Curs 1

1.Farmacologie. Medicament.
Definitii:
Farmacologia este stiinta care studiaza interactiunile dintre medicament si
organism. Etimologic deriva de la pharmacon-grec=medicament,
logos=stiinta.
Definitii ale medicamentului:
-medicament este o substanta sau produs destinat sau utilizat pt studierea
sau modificarea unui sistem fiziologic sau unei stari patologice, interesul
subiectului caruia I se administreaza.
-medicament este o substanta sau preparat destinat sau utilizat pt
diagnosticarea , prevenirea, ameliorarea sau vindecarea unei suferinte.
2. Ramurile farmacologiei:
a. Farmacocinetica studiaza dispozitia medicamentelor in organism
si anume procesele implicate privind circulatia prin organism de la
momentul patrunderii : absorbtia, distributia si epurarea medicamentelor.
b. Farmacodinamica studiaza actiunile, respective efectele si
mecanismele de actiune a medicamentelor.
c. Farmacotoxicologia are ca drept obiectiv studiul efectelor
daunatoare ale medicamentelor.
d. Farmacografia stabilete modalitile de prescriere a
medicamentelor, astfel nct acestea s poat fi folosite.
e. Farmacoterapia reprezintia aplicarea practic a farmacologiei i
constituie o modalitate de tratament, studiaz indicatiile terapeutice ,n unele
cazuri cea mai important, care, de multe ori se completeaz cu dietoterapie,
fizioterapie, balneoterapie sau tratament chirurgical.
f. Farmacoepidemiologia studiaza contraindicatiile si precautiile, precum
si bolile de etiologie medicamentoasa
NOTIUNI GENERALE
1. Generalitati
Medicamentele sunt produse de origine minerala, vegetala, animala
sau chimica (de sinteza), transformate ntr-o forma de administrare
(preparate solide sau solutii) prescrise de medic.

Scopul administrarii lor este de:

- prevenire a mbolnavirilor
- ameliorarea bolilor
- vindecarea bolilor , prin actiunea lor locala sau generala.
Caile de administrare a medicamentelor sunt urmatoarele:
- calea digestiva orala, sublinguala, gastrica, intestinala, rectala
- local pe tegumente si mucoase
- cale respiratorie
- cale urinara
- parenterala sub forma injectiilor intradermice, subcutanate,
intramusculare, intravenoase
!!!!! Calea de administrare este aleasa de catre medic n functie de scopul
urmarit, capacitatea de absorbtie a cai respective, actiunea medicamentelor
administrate, toleranta organismului primitor, particularitatile anatomice,
fiziologice ale organismului.
Substanta medicamentoasa poate actiona ca aliment , medicament sau
substanta toxica daca nu se respecta doza si calea de administratie.
Tipuri de doze medicamentoase :
- doza terapeutica - este cantitatea de medicament necesar obtinerii efectului
terapeutic dorit
- doza maxima - reprezinta cantitatea cea mai mare de medicament
administrat, suportat de organism
- doza toxica - este cantitatea de medicament care provoaca reactii toxice
- doza letala - cantitate de medicament ce produce decesul pacientului
2. Reguli generale de administrare a medicamentelor.
Prescriptia medicala
Reteta reprezinta forma legala de prescriere, de catre medic, a
medicamentelor magistrale, eliberate, sau preparate conform retetei in
farmacii:
Partile retetei sunt:
-antetul( date despre institutia medicala)
-superscriptia( date despre bolnav si diagnostic)
-invocatia: Rp( lat. Recipe=ia) este formula de adresare catre farmacist
-inscriptia( cuprinde denumirea medicamentului)
-subscriptia(precizeaza forma farmaceutaca si numarul dozelor)
-instructia( cuprinde indicatii pt bolnav, privind farmacografia)

Instructia incepe cu formula de adresare catre farmacist: Ds( lat. Detur

signature= elibereaza cu eticheta si semneaza)
Reglementari privind prescrierea si eliberarea medicamentelor:
Acest subiect de legislatie farmaceutica si sanitara se refera la urmatoarele
aspecte privind circulatia medicamentelor:
-norme privind eliberarea medicamentelor de catre farmaciile de circuit
deschis, pe baza de reteta, care se retine sau nu, nu se retin retetele ce au
mentiunea Permanent( care sunt valabile 6 luni)
-norme privind medicamentele eliberate fata reteta, de tip OTC(over the
counter)
-medicamente cu regim restrictive sau contraindicate la femeia gravida
-regimul produselor si substantelor medicamentoase toxece si stupefiante
Stabilirea schemelor farmacografice:
Schemele farmacografice se refera la: calea de administrare, forma
farmaceutica, modul de administrare, durata si ritmul de administrare, doze.
Momentuloptim de administrare a medicamentelor:
Este raportat la 2 factori:
-timpul meselor si alimentatie( in cazul caii per os)
-bioritmurile circadiene(bioritmurile zi-noapte)-373
!!!!!!Medicamentele sunt prescrise de medic, prescrierea cuprinde numele
medicamentului, doza, calea de administrat, ora administrari, durata
tratamentului, administratia n raport cu alimentatia, iar persoanele care le
administreaza trebuie sa cunosc urmatoarele reguli generale pentru a evita
greselile care pot avea efecte nedorite:
- respecta medicamentul prescris
- este necesar sa se verifice etichetele de pe medicamente naintea
administrarii lor, inclusiv termenul de expirare
- sa se cunoasca aspectul exterior al medicamentului pentru identificarea
acestuia
- sa se cunoasca modul, caile pe care se administreaza medicamentele si
manoperele utilizate pentru a masca gustul neplacut sau mirosul unor
medicamente (copii)
- doza de administrat ct si orarul pentru a asigura o eficienta maxima
- sa se cunoasca reactiile imediate sau ndepartate care pot aparea
- sa se cunoasca incompatibilitatile care pot exista ntre medicamente
- sa se cunoasca modul de pastrare al medicamentelor n scopul mentinerii
calitatii acestora
- respectare somnului fiziologic al pacientului
3

