ŞCOALA POSTLICEALĂ FEG

DISCIPLINA: NURSING ÎN CHIRURGIE ȘI

CARDIOVASCULARĂ

Cursul 3
SEMNE ȘI SIMPTOME ÎN AFECȚIUNILE APARATULUI
CARDIOVASCULAR
Inima desfasoara o munca enorma, pentru indeplinirea careia pereții
săi musculoși trebuie să fie foarte bine irigați cu sânge oxigenat.
Oricare dintre elementele anatomice funcționale pot suferi agresiunea
diferiților factori de imbolnavire, motiv pentru care bolile de inima
sunt foarte deosebite intre ele.
In categoria bolnavilor denumiți cardiovasculari, intra toți acei care au
semne de imbolnavire din partea inimii și a vaselor precum și
persoanele carora li se descopera o tulburare sau o leziune a inimii sau
a vaselor.
Simptomele bolilor de inima sunt diferite nu numai în raport cu
elementul structural ce a avut de suferit în cea mai mare
masură(miocard, pericardul, valvulele, arterele coronare etc), ci și in
raport cu stadiul în care se afla boala, existând deosebiri mari între
stadiul de început și cel avansat.
Dacă modificarile produse de boală depășesc anumite limite, funcția
inimii se dereglează și incep să apară anumite simptome ce atrag
atenția asupra îmbolnavirii ei.
Factorii de risc pentru boala cardiovasculara sunt:
- T.A. crescuta, fumatul, nivelul ridicat al colesterolului sanguin,
factorii in directa relație cu stilul de viața individual si obiceiurile
alimentare cât și nivelul de activitate fizica.
- obezitatea;

1
 - diabetul zaharat ;
- consumul excesiv de alcool ;
- stresul psiho-social.
In Europa boala cardiovasculară este situată pe locul intai ca și
cauza a mortalitătii atăt la femei cât si la bărbați.
Este responsabilă de aproximativ 1/2 din totalul deceselor , din Europa
cauzând peste 4, 35 milioane de decese in fiecare an in cele 53 de state
membre ale OMS.
Boala cardiovasculara este de asemenea o cauză majoră de dizabilitate
și de scădere a calității vieții.
OMS estimează ca reducerea factorilor de risc(valorilor
tensionale,obezitații, fumatul colesterolului sangvin) ar scădea cu mai
mult de jumatate incidența bolilor cardiovasculare deoarece în acest
moment ea ucide mai mulți oameni decat toate formele de cancer la un
loc.
SEMNE SI SIMPTOME IN AFECTIUNI ALE APARATULUI
CARDIOVASCULAR
Durere:
Poate fi localizată precordial sau retrosternal
Pentru confirmarea diagnosticului este foarte important a se stabili
caracteristicile ei :
debut, localizare, intensitate, iradiere, legătură cu efortul, mişcările
respiratorii, mişcarea toracelui;
Determină disconfort, anxietate.

Dispnee
 Este consecinţa stazei şi hipertensiunii pulmonare;
 Poate apărea la efort sau în repaus, cu predilecţie noaptea;

2
  Poate fi însoţită de tuse, nelinişte ;
Este un simptom dominant în IC stg;

Palpitaţii:
Pot surveni izolat sau în accese;
Cele tranzitorii sunt determinate de efort, stări emoţionale, abuz de
cafea şi tutun ;
Cele de durată mai mare sunt caracteristice în tulburările de ritm sau
de conducere
Determină anxietate ;
Paloare: prezentă în endocardită reumatică.
Cianoză: este un simptom dominant în unele afecţiuni (IC dr,
cardiopatii congenitale) ;
Edem: este manifestarea insuficienţei cardiace;
Manifestări respiratorii: tuse cardiacă, hemoptizie;
Manifestări digestive: greţuri, vărsături;
Manifestări generale: astenie;

EVALUAREA MORFO-FUNCȚIONALA A APARATULUI

CARDIOVASCULAR
Examen fizic
 Inspecţia: poziţia pacientului, ortopnee în IC stg, culoarea
tegumentelor (paloare, cianoză) turgescenţa venelor, edeme;
 Palpare: şoc apexian care este o pulsație vizibila și palpabila la
nivelul spațiului V ic;

3
  Auscultaţia: zgomote cardiace normale şi supraadăugate
(sufluri) ;

INVESTIGAȚII RADIOLOGICE
 Radiografie toracică
 Radioscopie toracică
 Angicardiografie
 Arteriografie periferică
 Flebografie
 Tomografie computerizată
 Rezonanţă magnetică nucleară

