1. EVALUAREA ÎN ACTIVITĂŢILE MOTRICE 1.1.

FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EVALUĂRII Toate activitatile umane importante (si nu numai) presupun un proces de evaluare stiintifica sau empirica, inclusiv în educatie si, implicit, în educatia fizica, componenta a educatiei generale. 1.1.1. ASPECTE EVOLUTIVE ALE EVALUĂRII  Scurt istoric al evaluarii Evaluarea a fost folosita înca din cele mai vechi timpuri, ea aparând odata cu actiunea pedagogica de instruire, în evolutia tehnicilor de evaluare, m speciaf a randamentului scoîar, se pot distinge câteva etape. In gândirea filosofica a Antichitatii, gasim primele idei referitoare la necesitatea masurarii unor componente ale procesului de formare a omului. Platon preconiza ca selectarea celor mai apti pentru cariera militara sa se faca pe baza însusirilor acestora. Pe masura ce activitatea de educare a tinerei generatii se contureaza ca activitate sociala specifica, ea începe sa includa actiuni de verificare si apreciere a rezultatelor obtinute. Psihotehnica - stiinta bazata pe folosirea testelor. La început, testele aveau ca orientare dominanta investigarea psihicului uman, apoi au fost folosite pentru masurarea dezvoltarii psihomotrice, a inteligentei, aptitudinilor si cunostintelor elevilor. Aparute si cristalizate în secolul XX, acestea pot fi grupate în: Perioada "testelor", care a durat de la sfârsitul secolului al XlX-lea pâna în 1910, s-a caracterizat prin trecerea de la masuratori subiective individuale si aleatorii la teste standardizate. Perioada "masurarii", cuprinsa între 1910 si 1930, în care se continua perfectionarea testelor. Desi aceste teste au marcat un progres evident în privinta exactitatii masurarilor, ele nu au eliminate erorile produse în aprecierea rezultatelor. Faptul ca li s-au conferit "virtuti" pe care nu le aveau, a condus la aplicarea lor abuziva într-o anumita perioada si, în consecinta, la ignorarea altor modalitati de cunoa 13513p1522n stere a elevilor. A fost neglijata mai alesutilizarea si dezvoltarea tehnicilor de apreciere a altor rezultate scolare, în afara de cunostintele acumulate care erau mai usor cuantificabile, cum ar fi diferite capacitati, trasaturi de personalitate etc. Perioada "evaluarii", care a debutat în 1930, s-a definit prin încercarea de a descoperi elevul în totalitate. In aceasta perioada, începe sa fie pusa în practica ideea ca, pe lânga cunostintele asimilate în procesul de instruire, sunt explorate si alte laturi ale comportamentului elevilor: atitudinile, interesele, aspectele emotionale, în acest fel, aria continutului si a metodelor proprii actiunii de evaluare se îmbunatateste considerabil. Se produce o schimbare esentiala care marcheaza trecerea de la masurarea si evaluarea cu precadere globala, finala, cu accent pe

