Industria Turismului și a Călătoriilor

Elaborat de : Postolachi Diana

Scacun Cristina
Secrieri Cristina
Ungureanu Lia
Anul 2,Grupa 3

Bălți 2020
 Motivaţia turistică
Motivatia pentru calatorie exista de cand lumea, sub forme usor diferite fata de
cele din ziua de azi: calatoria ca expeditie, calatoria ca pelerinaj, calatoria ca initiere,
calatoria ca accesare a unor locuri noi mai mult sau mai putin indepartate, calatoria ca
mod de viata. Una din intruchiparile sale moderne, turismul, constituie unul din
motoarele de baza ale uriasei economii mondiale. Turismul modeleaza lumea si privirile
oamenilor sub diferite forme: de la "consum vizual colectiv", cum il numeste sociologii,
pana la stabilirea unei relatii personale cu locul vizitat; de la turism de masa, atent
planificat si dramuit prin intermediul agentiilor turistice, pana la turism alternativ, ce
poate cunoaste multiple fatete.
Printre motivele care îl determină pe omul zilelor noastre să se deplaseze de la
locul de reşedinţă pentru a vizita o localitate, zonă sau ţară ori să-şi petreacă un timp în
mijlocul naturii se numără:
• nevoia de evadare din mediul urban poluat şi din ritmul unor activităţi
cotidiene din ce în ce mai intense;
• nevoia de divertisment, agrement sau distracţie;
• nevoia de contact cu 'noul';
• dorinţa de a cunoaşte frumusetile unei zone, ţări sau cultură, artele, tradiţiile;
• îngrijirea sănătăţii.
Turismul, ca mod superior de petrecere a timpului liber, este determinat, în
evoluţia sa şi de o mulţime de condiţii care asigură satisfacerea motivaţiilor turistice.
Motivaţia turistică, în esenţă, cuprinde: trebuinţe, impulsuri, intenţii şi tendinţe
specifice cu carcater subiectiv, influenţat de o serie de factori. Nivelurile piramidei
motivaţionale umane, propuse de A. Maslov (1970) sunt diferite, și anume:
a) motivaţia socială (de afiliere, de adeziune, identificare cu alţii, apartenenţa la
grup, comunitate culturală ) se identifică cu nevoia omului de a căuta grupul de
excursionişti, de a se integra în acest grup, etc.;
b) motivaţia cognitivă (necesitatea de a şti, de a întelege, de a descoperi ) se
identifică cu nevoia de cunoaştere a tradiţiilor, obiceiurilor, meşteşugurilor, istoriei,
culturii, artei altor centre de civilizaţie; această nevoie creşte pe măsură ce se adânceşte
specializarea activităţilor culturale;
c) motivaţia de concordanţă între cunoaştere, simţire şi acţiune contribuie la
integrarea personalităţii şi se regăseşte în acţiunile turistice cu caracter coparticipativ, în
nevoia contractelor cu populaţia locală, în nevoia de a găsi locuri liniştite în mijlocul
naturii .
d) motivaţia de repaus şi de reconfortare, ca principala motivaţie turistică, este
satisfacută printr-un complex de condiţii şi mijloace din afara reşedintei individului.
e) motivaţia estetică exprimă tendinţa spre frumos, spre artă, cultură şi
civilizaţie, spre inedit .
Ţinând seama de experienţa mondială privind evoluţia cererii de servicii
turistice, motivaţiile turistice pot fi grupate în două categorii principale:
 • motivaţiile turistice decurgând din preocupările extraprofesionale de ordin
general, ca de exemplu: aspiraţiile pentru destinderea fizică şi intelectuală, îngrijirea
sănătăţii, participarea la unele manifestări sau evenimente culturale, sportive sau de alta
natură, care oferă satisfacţii în general opuse condiţiilor existente la reşedinţa
permanentă a turistului potenţial;
• motivatii decurgand din atracţiile resurselor turistice propriu-zise, ca de
exemplu: atracţiile naturale (peisajul, condiţiile climaterice ,sau atracţiile social-
culturale ,artistice, folclorice, istorice, tehnico-ştiinţifice .
