SCOALA POSTLICEALA SANITARA ,,FEG”

DISCIPLINA : NURSING IN ORTOPEDIE SI TRAUMATOLOGIE

CURS :4
FRACTURILE DESCHISE
Fracturile deschise sunt fracturile în care segmentele osoase fracturate comunică direct
cu exteriorul.
În aceste cazuri, odată cu fractura, se produc şi leziuni de diferite grade ale părţilor moi
(tegument, muşchi, aponevroze, vase, nervi), care devin poartă de intrare pentru microbi.
Deşi nu comportă un risc vital imediat, infecţia osoasă este cea mai redudabilă
complicaţie a fracturiilor deschise, datorită dificultăţii deosebite pe care le ridică în calea
vindecării.
Fracturile deschise pot fi produse fie din interior spre exterior, leziunile fiind provocate
de capetele tăioase ale fragmentelor fracturate, fie dinspre afară înăuntru, când sunt
determinate de violenţa impactului cu agentul vulnerant (obiecte dure, tăioase, gloanţe etc.).

Deschiderea focarului se face, de obicei, odată cu producerea discontinuităţii osoase,

dar, există cazuri în care un capăt osos perforează părțile moi într-un al doilea timp. Uneori
aceasta se datorează manevrelor incorecte de prim ajutor sau transport.
Simptomatologia :
-este aceeaşi ca şi a fracturilor închise, la care se adaugă simptomele provocate de
prezenta plăgii: durere, sângerare etc.
Primul ajutor:
O fractură deschisă este o urgenţă care trebuie rezolvată integral în primele 6 ore de la
accident.
 îndepărtarea complicaţiilor generale şi locale, care ameninţă viaţa
traumatizatului (stoc cardiorespirator, embolii, hemoragii externe etc.) dacă este
cazul.
 îmbrăcămintea sau încălţămintea din segmentul rănit vor fi tăiate cu un
cuţit, lamă, foarfecă etc. pentru a nu provoca suferinţe inutile bolnavului. Plaga va fi
inspectată (aspectul plăgii) pentru a constata dacă există impurităţi (pământ, lemn,
ţesături etc.).
Atenţie! Explorarea instrumentală a plăgii cutanate (la locul accidentului), în scopul
precizării comunicării acesteia cu focarul de fractură este interzisă.
1
  Toaleta fizică şi chimică a tegumentului din jurul plăgii (cu apă şi
săpun, dezinfectare cu alcool, tinctură de iod).
Toaleta fizică şi chimică a plăgii:
 se îndepărtează impurităţile libere cu instrumente sterile,
 se curăţă plaga prin "ştergere" cu soluţie de eter iodat sau neofalină
0,50%. Aceste soluţii nu alterează vitalitatea ţesuturilor sănătoase spre deosebire de
apa oxigenată care poate altera ţesuturile sănătoase,
 în caz de impregnări cu impurităţi, plaga poate fi curăţată cu ser
fiziologic, apa oxigenata dakin), permanganat de potasiu 1/4000 de culoare roz
pal.
Atenţie! Nu trebuie pudrate plăgile cu antibiotice.
 Se mai sterilizează o dată tegumentul în jurul plăgii (alcool, tinctură de
iod).
 Se aplică comprese sterile (pansament) în caz de hemoragii care
interesează vasele mici, hemostaza se face cu un pansament compresiv.
 Înfaşarea se aplică în mod diferit, în funcţie de regiunea anatomică în
care există rana.
 Imobilizarea provizorie
Se face profilaxia antitetanică; este o .măsură de urgenţă, dar ea poate fi făcută şi la
spital.
Când funcţiile vitale nu sunt afectate şi când nu există un traumatism abdominal, vor fi
administrate antalgice (algocalmin, mialgin în injecţii i.m.).
Transportul la spital în cele mai bune condiţii într- un serviciu de traumatologie.
Atenţie! Toate manevrele se vor face cu maximum de menajare a traumatizatului, cu
multă blândeţe şi atenţie spre a nu genera complicaţii (ruptura unor vase sau nervi din
vecinătate, perforarea unui viscer etc.).
De asemenea, toate aceste manevre nu trebuie executate în complexitatea lor, nici la
locul accidentului, nici în camera de gardă, decât în cazul când se ştie că dintr-un motiv sau
altul, bolnavul nu va putea fi operat în primele 4-5 ore de la accident. în mod normal, aceşti
bolnavi trebuie operaţi imediat, toaleta riguroasă a plăgii fiind făcută de chirurg în sala de
operaţie ca un timp operator esenţial, premergător fixării osului fracturat. în aceste situaţii,
care sunt curente, primul ajutor la locul accidentului şi în camera de gardă, pe care îl execută
cadrele medii trebuie să se limiteze la spălarea rapidă prin jet a plăgii cu soluţii antiseptice şi

2
acoperirea ei cu un pansament compresiv, cu dublu rol: hemostatic şi de izolare a plăgii faţă
de mediul exterior contaminat.