F. Firea. În sfera evaluarii procesului de educatie fizica. T. V. câtiva dintre autorii preocupati de acest domeniu fiind: H. integrata în toate secventele actului pedagogic si orientata spre masurarea tuturor produselor (rezultatelor) actiunii de educatie. Muster. În acest sens. Se poate afirma ca problematica evaluarii a constituit si constituie o preocupare importanta pentru pedagogi.  Contributii la evolutia teoriilor evaluarii Extinderea evaluarii asupra conditiilor si factorilor de care depind rezultatele obtinute. Radu. duc la cresterea importantei actului de evaluare. Horghidan. dar si asupra unor aspecte de macrosistem. Popescu. G. Numeroasele cercetari care au contribuit la dezvoltarea teoriei evaluarii au fost materializate prin redactarea unor lucrari de referinta în domeniu sau prin crearea si utilizarea unor sisteme de evaluare în educatia fizica: EUROFIT. printre care: A. catre o evaluare realizata sistematic. R. SUVAD. I. McGee. Aceeasi caracteristica se constata si pe plan mondial. Dragnea. I. de Landsheere. care devine parte esentiala a programelor educationale. evaluarea devine un moment al procesului ca atare. în ultima analiza ea constituie chiar una din conditiile de desfasurare a unui proces instructiv-educativ. remarcam interesul acordat acestei probleme de unii specialisti din tara noastra. Epuran. "Evaluarea este procesul de determinare a ariilor care ne permit sa judecam daca decizia a fost bine facuta ori nu. 1. "Evaluarea este parte integrala si esentiala a programului educational.1. în "Tribuna învatamântului" sau într-o serie de lucrari de referinta. deoarece este o antrepriza stiintifica apta sa ne duca la determinarea gradului în care obiectivele dinainte fixate în program au fost atinse sau nu. interes concretizat în numeroase studii publicate în "Revista de pedagogie". D. precum si conceperea si emiterea recomandarilor bazate pe analiza informatiilor respective" (Alkin). Pieron. constituindu-se ca ramura a sistemului stiintelor pedagogice. Vintanu). I. Bloom. cum ar fi: V. P. G. principiul sau de functionare. E. H. psihologi si alti specialisti în problemele evaluarii. sociologi. SNE etc.2. sa realizam selectarea si colectarea informatiilor necesare prin analiza si subsumarea acestora. Radu).informatia acumulata. B. Pavelcu. S. Hazgan. Jinga. determinând schimbari în obiectivele activitatii si în strategia folosita" (I. . CONCEPTUL DE EVALUARE  Definitii ale evaluarii "Evaluarea reprezinta un act prin care se realizeaza ameliorarea permanenta a sistemului. Barrow. Ideile pedagogice referitoare la evaluarea actiunii de instruire s-au cristalizat. daca deciziile luate se justifica sau nu" (N. punctul de plecare în autoreglarea sistemului. Cerghit. M. au existat preocupari din partea multor specialisti ai domeniului. Mastings. în acest sens. SUVA. ca domeniu de investigare cu o problematica proprie. T.

procesele evaluative ofera jaloanele de control pentru întregul sistem si pentru portiuni individuale ale sistemului.este un act necesar si obligatoriu în conducerea unui sistem care are obiective clare si precise.prin procesul de evaluare se urmareste evaluarea procesului. evaluarea efectuata în interiorul sistemului genereaza informatii care au o functie de autoreglare pentru cresterea eficientei. la evaluarea produsului. în sensul ca se realizeaza o reglare continua. astfel încât realizatorii sa fie siguri ca obiectivele sunt pe cale de a fi realizate.o anumita forma de evaluare trebuie sa fie parte din modul de functionare al oricarui sistem care functioneaza bine. . la ameliorarea functionalitatii sistemului si la luarea deciziilor necesare reglarii actiunii acestuia. .este parte integranta a unui sistem de relatii educationale. . evaluarea nu trebuie conceputa numai ca un control al cunostintelor. elevii dobândind confirmarea prestatiei lor pe parcursul procesului. ci si ca o cale de perfectionare ce presupune o strategie globala asupra formarii. "Evaluarea este procesul prin care se fac judecati asupra rezultatelor masuratorilor. .este ca un feed-back în cadrul sistemelor bio-psiho-sociale. judecati care au în vedere anumite criterii si care reprezinta în acelasi timp scopul masurarii" (M. Epuran). Toate aceste formulari au o componenta asemanatoare. . o ameliorare permanenta a functionalitatii sistemului" (Centre pour la Rechereche et l'Innovation dans l'Enseignement). a structurilor si a produsului. deoarece se prezinta ca o preocupare continua a celor angajati în activitatea de a recepta efectele actiunii. .este o pârghie de apreciere a obiectivelor. astfel.aceste procedee asigura mentinerea unei maxime eficiente în functionarea sistemului. deci.  Elementele definitorii ale evaluarii Acestea au fost prezentate de R. este logic sa se foloseasca o forma de evaluare periodica. o conditie de ameliorare continua a procesului care trebuie evaluat. se obtin si se utilizeaza informatii utile privind luarea unor decizii ulterioare.  Caracteristicile evaluarii . daca sistemul are obiective si daca operatorii sistemului sunt preocupati de realizarea obiectivelor. Ea face ca acest proces sa devina <un demers în spirala>. . ele trimitând la obiective. este procesul prin care se delimiteaza. Lindeman (1979): ."Evaluarea rezultatelor constituie un moment necesar si central al procesului instructiveducativ.