Cele două categorii fundamentale ale motivaţiilor turistice, generează cu efecte
diferite, anumite activităţi preferenţiale şi, în consecinţă, forme de turism adaptate
cerererii de servicii ale clientelei potenţiale căreia i se adresează.
Călătoria este specifică omenirii încă din timpuri străvechi, având la bază diferite
motive – comerț, explorare sau plăcere, însă indiferent de scopul acesteia, călătoria
dintotdeauna a presupus atât satisfacerea factorului uman fiziologic, cât și a celui
psihologic. Una dintre provocările sectorului turistic este determinarea motivației și a
așteptărilor turistului în timpul călătoriei. Fiind un proces dinamic de factori psihologici
interni, motivația implică și elemente ca selecția, efortul, noutatea și persistența
produsului turistic. Fiecare destinație turistică prestează o anumită gamă de servicii,
oferindu-i turistului libertatea de alegere, care are loc sub influența diferitor factori
cauzali ,vîrstă, venit, preț, risc, distanță .În altă ordine de idei, este important de a
cunoaște faptul că turismul poartă un puternic caracter emoțional, deoarece, în primul
rând, are în vizor satisfacerea necesităților psihologice ale turistului. Astfel, motivația de
consum a produsului turistic este alimentată de latura psihologică a clientului. Motivele
de a călători nu au fost dintotdeauna aceleași, diversificându-se odată cu evoluția
factorilor economici și sociali. În acest sens, turistul mileniului trei așteaptă ca produsul
turistic să satisfacă necesități de siguranță, confort, autenticitate și interes.
Cu alte cuvinte, motivația este menținută de satisfacerea unor nevoi specifice ale
individului, cum sunt:
 necesitatea de a evada din zonele urbane spre zonele rurale, mai aproape de natură;
 necesitatea de a explora noi locuri;
 necesitatea de divertisment, agrement, distracție;
 tendința de a explora frumusețea altor țări, cultura, tradițiile;
 îngrijirea sănătății.
Motivația, ca și motor al călătoriei, se află în strânsă legătură cu rezultatele și
recompensele așteptate. Cu alte cuvinte, un turist poate fi motivat de a vizita o anumită
destinație în cazul în care aceasta îi corespunde așteptărilor și îi propune satisfacerea
anumitor necesități. Un produs bine definit pe măsura așteptărilor turistului va spori la
întreținerea motivației acestuia.

1. Motivația și necesitățile umane

Nevoile umane sunt cu atât mai diverse, cu cât diferă caracteristicile umane de la
individ la individ ,în dependență de vârstă, naționalitate, nivel de educație, venit,
așteptări.Totuși, există anumite necesități standard pentru fiecare și acestea tind să
acopere câteva categorii de trebuințe. În acest context de idei, teoria lui Abraham
 Maslow ,cunoscută și ca ”Piramida lui Maslow” este cea mai cunoscută teorie care
vizează motivația umană. Teoria lui Maslow categorizează nevoile umane în 5 trepte:
nevoi fiziologice ,sau primare, nevoi de siguranță, nevoi sociale, nevoi de stimă și nevoi
de autorealizare/dezvoltare de sine.
Satisfacerea nevoilor din vîrful piramidei poate fi realizată numai prin
asigurarea necesităților care stau la baza acesteia. Această schemă lucrează eficient
pentru produsul turistic. Pentru a atinge satisfacția spirituală oferită de destinația
călătoriei, individul are nevoie mai intâi de asigurarea necesităților fiziologice –
adăpost, alimentație, apă curentă, canalizare, igienă. Odată asigurate, turistul va privi
oferta turistică ca pe o opțiune de vizitare. Totodată, există o anumită categorie de turiști
pentru care satisfacerea acestor nevoi nu este obligatorie, atâta timp cât aceștia sunt
turiștii care se simt bine adăpostindu-se în cort și consumând bucate aduse de acasă,
însă această categorie de turiști este redusă numeric.

