ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Una din sarcinile cele mai importante ale asistentei este administrarea medicamentelor .
Medicamentele sunt substante de origine animala, vegetala sau chimice, de sinteza folosite pentru
prevenirea, ameliorarea sau vindecarea bolilor.
Medicamentele sunt destinate uzului extern si intern administrandu-se pe diferite cai:
-bucala ( orala, peros )
-parenterala ( intramuscular, intravenous, intradermic si subcutanat )
-pe cale cutanata ( pe suprafata tegumentelor si a mucoasei ).
Actiunea medicamentelor depinde de structura lor chimica, de doza si de calea de administrare.
Administrarea lor in doze exagerate da nastere la tulburari grave ce pot duce la moarte.
CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR
1.) Din punct de vedere al provenientei , medicamentele sunt de origine :
minerala ( saruri de calciu, bismit de fier, de argint ) ;
vegetala ( ierburi, frunze, radacini, ciuperci ) ;
animala ( extracte glandulare ) ;
biologica ( ser si vaccine ) .
2.) Din punct de vedere al modului de preparare , medicamentele se clasifica in :
medicamente oficiale ( preparate in farmacie: tinctura de iod, apa oxigenata, rivanol, alcool iodat cu
unguente ) ;
medicamente magistrale ( preparate in farmacie de catre farmacist dupa prescriptia medicului ) ;
specializatii farmaceutice cu avizul sanatatii in laboratoare specializate
3.) Din punct de vedere al toxicitatii , medicamentele sunt clasificate in :
toxice ;
stupefiante ;
otra
4.) Din punct de vedere al dozelor administrate avem :
doza terapeutica ( doza utilizata pentru obtinerea efectului terapeutic dorit ) ;
doza maxima ( doza cea mai mare suportata de organism fara sa apara fenomene toxice reactionale ) ;
doza toxica ( cantitatea care introdusa in organism provoaca o reactie toxica periculoasa in organism ) ;
doza letala ( doza care provoaca moartea ) .
Doza medicamentelor introdusa in organism actioneaza si in functie de calea de administrare avand in
vedere ca absorbtia se face in mod diferit, ca de exemplu: pe cale orala datorita sucurilor digestive, substantele
medicamentoase sunt partial inactivate deci cantitatea absorbita este mai mica decat cantitatea care se administreaza;
pe cale parenterala doza actioneaza integral si rapid avand un efect puternic si rapid.
Asistenta trebuie sa cunoasca :
medicamentele dupa aspectul lor extern pentru a preveni schimburile de medicamente ;
doze terapeutice si maximale ;
calea de administrare obisnuita a medicamentelor ;
modul de administrare al medicamentelor ;
incompatibilitatea medicamentelor in special in cazul injectiilor cand se obisnuieste a se trage in aceeasi
seringa mai multe fiole cu medicamente pentru a reduce numarul intepaturilor ;

 efectul medicamentelor si timpul dupa care poate fi asteptat efectul ;

efectul secundar al medicamentelor ;
fenomenele de hipersensibilitate ( alergia medicamentoasa ) .

CIRCUITUL MEDICAMENTELOR
In special medicamentele sunt prescrise de catre medic fiecarui pacient la vizita medicala fiind consemnate
in foaia de observatie la rubrica tratament. Alaturi de unele medicamente se noteaza data, doza pentru 24 de ore,
calea de administrare si numarul de doze pe zi .
1.) Completarea condicii de farmacie
Dupa vizita medicala conform prescriptiilor din foaia de observatie, se scrie condica de farmacie in triplu
exemplar: 2 pentru farmacie si 1 pentru sectie. Dupa intocmirea acesteia , asistenta se prezinta la farmacia spitalului.
2).Preluarea medicamentelor
La preluarea medicamentelor de la farmacie, asistenta verifica executarea corecta a condicii. Ea trebuie sa
tina cont de: fiecare medicament eliberat de farmacie, trebuie sa aiba un ambalaj propriu; medicamentele vor fi
repartizate pe pacienti in pungi separate indicandu-se numarul salonului; medicamentele trebuie sa aiba etichete
corespunzatoare cele destinate uzului extern au etichete albe cu chenar albastru cu mentiunea uz extern , iar cele
destinate uzului intern au chenar rosu cu mentiunea uz intern , solutiile injectabile au chenar galben cu inscriptia
injectabil , substantele toxice au etichete cu cap de mort si inscriptia otrava .
3.) Depozitarea medicamentelor in sectie
Aduse de la farmacie, medicamentele sunt depozitate in sala de tratament a sectiei in cutii compartimentale
dupa numarul de paturi urmand ca administrarea lor sa se faca de asistenta pe calea si dupa orarul prescris de medic.
ATENTIE !!! - E interzisa lasarea medicamentelor la pacient sau pe noptiera.Distribuirea medicamentelor
sa se faca intotdeauna punctual , operativ si in conditiile respectarii igienei individuale.Schimbarea medicamentelor
sau administrarea gresita a dozelor pot avea consecinte grave.Neglijarea normelor igienice de administrare
reprezinta conditiile favorizante pentru infectii nosocomiale .
APARATUL DE MEDICAMENTE
Aparatul de medicamente este un mic depozit de medicamente si materiale necesare pentru acordarea
primului ajutor la dispensare in intreprinderi, scoli, policlinici si camerele de garda ale spitalului.Sali de nastere,
sectie de anestezie si terapie intensive, pediatrie, medicina interna etc .
Aparatul este organizat intr-un dulap special tinut inchis, el respectand un barem minim de medicamente si
materiale aprobat de Ministerul Sanatatii si specific locului caruia este destinat. Aparatul sa fie ferit de umezeala,
caldura, raze solare directe, in interior exista o despartitura prevazuta cu cheie in care se pastreaza substante foarte
active si toxice.
Medicamentele se plaseaza separate pentru uz extern, pentru uz intern, injectabile si alte materiale.Fiecare
medicament trebuie sa fie etichetat correct cu numele medicamentului, cantitatea si doza terapeutica .
Medicamentele pot fi asezate in dulapuri si dupa alte criterii.In oriden alfabetica sau dupa efectul pe care-l
produc: analgezice, hipnotice, tranchilizante, antipiretice, anestezice, diuretice, purgative, antibiotice, hemostatice .
Substantele medicamentoase trebuie pastrate in conditii adecvate. Cele care se altereaza la lumina solara
vor fi pastrate in hartie neagra, cele care absorb umiditatea aerului vor fi pastrate in vase de sticla perfect inchise cu
dop rodat la fel si substantele care volatilizeaza ( eterul, acetone ).
Asistenta sefa a fiecarei sectii raspunde de aparat in sensul aprovizionarii acesteia si detine cheia
aparatului. Aparatul are o condica de farmacie prorpie in care se trec simultan cu utilizarea medicamentelor folosite
in caz de urgenta urmand ca in decurs de 24 de ore sa fie inlocuite la aparat .

REGULI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR

Administrarea medicamentelor este o munca de mare raspundere pe care asistenta o efectueaza sub directa
indrumarea medicului.
Greselile provenind din nerespectarea dozelor a cailor de administrare a unor medicamente alterate sau
schimburile de medicamente pot da nastere la accidente grave chiar fatale.Din acest motiv la administrarea
medicamentelor asistenta tine seama de urmatoarele reguli:
1.) Respectarea intocmai a medicamentelor prescrise
Asistenta nu are voie sa schimbe medicamentele prescrise cu un alt medicament cu efect asemanator fara
aprobarea prealabila a medicului .
2.) Identificarea medicamentelor administrate
Asistenta va verifica eticheta de pe medicamente inainte de a administra, trebuie sa cunoasca
medicamentele dupa ambalaj, forma de prezentare , consistenta, culoare si miros .
2.) Verificarea calitatii medicamentelor administrate
Se verifica sa nu fie alterate , degradate , fapt pus in evidenta prin schimbarea aspectului sau culorii
( tulburare, precipitare, sedimentare aflate in cele lichide , lichefiere sau modificarea consistentei la cele solide ).
Medicamentele alterate nu vor fi administrate pacientilor fiind daunatoare organismului .
4.) Respectarea cailor de administrare
Este obligatoriu pentru ca efectul medicamentos legat si de calea de administrare.Nerespectarea caii de
administrare poate duce la accidente grave ( solutii uleioase introduse intravenous produc emboli uleioase ) si
consecutive moartea in solutii hipertonice incompatibile cu tesutul muscular sau cutanat produc micoza tesuturilor
din acest motiv pe foaia de observatie a pacientului va specifica si calea de administrare a medicamentului: peros,
subcutanat, intramuscular, intravenous, supozitoare .
5.) Respectarea dozajului prescris
Odata cu identificarea medicamentului se vor verifica si dozele prescrise . Asistenta trebuie sa cunoasca
limitele terapeutice ale dozelor de medicamente care lucreaza .
6.) Respectarea orarului de administrare si a ritmului prescris de medic
Este obligatoriu pentru ca unele medicamente se descompun sau se elimina prin organism intr-un anumit
timp. Medicamentele la care doza terapeutica este apropriata de cea toxica, daca nu se respecta orarul se poate
transforma in otraviri prin acumularea dozelor, deasemenea nerespectarea orarului prin distantarea dozelor la
medicamente care se elimina rapid din organism duce la anularea efectului terapeutic iar in cazul antibioticelor se
produce rezistenta organismului fata de germen .
Orarul de administrare a medicamente este in functie de alimentarea pacientului, pentru a avea un efect
terapeutic se administreaza inainte de masa ( exemplu : pansamente gastrice ), arderile in timpul mesei , iar altele
numai dupa masa .
Schimabrile de stare generala a pacientului sau manifestare a unei intolerante fata de medicamentele
prescris obliga asistenta sa nu respecte orarul de administrare si sa aduca de urgenta la cunostinta medicului cele
constatate .
7.) Respectarea regimului fiziologic al pacientului
Ora de administrare va fi stabilita astfel incat sa nu fie necesara trezirea pacientului cu exceptia
antibioticelor al caror ritm impune trezirea care se vor face cu tact si tandrete pentru a nu speria pacientul .
8.) Verificarea incompatibilitatii medicamentelor
Avand in vedere ca unele medicamente prin asociere devin eficace sau daunatoare, asistenta va cere sfatul
medicului inainte de a asocial medicamentelor ce urmeaza a fi administrate .
9.) Administrarea imediata a medicamentelor prescrise
Solutiile injectabile trebuie administrate imediat dupa deschiderea fiolei pentru ca pastrarea lor in stare
deschisa permite injectarea , scaderea eficacitatii medicamentelor sau degradarea acestora ( vitamina C se altereaza
imediat dupa deschidere daca nu este injectabila ).