  Conditiile unei evaluari reusite exactitatea masurarii stabilirea criteriilor de apreciere priceperea evaluatorului în efectuarea masuratorilor capacitatea evaluatorului de a interpreta si aprecia datele obtinute. Bucla conexiunii inverse. evaluarea trebuie sa înceapa gradual. produsul. 1. de a îndruma si stimula activitatea de învatare. dintre care mentionam: a. nu este suficienta prin ea însasi pentru ameliorarea acestuia. dar si structurile. si trebuie sa se desfasoare un timp mai îndelungat. c. fara a ignora necesitatea cunoasterii cât mai exacte a performantei elevilor. prin care se sugereaza posibilitatile de ameliorare a activitatii de la un segment la altul. desi necesara într-un demers didactic. de la un potential mai mic spre unul mai mare. b. În consecinta. pentru ca totalul produselor educatiei nu poate fi cuprins din cauza varietatii efectelor. obiectivele educationale prezente trebuie corelate cu cele viitoare. În acest sens. actiune si rezultate. Tipuri de evaluare . cât si la actiunile care 1-au produs. trebuie luate în considerare sferele reprezentative.3. o evaluare bine realizata cuprinde procesul. mai precis coerenta dintre scopuri. evaluarea ajunge sa fie înteleasa ca o operatie menita sa obtina informatii în vederea luarii unor decizii vizând ameliorarea activitatii si a relevarii functiilor pe care aceasta îl exercita asupra diferitelor momente ale actiunii. Principii ale evaluarii "Adult Education Association" propune o serie de principii ale evaluarii.Abordari mai noi ale procesului instructiv-educativ. d. facându-le pe amândoua mai eficace. evaluarea are rolul de a orienta actiunea de predare si de a sustine reglarea ei sistematica. au pus în evidenta necesitatea de a stabili legatura dintre actiune si evaluare. Astfel. evaluarea performantelor elevilor. trebuie sa cuprinda informatii atât cu privire la rezultat. din perspectiva analizei de sistem.1. absenta oricaruia dintre aceste elemente diminueaza valoarea rezultatelor obtinute. e. evaluarea în interiorul grupului este mai buna decât cea din afara grupului.

Evaluarea formativa este implicata în proces si vizeaza sesizarea la timp a unor defectiuni. conditiile în care aceasta se poate integra în "ogramul pregatit. Acest tip de evaluare nu permite. ceea ce înseamna ca rolul sau este acela de diagnosticare. problema pe care si-o pune evaluarea formativa este aceea de a etermina "unde se afla actiunea fata de obiective". Ea implica o comparare a rezultatului obtinut atât cu obiectivele urmarite. analizate în detaliu. frecventa mult mai mare a verificarilor si aprecierilor pe parcursul unei perioade. iar "evaluarea criteriala" cu sintagma "scala de apreciere absoluta". sa se ia decizii utile celor ale caror rezultate sunt apreciate. J. Ea se distinge prin doua trasaturi principale: . Verduci (1980) identifica "evaluarea normativa" cu sintagma "scala de apreciere normativa". Daca progresele nu sunt cele scontate. Ea constituie una dintre premisele realizarii programului.A. "pe ce cai se obtine un randament mai ridicat?". C. Acest tip de evaluare raspunde unor întrebari cum ar fi: "de ce numai aici?". reusita si esecul sunt considerate într-o maniera globala. Prin urmare. se stabileste un diagnostic.se efectueaza la sfârsitul unor perioade mai mult sau mai putin lungi (trimestre. si consta în estimarea diferitelor faze si secvente ale procesului. reprezinta modul traditional de evaluare a rezultatelor unei activitati si consta în verificarea si aprecierea periodica. realizându-se în trepte succesive foarte scurte. Acest tip de evaluare raspunde functiei predictive a evaluarii. B. precum si aplicarea masurilor de corectare necesare. scurtarea considerabila a intervalului dintre evaluare si modificarile (ameliorarile) aduse activitatii evaluate.. precizându-se neajunsurile si dificultatile. în cazul unei evaluari cumulative. încheiate prin controlul final asupra întregului proces al activitatii evaluate. din momentul începerii si pâna când la încheierea acestuia. Evaluarea cumulativa sau sumativa . cât si cu starea initiala a sistemului sau a activitatii supuse evaluarii. . Dragnea folosesc termenul de "evaluare initiala" (în care masurarea performantelor individuale este comparata în functie de criterii de performanta definite a priori) si de "evaluare normativa" (în care masura performantelor individuale este pusa în relatie cu performantele altor persoane din grupul din care face parte respectivul individ). ani. precum si a rezultatelor obtinute. cicluri etc.). decât în mica masura. Nowlan si A. Evaluarea continua sau formativa . pentru a se opera remediile necesare.se efectueaza prin masurarea si aprecierea rezultatelor pe parcursul unui program.ritmul mult mai lent al actiunii de evaluare. Evaluarea formativa are rol de diagnosticare si de ameliorare. Evaluarea initiala . Evaluarea cumulativa are un caracter retrospectiv în raport cu actiunea estimata.se efectueaza la începutul unui program de instruire si are rolul de a stabili starea sistemului sau a actiunii evaluate.

