 Noţiunea de „metodă” este de origine

greacă şi vine de la „methodos” = cale,

drum de urmat, pentru realizarea
obiectivelor, finalităţilor propuse.
 Fiecărei discipline, de învăţământ îi
corespunde o anumită metodologie
didactică, ce s-a dezvoltat şi adaptat în
funcţie de caracteristicile particulare ale
acesteia.
Metoda didactică, în educaţie fizică, este
considerată ca fiind modalitatea (calea), cu
cea mai mare eficienţă, de organizare şi
desfăşurare a procesului de predare,
învăţare, evaluare.
În cadrul metodelor, în funcţie de modalitatea
de aplicare practică a metodei au apărut
procedeele metodice.
Procedeul metodic reprezintă modalitatea
particulară de aplicare a unei metode în
condiţii şi situaţii concrete.
 Metodologia instruirii sau metodologia procesului
de învăţământ este reprezentată de totalitatea
metodelor utilizate în scopul realizării obiectivelor
educaţiei fizice şi sportului, presupune abordarea
unor orientări metodologice (modul specific de
combinare a metodelor şi procedeelor metodice cu
principiile didactice) specifice activităţii de educaţie
fizică şi sport.
 În practicarea educaţiei fizice şi sportului strategia
didactică, denumită şi strategia instruirii, este dată de
modul de aplicare a metodelor în funcţie de
mijloacele şi formele de organizare a activităţii.
 Metode de
Metode de Metode de
predare folosite
învăţare evaluare
în proiectare

Metode de Metode de
Metode de
corectare a asigurare şi
refacere
greşelilor ajutor
 Practică

Exersare

Orală
Metode de
Problematizarea
învăţare

Studiul
individual
 Fragmentată

Globală
 Repetarea sistematică, conştientă, activă a
diferitelor exerciţii fizice, în scopul
realizării obiectivelor de instruire.
 După modalitatea de abordare există:
 Exersare practică
 Exersare verbală
 După modalitatea de execuţie a mişcărilor şi exerciţiilor ce
urmează a fi însuşite există:
 Exersare fragmentată
 Exersare globală
 După desfăşurarea în timp a acţiunilor
 Exersare simultană
 Exersare alternativă
 După modalitatea de organizare a elevilor
 Exersare frontală
 Exersare pe grupe
 Exersare pe perechi
 Exersare individuală
 Expunere
Metode
verbale
Convorbire
Metode de
predare
Observatia
Metode
intuitive
(nonverbale)
Demonstratia
 Explicatia
Povestirea Conversatia

Prelegere Brain-
a storming

Expunerea Convorbirea
 Elevului
Executiei Profesoru model
elevilor lui
Cu
material
intuitiv

Observatia Demonstratia
 Modelare

Algoritmizare

Instruire
programată
Metode de Aprecierea
Notarea
evaluare verbală
Intervenţia
verbală

Metode de
corectare
a
greşelilor
Intervenţia
prin
gesturi,
semne
 Presupune sesizarea greşelilor de
execuţie şi atenţionarea executanţilor
prin limbaj.
 Cerinţe:
 Să sublinieze componentele esenţiale ale
mişcării
 Să fie exprimată în mod adecvat – prin
comandă sau prin atenţionare
 Să se realizeze în momente special create
 Gesturi, mimică, semne – se constituie un
sistem de comunicare.
 Asistenţa Ajutorul Metode de
copiilor, direct, asigurare
asigurarea sprijinul şi ajutor
 Presupune situarea profesorului lângă
executant şi însoţirea sa, pe parcursul
execuţiei cu grad mare de dificultate.
 Presupune intervenţia directă a
profesorului în cazul apariţiei unei
dezechilibrări, căderi, alunecări prin
sprijinirea, prinderea, susţinerea sau
ridicarea elevului, încercându-se evitarea
oricărui accident.
 Presupune acţiunea profesorului în
situaţia în care elevul nu reuşeşte să
execute corect, iar intervenţiile verbale
sau prin semne nu sunt suficiente.
 Refacerea reprezintă procesul de
revenire a funcţiilor organismului la cele
normale.
 Există:
 Metode de refacere activă (alergare
uşoară)
 Metode de refacere pasivă (masaj, saună,
etc.)