10.) Respectarea succesiunii in administrarea medicamentelor

Asistenta va pastra in ordine prescrisa in administrarea diferitelor medicamente, va incepe cu administrarea
solutiilor, va continua cu injectabile si la sfarsit supozitoare .
11.) Servirea pacientului cu doza mica de medicamente
La pacient nu trebuie sa ramana nici un medicament de aceea el va primi o data numai o doza pe care o va
lua in prezenta asistentei .
12.) Luarea medicamentelor in prezenta asistente
Medicamentele pot fi administrate personal de asistenta , pentru cele administrate oral se va folosi pahar,
lingurita.Asistenta va introduce supozitoare, va efectua aplicatii locale, va instila picaturi in ochi si in nas.
13.) Prevenirea infectiilor nosocomiene
Pentru fiecare cale de administrare se vor respecta masurile de asepsie.
14.) Lamurirea pacientului de medicamentele administrate
Numeste pentru prima data medicamentele respective, asistenta ii va respecta ce anume asteapta medical de
la acest medicament si in cat timp se va instala efectul.Va preveni pacientul asupra medicamentului, ce efectee
secundare are medicamentul .
15.) Raportarea imediata a greselilor de administrare a medicamentelor
Greseala comisa privind schimbarea medicamentului, nerespectarea dozei a caii de administrare sau a
orarului va fi adusa la cunostinta medicului pentru a se putea intervene si preveni complicatiile care ar putea fi fatale
pentru pacient si pentru care asistenta va raspunde in fata legii .

CAILE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR

Scopul administrarii medicamentelor de a actiona local sau asupra intregului organism in vederea
prevenirii, ameliorarii sau a vindecarii bolii .
Administrarea in organism se poate face pe mai multe cai: orala, peros, parenterala, rectala, prin aplicatii
locale, percutanata .
De la caz la caz, medicii hotarasc calea de administrare a medicamentelor in raport cu scopul urmarit:
capacitatea de absorbtie a caii respective, actiunea medicamentului asupra mucoaselor, starea generala a pacientului,
toleranta sa individuala si anumite particularitati anatomice ale pacientului .
1.ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA
Calea bucala, orala sau peros este calea naturala de administrare a medicamentelor.
Oral se administreaza medicamentele care se absorb la nivelul mucoasei bucale, digestive, intestinului
subtire si gros.Cand se absorb la nivelul mucoasei bucale, se propune administrarea lor sublingual ( exemplu :
nitroglicerina in angina, faringoseptul in amigdalita, sub forma de tablete pe care pacientul le va tine in gura sub
limba pana la topirea completa ).Se va renunta la calea bucala numai daca :
medicamentul are proprietati iritante asupra mucoasei gastrice;
pacientul refuza luarea medicamentului pe gura ;
medicamentul se descompune sub influenta sucurilor digestive sau e inactivat de sucuri ( TRISMUS
contractarea maxilarului sau in stari comatoase, lipsa reflexului de deglutitie ) ;
medicamentele nu se reabsorb pe cale digestive.
Efectele medicamentelor introduse pe cale bucala
Protejeaza mucoasa gastro-duodenala ;
Dizolva mucoasa de pe peretii gastro-duodenali ;
Favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor , exercita peristaltismul ;

Dezinfecteaza tubul digestiv sau il inhiba iar medicamentele cu efect general se reabsorb la nivel
digestiv, apoi patrund in sange si-si desfasoara actiunea fie asupra intregului organism, fie numai pe unele aparate
sau organe.
Medicamentele administrate pe cale bucala pot fi :
- lichide
- solide
Forme de prezentare
Solutii substante medicamentoase dizolvate in apa sau alcool.
Mixturi amestecuri de solutii sau solutii cu substante insolubile care raman in suspensie.
Infuzii extracte obtinute din produse vegetale, frunze, flori, mentinute in contact cu apa la o temperature
aproape de fierbere
Doctorii solutii extractile obtinute prin fierberea unor produse vegetale cu consistenta albastra.
Tincturi solutii extraactive alcoolice produse din solutii de origine animala sau vegetala.
Extracte lichide rezultate din concentrarea solutiilor extraactive obtinute din produse vegetale sau
animal.
Uleiul emulsie preparate din 2 lichide ce nu se pot amesteca, unul fiind dispersat in celalalt.
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR LICHIDE
1.) Siropurile, uleiurile, ceaiurile, vinurile medicamentoase se adminstreaza cu pahar sau ceasca
2.) Solutii, mixture, infuzii, uleiuri, decocturi se administreaza cu lingurita, lingura .
3.) Tincturile, extractele, solutiile formate din medicamente cu actiune puternica se administreaza sub forma de
picaturi cu pipette sau din sticle cu picuratorul astfel asistenta trebuie sa stie ca 1 gram solutie apoasa are
aproximativ 20 de picaturi, 1 gram solutie alcoolica are 60 de picaturi, 1 gram solutie uleioasa are aproximativ 45 de
picaturi, 1 gram tincture alcoolica are 60 de picaturi.
Pentru a masca gustul unor medicamente lichide ce se administreaza peros, se recurge la diferite metode :
- lichidele amare pot fi diluate cu apa, ceai sau sirop.
- picaturile pot fi administrate pe o bucata de zahar . ( cistenal )
- uleiul de ricin se poate amesteca cu cafea neagra, zmeura, vin rosu, iar dupa inghitire, pacientului i
se va oferi o bautura diluanta .
ATENTIE !!!
Medicamentele lichide care se sedimenteaza vor fi puternic agitate inainte de utilizare .
Ceaiurile medicinale se vor prepara proaspete inainte de administrare pentru ca altfel substantele active se
volatilizeaz .
Ceaiurile din frunze si flori se prepara dupa metoda infuziilor: intr-un vas se pune drobul in stare uscata apoi se
toarna apa clocotita si se lasa sub apa 10-15 minute. Apoi prin aceasta metoda se pastreaza majoritatea substantelor
active din drob .Prin fierbere s-ar fi volatilizat .
Decocturile se prepara astfel drobul uscat se acopera cu apa rece, se incalzeste pana la fierbere si apoi se lasa in
stare clocotinda inca 10-30 minute.Cantitatea necesara de drob pentru ceai este de obicei o lingurita la o ceasca de
apa.
Medicamentele solide
Forma de prezentare: prafuri sau pulbere, tablete ( comprimate, disculmici de diferite marimi ), drajeuri
( forme medicamentoase asemanatoare medicamentelor acoprit cu un strat colorat care are rol de a masca gustul,
mirosul sau de a-i preveni degradarea protejandu-l fata de agentii atmosferici ), capsule, granule ( preparate
farmaceutice de forme sferice sau vernicular ), mucilagii .
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR SOLIDE

Prafurile se administreaza punandu-le pe limba pacientului cat mai aproape de radacina acesteia dupa care
pacientul bea apa, ceai, lapte sau pot fi introduse in anulacee ( capsule gelatinoase care se dizolva ).
Prafurile nedivizate de catre farmacie se administreaza masurandu-le cu lingurita sau cu cutitul :
- 1 lingurita plina contine 5 grame ;
- 1 lingurita rasa contine 2,5-3 grame ;
- 1 varf de cutit contine 1 gram .
La copii mici, prafurile se vor amesteca cu ceai, lapte sau sirop. Tabletele drajeurile se administreaza
intregi sau transformate in pulbere amestecate cu lichid .Granulele se vor administra cu lingurita .
La pacientii inconstienti cu tulburari de deglutitie sau in stare comatoase vor fi introduse impreuna cu
alimentele pe cale gastrica sau duodenala .
2. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RECTALA
Calea rectala de administrare a medicamentelor se utilizeaza daca pacientul prezinta intoleranta digestive
( varsaturi incoercibile, hemoragii gastro-duodenale, greturi ) cand medicamentul are o actiune iritanta asupra
mucoasei gastrice, pacientul are tulburari de deglutitie sau a practicat interventii chirurgicale asupra tubului
digestive, cand pacientul refuza inghitirea medicamentului sau cand medical doreste sa evite trecerea
medicamentului prin ficat.
Pe cale rectala medicamentele pot fi administrate sub forma de supozitoare si clisme medicamentoase .
Supozitoarele sunt forme medicamentoase in care substanta active este cuprinsa intr-o masa solida ( unt de
cacao ) care se topeste la temperature corpului. Ele au forme conice sau ovalare cu o extremitate mai ascutita.
Scop analgesic, antipiretic, antiinflamator, purgative. Actiunea lor poate fi locala urmarind golirea
rectului.
Calmarea durerilor, atenuarea peristaltismului intestinal, supozitoarele utilizate in scop purgative se
introduc in rect fara o pregatire in prealabila, supozitorul glicerinei este usor incalzit la temperature corpului, fie
tinut in atmosfera calda sau apa calda.
Pacientul sta in decubit lateral cu membrele inferioare flectate.Asistenta imbraca manusile de cauciuc, cu mana
stanga indeparteaza fesele si descopera orificiul anal, iar cu mana dreapta introduce supozitorul cu partea ascutita
inainte si il impinge cu indexul pana cand trece de sfinterul intern al anusului, de aici supozitorul nu mai aluneca
inapoi.
Supozitoarele medicamentoase cu efect terapeutic local vor fi precedate de o clisma evacuatoare.
Daca pacientul nu a avut inainte scaun spontan, in rect untul de cacao se topeste la temperature corpului si
elibereaza substanta active care poate fi resorbita.
Daca pacientul are senzatie de defecare dupa introducerea supozitorului ii explicam disparand si senzatia de
defecare.
Clisme medicamentoase
Clismele medicamentoase se impart in :
microclisme 1-1,5 solutii medicamentoasa ;
clisme picatura cu picatura .

3. APLICAREA MEDICAMENTELOR PE SUPRAFATA TEGUMENTELOR

Se face sub forma de pudre, comprese medicamentoase, badijonari, unguente, paste LINIMENTE,
mixturi, sapunuri terapeutice, stilete caustice, emplastru , bai medicinale urmarind un efect local.
1.) Pudrajul consta in presararea unui medicament sub forma de pudra pe suprafata pielii.Pudra este o
pulbere de origine minerala sau vegetala ( pudra de talc, oscid de zinc ) in care pot fi inglobate diferite substante
medicamentoase active.Se executa cu tampoane cu pudrare sau pulverizare, absorb excesul de grasime, pe suprafata
tegumentelor usuca si racoreste pielea.