Functiile evaluarii Evaluarea are urmatoarele functii:    functia de constatare. Diagnosticul este o previziune. rezultatele activitatii sale într-o anumita directie. în vreme ce evaluarea formativa are ca obiectiv ameliorarea continua a acestui proces.1. Ea furnizeaza datele necesare pentru adoptarea masurilor de ameliorare a activitatii. 1. Functia pedagogica . prin reglarea lui în fiecare dintre secventele care se succed. La acestea. eventual. o ipoteza desprinsa din anumite semne (sens figurativ). A. C. functia predictiva sau de prognosticare. precum si rezultatele posibile. de corijare a erorilor dintr-un program. Functia de constatare . D. A. Prognosticul poate fi definit ca o ipoteza la desfasurarea unor evenimente viitoare.constatarea si diagnosticarea furnizeaza informatiile referitoare la starea procesului evaluat. într-un mod corect. o previziune a evolutiei viitoare a procesului caruia i se adreseaza.din punct de vedere al functionarii sistemului. oferind deopotriva sugestii utile pentru deciziile ce urmeaza a fi adoptate în etapele urmatoare. Functia predictiva sau de prognosticare . este utilizat tot mai mult termenul de autoevaluare. Numerosi psihologi vorbesc despre evaluare primara si evaluare secundara dar. interpretarea informatiei. E. Functia de diagnosticare .Evaluarea cumulativa vizeaza modificarea procesului evaluat dupa perioade relativ lungi de desfasurare.se exprima în masurarea si descrierea starii existente a rezultatelor obtinute. în ultimul timp. Dragnea mai adauga si:functia sociala si functia pedagogica. evaluarea este menita sa confirme sau sa infirme acumularea de catre cei instruiti a cunostintelor si abilitatilor necesare unei activitati sociale utile. de a-si aprecia singur. evaluarea este absolut necesara si trebuie sa se afle în relatie cu toate compartimentele acestui proces (profesor - . formata în baza unor cunostinte însusite anterior în domeniul evaluarii. Functia sociala . functia de diagnosticare.4. lipsit de subiectivitate. rezumarea rezultatelor. Din perspectiva cibernetica.evaluarea releva partile izbutite si mai putin izbutite ale activitatii. B. prefigurând chiar dezvoltarea ulterioara a respectivului proces. Acesta se refera la capacitatea individului. diagnosticul este o metoda de depistare si. stabilind astfel un diagnostic.în învatamânt. Operatiile pe care le presupune aceasta functie sunt:    colectionarea rezultatelor.

