Clasificarea metodelor didactice

Strategii didactice interactive

Ecaterina Țărnă, doctor în pedagogie, conferențiar universitar,

Catedra Științe ale Educației și Management, UPS „I. Creangă”

 Cine sunt subiecții învățării ? Cui se predă? (caracteristicile acestora);
 De ce ? În ce scop se predau sau se studiază anumite materii? (ceea ce presupune
definirea obiectivelor);
 Ce se predă/ce se învață? (determinarea conținuturilor);
 În cât timp ? Cât timp este alocat?;
 Cum ? Cu ce strategii de predare/învățare?;
 În ce condiții se vor derula procesele respective? (context, materiale-suport etc. )
 Cu ce efecte ? (rezultate scontate/finalitățile) .
 Cine sunt cei care organizează situaţiile de instruire/educație? (personalitatea
profesorilor, funcţiile şi competenţele lor ştiinţifice şi psiho-pedagogice.
 Clasificarea metodelor didactice
1. Din punct de vedere istoric :
 metode tradiționale, clasice (expunerea, conversația, exerciţiul etc. ) ;
 metode moderne, de dată mai recentă (algoritmizarea, problematizarea,
brainstonningul , instruirea programată etc. ) .

2. În funcţie de extensiunea sferei de aplicabilitate:

 metode generale (expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral etc. ) ;
 metode particulare sau speciale (restrânse la predarea unor discipline de învăţământ sau
aplicabile pe anumite trepte ale instrucţiei şi educaţiei , cum ar fi exerciţiul moral sau
exemplul, in cazul educaţiei morale) .

3. Pornind de la modalitatea principală de prezentare a cunoștințelor:

 metode verbale , bazate pe cuvântul scris sau rostit;
 metode intuitive , bazate pe observarea directă, concret-senzorială a obiectelor și
fenomenelor realității sau a substitutelor acestora.
4. După gradul de angajare a elevilor la lecție:
 metode expozitive sau pasive, centrate pe memoria reproductivă și pe ascultarea pasivă;
 metode active, care suscită activitatea de explorare personală a realității .

5. După funcția didactică principală:

 cu funcția principală de predare și comunicare ;
 cu funcția principală de fixare și consolidare ;
 cu funcția principală de verificare și apreciere ale rezultatelor muncii.

6. În funcție de modul de administrare a experienței ce urmează a fi însușită:

 metode algoritmice , bazate pe secvențe operaționale, stabile, construite dinainte ;
 metode euristice, bazate pe descoperire proprie și rezolvare de probleme.
8. În funcție de axa învățare mecanică (prin receptare) - învățare conștientă (prin
descoperire):
 metode bazate pe învățarea prin receptare (expunerea, demonstrația cu caracter
expozitiv);
 metode care aparțin preponderent descoperirii dirijate (conversația euristică,
observația dirijată, instruirea programată, studiul de caz etc.) ;
 metode de descoperire propriu-zisă (observarea independentă, exercițiul euristic,
rezolvarea de probleme, brainstormingul etc.)

9. După sorgintea schimbării produse la elevi :

 metode heterostructurante (transformarea se produce prin altul, ca în cazul expunerii,
conversației, studiului de caz, problematizării etc.) ;
 metode autostructurante (individul se transformă prin sine, ca în situatia unor metode
de tipul descoperirii, observatiei , exercitiului etc.)
 PRINCIPIILE CARE STAU BAZA CONSTRUIRII
STRATEGIILOR INTERACTIVE (după C.L. Oprea, p.11 )

 Elevii își construiesc propriile înțelesuri și interpretări ale conținuturilor

instruirii.
 Scopurile instruirii sunt discutate, negociate, nu impuse.
 Sunt promovate alternativele metodologice de predare - învățare - evaluare.
 Sarcinile de învățare vor solicita informații transdisciplinare şi analize
multidimensionale ale realității.
 Evaluarea va fi mai puțin criterială și mai mult reflexivă, integrând metode
alternative de evaluare.
 Sunt promovate învățarea prin descoperire și rezolvarea de probleme
 Faza de analiză Faza de sinteză

Analiza variabilelor : - mod de abordare

1. obiective - metode
2. conținut - forme de activitate
3. resurse umane
4. moduri de predare - materiale didactice/suporturi
5. resurse materiale - mijloace de învățământ
6. timp școlar - echipamente/organizarea mediului
7. evaluarea
8. retroacțiune (feedback)  participarea fizică și mentală
 aplicarea cunoștințelor
Examinarea factorilor  respectarea ritmului individual de învățare
psihopedagogici care  cunoașterea rezultatelor
influențează activitatea  repetiția
 Motivația învățării
Figura 3 . Demersul elaborării unei strategii didactice
(I. Parent , Gh. Nero , 1981 )  organizarea conținutului
 Tabelul 1 . Elemente posibile în prefigurarea strategiei didactice
Strategia didactică Moduri de acțiune Mijloace Forme de organizare
Experiențe de Metode
învățare

 Învățarea prin  Explicația  Materiale didactice  Frontale

receptare  Expunerea clasice și moderne  Colective
 Învățarea prin  Conversația  Tehnici  Microgrupale (de
descoperire  Dezbaterea audiovizuale echipă)
 Învățarea  Problematizarea  Noi tehnologii  În perechi
problematizată  Observația  Echipamente  Individuale
 Învățarea prin  Experimentul (aparatură de  Mixte
lectură  Demonstrația laborator)
 Învățarea  Studiul de caz  Multimedia
programată  Exercițiul
 Învățarea prin  Stimularea, jocul
cooperare  Metode interactive
 Metode şi tehnici didactice interactive reprezentate prin scheme
Taxonomia lui Bloom Taxonomia revăzută de Tehnici
Anderson (1990)
Cunoaștere Reamintire Conspectul reper
Comprehensiune Înţelegere Cascada
Ciorchinele
Turul galeriei
Clustering
Aplicare Aplicare Brainstorming
Explozia stelară
Analiză Analiză Lotus
Tehnica păianjen
Asocieri libere
Sinteză Evaluare Tehnica Pânza de păianjen
Diagrama VENN
Evaluare Creare Proiectele
Metode și tehnici didactice interactive reprezentate prin diagrame