2.)Compresele medicamentoase sunt bucati de material textil impaturite, imbibate in solutii

medicamentoase( iod, ceai de musetel, solutii de burrow ).Ele pot fi aplicate reci sau calde.
3.)Badijonarea reprezinta o forma de aplicare locala a unor medicamente lichide pe suprafata tegumentelor
si mucoaselor.Se executa cu ajutorul partampoanelor imbibate in solutie medicamentoasa lichida.
Tampoanele se imbiba prin turnarea solutiei din flacon si nu prin cufundarea tamponului in flacon.Cea mai obisnuita
solutie folosita la badijonareeste tincture de iod folosita la dezinfectia tegumentelor inaintea unei interventii
chirurgicale si a unor punctii .
4.)Unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide in care substanta active este incorporata in vaselina,
grasimi animale sau vegetale, se inmoaie la temperature corpului, pot fi aplicate cu ajutorul unei spatula prin
frictionare.
5.) Pastilele sunt preparate din pudre si grasimi, mai consistente decat unguentele, se aplica cu ajutorul unei
spatula.
6.) Sinimentele sunt preparate farmaceutice lichide sau semisolide cu aspect limpede sau laptos ce se pot
aplica pe tegumente cu mana libera sau cu ajutorul tampoanelor .
7.)Mixturile sunt alcatuite dintr-un amestec de substante lichide si solide, pudre nemiscibile .Inainte de
utilizare vor fi agitate.Se intend pe suprafata pielii in strat subtire cu tampoane, dupa care se lasa sa se usuce.
8.)Sapunurile medicinale sunt sapunuri neutere ce contin substante medicinale cu gudron, sulf.Se folosesc
pentru spalarea regiunii bolnave sau se intinde pe suprafata pielii si este lasat sa se usuce.Sapunurile adaugate la
clisme au actiuni purgative.
9.)Stiletele caustice ( creioanele caustice ) au forma unor bastonase cu care se ating suprafetele
sangerande, exulceratia de la suprafata tegumentelor sau mucoaselor avand efect hemostatic sau favorizand
epitelizarea .
10.)Emplastrele medicamentoase se lipesc de suprafata pielii fiind alcatuite dintr-o substanta vascoasa,
aderenta, nuritanta, lipita de obicei pe o bucata de panza, contin diferite substante medicamentoase .
11.)Baile medicinale sunt procedee terapeutice cu efect dezinfectant, colorant, decongestive antipruriginos
( impotriva mancarimii ) asupra tegumentelor.In functie de scopul urmarit se pot prepara solutii foarte slabe de
permanganate de potasiu sau infuzii de plante.Baile pot fi partiale sau complete .
APLICAREA MEDICAMENTELOR PE SUPRAFATA MUCOASELOR
Medicamentele aplicate pe suprafata mucoaselor sub forma de solutii, unguente sau pulberi au scopul de a
dezinfecta si descongestiona mucoasele, se aplica diferit in functie de mucoasa care se trateaza.
A.) Aplicarea medicamentelor pe mucoasa conjunctivala
1.)Instilatia oculara picurarea unor solutii pe mucoasa conjunctivala.
Materiale necesare : pipeta , sticluta cu picurator , tampon de vata, solutie medicamentoasa izotona, tavita
renala.
Se aseaza pacientul in decubit dorsal sau pe un scaun cu capul pe spate.Cu policele si indexul, asistenta
indeparteaza pleoapele invitand pacientul sa priveasca in sus.Asistenta sprijinindu-si mana dreapta pe fruntea
pacientului lasa sa cada din pipeta 1-2 picaturi de solutie medicamentoasa in fundul de sac conjunctival inferior
inspre unghiul exterior.Se solicita pacientului sa miste globul ocular cu un tampon de vata, se va sterge picatura de
medicament sau lacrimile ce se vor scurge.
2.)Aplicarea unguentelor se introduce in saci conjunctivali sau se aplica pe marginea pleoapelor cu
ajutorul unei baghete de sticla rotunjite fin pe toate laturile si latita sub forma de lopata in una din
extremitatile.Pacientul sta in pozitia sezand cu capul pe spate asistenta invita pacientul sa priveasca in sus, iar cu
policele mainii stangi trage in jos si in afara pleoapa inferioara aplicand unguentul cu capatul latit al baghetei pe fata
interna a pleoapei, dupa care i se da drumul.
Miscarea de inchidere reflexa a pleoapei antreneaza si unguentul pe suprafata globului ocular.Cantitatea de
unguent aplicata sa fie cat un bob de grau.

3.)Aplicarea pulberilor se introduce in sacul conjunctival cu tampoane de vata montate pe baghete de

sticla, se incarca fin tamponul cu pudra, cu policele mainii stangi se trage in jos pleoapa inferioara si se presara
pudra pe suprafata sacului conjunctival, prin usoare loviri executate asupra baghetei.Inchiderea ochiului antreneaza
si intinderea pulberei pe suprafata sacilor conjunctivali .
B.) Aplicarea medicamentelor pe mucoasa nazala
1.)Instilatia nazala picurarea unor solutii pe mucoasa nazala.Se executa cu o pipeta si cu o sticla cu
picurator, se invita pacientul sa sufle nasul .
Pozitia pacientului va fi decubit dorsal fara perna sau sezand cu capul pe spate.Se introduce varful pipetei
in fosa nazala si se lasa in nara un numar de picaturi prescrise, se repeat operatia si in nara opusa, dupa care
pacientul este rugat sa ramana in aceasta pozitie cateva secunde.Pacientul nu trebuie sa respire.
2.)Aplicarea unguentelor se face cu tampoane de vata montate pe porttampon, se incarca tamponul cu o
cantitate de unguent cat un bob de grau, cu policele mainii stangi se ridica usor varful nasului si se depune
unguentului pe suprafata interna a bestibulului nazal.Se scoate tamponul, se inchide nara opusa si se apleaca capul
inainte si se roaga pacientul sa aspire usor, treptat medicamentele.
C.) Aplicarea medicamentelor in conductul auditiv extern
1.)Instilatia auriculara picurarea de solutii medicamentoase in conductul auditiv extern vor avea o
temperature de 37 .Pozitia pacientului va fi decubit lateral de partea opusa a urechii de tratat, se curate conductul
auditiv extern cu un tampon de vata, se trage pavilionul in sus si apoi cu mana stanga, iar cu dreapta se picura
numarul de picaturi prescrise, se mentine pacientul in aceasta pozitie cateva minute apoi se introduce in ureche un
tampon de vata, se procedeaza la fel si cu urechea opusa.
2.)Aplicarea unguentelor se face cu tampoane de vata montate pe porttampon.Se incarca tamponul
unguent cat un bob de grau dupa care se depunde pe partea bolnava a conductului sau se intinde pe toata suprafata
lui, la sfarsit se introduce un mic tampon in pavilion.
D.) Aplicarea medicamentelor pe mucoasa bucala si faringiana
1.)Badijonarea se face cu tampoane montate pe porttampoane imbibate in solutii de badijonat, pozitia
pacientului este sezand cu capul pe spate si cu gura larg deschisa.Tamponul de vata nu se va reintroduce niciodata in
flaconul cu solutie ci se arunca si se foloseste un alt tampon .
2.)Gargara se face cu solutie medicamentoasa in gura, se lasa capul pe spate pentru ca lichidul sa ajunga in
faringe si prin prunutarea vocalei A solutia medicamentoasa va patrunde la o profunzime mai mare a faringelui.
E.) Aplicarea medicamentelor pe mucoasa vaginala
1.)Tampoanele vaginale sunt confectionate dintr-o bucata de vata presata, de forma alungita intr-o faza
care se prelungeste de la tampon cu 20-25 cm; capetele fesei ramase partial in afara vaginului permit extragerea
tamponului cand este indicat; prin tampoane se introduce in vagin medicamente sub forma de solutii sau unguente,
tamponul va fi introdus in vagin cu ajutorul unei pense ginecologice pana in fundul de sac posterior.
2.)Ovulele vaginale sunt preparate farmaceutice solide de forma ovala sau sferica.Substanta active este
inglobata intr-o masa care se topeste la temperatura vaginului.Inainte de introducere se face o spalatura vaginala, cu
degetul mainii stangi se indeparteaza labile pentru a se evidential vaginul, iar cu mana dreapta se introduce ovulul
care se impinge spre capul uterin.
F.) Aplicarea medicamentelor pe mucoasa respiratorie
Suprafata mare de peste 100 m a alveolelor pulmonare precum si vascularizatia lor foarte bogata se
preteaza la absorbtia substantei medicamentoase prin mucoase respiratorii. Se administreaza gazelle lichide sub
forma de vapori sau fin pulverizate intr-un mediu gazos, prin instilatie precum si prafuri nedizolvabile.
4. ADMINISTRAREAOXIGENULUI.
OXIGENOTERAPIA
Scop terapeutic imbogatirea aerului inspirit cu oxigen in concentratii diferite pe cale inhalatorie pentru
combaterea starii de hipoxie si a starii de hipoxemie .