prin aceasta se realizeaza îndrumarea celor interesati.este menita sa constientizeze si sa motiveze interesul pentru studiul continuu. prin aceasta functie se stabileste unde se situeaza rezultatele în raport cu obiectivele proiectate si se încearca depistarea factorilor care le influenteaza în sens pozitiv sau negativ. 1987). la ameliorarile ce trebuie aduse.5. folosirea informatiilor obtinute si luarea deciziilor. functiile evaluarii în procesele instructiv-educative (de învatamânt) sunt urmatoarele:  Functia de control .în baza acesteia se valideaza ierarhizarea proceselor evaluate. Evaluarea actului pedagogic presupune nu numai aprecierea rezultatelor obtinute. pentru perfectionare si pentru obtinerea unor performante cât mai înalte. mai cu seama. a valorii metodelor. Lipari. aceasta functie face corectiile necesare în stilul de conducere si în activitatea de executie.  Functia sociala .de constatare si apreciere (diagnosticare) a activitatii si rezultatelor obtinute în procesul instructiv-educativ.  Functia de clasificare si selectie .elev).de ameliorare a activitatii si de optimizare a rezultatelor. Definirea scopurilor actului de evaluare prefigureaza si conditiile în care urmeaza sa se desfasoare acest proces. strângerea specifica si corespunzatoare a informatiilor care relateaza cât mai exact despre stadiul realizarii obiectivelor si despre desfasurarea activitatii.de prognosticare si orientare. - .  Functia de predictie . a continutului învatamântului. prin aceasta functie se încearca prefigurarea desfasurarii activitatii în sistem si anticiparea rezultatelor. în baza rezultatelor obtinute. prin exercitarea acestei functii. Dupa I. Jinga (1999). ceea ce presupune: determinarea obiectivelor vizate de activitatea pe care urmeaza sa o evaluam. SCOPURILE EVALUĂRII "Scopurile activitatii de evaluare variaza în functie de perspectivele si de structura pe care le ia în considerare cel ce evalueaza" (D. evaluarea are si un rol de feed-back. ci si explicarea acestor rezultate prin evaluarea muncii profesorului. nu numai cu privire la gradul îndeplinirii obiectivelor ci. 1.  Functia educativa .1.  Functia de reglare a sistemului .

prin folosirea clasificarii gradarii/notarii). Epuran (2005). Selectarea câtorva din mai multi (solutia identifica putini din foarte multi). în directia cresterii performantelor. Mentinerea standardului (nivelului) anticipat. aceste scopuri sunt: 1. dar si a punctelor critice. ci consta în analiza fiecarei secvente de munca. având ca scop general îmbunatatirea metodicii instruirii. a acestor rezultate. Scopurile masurarii si evaluarii  Dupa Kirkendal (1987). Masurarea si evaluarea trebuie sa fie planificate ca parti ale programului de educatie fizica si sport. progresului sau performantelor. elev). 2. daca acestea nu sunt realizate.- evaluarea are menirea de a le furniza factorilor de decizie importanti informatii cât mai exacte despre sistem (domeniu. a stabilirii unor exercitii specifice etc. strategiilor de pregatire etc. Prin urmare. ca scop în sine. cu relevarea aspectelor izbutite. 6. 7. Stabilirea statusului. promovarea lor la un alt nivel. 3. pentru elev si profesor. Furnizarea experientelor educationale.). Clasificarea pe grupe omogene. . Motivarea (se cunosc efectele motivationale ale unor evaluari bine realizate). în baza unor trasaturi sau abilitati. a caror evaluare se face în functie de ipoteza si de scopurile propuse. Cercetarea este conditionata de informatii precise. citat de M. 5. Masurarea si evaluarea permit cunoasterea gradului în care profesorul realizeaza obiectivele propuse. care sa conduca la adoptarea masurilor adecvate de ameliorare a sistemului sau a activitatii evaluate. cu scopul ameliorarii activitatii (programelor. 4. pe baza unor criterii determinate. scopul actului de evaluare nu se reduce la constatarea rezultatelor obtinute si nici la cunoasterea. procesul de instruire va trebui modificat. Îndrumarea cercetarii. obtinute pe baza masurarilor efectuate. proces. care permite încadrarea elevilor într-o grupa de instruire. informarea de tip feed-back.