Asigurând nevoile fiziologice, turistul își orientează atenția satisfacerii

necesității de siguranță și aici vorbim de facilități cum ar fi: servicii medicale în
proximitate, iluminarea străzilor, siguranța alimentației și a locuinței. Deoarece omul
este ființă socială, acesta are nevoie în permanență de comunicare și contact cu semenii.
Nevoile sociale se reflectă în tendința persoanelor de a socializa, a face noi cunoștințe,
contacte sociale, de a cunoaște oameni noi și a-și diversifica gama de cunoștințe.
Ospitalitatea și sociabilitatea gazdei va predispune turistul spre o comunicare deschisă și
prietenoasă și-l va susține în cunoașterea altor oameni din afara cercului său obișnuit de
cunoștințe. Nevoia de stimă este caracteristică persoanelor cu o situație economică bună
și nivel înalt de educație. Dorința de a căpăta respectul celor din jur va determina
turistul să apeleze la cele mai costisitoare oferte și produse turistice, optând pentru
calitatea înaltă a acestora. În așa fel, turistul încearcă să obțină stima și aprecierea celor
din jur, să-și impună propria persoană în cercul său social.
În vârful piramidei se află nevoia de autorealizare, care vine în concordanță cu
satisfacere nevoilor culturale. Acestea pot fi atinse prin vizitarea unor obiecte cu o
puternică încărcătură culturală, cum ar fi muzee și festivaluri renumite, locații de
prestigiu, evenimente importante etc. O abordare din altă perspectivă a motivației
turistice vine de la evaluarea necesităților fiziologice și psihologice ale turiștilor. Astfel,
menținerea motivației are loc prin asigurarea următoarelor necesități ale turistului: 
Confort – asigurarea nevoii de siguranță, confort fizic și psihologic;  Relaxare –
necesitatea de a se detașa de problemele cotidiene și a se destinde pentru a trăi viața din
plin;  Socializare – nevoia de interacțiune și comunicare cu alții;  Curiozitate –
asigurarea nevoii de explorarea a noului (locuri, culturi, obiceiuri, tradiții noi); 
Tradițional – necesitatea de confort si echilibru;  Exclusiv – nevoia de a contacta cu
ceva nou, inedit, necunoscut pînă atunci. Astfel, de menținerea motivației este
responsabilă în mare parte satisfacerea nevoilor umane, care contribuie la starea de bine
a individului.

2. Motivația și emoțiile
 Din punct de vedere psihologic, putem vorbi de călătorie ca despre o terapie a
vieții, pentru că, în majoritate, călătoria se inițiază pentru un schimb de anturaj,
experiențe frumoase și trăirea unor emoții pozitive. Deseori, rutina propriu-zisă își are
efectul în timp asupra ființei umane, atunci când irascibilitatea, nervozitatea și lipsa
capacității de concentrare devin parte din viața cotidiană. La rândul său, acestea
generează o reacție a organismului, ca o alarmă pentru schimb de anturaj și emoții.
Alteori, dorința de explorare a unor locuri, experiențe și trăiri noi trezesc instinctul de
călătorie. Indiferent de motivul care sporește interesul pentru călătorie, acesta poartă
întotdeauna o încărcătură emoțională. Emoțiile sunt un factor important în apariția și
menținerea motivației turistice sunt emoțiile. Cu alte cuvinte, o ofertă turistică orientată
spre latura emoțională a călătorului are șanse mari de a-i oferi turistului satisfacția
așteptată. Emoțiile au o influență majoră în menținerea sănătății fizice și psihice, or de
acestea depinde starea de spirit a fiecărui om.
