Oscilometria

Reprezinta masurarea amplitudinii pulsului arterial (indicele

oscilometric), cu ajutorul oscilometrului PACHON. Oscilometrul Pachon
este alcatuit dintr-o manseta ca a tensiometrului, care are doua camere
pneumatice in legatura prin tuburi de cauciuc, una cu un manometru de
tensiometru, iar cealalta cu un manometru mai sensibil, care masoara
amplitudinea oscilatiilor arteriale. Citirea pe fiecare manometru se face
prin manevrarea unui robinet de comutare de pe o camera pe alta.

Tehnica:

Pacientul se aseaza in decubit dorsal. Nivelul la care se pune

manseta poate fi segmentul mijlociu al bratului, portiunea superioara a
antebratului, treimea mijlocie a coapsei, sub genunchi, deasupra
genunchiului. Se determina cu manometrul obisnuit valoarea la care nu se
mai percep pulsatiile (respectiv valoarea tensiunii sistolice). Mentinandu-
se aceeasi presiune, se determina, comutand robinetul pe manometrul
celalalt, valoarea indicelui oscilometric.

Marimea absoluta a oscilometriei are o valoare putin

semnificativa, deoarece este rezultanta a numerosi factori: debit cardiac
sistolic, presiune sanguina diferentiala, extensibilitatea arterelor,
competenta circulatiei colaterale, circumferinta extremitatii etc.

Indicele oscilometric variaza in limite mari, el descrescand de la

radacina membrelor catre extremitatea lor distala.

Limitele indicelui oscilometric sunt:

Coapsa 1/3medie 8- 15 div.

Gamba ½ superioara 5- 15 div.

Glezna 1- 5 div.

Picior 0,4- 1div.

Brat 5- 12 div.

Antebrat 1/3 superioara 3- 10div.

Antebrat 1/3 inferioara 1- 5div.

Mana 0,5- 1div.

 Indicele oscilometric mic se constata in stramtorari arteriale
organice sau functionale. Cu cat peretele arterial este mai rigid si lumenul
mai stramt cu atat

oscilatia este mai mica. In ateroscleroza exista deci un indice oscilometric

mic. O diferenta foarte mare intre oscilatiile de la coapsa si cele de la
gamba, permite suspectarea unei arteriopatii obliterante.

Indicele oscilometric mare se intalneste deseori in hipertensiuni

arteriale, dar numai la cele cu diferentiala mare, in insuficienta aortica, in
sindroamele hiperkinetice.

Pentru clinica, are interes compararea indicelui oscilometric

intre doua regiuni simetrice. Diferente mai mari de doua unitati intre
membre, la aceleasi nivele, indica o leziune a trunchiului principal. O
diferenta mai mare de doua unitati intre doua regiuni alaturate ale
aceluiasi membru, corespunde unei obstructii vasculare sau unei fistule
arteriovenoase.

Deasupra leziunii oscilatiile sunt ample, sub leziune sunt

diminuate.

Oscilometrul poate percepe oscilatii unde nu pot fi simtite prin

palpare, dar are dezavantajul de a nu percepe circulatia colaterala.
Oscilometria indica limita proximala a obstructiei, dar nu si intinderea ei.

Exista o serie de factori care cresc amplitudinea oscilatiilor:

efortul fizic, expunerea la caldura, administrarea de vasodilatatoare,
hipertensiunea arteriala, scaderea tonusului simpatic, arterio-scleroza.

Factorii care scad amplitudinea oscilatiilor sunt: obezitatea,

edemul, expunerea la frig, droguri vasoconstrictoare, hipotensiunea
arteriala, obstructia trunchiului arterial principal. Pentru evaluarea
oscilatiilor arteriale cu o sensibilitate mai mare decat cu oscilometria
mecanica, s-a impus o serie de alte metode ca: oscilografia in infrarosu,
oscilografia electronica, pletismografia fotoelectrica cu lumina reflectata,
fonoangiograma, metode izotopice etc.

O tehnica neinvaziva cu buna fidelitate este Echo-Doppler-ul.