regulile de atribuire a valorilor.obiectivitatea . este posibil ca diferiti cercetatori. M. profesori sau antrenori sa prezinte rezultatele lor sub o forma cuantificata exacta.cuantificarea si precizia .2. de mai multi examinatori. 1984). etc. reale si pot fi verificate. fiziologice. somatice). Functii ale masurarii Dupa M. a comportamentului subiectilor în activitatea de educatie «zica sau sport" (A.se refera la utilitatea masurilor standardizate care permit o fina comparatie a rezultatelor. marime luata drept unitate de masura.. Epuran defineste masurarea ca "procesul de atribuire de numere proprietatilor obiectelor (persoanelor. masurarea are urmatoarele functii: . priceperi. specificând cu cât sau cu câte ori este mai mare sau mai mica decât etalonul.) prin compararea cu o marime de aceeasi natura. etaloane etc. ceea ce conduce la cresterea preciziei comunicarii. în acord cu proprietatile obiectului. calitati motrice) si unitatea de masura. MĂSURAREA ÎN ACTIVITĂŢILE MOTRICE 2.comunicarea .1. 2. Dragnea. masa. Definitie: În "Metodologia cercetarii activitatilor corporale". cu scopul de a recolta rezultate sau date. Operatia de masurare Aceasta cuprinde urmatoarele trei elemente:    obiectul de masurat: organismul subiectului (totalitatea starilor sale biologice. . unitatea de masura: analiza. ulterioara. în general. . fenomenelor) dupa anumite reguli. cu rezultate identice si independent.prin aceasta functie.2. cu ajutorul etalonului: a masura înseamna a compara o marime oarecare cu o marime etalon si a preciza diferenta dintre ea si etalon. aptitudini si manifestarea lor precum si alte fenomene. prin aplicarea unor probe (de control (sau tehnici). folosind în acest scop instrumente sau aparate de masura.rezultatele obtinute prin masurare sunt valabile. greutate. Definitia masurarii în educatie fizica si sport "Totalitatea actiunilor ce vizeaza o corespondenta între subiectul sau fenomenul masurat (deprinderi. Precizari terminologice Masurarea vine de la verbul "a masura" care înseamna a determina valoarea unei marimi (lungime. . în asa fel încât relatiile numerice sa reprezinte relatiile relevante dintre obiecte". Epuran (2005). în vederea cunoasterii cât mai precise a efectelor practicarii exercitiilor fizice si.

masurarea economiseste mai multi bani si timp în raport cu evaluarea subiectiva. masurarea poate fi:   directa.economicitatea . în opinia aceluiasi autor. 2. distanta. masurarea de catre profespr a calitatii unui exercitiu de gimnastica la sol). bazate operationale. exista doua tipuri de masurare:   subiectiva .este relevata. de capacitatea de observare si de analiza a profesorului care administreaza testul (de exemplu. indiferent de forma de prezentare. Dar. ea depinde. 2. Rezultatele masurarii Datele obtinute în urma masurarii reprezinta rezultatele acesteia. simboluri.vor permite formularea principiilor si legilor domeniului. Justetea . aceluiasi masurând de a da rezultate apropiate între ele. de o scala de valori mentale percepute si interpretate de profesor. Dupa relatia dintre obiectele. pe definitii Din perspectiva educationala. Precizia . principalele atribute ale rezultatelor masurarii sunt: 1. obiectiva . 3. clasificari etc. de conducere si consiliere. .este asezata pe scara de valori fizice (timp. numar de repetari etc. ceea ce înseamna determinarea valorii unei marimi prin calcul cu ajutorul unei formule în care se introduc valorile altor marimi obtinute prin masurarea directa statistica . Rezultatele pot îmbraca forme de prezentare diferite: cifre.4.metodele standardizate de masurare. fenomenele masurate. masurarea are trei categorii generale de functii:    instructiva.). indirecta. adica efectuata prin compararea nemijlocita a marimii de masurat cu unitatea sa de masura sau prin evaluarea directa a unui efect produs de marimea respectiva.este calitatea unor masurari repetate de acelasi masurând de a da rezultate a caror valoare este apropiata de valoarea adevarata a masurandului.este o calitate a masurarii datorita careia rezuhatele acesteia sunt apropiate de valoarea adevarata a masurandului.3. administrativa. în principal.este calitatea unor masuratori repetate . Tipuri de masurare: Dupa J.generalizarea stiintifica . 2. Repetabilitatea . în mod esential. Nowlan (1996)..

dar se utilizeaza si proba practica si concursul. .2. Instrumente de masurare si evaluare  testul si chestionarul.5.