Indicatii hipoxii respiratorii , insuficienta respiratorie acuta , edem pulmonar acut , pneumotorax spontan ,
bronhopneumonie , crize de astm bronsic .
- hipoxii circulatorii , insuficienta cardiaca , infarct miocardic
- stari de soc , pacientii anesteziati prin anestezie generala pana la revenirea starii de cunostinta ,
- lahuze , noi-nascuti cu suferinte in oxigenare .
Conditia esentiala a administrarii oxigenului prin inhalatie este permeabilitatea cailor respiratorii si
accesibilitatea alveolelor pulmonare pe oxigen . Daca exista un obstacol in caile respiratorii care nu poate fi
indepartat prompt sau daca alveolele pulmonare sunt inundate , inhalarea sau insuflarea lui prin sonde in trahee nu
are nici un rost . Sursa de oxigen o constituie bomba de oxigen de la 300-10000 l la o presiune de 100 atm . Bomba
este prevazuta cu un reductor de presiune , debit metro ( indica volumul in litri de oxigen ) . In spitale sursa de
oxigen este centralizata si de aici prin conducte de metal oxigenul este introdus in fiecare salon . Oxigenul are o
actiune iritantaasupra mucoasei si cailor respiratorii din care cauza se modifica trecand prin apa . In vederea acestui
scop exista un umidificator intre sursa de oxigen si caile respiratorii a pacientului .
Oxigenul vine din reductorul de presiune si ajunge sub nivelul apei de unde se ridica prin balbotare si paraseste
umidificatorul mergand printr-o alta conducta spre pacient . Balbotarea oxigenului sub apa asigura umezirea lui .
Administrarea oxigenului se face pe mai multe cai :
1.) Sonda endonazala se introduce in una din narile pacientului o sonda sterile pana in faringe . Sonda se
fixeaza pe loc cu romplast si se racordeaza la sursa de oxigen , se fixeaza debitul oxigenului care va fi de 12 l/min .
2.) Ochelari de oxigen se fixeaza dupa urechi si au 2 sonde de plastic care patrund in nari , se recomanda la
noi-nascuti si agitate .
3.) Masca de oxigen se fixeaza pe fata posterioara ermetic , dupa umidificare prin barbotare , gazul patrunde in
masca de unde este inspirat de pacient existand o alta cale de eliminare a aerului expirat . Masca este greu de
suportat .
4.) Cortul de oxigen este format din material plastic , transparent care acopera patul in intregime sau numai in
extremitatea encefalita a pacientului . Este greu de suportat de catre pacient .
Administrarea de dioxid de carbon
Dioxidul de carbon este imbibat in reserve de otet , se administreaza in caz de paralizie si colaps
periferic .
Administrarea nitratului de amil
Se gaseste in fiole care se sparg , iar substantele se depun pe o compresa urmand a fi inhalata in caz de anghina
pectorala .
Inhalarea reprezinta introducerea unor substante medicamentoase pe caile respiratoare a pacientului sub forma
vaporilor de apa . Substantele pot fi inhalate , pulverizate in stare lichida sau cu ajutorul vaporilor de apa ( rinite ,
laringite , amigdalite , bronsite ) .
Scopul dezinfectia si decongestionarea cailor respiratoare , durata sedintei 5-20 minute .
Inhalarea de aerosol consta in introducerea in caile respiratoare a unor particule medicamentoase solide sau
lichide de ordinal micronilor dispersate intr-un gaz sau aer . Prin aerosol se introduc in organism antibiotice ,
anesteziante , vaccine , vitamine , substante expectorante cu scopul de a actiona local sau general . Aparatul de
aerosol se compune dintr-o sursa de presiune bomb oxigen , generator de aerosol , sistem de incalzire , un selector
( retine particulele mai mari asigurand programarea celor mici ) si recordul la pacient reprezentat de un tub pe care
pacientul il introduce in gura sau in fosele nazale .
Administrarea medicamentelor pe cale percutanata
Percutanat sau prin piele se introduce medicamente prin frictionare cu efect local si general .
1.) Frictionarea favorizeaza reabsorbtia percutanata a unor medicamente sub forma de unguente , emulsii
uleioase in vederea frictionarii . Suprafata tegumentelor se spala cu apa si sapun si se usuca . Se imbraca o manusa

sterile si se aplica medicamentul dupa care se maseaza cu degetul sau cu toata palma prin miscari circulante pana
cand medicamentul dispare . Durata este de 20-25 minute .
ATENTIE !!! Medicamentul sa nu ajunga in ochii pacientului .
2.) Ionoforeza ca metoda de tratare numita ionoterapia .Consta in introducerea in organism a unor
substante medicamentoase cu ajutorul curentului galvanic , substanta care ionizeaza in solutii de iod si magneziu .
Se aplica polul active imbibat in substanta medicamentoasa pe regiunea de tratat , iar polul opus se da in mana
pacientului pentru a inchide circuitul electric . Intensitatea curentului va fi de 20-100 mA ( ionoforeza se practica in
fizioterapie ) .

4. Administrarea medicamentelor pe cale parenterala

Definitie Calea parenterala in sensul strict al cuvantului reprezinta calea care ocoleste tubul digestiv dat
fiindca in afara injectiilor si alte cai ocolesc tubul digestiv ( calea respiratorie ) .
Notiunea de cale parenterala a fost reconsiderata pastrand in sfera ei numai calea injectabila de pastrare a
medicamentelor .
Injectiile reprezinta introducerea unor substante medicamentoase lichide in organism prin intermediul unor ace
care traverseaza tesuturile . Acul este adaptat la injectie .
Scopul
- explorator testarea sensibilitatii organismului fata de diferite substante medicamentoase ( IDR ) .
- terapeutic administrarea medicamentelor
Locul injectiei il constituie tesuturile in care se includ medicamentele :
- in grosimea dermului ( IDR ) ;
- in tesutul muscular subcutanat ( injectia subcutanat hypodermic ) ;
- in tesutul muscular ( IM ) ;
- in vasele venoase ( IV ) ;
- in inima ( injectia intracardiaca ) ;
- in spatial subarahnoidian ( injectia subarahnoidiana ) .
Asistenta efectueaza injectiile ID , SC , IV , IM . Alegerea caii de executare a injectiei este facuta de
medic in functie de scopul ei , rapiditatea efectului urmarit si compatibilitatea tesutului cu substanta
medicamentoasa injectala .
Avantajele administrarii medicamentelor prin injectie :
absorbtia este usoara deci efectul se instaleaza rapid ;
dozajul este prcis in compozitie cu conditiile de absorbtie din tubul digestiv ;
posibilitatea administrarii lor la pacientii inconstienti cu hemoragii digestive si varsaturi incoercibile
permanent .
Materiale necesare : ac , seringa sterile , tampon de vata , garou , tavita renala , solutie dezinfectanta , solutie
medicamentoasa , pila , romplast , vacuet , holder .
Substantele medicamentoase utilizate pentru injectii se gasesc in stare lichida sub forma de solutii apoase ,
uleioase inchise ermetic sub forma de pulbere in flacon cu dopuri de cauciuc pe fiola . Sunt scrise numele ,
cantitatea , termenul de valabilitate .
Reguli de pregatire a injectiilor :
1.) Pregatirea instrumentelor si materialului se vor pregati seringi corespunzatoare cantitatii respective de solutii
medicamentoase . Alegem acul adecvat caii de administrare .
2.) Montarea seringii si a acului se indeparteaza ambalajul seringii , se adapteaza acul pentru aspirat solutia si
se aseaza pe o compresa sterila .

3.) Verificarea solutiei de injectat solutiile medicamentoase vor fi administrate numai daca fiolele sunt etichetate
, iar denumirea si dozajul corespund celor prescrise . Solutiile injectabile trebuie sa fie clare , transparente fara
precipitatii . Se verifica termenul de valabilitate si integritatea fiolei .
4.) Incarcarea seringii
a.) Aspirarea continutului medicamentos din fiola se goleste lichidul din varful fiolei prin rotiri exercitate cu
degetul asupra corpului fiolei . Se dezinfecteaza gatul fiolei cu un tampon cu alcool . Se deschide fiola prinzand
capul fiolei cu degetele protejate cu o compresa evitand eventualele taieri . Se aspira solutia retragand pistonul cu
indexul si policele mainii drepte avand grija ca bizoul acului sa fie permanent in solutia de aspirat pentru a nu se
aspira aer in seringa .
De-ndata ce fiola se goleste , va fi rasturnata spre pozitia orizontala continand astfel aspiratia pana la golirea
completa .
b.) Dizolvarea pulberilor din flacoane pulberile injectabile se dizolva in prealabilcu lichidul de dizolvat
NaCl ( apa distilata ) .
Se incarca seringa cu solvent , se indeparteaza capacelul metallic al flaconului . Se dezinfecteaza
dopul de cauciuc si se patrunde cu acul in flacon introducandu-se cantitatea de solvent prescris . Se scoate acul din
flacon si se agita pana la dizolvarea completa , apoi se aspira in seringa solutia medicamentoasa .
ATENTIE !!!
Seringile pot fi incarcate din fiole si fara ac introducand amboul in solutia medicamentoasa si aspirand-o .
Dupa incarcarea cu solutie medicamentoasa se verifica daca nu au patrunse in seringa bule de aer pentru
eliminarea acestora . Pentru eliminarea acestora seringa se va tine in pozitie verticala impingand pistonul usor pana
la aparitia primei picaturi de solute medicamentoasa .
Intotdeauna se va schimba acul cu care s-a facut aspirarea solutiei cu un alt acu cu care se va efectua injectia .
5.) Injectarea imediata a continutului seringii
Multe medicamente se degradeaza daca vin in contact cu aerul de aceea solutia va fi imediat injectata
( moldamin ) .
6.) Dezinfectia locului injectiei
Suprafata pielii este intotdeauna infectata cu diferiti microbe pe care varful acului poate sa le antreneze
in profunzimea tesuturilor dand nastere la infectie ( flegmon si abces ) , din aceste motive locul injectiei va fi
dezinfectat cu alcool .
IDR Principiu
Se introduce in dermul pacientului prin injectia intradermica o cantitate mica de antigen . Daca in
organism exista anticorpul specific , are loc o reactie antigen anticorp ce are ca rezultat producerea de substante
histaminice care provoaca la locul injectiei eritem , edem . Daca organismul nu contine anticorpi specifici atunci
aspectul pielii nu se modifica . IDR se efectueaza pentru diagnosticarea bolilor infectocontagioase ( la tuberculina )
ATENTIE !!! Nu se injecteaza niciodata aer in lumenul vaselor . Aerul va fi eliminate din seringa inainte de
punctionarea venei . Pastrarea aerului in cantitati mari in vena produce emboli gazoase mortale . In caz de injectie
IV in serie se va conta sa nu se repete injectiile in acelasi loc la intervale . Vena are nevoie pentru refacere de un
repaus de cel putin 24 de ore . Daca pacientul are o vena accidentata si injectia trebuie repetata , punctiile urmatoare
se vor repeat mai central fata de cele anterioare si niciodata mai periferic .
Injectia IA
Introducerea unor substante medicamentoase ( vasodilatatoare ) pentru a obtine o concentratie ridicata de
medicamente la nivelul teritoriului deservit de trunchiul arterei in care se face injectia .
Se mai face si transferal de sange in caz de soc grav . Pozitia pacientului este decubit dorsal . Cel mai
frecvent se executa la arterele femurale si humerale . Injectia se poate face in directia sangelui sau contra curentului
sangelui . Cand acul a patruns in artera sangelui impinge pistonul refuland in seringa , iar acul pulseaza micron cu
pulsul .

Injectia intradermica ( IDR )

Definitie introducerea unor substante medicamentoase izotone in organism cu ajutorul unui ac in stratul dermic
.
Scop explorator pentru executarea IDR .
anesteziant pentru infiltratii dormice cu novocaina .
terapeutic pentru desensibilizarea in afectiuni alergice .
Materiale necesare
seringa 0,5-1 ml lunga si subtire , gradata in zecimi .
ac fin cu varf taiat , scurt de 5-10 mm lungime si 5-10 mm diametru si solutie medicamentoasa izotonica .
Locul injectiei
se aleg regiunile cutanate si lipsite de foliculi pilozi .
fata interioara a antebratului , fata exterioara a bratului si a coapsei .
pe orice regiune in scop anestezic .
Tehnica se aseaza pacientul in decubit dorsal cu membrul superior in extensie si supinatie . Se descopera
fata interioara a antebratului , se dezinfecteaza locul injectiei cu un tampon cu alcool cu exceptia in cazul in care se
face IDR la tuberculina cand nu se foloseste alcool . Se intinde si se imobilizeaza pielea , cu policele si indexul
mainii stangi , iar cu mana dreapta avand seringa intre police si celelalte degete se introduce varful acului in
grosimea pielii tangentiale la piele cu bizoul in sus pana cand orificiul acului dispare complet in acest moment
incitam impingerea acului si prin apasarea pistonului injectam lent lichidul din seringa in grosimea dermului .
In locul unde se acumuleaza lichidul se va observa imediat formarea unei papule albe de aspectul cojii
de portocala . Dupa terminarea injectiei se retrage brusc acul fara a tampona locul injectiei .
Accidente si Incidente :
1.) Revarsarea lichidului in afara cand varful acului a intrat numai partial in tegument se va patrunde cu
aproximativ 1 ml mai profund in grosimea dermului .
2.) Lipsa aspectului characteristic ( papula cu aspect de coaja de portocala ( atunci cand acul a traversat
dermul ajungand in hipoderm .
3.) Necroza tegumentului din jur prin injectarea de solutii hipotone sau hipertone .
4.) Starea de soc la testarea unor alergene .
Injectia intramusculara
Definitie introducerea solutiilor medicamentoase in stratul muscular .
Scop terapeutic administrarea de medicamente .
Materiale necesare seringa de capacitate corespunzatoare , ac foarte ascutit cu bizoul lung 40-70 ml si
diametrul 7/10 8/10 sau 9/10 ml , solutie de injectat , solutii izotonice , solutii uleioase , coloidale cu densitate
mare ( saruri de argint ) .
Locul injectiei : in muchii columinosi , lipsiti de trunchiuri mari de vase si nervi ; regiunea superioara
externa a fesei deasupra marelui transhater pentru evitarea nervului sciatic si a unor vase importante ; fata exterioara
a coapsei in treimea mijlocie ; fata exterioara a bratului in muschiul deltoid ; in muschii fesieri se evita lezarea
nervului sciatic , se cauta punctele :
1.) cadramel ssuperior extern fesier din intretaierea unei linii orizontale care trece prin marele
transhater pana deasupra santului interfesier cu alta verticala , una pa mijlocul celei orizontale .
2.) cand pacientul este in pozitie culcat se mai pot cauta punctele SMIRNON si BARTNELEMY .
Punctul BARTNELEMY este situate la unirea treimii exterioare cu cele 2 treimi interioare ale liniei de
sprijin , iar punctual SMIRNON este situat la un lat de deget deasupra si inapoia marelui transhater .
3.) cand pacientul este in pozitie sezand injectia se poate face in toata regiunea fesiera deasupra liniei de
sprijin .

Tehinica se monteaza in conditie de asepsie perfecta , se incarca cu solutie de injectat apoi se elimina
acul indepartandu-l pe cel cu care s-a aspirat solutia si se adapteaza un ac potrivit pentru injectie .
Injectia se poate efectua in pozitia decubit ventral lateral si sezand . Se invita pacientul sa-si relaxeze
musculature sis a stea linistit pe tot parcursul injectiei . Se dezinfecteaza locul cu un tampon cu alcool . Se
delimiteaza locul cu poilicele si indexul mainii stangi si se inteapa pielea cu rapiditate si siguranta . Se verifica
pozitia acului prin aspirare pentru o eventuala patrundere a acului intr-un vas de sange .Se injecteaza lent solutia
dupa care se retrage brusc acul cu seringa si se dezinfecteaza locul .
Se masoara usor locul injectiei pentru a active circulatia favorizand reabsorbtia solutiei . Se aseaza
pacientul in pozitie comoda ramanand in repaus 5-10 minute .
Accidente si incidente :
1.) durere vie prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale , se va scoate acul imediat si se va
executa injectia in alt loc ;
2.) paralizie prin lezarea nervului sciatic , se evita prin respectarea stricta a zonelor de electie a injectiilor
3.) patrunderea intr-un vas de sange cand se scoate acul si se incurca patrunderea in alt loc cu alt ac ;
4.) embolie prin introducerea accidentala intr-un vas de sange a unei substante uleioase , se previne prin
verificarea pozitiei acului inainte de introducerea solutiei medicamentoase ;
5.) ruperea acului impune retragerea imediata manuala sau chirurgicala ;
6.) abcese locale sau flegmon fesier apar datorita neglijarii principiilor de asepsie sau nereabsorbtiei
solutiei injectabile .
Injectia intravenoasa
Definitie introducerea substantelor sau solutiilor medicamentoase in circulatia venoasa .
Scop terapeutic administrarea de medicamente , recoltare de sange .
Materiale necesare seringa corespunzatoare cantitatii de solutie medicamentoasa de administrat ( de preferat
seringa cu amboul excentric sau marginal ) , ac cu bizoul scurt . Acele utilizate pot fi mai subtiri decat cele folosite
la recoltari pentru ca solutiile medicamentoase cristaline patrund sub tegument mult mai usor decat extragerea
sangelui mult mai vascos care se poate coagula foarte usor pe ac ( exemplu : solutiile izotone medicamentoase ,
solutiile hipotone ) .
Nu se introduce solutii uleioase deoarece produc emboli uleioase si consecutive moartea .
Locul injectiei venele de la plica cotului ;
- venele antebratului ;
- venele de pe fata dorsala a mainii ;
- venele epicraniene .
Tehnica pacientul se aseaza cu bratul in extensie si cu antebratul in supinatie .
1.) Punctia venoasa se executa conform tehnicii urmatoare : pentru punctie se va utilize un alt ac decat cel cu
care s-a facut aspirarea solutiei medicamentoase din fiola .
Se aplica garoul deasupra plicii cotului , se evacueaza aerul din seringa , se alege vena prin palpare , se
dezinfecteaza tegumentul , se fixeaza vena sub locul injectiei si se introduce acul montat la seringa , in lungul venei
dupa ce pielea a fost intepata intr-un unghi ascutit . Dup ace s-a patruns in lumenul vasului se va cauta sa se
parcurga inca o distanta de 2-3 cm in lumenul venei .
Verificarea prezentei acului in vena se face prin aspirarea unei cantitati mici de sange in seringa care se va
raspandi imediat in solutia de injectat .
2.) Daca acul a patruns in vena , se desface garoul cu mana stanga dupa care se injecteaza foarte lent solutia
medicamentoasa tinand seringa in mana stanga , iar cu policele mainii drepte se apasa pe piston ( injectia executata
rapid poate provoca hipertensiuni pe cale reflexa pana la colaps ) . Se va avea grija ca pacientul san u miste bratul in
cursul injectiei pentru a nu se deplasa acul din vena . Cand injectarea s-a terminat se scot acul si seringa odata
apasand tamponul cu alcool pe locul injectiei pentru hemastaza . Accidente si incidente :
1.) tumefierea brusca a tesutului perivenos denota injectarea solutiei medicamentoase in afara venei . Se va
incerca patrunderea acului in lumenul vasului continuandu-se injectia sau se incearca in alt loc .

2.) flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei medicamentoase sau prin injectarea unor substante iritante
3.) valuri de caldura senzatie de uscaciune in faringe impugn injectarea mai lenta a solutiei medicamentoase .
4.) ameteli , lipotimie , colaps se intreupe injectia si se anunta medical .
Injectia subcutanata
Definitie introducerea solutiilor medicamentoase izotonice in tesutul cellular subcutanat in hypoderm .
Scop terapeutic pentru introducerea de substante medicamentoase sau perfuzie subcutanata pentru hidratarea
organismului .
Materiale necesare seringi obisnuite , ac ascutit cu bizoul lung de 25-30 cm si 6/10 sau 7/10 mm diametru ,
solutie de injectat ( exemplu : insulina ) .
Pe aceasta cale nu se introduce solutii uleioase sau compusi ai metalelor cu greutate moleculara mare ( bismut , iod
) pentru ca produc necroza locala .
Locul injectiei fata externa a bratului ;
- fata superoexterna a coapsei ;
- fata supra si subspinca ;
- fata subclaviculara ;
- fata deltoidiana ;
- flancurile peretelui abdominal ;
- regiunile centrale fesiere .
Se vor evita regiunile unde trec superficial trunchiuri mari superficiale .
Tehnica cel mai frecvent injectia se practica pe fata externa a bratului de aceea pozitia pacientului este
sezand cu bratul sprijinit pe sold .
Se dezinfecteaza locul injectiei cu alcool , se tine seringa pregatita in mana dreapta . Cu policele si indexul mainii
stangi se cuteaza pielea ridicand-o de pe plamerele profunde .
Se patrunde cu forta prin tegument de-a lungul axului longitudinal cutiei in profunzimea stratului subcutanat la o
adancime de 2-4 cm parallel cu suprafata regiunii .
Se relaxeaza pliul , se verifica daca acul nu a patruns in vreun vas de sange prin retragerea usoara a
pistonului , se injecteaza lent solutia medicamentoasa pentru a nu destined brusc tesutul subcutanat . Se retrage brusc
acul si se tamponeaza locul intepaturii .
Accidente si incidente :
1.) durere violenta prin lezarea terminatiilor nervoase sau prin distensia brusca a tesutului , se va retrage
putin acul spre suprafata .
2.) ruperea acului cand se va extrage manual sau chirurgical .
3.) hematom prin perforarea unui vas se previne prin verificarea pozitiei acului inainte de injectare .
4.) necroza tesuturilor prin introducerea unor solutii medicamentoase iritante .
Injectia intracardiaca
Interventie de extrema urgenta prin care se introduce in sistemul circulator prin organul central substante
medicamentoase de o importanta vitala . Se practica in starile de sincopa cardiaca .
Se executa de catre medic intr-un timp de 4-6 minute maxim cand pacientul poate trece intre moarte clinica si
moarte biologica .
Pacientul se afla in pozitie de decubit dorsal . Punctia se face in spatial 4 intercostal stanga la 2 cm de
marginea stanga a sternului in profunzime de 5-6 cm .
Acul executa miscari pulsative , aspirand apare sange in seringa , varful acului fiind in cavitatea ventricolului
stang . Se introduce lent solutia medicamentoasa apoi se indeparteaza brusc acul .
Injectia intramedulara

Definitie - introducerea solutiilor medicamentoase in maduva rosie a oaselor atunci cand administram
mediamente pe cale venoasa nu este posibil
Injectia intrarahidiana
Definitie introducerea substantelor medicamentoase in spatial subarahnoidian .
Scop anestezic in operatiile abdominale ginecologice si la nivelul membrelor inferioare .
terapeutic introducerea de seruri , antibiotice si preparatelor corticosuprarenale intrucat spatial
subarahnoidian nu are posibilitatea de destindere , injectia va fi precedata intotdeauna de recoltarea de LCR . Se va
evacua o cantitate de LCR egala cu cantitatea solutiei de injectat .

Administrarea antibioticelor
Substantele chimio-terapice si antibiotice sunt medicamente care introduse in organism sau depuse pe suprafata
lui distrug microbii sau impiedica dezvoltarea lor fara sa aibe efecte nocive asupra tesuturilor organismului .
Antibioticele sunt substante organice extrase din culture de celule vii ( mucegai ) , din celule vii sau obtinute prin
sinteza avand proprietati bacteriostatice si bactericide .
Chimioterapicele sunt obtinute prin sinteza chimica care au actiune bacteriostatica si bactericida asupra
germenilor patogeni dintr-un organism infectat fara a fi toxice pentru organismul gazda ( sulfamide , biseptol ) .

Aciune : - bacteriostatica - inhiba dezvoltarea germenilor

- bactericida - distrug germenii
- antimicotica - distrug miceliile ( ciupercile )
Clasificarea antibioticelor :
Germeni asupra crora acioneaz
1. Betalactamine
a.Peniciline
- benzilpeniciline - Penicilina G
- streptococ
- fenoxipeniciline - Penicilina V
- peniciline antistafilococice Oxacilina
- stafilococ
- aminobenzilpeniciline-Ampicilina - streptococ , stafiioc
- carboxipeniciline - Carbenicilina , Timentin
- bacii piocianic
b.Cefalosporine
- generaia I - Cefalexin
- generaia II - Zinat, Axetine
- generaia III - Cefort, Ceftamil
- generaia IV - Cefoxim
c.Carbapenemi - Meronem , Tienam
- germeni cu rezistenta mare la alte anti
d.Monobactami
2.Aminoglicozide - germeni gram-, Kiebsiella, bac Coli
- generaia I- Streptomicina, Kanamicina , Neomicina
- generaia II - Gentamicina
- generaia III - Amikacin
3.Tetracicline
-generaia I - Tetraciclin , Oxitetraciclina
- generaia II-Doxiciclina
4.Macrolide - Eritromicina , Claritromicina , Azitromicina
5.Chinolone - Acid Nalidixic, Norfloxacin , Ciprofloxacin - bac piocianic , Kiebsiella
6.Derivai Imidazolici - Metronidazol
- germeni anaerobi
7.Cloramfenicolul - Cloramfenicol

8.Lincosamine - Lincomicina
9.Glicopeptide - Vancomicina
10. Polipeptide ciclice - Colistin , Polimixina B , Bacitracina - bac Coli
Clasificare in fct de aciune:
Clasificare dup spectrul de
activitate
Antibacteriene
- spectru ingust-Penicilina,
Streptomicina
Antivirale
- spectru larg-tetracicline,
Cloramfenicol
antifungice
tuberculostatice
antineoplazice
Se administreaz dup rezultatul la antibiograma.
Ritmul de administrare tine cont de :
-pstrarea constanta a concentraiei AB in snge
- viteza de inmultire a germenilor in organism timpul de eliminare a AB
din snge
Intervalul intre doua administrri trebuie sa fie mai mic dect timpul in care se pstreaz in
snge o concentrai constanta de AB si de timpul necesar dezvoltrii unei generaii microbiene.

Forma de prezentare

Cale de administrare
orala

Interval orar
4-6-8-12 h

capsule operculateAmpicilina, Oxacilina

siropuri - Augmentin,
Amoxicilina
unguente - ung cu
Kanamicina.Clotrimazol
ovule -Nistatin , Nizoral

orala

4-6-8-12 h

orala

4-6-8-12 h

local pe tegumente si mucoase

6-8 h

vaginala

pulbere - Baneocin,
Neobasept
spray - Bioparox

local

Seara dupa spalatura

vaginala
2-3 /zi

local pe mucoasa nazala sau

bucala

Un puf la 4 h

fiole - Gentamicina, Amikacin

flacoane cu pulbere - Cefort,
Ceftamil
flacoane cu soluie
perfuzabila- Metronidazol,
Tienam

Parenteral: iv, im

6 - 8 - 12 - 24 h

tablete - Augmentin, Ospen,

Penicilina V

Testarea sensibilitii
nainte de administrarea oricrui AB se face testarea sensibilitii Pentru cele administrate pe cale
parenterala prin injectarea intradermica l / 100 din soluia antibiotica. Pentru cele admninstrate peros se
testeaz o cantitate minim; sublingual. Pentru cela administrate topic se testeaz o cantitate minima pe o
zona de tegument pe fata anterioara, a antebraului. O alta modalitate de testare este mucoasa
conjunctivala.
Reacii adverse Toxicitate
Unele AB , administrate prelungit, dau reacii toxice in organism.
Streptomicina= ototoxica
Kanamicina = nefrotoxica
Eritromicina - hepatotoxica
Reacii alergice
Erupii tegumentare,
soc anafilactic
Reacii biologice
Apariia rezistentei microbiene la antibiotice
Intervenii
- asist recolteaz produse biologice pt ABG
- verifica termenul de valabilitate al medicamentului
- administreaz AB dup prescripia medicului
- dilueaz AB in fct de calea de administrare si de prospect( Penicilina in 5ml im, 20ml iv)
- pstreaz regulile de asepsie
-la copii calculeaz dilutia indicata de medic ; doza se calculeaz pe Kgcorp / zi si pe vrsta
- evita asocierea de antibiotice in aceeai seringa
- injectarea se face imediat dup dizolvare
- observarea reactiilor adverse

Administrarea insulinei
Scopul tratamentului insulinic:
~ Tratarea diabetului zaharat.
~ Normalizarea nivelului glucidic n snge.
Cile de administrare:
~ Calea subcutanat.
~ Calea intravenoas.
Locul de elecie pentru administrarea insulinei:
~ Flancurile peretelui abdominal.
~ Regiunea extern a braului.
~ Regiunea anterioar a coapselor.

~ Regiunea fesier.
~ Regiunea supra i subspinoas.
~ Locul de administrare trebuie alternate, dar vor respecta aceiai schem:
o
o

Dimineaa flancurile abdominale.

Seara coaps.

~ Introducerea constant n acelai loc, fr alternarea lui, suprasolicit regiunea respectiv, tegumentele
devin dure, se cicatrizeaz prin procese metabolice modificate negativ.

Preparate de insulin:
~ Humulin R regular insulin uman (ADN recombinat) 10 forme de comercializare:
o
o
o
o
o
o
o
o
o

Regular (R).
Regular tamponat (BR).
Lent (L).
Ultralent (U).
Insulin 10% Regular tamponat + 90% Insulin uman suspensie isophan (NPH-10/90).
Insulin 20% Regular tamponat + 80% Insulin uman suspensie isophan (NPH-20/80).
Insulin 30% Regular tamponat + 70% Insulin uman suspensie isophan (NPH-30/70).
Insulin 40% Regular tamponat + 60% Insulin uman suspensie isophan (NPH-40/60).
Insulin 50% Regular tamponat + 50% Insulin uman suspensie isophan (NPH-50/50).

~ Iletin II Regular (insulin porcin purificat).

~ Actrapid MC (insulin injectabil neutr), Insulin Novo, Monocomponent (MC).
Reguli de administrare:
~ Preparatul i doza sunt stabilite de medic.
~ Orice schimbare se va face cu mult pruden strict supravegheat.
~ Doza i preparatul se schimb doar la indicaia medicului.
~ Dozele de insulin se msoar n uniti.
~ Exist dou tipuri de concentraii pentru fiecare tip de insulin:
o
o

Insulin cu 40 uniti / mililitru insulin.

Insulin cu 100 uniti / mililitru insulin.

~ Administrarea se face cu seringi de insulin cu gradaii pentru 40 , respectiv 100 uniti de insulin pe
mililitru.

~ Seringile se arunc dup utilizare nu se refolosesc.

~ Injecie se face cu cca. 15 minute nainte de servirea mesei (funcie de preparatul de insulin folosit).
Caracteristicile insulinei, pstrare i depozitare.
~ Insulina cristalin este limpede, clar, transparent.
~ Insulina n suspensie este tulbure i trebuie rulat naintea folosirii pn la uniformizarea lichidului.
~ Pstrarea se face la frigider la 40C, ferit de cldur i lumin.
~ Se nclzete la temperatura corpului n momentul folosirii.
~ Nu se utilizeaz dup expirarea termenului de valabilitate.
Stabilirea dozei necesare:

~ Se fixeaz o doz individualizat funcie de:

o
o
o
o
o
o
o
o

Tipul de insulin folosit.

Numrul de injecii pe zi.
Intervalul dintre doze.
Modificrile din alimentaie.
Schimbarea programului de activitate.
Medicaie complementar.
Exerciii fizice, gimnastic.
Conduit terapeutic postnatal.

Pregtirea dozei:
~ Se spal i se dezinfecteaz minile.
~ Se observ flaconul de insulin aspect, valabilitate, concentraie, preparat, cale de administrare.
~ Se aspir n sering o cantitate de aer egal cu doza de insulin ce trebuie administrat.
~ Se puncioneaz dopul de cauciuc i se ntoarce flaconul.
~ Se introduce aerul sub presiune i se las s curg liber insulina n sering pn se obine doza necesar.
~ Se scoate aerul i se schimb acul.
~ Dac se folosesc amestecuri de insulin SE RESPECT ORDINEA DE NCRCARE N SERING
RECOMANDAT DE MEDIC.

~ Amestecul se face naintea injectrii.

~ Pentru injectare se pot folosi i pompe de insulin sau minispike.
Injectarea insulinei:
~ Se dezinfecteaz locul i zona nconjurtoare.
~ Se las s se evapore alcoolul alcoolul inactiveaz insulina.
~ Se execut pliul cutanat i se injecteaz insulina subcutanat.
~ Nu se freac i nu se maseaz locul punciei
~ Se pstreaz o distan de minim 4 cm de injecia precedent.
Reacii la insulin:
~ Hipoglicemie nivel sczut de insulin prin:
o
o
o
o
o
o
o
o
o

Doz prea mare de insulin.

Absena sau ntrzierea meselor.
Exerciii fizice i activitate n exces.
Boal infecioas.
Tulburri de tranzit.
Schimbarea necesarului de insulin a pacientului.
Boli endocrine.
Interaciuni cu alte medicamente hipoglicemiante.
Consum de alcool.

Semnele hipoglicemiei:
o apar brusc.
o Transpiraii, tulburri de somn.

o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o
o

Ameeal.
Anxietate.
Palpitaii.
Vedere neclar n cea.
Tremurturi.
Vorbire neclar.
Foame.
Stare depresiv.
Agitaie, iritabilitate.
Senzaie de furnicturi n mini.
Micri nesigure.
Delir.
Cefalee.
Modificri comportamentale.
Diabeticul trebuie s aib asupra sa cuburi de zahr sau bomboane sau tablete de glucoz.
Pacienii incontieni vor primi glucoz pe cale intravenoas.

~ Hiperglicemie i acidoz diabetic:

o
o
o
o
o
o

Prin doz insuficient de insulin.

Nivel crescut de glucoz n snge.
Aport alimentar mai bogat n glucide dect cel planificat.
Febr.
Infecii.
Hiperglicemia prelungit poate determina acidoz diabetic) ameeal, facies rou, sete, pierderea
cunotinei, inapeten, halen acetonic, glicozurie, respiraie Kussmaul, tahicardie, deces.

~ Lipodistrofia:
o

~
~
~
~

Foarte rar, administrarea subcutanat a insulinei poate provoca lipoatrofie cu depresiuni ale
tegumentului i esutului subcutanat, pierderea elasticitii i ngroarea esuturilor.

Hiperglicemie
Piele uscat.

~
Respiraie Kussmaul.
~
Halen acetonic.
~
Pierderea lent a cunotinei spre ~
com.
~
~ Somnolen.
~
~ Inapeten.
~
~ Greuri.
~
~ Vrsturi.

Hipoglicemie
Tegumente cu transpiraii reci.
Piele umed.
Hipertensiune.
Respiraie normal.
Pierderea strii de cunotin.
Micri nesigure.
Ameeal.
Foame.

Alergia la insulin:
~ Alergia local roea, edem, prurit.
~ Alergie generalizat mai rar, dar mai grav. Apar erupii pe tot corpul, respiraie zgomotoas,
uiertoare, hipotensiune, oc anafilactic.

Administrarea cortizonului si a ACTH-ului

Cortizonul = hormon secretat de stratul cortical al glandelor suprarenale.
Secreia de cortizon este controlata de hipofiza prin hormonul ACTH ( adrenocorticotrop hipofizar).
Cortizonul este un glucocorticoid fiziologic.
Cortizonul influeneaz metabolismul apei , al srurilor minerale ( K, Na, CI), metabolismul gliicidic ,
lipidic si proteic.
Aciune : - antiinflamatorie - inhiba procesele inflamatorii, necrotice , proliferative
-antialergica
-antiedematoasa - scade edemul cerebral
Indicaii: - afeciuni reumatice , astm bronsic , soc anafilactic , alergii, edem glotic ,afectiuni
inflamatorii, boala Addison (hipofunctia corticosuprarenalei), edem cerebral ( de cauza diversa: traumatisme cerebrale, sdr vestibular ), colaps , neoplazii Cortizonul NU vindeca ci mpiedica efectele unui agent
cauzal, deci are aciune simptomatica , paleativa
Reacii secundare :
-crestera secreiei gastrice de HCl
-retentie salina - retine apa in esuturi cu apariia de edeme in cazul aportului de sare in timp' '"
-tratamentului ( creste Na) creste glicemia si necesarul de
insulina la diabetici creste TA
- scade potasiul ( K ), calciul (Ca),
- scad proteinele
- scade rezistenta organismului la infecii
Forme de prezentare :
Cale de administrare
- tablete - Prednison 5 mg.............................................................. orala
- fiole - Hidrocortizon hernisuccinat de 25mg( fiola + solvent)
- Dexametazona 2ml,Celestone( Diprophos) 2ml,
- HidrocortizonAcetat mi..................................................... parenterala- se, iv, im, ia
-- flacoane-Hidrocortizon hernisuccinat de lOOmg ..........................intrarahidian
flacon cu pulbere alba + solvent 2ml
- unguente - Fluocinolon ( pivalat de fiumetazona),............................ local pe tegumente si mucoase
ung Hidrocortizon acetat, ung Hidrocortizon oftalmic
- flacoane inhalante Beclomet .................................................... respiratorie prin aerosoli
Particulariti :
Prednisonul se adm in doza unica , dimineaa intre 6-8 ( cnd secreia corticosuprarenalei este maxima),
sau impartit in 3 doze /zi, dup mese Se incepe cu doza maxima apoi se scade progresiv pana la doza de
ntreinere
Hidrocortizonul acetat se adm numai subcutanat sau intraarticular, dup agitare prealabila
Hidrocortizon hernisuccinat - doza maxima / zi = 1 g
Intervenii asistenta
-invata pacientul modul de administrare
-invata pacientul sa reduc consumul de sare , glucide si sa aib aport de proteine, Ca, K, fosfor
-recolteaz snge pt glicemie , ionograma

-asigura igiena tegumentelor si mucoaselor, a lenjeriei pt prevenirea infeciilor

-supravegherea si noteaz in FO : TA, greutate, raport ingesta excreta
-sesizeaz apariia efectelor secundare: insomnie, euforie, dureri epigastrice, HTA, edeme, si
anuna medicul
-tratamentul prelungit: scade rezistenta organismului la infecii , creste catabolismul proteic ,
duce la osteoporoza, da corticodependenta, da fenomene de hipocorticism ( endogen si exogen=
sdr Cushing sau atrofie suprarenala
Administrarea anticoagulantelor

AnticoaguIantele= medicamente care impiedica coagularea sngelui, acionnd asupra factorilor

plasmatici ai coagulrii.
Scop:
1.profilactic
pt profilaxia trombozelor venoase si a emboliei postoperatorii in interveniile pe abdomen
, bazin
si membre inferioare
in chirurgia vasculara
in traumatisme mari de bazin si membre inferioare
2.curativ
in tromboflebite
in embolii
in afeciuni cardiace (insuficienta cardiaca congestiva)
in IMA pt a evita extinderea zonelor de necroza si pt a preveni tromboza vaselor
coronariene
in explorrile funcionale ale ap cardiovascular
Cai de administrare:
calea subcutanata - prin injecii in tes celular subcutanat si periombilical ( Heparina,
Calciparina,Fraxiparina)
calea intravenoasa Heparina
prin PEV - Heparina inPEV cu ser fiziologic
peros - Trombostop topic
pe suprf. tegumentelor - Hepathrombina. Variterp, Lioton
Forme de prezentare :
HEPARINA - fiole de lml, conin 5000 ui heparina, sauflacoane cu 5000 ui/m! are efect rapid, se
administreaz la 2 - 3 - 4 - 6 ore impiedica aciunea trombinei asupra fibrinogenului
CALCIPARINA si FRAXIPARINA - seringi preumplute TROMBOSTOP - tablete, efect mai lent,
se administreaz la 8 - 12 - 24 ore
HEPATHROMBINA - unguent sau gel, se aplica pe tegumente de 3 - 4 ori pe zi prin masaj in
sensulcirculaiei venoase. In contuzii, hematoame, entorse.
Tratamentul se incepe cu Heparina si se continua cu Trombostop ajungnd la o tableta pe zi ca doza de
ntreinere.

Tratamentul cu anticoagulante are ca indicaie deosebitacontrolul permanent al coagulogramei= timp

Quick, timp Howel, INR ( International Normalized Ratio) sunt contraindicate injeciile intramusculare
si intravenoase ( datorita tendinei de a face hematom dup orice traumatism). In cazul in care este
necesar un tratament se prefera administrarea intravenoasa (iv sau PEV)
Accidente: epistaxis, gingivoragii, hemoptizii, hematemeza, hemoragii cerebrale, metroragii,
hematoame.
Intervenii:
asist recolteaz INR, timp Quick, timp Howell
supravegheaz apariia accidentelor hemoragice
administreaz medicatia
aplica unguentul pe zone de teg fara iritaii sau plgi, cu ajutorul unei comprese sterile, masnd
uor pt injectarea cu seringa preumpluta : se dezinfecteaz zona, se elimina bula de aer din
seringa, cu mana stnga se face pliul, cu dreapta se introduce acul perpendicular pe pliu , se
menine pi iul in timpul injectrii, se extrage acul, se da drumul la pliu, se aplica tamponul cu
alcool.

Hidratarea organismului prin perfuzie

Perfuzia introducerea pe cale parenterala picatura cu picatura a solutiei medicamentoase pentru
rudielibrarea hidroelectrolitica si volumica a organismului .
Hidratarea organelor pe cale IV exclude dificultatea de reabsorbtiie lichidul perfurzat ajungand direct in
circulatia sangvina . Introducerea lichidelor pe cale IV se face prin perfuzie . Prin aceasta metoda administrarea
lichidelor se prelungeste pe o perioada mai lunga de timp , ritmul de administrare fiind foarte lung .
Introducerea intravenous a lichidelor picatura cu picatura nu necesita intotdeauna mentinerea permanenta a
canulei in vena ; daca venele pacientului sunt usor abordabile atunci ea poate fi repetata zilnic .
Scopul perfuziei
Hidratarea si mineralizarea organismului in stare de dezechilibru hidromineral . Administrarea
medicamentelor la care se urmarete un efect prelungit .
In scop derutativ diluand si favorizand excretia din organism a produsilor toxici microbieni si de autoliza .
Pentru completarea proteinelor sanguine hipo- si disproteine , pentru alimentatia de sange vorbim de transfuzie .
Materiale necesare : trusa de perfuzie sterile , solutii hidratante ambulate in pungi din material plastic sau
in sticle inchise cu dop de cauciuc , riguros sterilizate si incalzite la temperature corpului , garou , benzi de
romplast , vata si solutie dezinfectanta si tavite renale .
Pregatirea pacientului
Pregatirea pacientului trebuie facuta cu atentie si cu multa putere de convingere pentru ca durata indelungata a
perfuziei cere o contributie mai mare din partea pacientului in ceea ce presupune mentinerea in stare de imobilitate a
membrului respectiv .
Asistenta ii va explica pacientului ca miscarile membrului pot deplasa acul din pozitia lui corecta intreruptand
perfuzia cauzand accidente prin patrunderea paravenoase a solutiei perfuzate .
Se vor aborda venele membrelor superioare intrucat la cele inferioare , posibilitatile de trombozare sunt mai
frecvente . Daca perfuzia va dura un timp indelungat se prefera bratul stang pentru ca cel drept sa poata fi folosit de
pacient . Pacientul va fi culcat in decubit dorsal cu membrul superior in usoara abductie si supinatie .
Tehnica aparatul de perfuzie se monteaza , se incarca solutia de perfuzat si se evacueaza de aer si de primul
jet de lichid ; introducerea transcutanata a canului se face la fel ca in cazul IV , se aplica garoul , se dezinfecteaza
plica cotului , se puncteaza vena , se indeparteaza garoul si se deshide imediat aparatul pentru a permite scurgerea
lichidului din rezervor in vena .

Dupa ce s-a verificat ca perfuzia lichidului se face fara obstacol , asistenta va fixa cu benzi de romplast , amboul
acului si portiunea imediata a tubului perfuzorului pentru a impiedica deplasarea canulei . Viteza de scurgere a
lichidului perfuzat se asigura prin ridicarea rezervorului pe un stativ la 0,5-1 m distanta de pacient precum si cu
ajutorul prestubului asigurandu-se o viteza de scurgere a lichidului de 60 picaturi pe minut sau in functie de
necesitati .
Daca este necesar se pregateste si a doua punga cu solutie medicamentoasa incalzita la temperature corpului .
Inainte ca punga sa se goleasca complet se inchide prestubul pentru a impiedica patrunderea aerului in vena , se
scoate acul din punga sau flacon si se racordeaza la cea de-a doua punga .
Pe tot parcursul perfuziei se controleaza ritmul de scurgere pentru ca in caz de obstacol sangele din vena
reflueaza si se coaguleaza in lumenul acului sau acul isi modifica pozitia datorita miscarilor involuntare ale
pacientului lipindu-se varful acului de peretele venos si oprindu-se scurgerea lichidului prin ac .
In aceste situatii prin miscari moderate ale acului se va restabili curentul de lichide .
Inainte ca flaconul sa se goleasca , se inchide prestubul , se exercita o presiune asupra venelor cu un tampon cu
alcool si se retrage brusc acul din vena .
Se aplica un pansament steril fixat cu romplast . Prin perfuzia IV picatura cu picatura se pot administra nu numai
lichide hidratate ci si solutii alimntare cu valoare calorica inalta , solutie medicamentoasa , seruri immune .
Pot fi introduse solutii izotone , hipertone , lipotone . O serie de medicamente ca : vitamine , antibiotice , cortizon
( HHC ) , ACTH se pot injecta in flacoanele aparatului de perfuzie . Daca in cursul perfuziei se iveste necesitatea
injectarii unor medicamente cu actiune urgenta si care nu trebuie diluate atunci injectia se administreaza in
mansoane de legatura dintre tubul perfuzorului si ac dezinfectand suprafata in prealabil
Aparatul de perfuzie
poate fi montat si in mai multe flacoane cu ajutorul unui tub collector in forma de J sau de cruce daca hidratarea
trebuie facuta deodata in mai multe feluri de lichide sau pot instala deodata mai multe truse de perfuzie la vene
diferite .
Accidente si incidente
1.) HIPERHIDRATAREA prin perfuzie in exos la cardiaci poate determina EPA , tuse , expectoratie ,
polipnee , HTA ; se reduce ritmul perfuziei sau se interpune complet si se administreaza cordiotonicele .
2.) EMBOLIE GAZOASA prin patrunderea acului in curentul circulator . Se previne eliminarea aerului
din tubul perfuzorului inante de introducerea aerului in vena si prin intreruperea perfuziei inainte de golirea
completa a pungii .
3.) INTRODUCEREA BRUSCA A UNEI MARI CANTITATI DE LICHIDE in circulatie poate
supraincarca inima dand semen de insuficienta circulatorie , in dispnee si dureri precordiale .
4.) REVARSAREA LICHIDULUI de perfuzie in tesuturile perivenoase poate da nastere la flebite sau
la necroze ( cand solutiile sunt hipertone ) . In aceste cazuri se va infiltra bogat regiunea respective cu ser fiziologic .
5.) MANUIREA NESTERILA a aparatului de perfuzie si a lichidelor de perfuzie nesterile dau nastere
la septicemia ( stari febrile si frisoane ) .

Vaccinoterapia si seroterapia
PROFILAXIA = creterea rezistentei organismului la infecii.
Profilaxia este - profilaxie specifica - care cuprinde : - imunizarea activa - prin vaccinuri
- imunizarea pasiva- prin seruri si imunoglobuline
- profilaxie nespecifica -chimioprofilaxia.
I.

PROFILAXIA SPECIFICA
A .IMUNIZAREA ACTIVA = Se face prin vaccinare.
VACCINUL = preparat antigenic obinut dintr-un agent patogen specific capabil sa induc la un subiect receptiv un rspuns
imun artificial .protector fata de agresiunea microbiana.
- se utilizeaz pt a provoac o imunitate activa artificiala fata de anumite infecii.

ptrunse in organism ele produc anticorpi specifici ce impiedica atacul germenilor sau a

toxinelor lor asupra organismului.

Primul vaccin a fost aplicat de Eduard Jener in 1798-vaccinul antivariolic.
Bazele tiinifice ale profilaxiei in bolile infectioase au fost puse de Louis Pasteur- 1885- vaccinul antirabic.
Modul de pstrare - vaccinurile se pstreaz la 4 - 8 C.
O parte din imunizrile active sunt interzise gravidelor(risc de avort sau malformaii).In mod deosebit se pot administra
vaccinarea antirabica.antigripala. ATPA (anatoxina tetanica purificata si adsorbita) este indicata la gravidele nevaccinate. In
tara noastr sunt obligatorii urmtoarele vaccinuri:
BCG ( bacii Calmette Guerin )- antituberculos
DTP ( diftero-tetano-pertussis)-vaccin asociat
DTP + Poliomielitic oral
DTP + vaccin poliomielitic inactivat - asociate in aceeai seringa
DTP + poliomielitic + rujeolic
antirujeolica.antirubeolica si antiurliana
antihepatitic B
antiherpetic,antirabic,antigripal,etc.
Scop - profilactic si curativ
Calea de administrare -intradermica - BCG - zona deltoidiana a braului drept
- subcutanat - pe fata externa a braului: antitetanic,antidifteric,antitifoparatific,antirujeolic pe flancurile abdominale :
antirabic

- intramuscular - in regiunea latero-externa a coapsei : ADPA,ATPA,DT,DTP

-oral - antidizenteric ,antipoliomielitic, BCG
-intranazal
- antigripal
Indicaiile de vaccinare
- vaccinri generale - vizeaz toata populaia infantila si adulta in raport cu un program de vaccinare stabilit in fct de gravitatea
si prevalenta intr-o tara a anumitor infecii (BCG,antipoliomelitica,DTP,antihepatiti
-vaccinri selective - vizeaz grupe de populaie cu risc crescut de a contacta o
anumitainfectie(antigripala,antipneumococica,antimeningococica).
-vaccinri efective - vizeaz pacieni sau categorii de pacieni la care anumite infecii suntrnai grave si mai frecvente dect la
populaia generala((diabetici,arsi).
Complicaiile vaccinrilor- boala infectioasa la persoane cu deficiente imune(indusa de vaccinuri vii)
- accidente alergice
B. IMUNIZAREA PASIVA = Se face prin seruri
SERURILE = produse biologice cu un coninut bogat in anticorpi specifici fata de unul sau mai muiti ageni
patogeni . Ele produc blocarea procesului infectios. - serurile confer imunitate pasiva.se instaleaz rapid ,dar este
de scurta durata.
Clasificare
Dup compoziie: - seruri antibacteriene (ser antimenigococic)
- seruri antitoxice (ser antidifteric,antitetanic,antigangrenos,antibotulinic,antipiocianic)
- seruri mixte (ser anticarbunos).
Dup scop : - seruri administrate profilactic (seroprofilaxie)
- seruri administrate curativ (seroterapie)
Dup proveniena:
seruri omologe
- se obin de la om (convalesceni sau de la persoane imunizate activ)
- nu se mai folosesc astzi dat. pericolului transmiterii unor boli
- se folosesc sub forma de imunoglobuline (gamaglobuline umane standard sau imunoglobuline urnam specifice anti numele antigenului
Avantaje: - nr redus de injecii,nr crescut de anticorpi,se menin un timp mai indelungat in organism ,se pot adm repet; - se
administreaz intramuscular
seruri heterologe

- se obin pe animale (cal,iepure,oaie) hiperimunizate in mod activ cu diferite vaccinuri si anatoxine

dezavantaje:- produc stare de sensibilizare a organismului reacii alergice , boala serului, soc anafilactic.

- de aceea se testeaz reactivitatea organismului prin injectri cu concentraii crescnde de ser(1/10 000 1/10) pana se ajunge la serul brut
- azi dezavantajul e redus prin purificarea si concentrarea acestor seruri (ser antivenin de vipera,ser
antirabic,ser antitetanic.ser antibotulinic). exista si seruri uscate(pulbere liofilizata)
Pstrare - 4 - 10 C , se va evita inghetarea.
Compoziie - dup anticorpii pe care ii conin serurile heterologe pot fi:
- seruri antitoxice - antidifteric,antitetanic,antibotulinic,antistafilococic.
- seruri antimicrobiene - antimeningococic polivaient.anticarbunos.antipiocianic
polivalent
- seruri antivirale - antirabic.
Scop - curativ (seroterapie) in difterie,tetanos,botulism,mucaturi de arpe veninos,gangrena gazoasa
- profilactic(seroprofilaxie) in plgi rabigene,plgi tetanigene(la persoanele
nevaccinate), cale de administrare- intravenoasa - efect imediat de neutralizare a toxinelor
- utilizata cnd se face in scop curativ - intramusculara -in reg coapsei sau in muchiul deltoid
utilizata cnd se face in scop profilactic

in scop curativ se fac in forme uoare de boala sau la persoane hipersensibile.

Reacii serice
Proteinele strine din serul heterolog,introduse in organism.se comporta ca alergene (antigene) producnd
fenomene d sensibilizare astfel:
-reacii imediate - socul anafilactic
-reacii tardive
boala serului - apare dup o incubaie de 6-12 zile - semne: erupie cutanata,prurit,febra,limfoadenopatie ,edeme ale
fetei (pleoape) mini si picioare, edem glotic. tratament: antihistaminice(HHC,Aerius,Flonidan), antitermice.analgetice
regim alimentar: fructe,zarzavaturi,fara proteine
Pentru administrarea serurilor asistenta ia urmtoarele masuri:
-executa numai la indicaia medicului
-intreaba pacientul daca l s-a administrat vreodat ser heterolog sau daca a prezentat alergii
-pregtete trusa de urgenta ( seringi,HHC.perfuzoare,soluii de perfuzat) respecta regulile de asepsie si
antisepsie
TESTAREA SENSIBILITII - obligatorie la toi pacienii. Se face prin mai multe metode:
-testul conjunctival -se depune pe conjunctiva oculara o pictura din serul de injectat diluat 1/100 in sol de
ser fiziologic. In caz de sensibilizare dup 30 min apare congestie oculara .lacrimare . - testul nu se aplica la
copii
-testul cutanat - dup scarificarea tegumentului se depune o pictura de ser diluat 1/100. Dup 30 min in caz de
sensibilizare , apare hiperemie intensa.
-testul intradermic- se injecteaz intradermic 0,1 ml ser diluat 1/100 (1/1000 daca se suspecteaz o
hipersensibilitate) . Dup 15 -20 min in caz de sensibilizare apare un eritem cu diametrul de 5-10 mm (edem).

27