Fiind procese afective complexe de scurtă durată, emoțiile sunt intense și depind
de acțiunea nemijlocită a situației emoționale. În așa fel, relația dintre realitatea
înconjurătoare și stimulii interni poate lucra în favoarea unei călătorii pozitive,
provocând turistului emoții de mulțumire, plăcere, bucurie, entuziasm etc. Reieșind din
acestea, oferta turistică trebuie orientată spre latura emoțională a turistului, care să-i
genereze trăiri pozitive și, respectiv, un confort psihologic în timpul șederii. Ori,
confortul psihologic resimțit de client își lasă amprenta în sfera afectivă a vieții acestuia.
În acest context de idei, mai jos sunt prezentate elementele orientate spre asigurarea
confortului psihologic al turistului.
Asigurarea unui element inovativ al produsului turistic constituie un aport la
menținerea motivației de consum turistic. Spre exemplu, o locație turistică mai
deosebită de mediul obișnuit de trai al turistului, prezența unor obiecte sau produse
inedite și originale, cu care turistul nu are contact zi de zi, îi va trezi emoțiile pozitive și
interesul de a le admira și a le imortaliza în fotografii. Spre exemplu, valorificarea unor
obiecte vechi într-o atmosferă contemporană, posibilitatea de a încerca experiențe
plăcute nepracticate sau puțin practicate de către turist, contactul cu persoane interesante
îi va trezi admirația și încântarea. Contactul cu experiența culturală este un alt factor
important în motivația turistică.
Turistul are nevoia spirituală de a cunoaște specificul cultural al locației în care
se află, iar contactul fizic cu tradițiile, obiceiurile și cultura acesteia îi crește interesul și
aprecierea față de comunitatea în care se află. Motivarea culturală are o pondere mare în
generarea emoțiilor pozitive, deoarece aceasta implică contactul cu oamenii,
socializarea, comunicarea și găsirea de noi cunoștine și prieteni. Astfel, experiența
culturală acoperă și nevoia de contact social. Turismul este o cale de a aduce împreună
diferiți oameni și diferite culturi, din care ar putea deriva prietenii. O mare parte a
turiștilor pleacă în călătorii mânați de dorința de a comunica cu alți oameni decât cei din
cercul lor obișnuit de cunoștințe, iar un produs turistic care implica interacțiunea cu
persoane binevoitoare, deschise spre comunicare și amabile nu va face altceva decât să
crească satisfacția turistului.
Un produs turistic care presupune relaxare și odihnă contribuie la starea de bine
a turistului, îi oferă spațiu pentru buna-dispoziție și trăirile frumoase. Fie că este vorba
 de pitorescul locației, condițiile de confort ale pensiunii, liniștea și frumusețea
împrejurimilor - toate acestea contribuie la satisfacția spirituală a vizitatorului.
În așa fel, crește motivația de a se reântoarce în locul unde s-a simțit atât de bine.
Atractivitatea ofertei turistice, modul de prezentarea a acesteia este un alt factor
generator de emoții pozitive ale turistului. Condiții confortabile, preț convenabil,
atitudine binevoitoare, produs turistic captivant – toate acestea conferă atractivitate
ofertei. Nostalgia cu care vizitatorul își va aminti de clipele petrecute într-o astfel de
atmosferă va spori nemijlocit la menținerea dorinței de a se reântoarce. Răspunsurile
emoționale la consumul produsului turistic sunt fundamentale în determinarea
satisfacției turistului și a comportamentului post-consum ale acestuia. Emoțiile
pozitive ,în cazul în care așteptările clientului sunt adeverite sau depășite, afectează
comportamentul post-consum ,intenția turistului de a se reântoarce. Evident, emoțiile
negative nu au un așa efect.

3. Motivația și satisfacția
Relația dintre motivație și satisfacție este una directă. Alegerea destinației
călătoriei este un proces rațional de decizie, care implică mai mulți factori; turistul simte
necesitatea de a călători și este în căutarea unui ”produs” care îi poate oferi satisfacție
prin împlinirea necesităților. În acest context, turistul se simte ”împins” de factorii
interni și emoționali și, totodată, atras de caracteristicile destinației și disponibilității
activităților.
O abordare a nivelului de satisfacție a turistului, realizată de Marek Nowacki în
lucrarea sa ”Factorii determinanți ai satisfacției turiștilor”, prezintă o serie de factori
care contribuie la aceasta:
1. Motivația:
a) de a arăta obiectul atracției și altor oameni;
b) de a vizita locuri noi.
2. Interesul manifestat față de obiectul atracției;
3. Beneficiile:
a) de a învăța ceva nou; - relaxare;
b) trăirea atmosferei;
c) sentimentul autenticității.
4. Vârsta turistului;
5. Nivelul de educație;
6. Durata vizitei;
7. Sursele de informare ,broșuri, flyere, ghiduri, indicatoare ,
8. Serviciile și infrastructura ,personalul, adaptarea produsului la necesitățile copiilor.
O abordare mai simplă a satisfacției de pe urma consumului produsului turistic are în
vizor câteva grupuri de activități:
1. vizitarea obiectelor istorice;
2. practicarea sportului și a activităților sociale;
3. activități orientate spre timpul liber al turistului (cum ar fi shopping-ul);
4. gastronomia gustoasă.
 Indiscutabil, satisfacția este una dintre cele mai relevante variabile atunci când
analizăm comportamentul turistului. Satisfacția este provocată de anumite contexte,
cum ar fi călătoriile culturale, caracteristicile călătoriei, anumite elemente ale
programului turistic, destinația selectată, gastronomia, prezența familiei etc. Atât
așteptările pre-călătoriei și cele în timpul acesteia, cât și percepția serviciilor de care
beneficiază turistul au pondere în atingerea gradului de satisfacției de pe urma
consumului produsului. Eventual, un turist satisfăcut își împărtășește experiența pozitivă
și cu alte persoane, comtribuind astfel și la publicitatea ofertei, aceasta datorându-se
creării stării de afectivitate în jurul produsului.
4.Motivația și personalitatea umană
Un produs turistic orientat spre generarea emoțiilor pozitive și a satisfacției
turistului va acorda importanță interacțiunii factorului uman. Or, o interacțiune pozitivă
turist-gazdă menține interesul clientului față de oferta turistică. În acest sens, o bună
cunoaștere a personalității turistului va eficientiza comunicarea dintre aceștia doi.
Există 4 tipuri de personalitate: sangvinică, colerică, flegmatică și melancolică.
Personalitatea sangvinică este caracterizată prin spontaneitate, optimism, entuziasm,
energie la cote maxime, flexibilitate în gândire, căutare de nou, impulsivitate și
curiozitate. Oamenii sangvinici au de obicei fețe expresive. Cuvintele lor preferate sunt:
”aventură”, ”energie”, ”nou”, ”distracție”, ”activitate”, ”călătorie”. Acesta tip de turist
se remarcă ca o persooană agreabilă, deschisă sufletește, iubește oamenii și își face cu
ușurință noi prietenii. Comunicarea cu sangvinicul este ușoară și plăcută și nu necesită
mai mari eforturi decât puțină amabilitate și ospitalitate. Totodată, aceștia adeseori sunt
egocentrici, nu știu să asculte, nu respectă planurile. Colericul este un om direct,
neliniștit, agitat, impusiv trece cu ușurință de la entuziasm la pesimism, acționează sub
impulsul momentului. Fiind un om al extremelor, colericul este un factor de stres pentru
cei din jur. În acest sens, este recomandat ca comunicarea să nu-l preseze, iar în
interacțiunea cu acesta să i se ofere spațiu personal. Nu are nevoie mare de prieteni, este