- lamurirea bolnavului naintea administrari, informare, accept

- anuntarea greselilor de administrat
- se administreaza imediat solutiile injectabile aspirate din fiole, flacoane
- cunoasterea normelor de prevenire a infectiilor intraspitalicesti, a masurilor
de asepsie, circuite, tehnici de administrare
!!!!!!Asistenta trebuie sa cunoasca efectul medicamentelor:
- efectul asteptat de la medicamentele administrate
- timpul necesar dupa cere se poate astepta efectul medicamentului
- efectele secundare ale medicamentelor
- fenomenele de obisnuinta si de acumulare a unor medicamente n organism
utilizate n mod sistematic si timp ndelungat
- fenomenele de hipersensibilitate legate de actiunea unor medicamente
Clasificarea anatomo terapeuto chimica:
= Cod Aparatul sau sistemul asupra cruia acioneaz
Clasificarea medicamentelor in functie de aparatul sau sistemul asupra
caruia actioneaza acestea:
A
Tract digestiv i metabolism
B
Snge i organe hematopoetice
C
Sistemul cardiovascular
D
Preparate dermatologice
G
Aparat genito-urinar i hormoni sexuali
H
Preparate hormonale sistemice (exclusiv hormonii sexuali)
J
Antiinfecioase de uz sistemic
L
Antineoplazice i imunomodulatoare
M
Sistemul musculo-scheletic
N
Sistemul nervos central
P
Produse antiparazitare

R
Aparatul respirator
S
Organe senzitive
V
Varia (diverse)
X
Produse fitoterapice, apiterapice, homeopate Posologia medicamentelor
Notiuni generale:
-este acea parte a farmacografiei, care se ocupa de:
-scheme de administrare a dozelor de medicament
-variatia acestor scheme in functie de evolutia bolii,in scopul realizarii si
mentinerii unui efect terapeutic dorit, cu risc minim de de efecte adverse
Aceste doze cuprind: doza unitara, modul de administrare, continuu sau
intermittent, ritmul administrarilor, momentul prizelor zilnice, durata
tratamentului.
Intre dozele administrate pe diferite cai, nu poate fi stabilita o echivalenta
general valabila. O echivalenta exclusive de reper, este urmatoarea:pt o doza
per os= 1, rectal=1.25,sc=1/2, im=1/3, iv=1/4
Tipurile de posologie sunt: posologia standard si posologia individualizata.
In farmacografia conventionala se utilizeaza frecvent, la majoritatea
bolnavilor, posologia standard, cunoscuta pt fiecare medicament, intr-o
anumita boala, pentru o anumita faza de evolutie.
Aceasta posologie standard este individualizata( adaptata de medic), functie
de factori ce tin de individual bolnav, factor ice imprima variabilitatea
reactionala individuala la efectul medicamentului.
Posologia individualizata este optimizata, pe parcursul tratamentului, pe
baza rezultatelor supravegherii terapeutice.
In unele , pt anumite medicamente sau bolnavi cu riscuri este necesara
supravegherea terapiei medicamentoase, prin dozarea medicamentului in
sange( monitorizarea posologiei).
Doza:
-este cantitatea de substanta medicamentoasa care produce un anumit efect
biologic.
Exprimarea in terapeutica adultului se face in: g, mg, ml, unitati biologice,
raportata la greutatea globala( considerate 70 kg, pt adult) sau pe kg corp pt
substantele puternic active.
In pediatrie, exprimarea se face raportat la kg corps au pe m patrat suprafata
corporala.
5

Tipurile de doza utilizate in terapeutica sunt in functie de mai multe criterii

terapeutice.Astfel:
-referitor la durata tratamentului, sunt doze pt o data, pt 24 ore,pt o cura
-dupa modalitatea si viteza de realizare a starii de echilibru therapeutic, in
urgentele medicale, sunt doze de atac( de incarcare), de mentinere( de
intretinere)
-referitor la intensitatea efectelor biologice, sunt doze:eficae( ce produc
efectul farmacoterapeutic), toxice( ce produc intoxicatii) si letale( ce produc
moartea)
Doza de atac este doza initiala, de incarcare, care realizeaza concentratia
sanguina sau tisulara eficienta, in stare de echilibru( stare stationara) in scurt
timp.
Doza de mentinere este doza care intretine concentratia eficienta in starea
stationara, fiind egala cu cantitatea epurata din organism
Dozele eficace sunt extinse in doza maniabila therapeutic, intre doza minima
eficace si doza maxima tolerate.
Biodisponibilitatea medicamentelor
Wagner fondatorul biofarmaciei a definit biodisponibilibitatea ca fiind un
parametru farmaceutic specific fiecarui medicament,parametru ce poate fi
exprimat prin doua variabile:
- cantitatea de substanta activa eliberata dintr-o forma farmaceutica si
absorbita in circulatia sistemica si
- viteza cu care sa este eliberata si absorbita
Alta definitie:
-biodisponibilitatea este cantitatea de substanta activa eliberata, absorbita si
care ajunge la locul de actiune, manifestandu-si efectul terapeutic.
Bioechivalenta medicamentelor:
Postulatul bioechivalentei
Multe decenii, prescrierea medicamentelor si eliberarea lor s-au facut
conform postulatului echivalentei. Postulatul echivalentei prevedea ca doza
indicate pe eticheta medicamentului este si doza absorbita de organism.
Observatiile facute de-a lungul ultimilor 30 de ani, observatii care s-au
dovedit a fi semnificative statistic, au semnalat aparitia unor insuccese
terapeutice di cauza subdozarilor sau unor accidente datorate supradozarilor,
ca urmare a utilizarii unui medicament, in aceeasi posologie( doze si ritm de
6

administrare), diferind: fie indivizii la care este administrat, fie formularea

preparatului sau tehnologia de preparare, fie numai sarjele. Aceste observatii
au infirmat postulatul echivalentei.
A fost introdus postulatul bioechivalentei, care stabileste ca doza indicate pe
eticheta nu este egala cu doza absorbita si care este fondat pe nou parametru
farmaceutic al formei farmaceutice, si anume biodisponibilitatatea.
Conform postulatului bioechivalentei, pot fi considerate bioechivalente
numai preparatele cu aceeasi biodisponibilitate.
Tipurile de echivalenta:
Sunt: chimica, farmaceutica, farmacologica, terapeutica, biologica
Echivalenta chimica: echivalenta intre medicamente, care contin aceeasi
substanta active=(SA), in aceeasi doza, dar in forme farmaceutice diferite.
Echivalenta farmaceutica: echivalenta intre medicamente cu aceeasi SA,
aceeasi doza, acelasi tip de forma farmaceutica, dar substante auxiliare
diferite sau si tehnologie diferita.
Echivalenta farmacologica: echivalenta intre medicamente cu acelasi effect
farmacologic, chiar daca substanta asctiva difera, cu conditia ca ambele
structuri sa se metabolizeze in organism la aceeasi structura chimica active.
Echivalenta terapeutica: echivalenta intre medicamente cu aceeasi eficacitate
terapeutica la acelasi individ, in acelasi dozaj, indiferent daca medicamentul
prezinta echivalenta chimica, farmacologica sau farmaceutica.
Echivalenta biologica( bioechivaenta): echivalenta chimica si farmaceutica,
plus biodisponibilitate identical intre cele 2 preparate.
Bioechivalente sunt considerate 2 preparate farmaceutice cu substante active
echivalente chimic, care, administrate la acelasi individ, in acelasi posologie,
realizeaza concentratii plasmatice si tisulare echivalente in timp.
Practic 2 produse farmaceutice cu substanta medicamentoasa identical sunt
considerate bioechivalente( deci inlocuibile la bolnav, fara risc), daca
biodisponibilitatea lor este diferita nesemnificativ( sub 5%).

!!!!!!!Exista 3 tipuri de biodisponibilitati;

-absoluta
-relativa
-relativ optimala
Exemple de medicamente cu biodisponibilitate absoluta foarte mare
90-100%: per os: litiu-antidepresiv, diazepam-tranchilizant,fenobarbital
sifenitoina-antiepileptice,clonidina-antihipertensiv,sulfametoxazol-sulfamida
antimicrobiana,trimetoprim-chimioterapic
antimicrobian,
warfarinaanticoagulant, digitoxina-cardiotonic
-medicamente cu biodisponibilitate absolute redusa sun 25%, administrate
per os: nifedipin si propranolol-antihipertensive, verapamil-antiaritmic,
oxacilina-antibiotic, morfina-analgezic.
Masurile luate cand biodisponibilitatea absoluta este sub75% sunt:
-evitarea caii respective si alegerea altor cai: de ex nitroglicerina si
izoprenalina-sublingual, streptomicina-intramuscular.
-administratea pe acea cale, dar cu o doza ridicata, suficienta pt atingerea
concentratiei sanguine eficiente therapeutic, de ex propranolol, nifedipin,
oxacilin.
In cazurile in care biodisp. sub 75% indica o biodisponibilitate deficitara pt
acea cale, se resupune fie o absorbtie incomplete pe calea respective, fie o
metabolizare a substantelor active inainte de a ajunge in circulatia generala.
In aceste cazuri este necesara o estimare detaliata a biodisponibilitatii
absolute.
Biodisponibilitate este un parametru farmacocinetic care masoara
proportia( fractia) de medicament disponibila pentru distributie la organul
tinta, deci disponibila pentru actiune, poate fi definita drept cantitatea de
medicament dintr-o forma farmaceutica care se elibereaza, ajunge la organul
tinta si viteza cu care are loc acest fenomen.
Factori care influenteaza biodisponibilitatea:
1. Legati de medicament:
Deci principalii factori ce pot influenta biodisponibilitatea medicamentelor
administrate oral, sunt:
-absorbtia medicamentului-conditionata de:
a) medicament-prin urmatoarele caracteristici:
-dimensiunea particulelor substantei active
-natura excipientului( influenteaza dezintegrarea formelor solide,
eliberarea substantelor active si dizolvarea in sucurile digestive)
-forma farmaceutica
b) functionalitatea tractului gastro-intestinal

-modificarea motilitatii gastro-intestinale prin alimente, medicamente,

stari patologice
-prezenta HCl gastric, a enzimelor digestive si a florei intestinale
2. Factori legati de organism
a. generali=
Biodisponibilitatea redusa a unui medicament administrat oral se
explica prin absorbtia incompleta, prin distributia in alte tesuturi( pereti
intestinali, ficat) inaintea patrunderii in circulatia sistemica si prin efectul
primului pasaj - este exprimat prin cantitatea de medicament
pierduta(inactivata) la primul sau contact cu un organ( ficat, rinichi,
intestine, plamani
b. particulari:
- calea de administrare:
Biodisponibilitatea unui medicament variaza in functie de calea de
adiministrare: este de 100% in cazul injectarii intravenoase pentru ca toata
doza intra in circulatia sistemica si mai redusa pe alte cai, indeosebi pe cale
orala.
-starea fiziologica (sarcina,copil) sau patologica: modificarea
motilitatii gastro-intestinale, gravitatea bolii,insuficienta functionala renala
sau hepatica, genetici( enzimopatii).
c.Asocierea
cu
diverse
substante:
asocieri
de
substante
sinergice( actioneaza in aceeasi directie), sau potenteaza efectul substantei
de baza.
Notiuni de farmacocinetica
Actiunea unui medicament este rezultatul unor procese complexe care au loc
in organism. Obisnuit, acestea pot fi divizate in 3 faze:
-faza farmaceutica include dezintegrarea formei farmaceutice si dizolvarea
medicamentului.
-faza farmacocinetica: absorbtia, distributia, eliminarea,
-faza farmacodinamica
Absorbtia inseamna patrunderea medicamentului in sistemul circulator al
organismului. Distributia reprezinta transportul medicamentului din sange in
tesuturi. Eliminarea include toate procesele care duc la scaderea
concentratiei medicamentului in organism: biotransformarea, metabolism,
excretie.
-faza farmacodinamica: include interactiunea medicament-receptor

Prin urmare eficacitatea unui medicament depinde atat de proprietatile

sale farmacodinamice, cat si de o serie de parametrii farmaceutici si
farmacocinetici:
-forma farmaceutica
-calea si locul de administrare
-gradul si rata absorbtiei
-distributia in organism
-localizarea si fixarea in tesuturi
-biotransformarea(metabolismul)
-caile si vitezele de eliminare
Studiile de farmacocinetica au rolul:
-de a compara diferitele forme farmaceutice ale aceluiasi medicament(studii
de biodisponibilitate si bioechivalenta)
-de a evalua absorbtia medicamentului
-de a determina concentratia medicamentului in diverse tesuturi dupa dozare
-de a evalua caile metabolice si de excretie ale medicamentului.
Numai dupa luarea in considerare a tuturor acestor factori se poate stabili o
schema rationala de administrare a unui medicament
A.Transportul medicamentelor prin membranele organismului
Patrunderea si circulatia libera a medicamentelor in organism implica
traversarea unor bariere biologice numite membrane
Aceasta traversare depinde de proprietatile fizico-chimice ale
medicamentelor si de caracteristicile mebranelor pe care le strabat.
Tipuri de membrane biologice:
-membrana celular=separ
compartimentul intercelular

compartimentul

intracelular

de

-membranele organitelor intracelulare

-endoteliilecapilarelor = separ compartimentul intravascular de cel
intercelular.
-epiteliile mucoaselor =despart mediul intern al organismului de
mediul externintracavitar.
-epidermul pielii =despart mediul intern al organismului de mediul
extern.
10

Factori care influenteaz transferul prin membranei:

- Factori care depind de substanta medicamentoas: structura
chimic, greutate molecular,doza , concentratia
- Factori care depind de membran: tipul membranei , lipidele,
porii, sistemele membranareactive de transport, polarizarea, starea
fiziologic/patologic a membranei
- Factori care depind de mediul de pe cele dou fete ale
membranelor: proteinele din mediul respectiv, pH-ul mediului,
vascularizatia si debitul circulator local, alte substante cu care substanta
respectiv poate interactiona
Tipuri de transfer:
- transferul pasiv :
- filtrarea trecerea prin membrane: implic trecerea
medicamentului prin pori sau prin alte discontinuiti ale membranei lipidice
umplute cu ap. Prin urmare, prima condiie pentru traversarea membranei
prin acest mecanism este ca substana s fie hidrosolubul.
- difuziunea simpl, proporional cu gradientul de
concentratie, este mecanismul ce permite traversarea fazei lipidice a
membranelor de ctre medicamente. Difuziunea simpl este un proces fizic,
pasiv. Prima condiie pentru traversarea membranei celulare prin acest
mecanism este ca substana s fie liposolubil.
- transferul specializat
-transportul activ cu necesar energetic , impotriva gradientului :
este un mecanism n care moleculele incapabile de a traversa membrana prin
difuziune simpl sunt transportate prin intervenia unor sisteme transportoare
specifice, active.
-difuziunea de schimb
-difuziunea usurat (facilitate):transportul se poate face n
gradient de concentraie sau de potenial electric, n care caz nu necesit
energie i poart numele de difuzie facilitat.
B.Absorbtia medicamentelor:
= reprezint transferul medicamentului de la locul deadministrare, n
snge, stbtnd una sau dou membrane biologice. Rata si eficienta
absorbtiei depind de calea de administrare. In cazul administr i.v. absorbtia
este complet.Administrarea pe alte ci poate conduce la absorbtie partial,
respectiv o biodisponibilitate mai mic.

11

Efecte la nivelul cilor de administrare

La nivelul cailor de administrare efectele medicamentelor pot fi: utile
sau nocive.
a. Efecte utile.
Exemple de medicamente utilizate pentru efect util la nivelul caii de
administrare:
Calea orala:
medicamente cu efect
local: antibiotice si
chimioterapice ce au efect: Antimicrobian, antimicotic si antihelminntic,
Antiacide cu effect antiacid etc
Calea respiratorie : vasoconstrictoare cu efecte decongestive;
mucolitice cu efect expectorant ; medicamente bronhodilatatoare cu rol
antiastmatic etc.
Calea de administrare locala:
antiinflamatoare cu efect
Antiinflamator etc.
b. Efecte nocive
Exemple de efecte nedorite la nivelul cii de administrare:
In cazul administrarii orale , bucale sau vaginale a antibioticelor apar
ca efect nedorit: dismicrobismul intestinal sau local.
Medicamentele antispastice administrate oral pot determina
constipatie.
Factori care influenteaza absorbtia:
1. Factori generali:
a. Factori care influenteaz dizolvarea substantei: marimea
particulelor, solubilitatea substantei
b. Factori care influenteaz trecerea prin membrane: caracteristicile
membranei biologice, pH-ul.
2. Factori particulari( specifici cii de administrare):
- Conditiile locale : suprafata si grosimea membrane, vascularizatia,
timpulde contact, continut, pH
- Starea fiziologic sau patologic a cii / general
Exemplu daca evitam tractul GI, respectiv primul pasaj hepatic,
permite obtinereaunui efect rapid si a unui grad maxim de control asupra
nivelurilor circulante ale medicamentului.

12

Cai de administrare a medicamentelor:

Calea de administrare este determinat n principal de ctre
proprietatile medicamentului : hidrosolubilitate / liposolubilitate, starea de
ionizare etc.
Alegerea caii potrivite de administrare, in functie de comportarea
farmacocinetica si de situatia clinica, este esentiala pentru obtinerea
rezultatelor scontate.
Administrarea pe diferite cai a medicamentelor urmareste absorbtia
substantei active in vederea fie a unor efecte sistemice sau generale fie a
unor efecte locale sau topice.
Factorii favorizanti ai absorbtiei sunt:
a) prezentarea medicamentului in soluie apoasa;
b) concentraia mare de medicament;
c) circulatia sanguin bogat la locul absorbtiei;
d) suprafata mare de absorbtie (ex. vilozitile intestinale, alveolele
pulmonare)
Factorii trenanti ai absorbtiei sunt:
a) prezentarea medicamentului in solutie uleioasa, suspensie, forma solida:
b) diluia mare;
c) circulatia sraca la locul absorbtiei;
d) suprafata limitata de absorbtie.
!!!!! Obiectivele terapeutice: debut rapid al actiunii, administrare pe
termen lung, restrictia pentru o anumita cale de administrare.
Cai majore de administrare :
Enterala : orala, sublinguala, rectala.
Parenterala(injectabil): intravasculara, intramusculara, subcutanata
etc.
aplicare locala( topica sau extern), pe piele si diferite mucoase:
oculara, vaginala, uretrala, respiratorie ; se urmareste fie actiunea locala fie
actiunea generala dupa absorbtie.
Cu exceptia administrarii intravenoase a medicamentelor, in restul
cazurilor intervine absorbtia.
De asemenea caile de administrare pot fi:

13

- pe cai naturale : orala, sublinguala, intrarectala, respiratorie, oculara,

intravaginala. uretrala, cutanata.
- Pe cai artificiale:
o Caile intravasculare: intravenoasa, intraarteriala, intracardiaca
o Caile extravasculare:
la nivel tisular: subcutanata, intramusculara, intraosoasa,
la nivelul; seroaselor: intraperitoneala, intrapleurala,
intrapericardica,
intraarticulara,
intrarahidiana,
intraventriculara;

Administrarea enterala:
- Administrarea pe cale orala
Este cea mai comun cale de administrare.
Unele medicamente se absorb din stomac dar majoritatea se absorb
din duoden, dupa care ptrund n circulatia portal si trec prin ficat nainte
dea fi distribuite n circulatia general.
Prezenta alimentelor n stomac ntrzie evacuarea gastric, de aceea
multe medicamente se dau pe stomacul gol; dar vor determina iritatie
gastrointestinala mai frecvent.
Medicamentele enterosolubile sunt protejate de mediul gastric acid
administrarealor poate preveni iritatia gastrointestinal. Dependent de
formularea medicamentului,eliberarea acestuia poate fi prelungit.
- Administrarea pe cale sublinguala
Permite difuzia medicamentului n reteaua capilara ce determina
patrunderea direct si rapid n circulatia sistemica : nitroglicerina sublingual
in Infarct miocardic..
Avantaje:
medicamentul sunteaza intestinul si ficatul, si nu este inactivat prin
metabolizare, previne degradarea medicamentului de catre enzimele
intestinale sau pH-ul gastric acid.
- Administrarea pe cale rectala

14

Aceast cale de administrare presupune introducerea medicamentelor

n rect, sub form de supozitoare sau de clisme, urmindu-se efecte locale sau
sistemice la pacientii care prezinta varsaturi.
De asemenea aceast se folosete in cazuri de greutate in deglutitie, la
copii, la oameni in stare de inconstienta.
Substantele administrate pe cale rectal se absorb mai greu, de
aceea se folosesc doze mai mari cu 25 - 50% decat cele administrate per os.
Biotransformarea hepatica a medicamentului este minimalizata si
previne degradarea medicamentului de catre enzimele intestinale sau pH-ul
gastric acid.

Administrarea parenterala( injectabila).

- este utilizat pentru medicamentele care sunt slab absorbite din
tractul GI. precum insulina care sunt instabili n tractul GI.
- furnizeaz cel mai bun control al dozei si eliberrii medicamentului
n corp.
- avantajul acestei administrri const n absorbia rapid i complet,
ceea ce o recomand n cazurile de urgene i pentru medicamentele cu
absorbie enteral insuficient.
- Dezavantajul acestei administrri const n tehnica mai complicat a
administrrii, implicnd asepsie i personal calificat.
Calea subcutanat
= medicamentele injectate subcutanat, ca i cele injectate
intramuscular difuzeaz local n esutul conjunctiv i apoi trec n snge.
Se injecteaza subcutanat: substane usor solubile, neiritante, active in
doze mici, substane coloidale i mai rar suspensii.
Vehicul poate fi: apa distilata, solutia clorurata izotonica
etc.Preparatele trebuie s fie sterilizate.
Injectarea soluiilor iritante, inclusiv hipotone, hipertone, prea acide
sau prea alcaline sunt dureroase i pot provoca necroz local sau abcese
sterile.
n general, injeciile subcutanate sunt relativ dureroase, deoarece
inervaia subcutanat este bogat.
Injectiile subcutanate se absorb mai incet decat cele intravenoase sau
intramusculare, insa efectul este mai de durata.
Insulinele lente, formate din microcristale de Zn-insulina sunt un
exemplu de preparat retard, injectabil subcutanat.

15

Implantele subcutanate cu substane solide sau cristale in suspensie

ale preparatelor endocrine au o absorbtie si durabilitate de saptamani - luni.
Calea intramuscular
Injectarea n muchi prezinta urmatoarele avantaje:
- absorbtia este mai usoara si mai rapida decat pe calea subcutat
deoarece tesutul muscular este mai vascularizat iar solutiile respective
se gasesc sub o presiune mai mare de cat cele injectate subcutanat;
- efectul iritant este mai mic.
- in schimb, complicaiile infecioase sunt mai frecvente pentru
injeciile intramusculare, cele mai grave fiind infeciile cu anaerobi,
favorizate de substanele vasoconstrictoare.
- de asemenea injectarea intramuscular prezint riscul injectrii
accidentale intravenoase.
Aceast cale de administrare se aplic mai ales pentru:
- substantele care se absorb greu dac sunt administrate subcutanat;
- substane greu solubile, uleioase, coloidale, suspensii;
- substane iritante pentru calea subcutanat.
O particularitate a administrrii pe cale intramuscular o constituie
posibilitatea realizrii de preparate depozit sau preparate retard. Acestea se
obin prin injectarea n muchi a unor soluii uleioase sau suspensii
microcristaline n ap, care formeaz depozite locale din care substana
activ se dizolv treptat n lichidul extracelular, de unde este preluat n
snge. Un exemplu este benzatinpenicilina (moldaminul) care, injectat
intramuscular sub form de suspensie, elibereaz ncet, prin hidroliz,
benzilpenicilina solubil. Concentraiile sanguine de antibiotic astfel
obinute sunt relativ joase, dar active timp ndelungat.
!!!!!!!Absorbtia medicamentelor injectate subcutanat sau
intramuscular este:
- ngreunata de: edeme puternice ale tesutului, imobilizarea,
insuficienta cardiaca, renala, prezena unor substante vasoconstrictoare
(simpatomimetice
16

- favorizat prin: masaj local, cldur, prezena unor substane

vasodilatatoare,etc.
n general, doza administrat pe cale subcutanat sau intramuscular
este de 2 - 3 ori mai mica decat cea administrat per os.

Calea intravenoas:
- permite introducerea medicamentelor direct n circulaia sanguin,
fiind cea mai rapid cale de ptrundere n organism, avantaj important
atunci cnd se urmrete un efect de urgen.
- se evitata unele piedici in absorbtie (tesutul conjunctiv sau muscular)
i secretiile digestive, dar nu i bariera hepatica.
- doza administrat poate fi controlat exact i, la nevoie, prin perfuzii,
se poate asigura un nivel sanguin constant timp ndelungat sau
introducerea unor cantiti mari de lichid.
Calea intravenoas se practica i atunci cand medicamentele nu pot fi
administrate pe alta cale, din cauza descompunerii sau a actiunii iritante.
!!!!! Introducerea medicamentelor pe aceast cale trebuie fcut cu
precauie. Injectarea prea rapid poate provoca reacii adverse grave, datorit
invadrii brute a inimii cu concentraii mari de medicament;, de aceea se
recomand ca introducerea n circulaie s se fac n cel puin un minut,
timpul necesar unui circuit complet al sngelui.
n general, suspensiile i emulsiile obinuite nu se injecteaz
intravenos pentru c pot provoca embolii.
Alte accidente posibile pot fi reaciile anafilactice sau anafilactoide,
reaciile hemolitice, frisonul i reaciile febrile datorate prezenei pirogenilor
n soluiile injectate.
De asemenea cantiti excesive de lichid pot crete presiunea arterial
i pot provoca insufucuen cardiac.
Alte ci de administrare prin injectare mai sunt:
- calea intraarterial, rezervat pentru substanele radioopace
folosite n diagnosticul radiologic i pentru substane citotoxice ce se
injecteaza de exemplu la nivelul ficatului ce prezint tumori
hematopoietic).

17

Riscurile prezentate n plus de aceast cale de administrare, fa de

injectarea intravenoas, sunt: tromboza, spasmul arterial, ischemia acut a
esuturilor irigate de artera respectiv.
- calea intraperitoneal,. La om, servete ocazional la introducerea
de substane citotoxice sau de radioizotopi la bolnavii cu tumori abdominale
sau ascit; injecia este foarte dureroas (se face anestezie local) i prezint
risc de infecii i aderene.
- calea intrarahidian, care presupune introducerea soluiei
medicamentoase printre vertebre, n spaiu L2-L5, subarahnoidian. Soluia
injectabil se amestec cu lichidul cefalorahidian, pentru a evita concentraii
i volume prea mari. Astfel se realizeaz rahianestezia.
- calea intraventricular este un procedeu de excepie, folosit uneori
pentru administrarea de citotoxice n cazul tumorilor cerebrale sau de
antivirale, n cazul encefalitelor virotice acute.
- injectarea intracardiac se folosete numai n cazuri extrem de
grave, ca de exemplu pentru administrarea adrenalinei n cazuri de colaps
cardiac.
Administrarea prin inhalaie
Medicamentele introduse pe cale respiratorie ajung n plmni, de
unde se absorb masiv i foarte repede in sange, datorit suprafetei mari si a
bogatiei retelelor capilare a tesutului alveolar
Bariera hepatica este astfel evitata, iar efectul farmacodinamic se
instaleaz aproape la fel de rapid ca dup injectarea intravenoas.
Prin aceast modalitate se administreaz :
- anestezicele generale gazoase i alte medicamente care sunt
gaze sau lichide volatile
- aerosolii se administreaz de asemenea prin inhalare:
-propulsarea pe cile respiratorii se face cu ajutorul unor
dispozitive de aerosolizare a soluiilor, suspensiilor sau
pulberilor, prin intermediul unui gaz sau lichid volatil meninut
sub presiune, cu un suflu de aer, sau prin aerul inspirat, pentru
anumite sisteme de administrare a pulberilor.
-oprirea voluntar a expiraiei dup inhalare, favorizeaz
depunerea pe pereii bronhoalveolari.
-aceast modalitate de administrare are avantajul c
asigur o aciune predominant local, la nivelul cilor aeriene.
-absorbia este de regul limitat, concentraia n snge
fiind mic pentru dozele uzuale, ceea ce evit efectele sistemice
i micoreaz riscurile toxice. Exemple de medicamentele
18

administrate n aerosoli sunt bronhodilatatoarele stimulante

betaadrenergice i anticolinergice, glucocorticoizi, etc.

Aplicarea local pe mucoase i piele

Aplicarea pe mucoase se utilizeaz pentru obinerea de:
efecte locale (aplicarea pe mucoasa conjunctivala, orala,
faringiana, rectala, uretala, vezicala, vaginala).
rareori efecte sistemice (aplicarea pe mucoasa nazala a
preparatelor de hormon antidiuretic)
Aplicarea pe piele permite ptrunderea lent a substanelor solubile
n grsimi, cele hidrosolubile fiind oprite de stratul extern, cornos. Folosirea
unui vehicul uleios i fricionarea local favorizeaz absorbia. Pansamentele
ocluzive uureaz ptrunderea prin piele, ca i leziunile sau infalamaiile
pielii.
De regul, aplicarea pe piele realizeaz efecte locale, dar n conditiile
unei absorbtii crescute, pot aparea reactii adverse sistemice cu caracter toxic.
Distributia medicamentului in organism
Se desfasoara la nivelul tesuturilor si cuprinde patru sub etape:
transportul insange, difuziunea in tesuturi, distribuirea propriu-zisa si fixarea
in tesuturi.
Dup ce sunt absorbite n snge, medicamentele se distribuie n
organism, in functie de strctura si implicit proprietatile lor, in urmatoarele
compartimente:
- in sistemul vascular;
- in compartimentul extracelular;
- n interiorul celulelor,
Repartizarea in aceste compartimente poate fi uniforma sau
neuniform, n ultimul caz avnd loc o acumulare in diverse tesuturi, care
pot fi tesuturi tinta dar si alte tesuturi cum sunt:
- tesutul adipos (ex. tiopentanul-anestezic intravenos);
- in oase (tetraciclinele);
- in organele de epurare, respectiv ficat, (medicamentele care se
metabolizeaza), in rinichi (cele care se elimina prin urina), in plamani (cele
care trec in aerul expirat).

19

Distributia medicamentelor absorbite in sange este influentata de doua

tipuri de factori respectiv de propietatile fizico-chimice ale medicamentului
i de factori fiziologici:
- Capilarele ficatului sunt foarte permeabile. n ficat, sngele vine
n contact aproape direct cu celulele parenchimatoase, ceea ce uureaz
schimburile i permite chiar moleculelor mari s prseasc cu uurin
vasele.
- Capilarele glomerulare din rinichi sunt foarte permeabile, membrana
lor este prevzut cu pori largi, care permit filtrarea i trecerea n urin a
moleculelor
- Creierul se comport diferit, n sensul c medicamentele nu se pot
distribui din snge n SNC, dect dup strpungerea barierei
hematoencefalice, format din celule endoteliale puin permeabile ale
pereilor capilari. Doar medicamentele liposolubile cum sunt de
exemplu anestezicele generale pot strabate bariera hematoencefalica.
!!!!!

bolile

inflamatorii

ale

creierului

meningit,

permeabilitatea acestor bariere este de obicei crescut.

- !! Bariera placentara este traversata, cu urmtoarele meniuni:

- placenta la termen este subiat i conine pori mari i sisteme transportoare
care faciliteaz trecerea medicamentelor de la mam la ft;
- echilibrul ntre esutul fetal i sngele matern se realizeaz relativ lent,
datorit particularitilor circulaiei fetale (cele dou jumti ale inimii
lucreaz concomitent).
Irigarea (perfuzia) esuturilor cu snge i masa tisular
influeneaz de asemenea distribuia medicamentelor. Ficatul, rinichii,
inima i creierul, intens vascularizate, primesc cea mai mare cantitate de
medicament n primele minute de la injectarea intravenoas.
20

Epurarea medicamentelor
=exprimata cantitativ prin Clearance: sistemic, plasmatic, de organ si
intrinsec.
F i l t r a r e a g l o m e r u l a r a are loc prin trecerea moleculelor de
medicament sau metabolii ai acestuia prin capilarele glomerulare care,
fiind foarte permeabile, permit trecerea majoritii medicamentelor, cu
exceptia compusilor macromoleculari.
Trecerea moleculelor prin urina primara este functie de cantitatea de
plasma filtrata (exprimata prin clearance-ul creatininei =120-130mil/min.) si
de masura in care medicamentele se leaga de proteinele plasmatice.

Metabolizarea si eliminarea medicamentelor:

1. Biotransformarea:
Biotransformarea sau metabolizarea medicamentelor este o
form de epurare a medicamentelor din organism, n sensul c
moleculele de medicament sunt astfel transformate prin reacii
biochimice incat, pe de o parte devin excretabile i, pe de alt parte,
de cele mai multe ori, devin mai puin active sau inactive biologic
(bioinactivate sau biodetoxificate). n general, medicamentele se
inactiveaz prin biotransformare.
Biotransformarea are loc de obicei dup o schem ce poate
cuprinde una sau ambele faze de mai jos:
1) n prima faza au loc procese de oxidare, reducere si\sau hidroliza cu
formare sau demascare de grupe care cresc polaritatea moleculei;
2) n faza a 2a au loc procese de conjugare (combinare), prin grupa
polar, a medicamentului, cu un substrat endogen, ca urmare rezultand
metaboliti intens polari.
2. Eliminarea digestiva:
Excretia prin bila: se efectueaza prin mecanisme transportoare
active specializate pentru: acizi organici, , baze organice i un al
treilea mecanism care este specific pentru steroizi si glucozide
tonicardiace.
Prin bil se elimina semnificativ hormonii steroizi,
eritromicina, lincomicina, rimfamicina, tetraciclina, chinina etc.

21

Prezenta in bila a antibioticelor este importanta in infectiile bilare.

O parte din substantele care ajung in intestin cu bila, se
reabsorb si intra in circuitul enterohepatic .
.
3. Eliminarea prin secretia lactata : se realizeaza tot prin difuziune.
Este importanta prin consecintele asupra sugarului.
4. Eliminarea respiratorie are loc n cazul substanelor volatile
gazoase. Trecerea din sange in aerul alveolar esta rapida, cand
solubilitatea acestora in sange este mica (cazul protoxidului de azot) si
lenta n cazul substanelor cu solubilitate mare in sange (cazul
eterului).
5. Eliminarea prin piele se face sub forma dizolvat in secretia
sudorala sau odata cu celulele cornoase si fanerele care se pierd i este
neimportanta cantitativ. Are ns semnificaie terapeutic n anumite
cazuri, respectiv n micozele cutanate, n care eficacitatea terapeutic
a griseofulvinei (antibiotic antimicotic) depinde de depozitarea
acesteia n piele i eliminarea ei cu celulele cornoase i fanere. De
asemenea poate avea importan toxicologic, unele substane foarte
toxice, ca arsenul sau mercurul, fiind detectabile n pr, mult timp
dup moartea prin intoxicaie.

22