etape sau începutul si finele unor activitati arata variatiile în evolutia fiecarui individ.  Înaltimea corpului. la ambele sexe. DEZVOLTAREA FIZICĂ ARMONIOASĂ. cu variatii între 54. În efectuarea masuratorilor antropometrice se recomanda sa se foloseasca pentru toti subiectii acealeasi instrumente si cu precadere acele masuratori care au o stabilitate mai mare. Metoda prezinta avantajul exprimarii cifrice a rezultatelor. 3. paralel cu solul. goniometrul. Masuratorile facute la diferite date. iar cei sub medie . taliometru. ale carui vârfuri se aseaza pe marginea externa a acromioanelor. prin calcularea unor indici specifici se aprecieaza nivelul de crestere si gradul dezvoltarii fizice. cu spatele lipit de taliometru. banda metrica.Examenul antropometric Este o metoda de apreciere a cresterii si dezvoltarii fizice bazata pe masurarea corpului omenesc ca un întreg si a partilor acestuia. INDICI ANTROPOMETRICI sI DE DEZVOLTARE SOMATICĂ Evaluarea cresterii si dezvoltarii fizice constitue o actiune importanta deoarece din evolutia acestor procese se poate deduce daca un subiect se încadreaza în limite normale. În medie bustul reprezinta 52% din statura la barbat si 53% din statura la femei. Ex. Subiectii care depasesc înaltimea medie a vârstei se numesc suprastaturali sau hiperstaturali. adipocentimetrul.normostaturali.6 . dinamometrul. compasul. masurata în pozitia stând. Un diametru biacromian mare este de 39cm la femei si 43 cm la barbati .     Lungimea membrelor superioare: se masoara cu o panglica metrica de la acromion la vârful degetului mijlociu.55%. miotonometrul. cei care se încadreaza în medie . Diametrul biacromial: se determina cu ajutorul compasului antropometric. Se masoara cu taliometrul. punând în evidenta dinamica proceselor de crestere si dezvoltare fizica. statura sau talia (T): este distanta dintre crestetul capului (vertex) si talpi.substaturali. Anvergura sau deschiderea bratelor: întinse lateral.3. Lungimea membrelor inferioare: diferenta dintre talie si bust. fapt care confera un plus de obiectivitate si exactitate. se masoara luând distanta dintre vârfurile degetelor mijlocii.  Înaltimea corpului în sezînd sau bustul (B) este distanta dintre planul de sprijin al feselor si vârful capului la subiectul asezat pe scaun. scarita de mobilitate.1. cunoscând ca schimbarile se produc în organism specific sexului si vârstei. Somatometria reprezinta un ansamblu de masuratori antropometrice pe baza carora.

putând scadea sau creste sub influenta unor factori ca: alimentatia.   Diametrul bitrohanterian: se masoara cu compasul.12). Dupa aceata vârsta. Valorile recoltate prin masuratori antropometrice se valorifica superior atunci când sunt incluse în diferite formule. cu formula B*100 / T (%). în caz contrar este vorba de un torace aplatizat sau cilindric. având la baza criterii obiective.  Diametrul toracic transvers: se masoara din dreptul liniei medioaxilare. se determina o serie de indici antropometrici. Valori medii între 5-6 cm la barbati si 3-4 cm la femei.supraponderali si cu greutatea sub medie . vârsta. la nivelul curburilor laterale maxime ale coastelor cu compasul antropometric.T / 2. Este un factor care se modifica destul de repede. Greutatea trebuie raportata la sex. . buni 9 . INDICI Relatii de proportionalitate între:  Masuratorile antropometrice în plan longitudinal si statura: relatia bust-statura:   indicele Guifrida Ruggeri. masurându-se pâna la 9 ani pe linia mamara. în spate. Este inferior diametrului biacromial cu 4-5 cm Perimetrul toracic (PT): atesta gradul de dezvoltare a cutiei toracice si se masoara cu banda metrica. cei cu greutate peste medie . cum ar fi cei de proportionalitate. Valoarea diametrului transvers trebuie sa fie cu cel putin 8 cm mai mare fata de diametrul antero-posterior. Greutatea corporala (G): este un indicator al cresterii cantitative a corpului. Se masoara de asemenea în dinamica în inspir si expir profund. efortul fizic. iar la femei supramamar. f. ce vizeaza evaluarea fenomenelor de crestere si dezvoltare. iar celalalt pe apofiza spinoasa a vertebrei ce se afla la acelasi nivel. punând vârfurile la nivelul punctelor trohanteriene. indicele Adrian Ionescu: B . înaltime si starea de nutritie.   Perimetrele membrelor superioare si inferioare: se determina cu banda metrica la nivelul grosimii maxime a acestora. anterior si sub omoplati.un vârf la baza apendicelui xifoid. Subiectii cu greutate medie corespunzatoare vîrstei lor se numesc normoponderali. În acest fel sunt posibile comparatiile între subiecti sau grupuri de subiecti.subponderali. Diametrul toracic antero-posterior: se determina cu compasul . tulburarile metabolice etc. la baieti se masoara sub relieful pectoral. din calcul reiese elasticitatea toracica (la sp.

E. 3.relatia diametru bitrohanterian .statura   Indicele Burgusch-Goldstein: P.5 la femei . biacromial x 100 / T (%) .statura  MS x 100 / T respectiv MI x 100 / T  Masuratorile antropometrice în plan frontal si statura: .statura:  D.relatia diametru biacromial .statura:  D.statura:  ANV x 100 / T (%) . se apropie de 0 la vârsta de 16-18 ani. bitrohanterian x 100 / T (%) Indicele hidrodinamic (pentru natatie): J x 100 / statura in cm.relatia lungimea membrelor superioare (inferioare) . care nu mai sunt în limite fiziologice. dar un indice mare poate fi datorat si unor depozite adipoase în exces în muschi. anteroposterior x 100 / T (%)  Masuratorile antropometrice în plan transversal si statura: . La adult I. medii: 3. toracic .relatia perimetrul toracic .relatia diametru toracic anteroposterior . Toracic x 100 / T (%) Indicele Erissman: P. În general.38 barbati.statura:  TR x 100 / T ( %) . o valoare negativa caracterizeaza toracele insuficient dezvoltat la vârsta adulta. Reprezinta raportul dintre înaltimea si grosimea corpului.relatia anvergura . trebuie sa aibe valori pozitive.- relatia trunchi . J reprezentând valoarea raportului diametru biacromial + diametru bitrohanterian) / 2  Masuratorile antropometrice în plan sagital si statura: . Val.statura:  D. la copii acest indice are valori negative.T / 2.

antebrat + P.105 la femei..5-45. gamba) . coapsa + P. Un brat cu perimetrul de 35 la femeie si 40 la barbat este unul bine dezvoltat. brat + P. Suma acestor perimetre raportata la statura. coapsa. cu osatura medie indice osos între 43.greutatea corporala:  Indicele Milcu-Maicanescu-Gerorgescu: P.  Greutate corporala si statura: . deci de starea de nutritie.indicele al lui Broca:   G = statura . la barbati G = statura .indicele al lui Brusch:  G = statura . da un indice în jur de 45 la barbat si 44 la femeie si care permite clasificarea indivizilor în 3 clase: cu osatura redusa. pâna la 165 cm . având un indice osos sub 43. . perimetrul genunchiului la mijlocul rotulei. vor depinde predominant de dezvlotarea maselor musculare si a tesutului adipos. abdominal x 100 / T (%) . coapsei x 100 / G (%) .statura:  P. antebrat.100. iar o coapsa cu perimetrul peste 60 este o coapsa puternica.statura:  indicele muscular Pende: (P.) / Talie (cm) .statura:  P.  Dezvoltare osoasa: perimetrul pumnului la nivelul epifizelor radiala si cubitala.relatia dintre perimetrul abdominal . cu osatura puternica peste 45. Diferentele dintre perimetrele musculare ale membrelor a doi subiecti de aceasi vârsta. perimetrul gleznelor deasupra maleolelor.relatia dintre perimetrul antebratului . gamba) / 4 * 100 / T.relatia dintre perimetrul copasei .relatia dintre perimetrele segmentelor (brat. antebratului x 100 / T (%) .100.indicele de corpolenta al lui Bouchard sau de nutritie al lui Quetelet:  G (gr.

= G . 15-20 mm la aruncatorii din atletism. Valorile plicilor. În sportul de performanta. scara marimii plicilor poate fi întâlnita dupa cum urmeaza: 2 mm la culturism.T. spate (sub unghiul omoplatului). puncte situate pe partea dreapta a corpului.105.abdomen. între 166 si 175 cm G = statura . unde M. . Formula: T. flanc. 4-5 mm la gimnastica sportiva.A. . peste175 cm  Compozitia corporala: . triceps brahial si extremitatea superioara a coapsei. T.A. S.A.tesut adipos procentual: 5 plici .A.  G = statura . (kg) = T.110.15) + 5. .C.A.suprafata corporala calculata din raportul Statura/Greutate prin utilizarea nomogramei lui Du Bois Raymond.C. (%) = ( suma a 5 plici x 0.A.+20 mm.masa activa Valoarea optima a tesutului adipos este de 11%-12%. La un adult 2 mm de tesut adipos reprezinta 1 kg greutate.8+ S. (%) x G M. în mod normal nu trebuie sa depaseasca +15 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful