarea adevarata a masurandului. Tipuri de masurare: Dupa J. principalele atribute ale rezultatelor masurarii sunt: 1. adica efectuata prin compararea nemijlocita a marimii de masurat cu unitatea sa de masura sau prin evaluarea directa a unui efect produs de marimea respectiva. indirecta.este asezata pe scara de valori fizice (timp. Dar. de conducere si consiliere. Dupa relatia dintre obiectele.vor permite formularea principiilor si legilor domeniului.). ea depinde. în mod esential. de capacitatea de observare si de analiza a profesorului care administreaza testul (de exemplu. bazate operationale. administrativa. simboluri. masurarea de catre profespr a calitatii unui exercitiu de gimnastica la sol).este calitatea unor masurari repetate de acelasi masurând de a da rezultate a caror valoare este apropiata de valoarea adevarata a masurandului.este calitatea unor masuratori repetate . 2. exista doua tipuri de masurare:   subiectiva . de o scala de valori mentale percepute si interpretate de profesor. în opinia aceluiasi autor.3. numar de repetari etc.generalizarea stiintifica . aceluiasi masurând de a da rezultate apropiate între ele. Rezultatele pot îmbraca forme de prezentare diferite: cifre.economicitatea . 2. Precizia . distanta. 3. indiferent de forma de prezentare. Rezultatele masurarii Datele obtinute în urma masurarii reprezinta rezultatele acesteia. Repetabilitatea .4. în principal. 2. Justetea . .. obiectiva . Nowlan (1996).este relevata. ceea ce înseamna determinarea valorii unei marimi prin calcul cu ajutorul unei formule în care se introduc valorile altor marimi obtinute prin masurarea directa statistica .metodele standardizate de masurare. clasificari etc. pe definitii Din perspectiva educationala. fenomenele masurate. masurarea poate fi:   directa.

Instrumente de masurare si evaluare  testul si chestionarul.5. . dar se utilizeaza si proba practica si concursul.2.

 Înaltimea corpului în sezînd sau bustul (B) este distanta dintre planul de sprijin al feselor si vârful capului la subiectul asezat pe scaun. Se masoara cu taliometrul. Lungimea membrelor inferioare: diferenta dintre talie si bust. DEZVOLTAREA FIZICĂ ARMONIOASĂ.6 . prin calcularea unor indici specifici se aprecieaza nivelul de crestere si gradul dezvoltarii fizice. Masuratorile facute la diferite date.55%. etape sau începutul si finele unor activitati arata variatiile în evolutia fiecarui individ. Metoda prezinta avantajul exprimarii cifrice a rezultatelor. dinamometrul.Examenul antropometric Este o metoda de apreciere a cresterii si dezvoltarii fizice bazata pe masurarea corpului omenesc ca un întreg si a partilor acestuia. ale carui vârfuri se aseaza pe marginea externa a acromioanelor. Un diametru biacromian mare este de 39cm la femei si 43 cm la barbati . masurata în pozitia stând.normostaturali.1.substaturali. Ex. În medie bustul reprezinta 52% din statura la barbat si 53% din statura la femei.     Lungimea membrelor superioare: se masoara cu o panglica metrica de la acromion la vârful degetului mijlociu. fapt care confera un plus de obiectivitate si exactitate. miotonometrul. cunoscând ca schimbarile se produc în organism specific sexului si vârstei. scarita de mobilitate. cu variatii între 54. banda metrica. cei care se încadreaza în medie . 3. Somatometria reprezinta un ansamblu de masuratori antropometrice pe baza carora. cu spatele lipit de taliometru. Diametrul biacromial: se determina cu ajutorul compasului antropometric. În efectuarea masuratorilor antropometrice se recomanda sa se foloseasca pentru toti subiectii acealeasi instrumente si cu precadere acele masuratori care au o stabilitate mai mare. la ambele sexe. se masoara luând distanta dintre vârfurile degetelor mijlocii. Subiectii care depasesc înaltimea medie a vârstei se numesc suprastaturali sau hiperstaturali. punând în evidenta dinamica proceselor de crestere si dezvoltare fizica. taliometru. paralel cu solul. Anvergura sau deschiderea bratelor: întinse lateral.  Înaltimea corpului.3. iar cei sub medie . compasul. INDICI ANTROPOMETRICI sI DE DEZVOLTARE SOMATICĂ Evaluarea cresterii si dezvoltarii fizice constitue o actiune importanta deoarece din evolutia acestor procese se poate deduce daca un subiect se încadreaza în limite normale. statura sau talia (T): este distanta dintre crestetul capului (vertex) si talpi. goniometrul. adipocentimetrul.

Greutatea trebuie raportata la sex. buni 9 . la nivelul curburilor laterale maxime ale coastelor cu compasul antropometric.   Diametrul bitrohanterian: se masoara cu compasul. INDICI Relatii de proportionalitate între:  Masuratorile antropometrice în plan longitudinal si statura: relatia bust-statura:   indicele Guifrida Ruggeri. tulburarile metabolice etc. În acest fel sunt posibile comparatiile între subiecti sau grupuri de subiecti.12). Este un factor care se modifica destul de repede. efortul fizic. Dupa aceata vârsta. Este inferior diametrului biacromial cu 4-5 cm Perimetrul toracic (PT): atesta gradul de dezvoltare a cutiei toracice si se masoara cu banda metrica. cei cu greutate peste medie . Greutatea corporala (G): este un indicator al cresterii cantitative a corpului. iar celalalt pe apofiza spinoasa a vertebrei ce se afla la acelasi nivel.subponderali. iar la femei supramamar.   Perimetrele membrelor superioare si inferioare: se determina cu banda metrica la nivelul grosimii maxime a acestora. Se masoara de asemenea în dinamica în inspir si expir profund.  Diametrul toracic transvers: se masoara din dreptul liniei medioaxilare. cu formula B*100 / T (%). anterior si sub omoplati.un vârf la baza apendicelui xifoid. se determina o serie de indici antropometrici. masurându-se pâna la 9 ani pe linia mamara. având la baza criterii obiective. la baieti se masoara sub relieful pectoral. ce vizeaza evaluarea fenomenelor de crestere si dezvoltare. Valorile recoltate prin masuratori antropometrice se valorifica superior atunci când sunt incluse în diferite formule.T / 2.supraponderali si cu greutatea sub medie . în caz contrar este vorba de un torace aplatizat sau cilindric. Subiectii cu greutate medie corespunzatoare vîrstei lor se numesc normoponderali. Diametrul toracic antero-posterior: se determina cu compasul . din calcul reiese elasticitatea toracica (la sp. indicele Adrian Ionescu: B . Valori medii între 5-6 cm la barbati si 3-4 cm la femei. vârsta. cum ar fi cei de proportionalitate. f. punând vârfurile la nivelul punctelor trohanteriene. înaltime si starea de nutritie. putând scadea sau creste sub influenta unor factori ca: alimentatia. în spate. Valoarea diametrului transvers trebuie sa fie cu cel putin 8 cm mai mare fata de diametrul antero-posterior. .

bitrohanterian x 100 / T (%) Indicele hidrodinamic (pentru natatie): J x 100 / statura in cm.statura:  D. dar un indice mare poate fi datorat si unor depozite adipoase în exces în muschi. toracic .T / 2.relatia diametru bitrohanterian .relatia perimetrul toracic . trebuie sa aibe valori pozitive. Toracic x 100 / T (%) Indicele Erissman: P.relatia lungimea membrelor superioare (inferioare) . Val. 3.38 barbati.statura:  ANV x 100 / T (%) .statura:  D. o valoare negativa caracterizeaza toracele insuficient dezvoltat la vârsta adulta. se apropie de 0 la vârsta de 16-18 ani.statura  MS x 100 / T respectiv MI x 100 / T  Masuratorile antropometrice în plan frontal si statura: . La adult I. În general. la copii acest indice are valori negative.statura:  D. medii: 3. care nu mai sunt în limite fiziologice.statura   Indicele Burgusch-Goldstein: P.relatia diametru toracic anteroposterior .relatia anvergura .- relatia trunchi .E.relatia diametru biacromial . J reprezentând valoarea raportului diametru biacromial + diametru bitrohanterian) / 2  Masuratorile antropometrice în plan sagital si statura: .5 la femei . anteroposterior x 100 / T (%)  Masuratorile antropometrice în plan transversal si statura: . Reprezinta raportul dintre înaltimea si grosimea corpului. biacromial x 100 / T (%) .statura:  TR x 100 / T ( %) .

deci de starea de nutritie.100.indicele de corpolenta al lui Bouchard sau de nutritie al lui Quetelet:  G (gr. cu osatura medie indice osos între 43.indicele al lui Broca:   G = statura .relatia dintre perimetrele segmentelor (brat. având un indice osos sub 43. brat + P. abdominal x 100 / T (%) .. da un indice în jur de 45 la barbat si 44 la femeie si care permite clasificarea indivizilor în 3 clase: cu osatura redusa.  Greutate corporala si statura: . gamba) / 4 * 100 / T.relatia dintre perimetrul abdominal . antebrat.indicele al lui Brusch:  G = statura .100. perimetrul gleznelor deasupra maleolelor.statura:  indicele muscular Pende: (P. coapsa. Un brat cu perimetrul de 35 la femeie si 40 la barbat este unul bine dezvoltat. cu osatura puternica peste 45. gamba) . . pâna la 165 cm . Diferentele dintre perimetrele musculare ale membrelor a doi subiecti de aceasi vârsta.5-45. Suma acestor perimetre raportata la statura. la barbati G = statura .) / Talie (cm) .relatia dintre perimetrul antebratului .statura:  P. antebratului x 100 / T (%) . coapsei x 100 / G (%) . coapsa + P. perimetrul genunchiului la mijlocul rotulei.relatia dintre perimetrul copasei . vor depinde predominant de dezvlotarea maselor musculare si a tesutului adipos.greutatea corporala:  Indicele Milcu-Maicanescu-Gerorgescu: P.  Dezvoltare osoasa: perimetrul pumnului la nivelul epifizelor radiala si cubitala.105 la femei. antebrat + P. iar o coapsa cu perimetrul peste 60 este o coapsa puternica.statura:  P.

(%) x G M.110. Valorile plicilor.abdomen. spate (sub unghiul omoplatului). S.suprafata corporala calculata din raportul Statura/Greutate prin utilizarea nomogramei lui Du Bois Raymond.105. 15-20 mm la aruncatorii din atletism.15) + 5. La un adult 2 mm de tesut adipos reprezinta 1 kg greutate. = G . peste175 cm  Compozitia corporala: . scara marimii plicilor poate fi întâlnita dupa cum urmeaza: 2 mm la culturism. triceps brahial si extremitatea superioara a coapsei.  G = statura .8+ S.C. 4-5 mm la gimnastica sportiva.C.A.masa activa Valoarea optima a tesutului adipos este de 11%-12%. T.A. puncte situate pe partea dreapta a corpului. .A. flanc. . (kg) = T. În sportul de performanta.tesut adipos procentual: 5 plici . între 166 si 175 cm G = statura . în mod normal nu trebuie sa depaseasca +15 . .T.+20 mm.A. unde M.A. (%) = ( suma a 5 plici x 0. Formula: T.A.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful