Insuccesul scolar

1.Insuccesul scolar:definitii,forme de manifestare, criterii de apreciere

Se poate observa un deosebit interes pentru evolutia scolara a elevului atat din partea
acestuia, cat mai ales din partea parintilor, profesorilor si chiar a societatii.
Principalul motiv al acestei preocuparii il constituie faptul ca succesul sau insuccesul scolar
se reflecta si in relatiile de familie, relatiile cu grupul de prieteni, precum si in pozitia si
prestigiul pe care il detine familia respectiva in societate.Astfel insuccesul scolar determina
deprecierea individului, a scolii, a familiei,devenind o problema sociala.
Succesul si insuccesul scolar trebuie privite din mai multe puncte de vedere si intr-o relatie
dinamica si complexa.
In primul rand, succesul si insuccesul scolar nu se pot judeca independent de cadrul si
exigentele mediului scolar, de traditiile culturale ale fiecarei tari, de modalitatile de depasire
al unui nivel de scolaritate la altul, de calitatea instruirii.Astfel succesul scolar consta in
“obtinerea unui randament superior in activitatea instructiv-educativa, la nivelul cerintelor
invatamantului .“Spre deosebire de acesta, insuccesul scolar reprezinta “ramanerea in urma
la invatatura sau neindeplinirea cerintelor din cadrul procesului instructive-educativ”
In al doilea rand, reusita sau nereusita scolara trebuie puse in legatura cu normele
subiective in functie de care elevul si chiar parintii clasifica evolutia acestuia.Insa pentru ca
nu se poate da o definitie clara si precisa a notiunii de insucces scolar, aceasta trebuie
relationata cu varietatea formelor de manifestare si criteriilor de apreciere traite individual la
niveluri diferite de intensitate, profunzime si persistenta.
O prima distinctie este aceea intre insuccesul scolar generalizat (dificulatati de adaptare la
viata scolara de ansamblu si neatingerea baremelor la majoritatea obiectelor de studiu) si
insuccesul limitat (intampinarea problemelor doar la unele materii).
O a doua distinctie este aceea intre escul scolar cognitiv ( nerealizarea de catre elev a
obiectivelor pedagogice alaturi de rezultate slabe la examene, corigente si repetentie)si
esecul scolar necognitiv (inadaptarea elevului la exigentele ambiantei scolare).
Insuccesul scolar poate avea caracter episodic (anumite dificultati in rezolvarea sarcinilor
de invatare) si caracter de durata (acumularea de lacune pe perioade mari de timp).
Amploarea si persistenta pot fi surprinse in cadrul fazelor pe care le parcurge acest
fenomen:
a) faza premergatoare caracterizata de aparitia primelor probleme scolare, primele goluri in
cunostinte si incetinirea ritmului in comparatie cu ceilalti elevi, acestea avand ca urmari
nemultumirea elevului, lipsa interesului si a dorintei de depasire a acestora.
b) faza de retrapaj propriu-zis in care se acumuleaza goluri mari in cunostintele elevului si
evitarea incercarii de a redresa situatia, apare aversiunea fata de invatatura si profesori,
perturbarea orelor si chiulul, notele proaste.
c) faza esecului scolar formal caracterizata de repetentie sau abandon scolar care au drept
consecinta degradarea personalitatii si neintegrarea sociala si profesionala.
Formele de insucces scolar mai pot fi clasificate si in functie de indicatorii existentei unor
forme stabilizate de esec:
• indicatorii proprii institutiei de invatamant –rezultate slabe,repetentie;
• indicatori exteriori institutiei scolare-tipul de orientare dupa terminarea scolaritatii
obligatorii,rata ridicata a sonajului in randul tinerilor,rate de analfabetism;
• indicatori referitori la efectele esecului in plan individual,rata de abandon scolar si
absenteism, trairea subiectiva a esecului.
Se observa faptul ca insuccesul scolar are implicatii in gradul de integrare socio-
profesionala intrucat invatatura trebuie sa-si dovedeasca eficienta prin construirea unor
tineri competenti pe piata muncii.
2.Dimensiunea subiectiva a insuccesului scolar.
Succesul si inseccesul scolar au la baza o dimensiune obiectiva reprezentata de cerintele
sistemului educational si o dimensiune subiectiva,umana care este de cele mai multe ori
umbrita de normele societatii.
De cele mai multe ori aprecierea pe care o acorda profesorul cunostintelor si competentelor
elvului difera foarte mult de evaluarea acestuia si respective de cea a parintilor.Ceea ce
este important consta in modul si nivelul de aspiratie pe care se asteapta sa-l obina un elev
intr-o anumita activitate scolara. Astfel avem de-a face cu doua situatii:prima in care elevul
si/sau parintii sunt nemultumiti de notele inferioare
obtinute,in acest caz dezvoltandu-se un insucces prihologic care se masoara prin distanta
dintre rezultatele asteptate si cela obtinute sic ea de-a doua situatie in care elevul este
multumit cu “succesele sale”atunci cand promoveaza la limita.
In ambele cazuri un rol deosebit de important il are familia care determina fixarea sau
reglarea nivelului de aspiratie al elevului, precum si impactul pe care il are aprecierea
profesorului asupra elevului.Insuccesul va determina astfel o depreciere a imaginii de sine,
pierderea increderii si dezvoltarea unui sentiment de ineficienta personala.
Subaprecierea capacitatilor de a face fata cerintelor va determina o subapreciere a
problemelor intalnite, sarcinile scolare devenind foarte dificile si el va considera ca nu
poseda nicio calitate, deci nu se va mobiliza in depasirea situatiei.
De multe ori parintii fixeaza un nivel superior al aspiratiilor fara sa tina cont de ceea ce vor
si pot sa faca copii lor.Daca ei nu si-au realizat obiectivele pe parcursul vietii lor vor dori ca
cel putin copii lor sa aibe un alt viitor.Astfel ei dezvolta in elev o teama de esec care va
impiedica realizarea performantelor dorite si chiar va dezvolta vulnerabilitatea acestuia la
esec.
O alta cauza a insuccesului scolar o au si sistemele de invatamant care in momentele de
promovabilitate scazuta inregistreaza o eficacitate direct proportionala. In acest caz ar
trebui “adaptarea scolii”la elev, deci ar trebui reevaluate cerintele si obiectivele sistemului.
Efectele cumulative ale esecului scolar constau in incapacitatea de integrare in
grup,familie,societate precum si in dezvoltarea unor sentimente de culpabilitate,
inferioritate, excludere care pot duce la comportamente derivate.