Examinări cu izotopi radioactivi:

 scintigrafie miocardică
Explorări funcționale
 EKG în repaus şi la efort
 Fonocardiograma reprezintă înregistrarea grafică a zgomotelor
cardiace;
 Apexocardiograma reprezintă înregistrarea grafică a vibraţiilor
produse de mişcările vârfului inimii;
 Cateterism cardiac pentru cavităţi;

Pentru aparatul circulator

Masurarea T.A
Oscilometria
Ecografia Doppler vascular

4
Examinări complementare
cateterism cardiac
Puncția pericardică
reprezintă actul medical efectuat in scop diagnostic sau
terapeutic, care presupune extragerea sterilă a revarsatului lichidian
acumulat in sacul pericardic.
Indicată in scop:
Terapeutic
- in tamponada cardiaca (hemopericard, pericardita) și pentru
introducerea de substanțe medicamentoase intrapericardice
(citostatice, antibiotice, corticoizi);
Puncţia cardiacă se face in scop terapeutic in șocul cardiac.
Se injectează adrenalina in ventriculul stang.
Diagnostic 
- se face pentru precizarea diagnosticului etiologic. Agentii etiologici
ai pericarditelor sunt de cele mai multe ori virusurile: enterovirusurile,
adenovirusurile, iar infecțiile bacteriene și fungice sunt de obicei
asociate cu acestea.
Cauze care determină colecția pericardică:
- uremia, infecțiile virale, bacteriene, fungice sau TBC;
- disecție de aorta, ruptura miocardică consecutivă unui infarct
miocardic cu hemopericard;
- afecțiunile neoplazice;
- complicații ale cateterismului cardiac sau ale inserarii de pacemaker;
- mixedemul;
- postiradiere; 
- dupa resuscitarea cardiorespiratorie incorect efectuată;
- cauze idiopatice.
Contraindicațiile puncției pericardice pot fi:

5
  Absolute
- incertitudine asupra diagnosticului etiologic al tamponadei
( disectie de aorta,ruptura cardiaca in cadrul unui infarct
miocardic acut ) până la obținerea datelor de diagnostic
imagistic;
- condiții tehnice sau personal necalificat.

 Relative
- diateze hemoragice;
- tratament anticoagulant oral.
Complicaţiile puncţiei pericardice:
- sincopa vagală, cu hipotensiune și bradicardie. Se impune
așezarea pacientului în poziție Trendelemburg se iau măsuri de
reechilibrare volemica;
- tulburari de ritm cardiac - inclusiv fibrilația ventriculară, asistola
prin puncționarea epicardului;
- prin leziunea unei artere coronare sau puncționarea unei cavități
a inimii- leziune coronariană cu infarct miocardic consecutiv;
- contaminarea bacteriană a pericardului; 
- necesită evacuarea colecției purulente și tratament cu antibiotice;
- supurația la locul de puncției.
Dupa efectuarea puncției pacientul va fi imobizat la pat, vor fi
monitorizate funcțiile vitale (puls, TA si ECG), și se vor administra
cardiotonice.
Monitorizarea ECG continuă permite sesizarea modificărilor
determinate de ințeparea pericardului, a miocardului ventricular sau
atrial (denivelare ST, PR, aritmii, tulburari de conducere
atrioventriculare).

6
Electrocardiograma
Electrocardiograma reprezintă înregistrarea grafică a variaţiilor de
potenţial electric, care iau naştere la suprafaţa corpului, datorită
activităţii cardiace.
ÎNREGISTRAREA ELECTROCARDIOGRAMEI
Electrocardiograful este aparatul folosit pentru înregistrare,
fiind format din următoarele componente:
sistemul de preluare a semnalului, cuprinzând electrozii, cablurile
de conectare la pacient şi un bloc de intrare care conţine rezistenţele
necesare pentru construcţia diverselor derivaţii unipolare.
Electrozii sunt plăcuţe metalice, învelite într-un material textil,
umezit cu ser fiziologic.
 electrocardiograma (EKG) este un test noninvaziv și nedureros,
care înregistrează grafic activitatea electrică a miocardului
atriilor și ventriculilor (impulsuri electrice), cu ajutorul unor
electrozi plasați pe torace și membre.
 tipuri de EKG: simplă, de repaus; testul de stres cardiac (EKG
de efort ), testul Holter;
 indicată în afecțiuni cardiovasculare pentru diagnostic, evaluare,
monitorizare (ex. AP, IM);
 EKG simplă se poate face în orice moment al zilei, fără o
pregătire specială;
 se verifică indicația și consimțământul informat; pacientul
trebuie să fie calm, compliant la indicațiile asistentului medical;
EKG este interpretat de medic;
 se verifică dacă aparatul este conectat, setat, dacă are hârtie
milimetrică;
 se introduc în aparat datele personale ale pacientului, medicația
cardiologică;
 pacientul se dezbracă pană la jumătate, se așază în decubit, pe
canapea, cu brațele întinse pe lângă corp, membrele inferioare

7
 depărtate pentru ca electrozii să nu se atingă între ei;
 legătura între pacient şi aparat se face prin electrozi și cabluri de
culori diferite;
 pe tegumentul degresat cu un pad cu alcool se aplică electrozii
autocolanți, conectați prin cabluri la aparat, astfel: Roşu -mâna
dreaptă, Galben - mâna stângă, Verde-picior stâng, Negru-
piciorul dreapt;
 electrozii precordiali sunt aplicați astfel: V1 – spațiul IV
intercostal, parasternal drept; V2 – spațiul IV intercostal,
parasternal stâng; V3 – situat între punctele V2 şi V4; V4 –
situat în spațiul V intercostal pe linia medio- claviculară stângă;
V5 – situat la intersecția de la orizontala dusă din V4 și linia
axilară anterioară stângă; V6 – situat la intersecția dintre
orizontala dusă din V4 și linia axilară mijlocie stângă. Se începe
înregistrarea electrocardiogramei.
 pacientul este rugat să nu miște, să nu vorbească pe tot parcursul
înregistrării;
 EKG este o succesiune de unde notate convențional cu litere : P ,
Q , R , S , T , U; segmente, distanța dintre 2 unde : PQ , ST;
intervale , (unda + segment) notate QRS, PQ;
 Testul Holter este înregistrarea activității cardiace timp de 24
de ore;
 EKG de efort este înregistrarea activității electrice a inimii în
timpul efortului (covor rulant, bicicletă ergometrică).

ANGIOCARDIOGRAFIA
Examen radiologic care
permite vizualizarea cavitatilor cardiace.

Indicatii - Practicat in mod curent, acest examen permite

punerea in evidenta a anomaliilor valvelor cardiace (scapari,

8
ingrosari), ale vaselor (pozitionare anormala, ingrosare), ale
muschiului cardiac (dilatatie ventriculara,
diminuare localizata sau difuza a contractilitatii ventriculului
stang, mai ales in cazul unui infarct al miocardului) si a
comunicarilor anormale intre diferitele cavitati (comunicatie
interauriculara, comunicatie interventriculara).

Angiocardiografia permite studierea anatomiei radiologice

a cordului şi marilor vase, servind pentru diagnosticul
malformatiilor congenitale şi a functionarii anormale a
valvelor cardiace.

Tehnica –Se utilizează o substanță de contrast pe bază de iod

opacă la radiatiile X, este injectată cu ajutorul unui cateter
subtire introdus intr-o vena sau intr-o artera periferica, pana in
inima.
Acest produs va ajunge in interiorul cavitatilor cardiace,
continuandu-si apoi drumul dupa curentul sangvin.

Angiocardiografia izotopica realizeaza examenul

ventriculelor: o doza mica de produs radioactiv (technetiu 99)
este injectata intr-o vena a bratului in timp ce o camera video
inregistreaza contractilitatea cavitatilor cardiace.

Acest examen aduce informatii complementare, in masura in

care poate fi practicat in timpul efortului fizic.

Pentru efectuarea angiocardiografia pacientul necesită o

spitalizare de 24 pana la 36 ore.
Ea se practica sub anestezie locala si dureaza intre 30 minute
si o ora si 30 minute.
Starea pacientului este supravegheata
prin electrocardiograma pe toata durata examenului.

9
Efecte secundare - Sunt rare si, in general, benigne: greturi,
indispozitii, hemoragii de mica intensitate, injectarea
produsului de contrast iodat putand provoca o reactie alergica,
 Pentru siguranță se face testarea pacientului la substanța ce
urmează a fi utilizată. La nevoie se poate utiliza un tratament
antialergic.

Coronarografia reprezintă o variantăa angiografiei care constă în

injectarea selectivă a substanţei de contrast în vasele coronare, în
scopul aprecierii integrităţii acestora.
Se stabilesc astfel existenta stenozelor
coronariene, localizarea, numarul, grd, tipul,
lung stenozei lungimea si eventualele
calcificari, circulatia colaterala, anevrisme,
etc. Datele coronarografiei sunt de regula
completate cu cele obtinute prin caterism
cardiac stg si ventriculografie stg Indicatiile
explorarii invazive
ü AP cu simptome severe (cls III si IV)
ü A. instabila - Pacienti cu dureri repetate ,
sugestive pt AP dar la care investigatiile
neinvazive nu sunt concludente
ü AP tardiva sau precoce post IMA - pacientii
valvular peste 50 de ani cu sau fara angina
dar cu modificari sugestive pe EKG pt o
ischemie - pacientii cu disfunctie VS daca se
considera de origine ischemica

10