foarte nerăbdător, îi place să contrazică, consideră că cei tăcuți sunt inferiori. O
interrelaționare bazată pe atitudine binevoitoare, lipsă de prejudecăți și atacuri în adresa
personală va predispune colericul spre o comunicare eficientă. Personalitățile de tip
flegmatic sunt definite de reacții lente, meticuloase (mers, vorbire lentă). În principal,
sunt definite prin aptitudinile lor sociale, empatie și capacitatea de a citi alte persoane
după expresiile feței. Fegmaticul este înzestrat cu multă răbdare, este adaptabil la situații
noi, deși reticent față de inovații, încăpățînat și incapabil de a se entuziasma. În cadrul
interacțiunii cu alții, este reținut și reticent, din care motiv se integrează mai greu în
societate. Acest tip de turist are simțul umorului, evită problemele, acceptă răul și binele
deopotrivă. Este cel mai nepretențios și ne-arțăgos client. Din punct de vedere fizic,
flegmaticii au pielea netedă, buze pline, față rotundă și nas mic. Cei care aparțin tipului
melancolic tind să fie calmi, loiali și ordonați. Melancolicii sunt precauți și se poartă
întotdeauna după normele convenționale ale societății. Orice propunere care presupune
o abatere de la acestea va fi privită dubios de către melancolic. Este puțin rezistent din
punct de vedere nervos, de aceea este recomandată o interacțiune lejeră cu acesta, pentru
a nu-l irita. Are o fire anxioasă, încinată spre depresie, intră în panică în fața unor
situații noi față de care reacțiile lui sunt lente. Este timid în relațiile interpersonale, evită
să atragă atenție asupra propriei persoane, îi este foarte dificil să accepte complimentele.
Preferă să poarte o singură conversație serioasă toată seara decât să alerge de la unu la
altul ca sangvinicul. Sunt foarte sensibili la tonul vocii și cuvintele folosite, iar dacă este
afectat de acestea se recomandă de a i se cere scuze și a i se explica că nu s-a avut
intenția de a-l induce în depresie. Nu este indicată încercarea de a înveseli sau
condamna oamenii cu acest tip de presonalitate. O adaptare a comportamentului gazdei
la personalitatea turistului îi va declanșa acestuia emoții pozitive și-l va asigura că este
înțeles și acceptat. Desigur, aici nu trebuie să lipsească bunele-maniere și ospitalitatea
gazdei, atmosfera prietenoasă și confortabilă a locației. Astfel, se sporește încrederea
turistului și satisfacția de la consumul produsului turistic.

Concluzie
Concluzionând cele expuse mai sus, subliniem faptul că turismul presupune mai
intâi de toate interacțiunea nemijlocită cu factorul uman, căreia trebuie să i se acorde
importanță.
Turistul este împins spre călătorie de necesitățile emoționale și beneficiile
obținute de pe urma acestora. Necesitățile emoționale și experiențiale sunt satisfăcute de
căutarea plăcerii, prin luarea de decizii și modificarea comportamentului, direcționarea
atenției spre sentimentele dorite și experiențe. La general, motivația apare atunci când
un individ simte nevoia de a-și satisface anumite necesități, iar scopul acțiunii o
determină pe aceasta să producă sentimente de plăcere. Cu alte cuvinte, motivația este
punctul de pornire al înțelegerii comportamentului turistului. Indiferent de motivele
călătoriei, fie nevoia de odihnă și relaxare, necesitatea de a experimenta noi trăiri sau de
interacțiune cu noi oameni, motivația turistului va fi alimentată de un complex de factori
psiho-emoționali. O gazdă cu un zâmbet sincer, o înfățișare plăcută și o comunicare
prietenoasă predispun turistul la încrederea în alegerea făcută.
 Bibliografie
1. https://ibn.idsi.md/ro/vizualizare_articol/70228
2. http://irek.ase.md/xmlui/bitstream/handle/123456789/525/Platon-
N_ec_2018_4.pdf?sequence=1&isAllowed=y