Profilaxaia antitetanica
Se face profilaxia antitetanică la orice plagă care s-a produs în urmă cu 6-9 ore
se aplică diferențiat:
La persoanele sigur vaccinate sau revaccinate se administrează: ATPA=anatoxină
tetanică, intramuscular 0,5 ml.o singură doză, la aceste persoane nu se administrează ser
antitetanic, excepție fac politraumatizații gravi cu stare de șoc și hemoragie, la care se
administrează o doză unică ser antitetanic 3000-15.000UAI.
la persoanele nevaccinate sau cu vaccinări incomplete :-ser antitetanic 3000-15000UAI
intramuscular în doză unică după desensibilizare
-ATPA intramuscular în altă zonă decât serul antitetanic in doză de o,5 ml.

Schema de desensibilizare:
- se injectează subcutanat 0,1ml. Sol 1/10 Ser antitetanic+ ser fiziologic.
- Se așteaptă 30min.
Dacă nu apar reacții locale și generale se injecteză subcutanat încă 1 ml ser
antitetanic.Se așteaptă 30min.
Dacă nu apar reacții locale și generale se administrează restul cantității de ser antitetanic
Asistenta medicală va avea pregătită trusa de urgență pentru tratarea eventualelor
accidente serice( șoc anafilactic)

Imobilizarea definitiva a fracturilor

Tipuri de imobilizare definitiva :
I. Metoda ortopedica se indica în fracturile simple cu sau fara deplasare și se efectueaza
prin:
• reducerea fracturii sub anestezie locala sau generala medicul stabileste; reducerea
se face prin extensie - tractjune si contraextensie;
• imobilizare in aparat gipsat, care trebuie sa întruneasca urmatoarele calitati:
• sa fie bine mulat;
• sa cuprinda articulatja de deasupra si dedesubtul focarului de fractura;
• sa lase extremitatile membrelor libere pentru a se asigura circulatia; sa nu
fie prea strans; sa fie aplicat in pozifie functionala.
3
 • dupa scoaterea aparatului gipsat recuperearea functionala.
II. Metoda extensiei continue se foloseste în cazul fracturilor complicate cominutive cu
traiect oblic sau spiroid si cu deplasare.
• Mijloace de extensie: sistem compus din broșa, potcoava, cablu, scripeti,
greutati.
• Contraextensia se realizeaza prin înclinarea patului și greutati.
• Extensia continua poate dura 2 - 3 saptamani reducerea facandu-se treptat.
• Atele speciale: tip Braun- Bohler, tip Rieunau, cu tractjune bipolara.
III. Metoda functionala de tratament urmareste salvarea vietji bolnavului fara a trata
fractura.
IV. lntervenția chirurgicala este o metoda de tratament indicata în :
• fracturi care nu se pot reduce, fracturi asociate cu leziuni ale vaselor si nervilor,
fracturi cu multiple focare.

Ingrijirea pacientului imobilizat în aparat gipsat

Aparatele gipsate imobilizează bolnavul ceea ce poate duce la atrofii
musculare,favorizează formarea trombozelor și emboliilor, de aceea în cazul imobilizări
membrelor inferioare, unde este posibil, se aplică aparat gipst pentru mers.
Un aparat gipsat incorect aplicat poate duce la escare de decubit, necroze ,paralizii,
sau vindecări în poziții vicioase a osului.
Se urmărește:
 apariția durerii, apare când reducerea fracturii nu este corectă,când
ap.gipsat este scurt și nu asigură imobilizarea capetelor osoase rupte,
 culoarea tegumentelor din jurul ap.gipsat, care în caz de stază sunt
ceanotice și în caz de ischemie palide
 temperatura si aspectul extremităților (degetelor)
 mișcarea la nivelul segmentelor distale( tulburări în mișcarea degetelor
indică compresiunea sau lezarea unor trunchiuri nervoase)
 mirosul emanat la nivelul aparatului gipsat( mirosul fetid denotă
prezența escarei de decubit sau infecția plagii)
Asistenta medicală:
- ajută pacientul în satisfacerea nevoilor fundamentale
- aplică măsurile de combatere a efectelor imobilizării

4
 - educă pacientul asupra modului de folosire a mijloacelor auxiliare de deplasare și de
schimbare a poziției, modului de efectuare a unor mișcări fără a pejudicia procesul de
vindecare
- îl ajută să efectueze exerciții în perioada de recuperare

Îngrijirea pacientului cu extensie, tracțiune

- verificarea frecventă a dispozitivului de tracțiune

- verificarea poziției membrului
- urmărirea culorii și temperaturii membrelor, sesizarea oricăror modificări apărute
- aplicarea măsurilor de prevenire a complicațiilor imobilizării
- ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale
- încurajarea pacientului
- educația pacientului:- necesitatea tracțiunii pt. vindecarea membrului
- modul de realizarea a amplitudinii mișcărilor permise
- poziționarea corectă a corpului în timpul tracțiunii

Îngrijirea pacientului cu amputație

- suport pshihic al pacientului și familiei

- educarea pacientului în ceea ce peivește modul de pansare a bontului
și prevenirea contracturilor prin poziționarea corectă a segmentului.

TRAUMATISMELE TORACICE
Clasificarea traumatismelor toracice:
-închise - contuzii; fracturi ale scheletului - stern, coaste - volet toracic, vertebre
-deschise - plăgile toracice asocite cu fracturi .

Manifestări de dependenţă(semne şi simptome)

 durerea are drept consecinţă limitarea expansiunii toracice atât la
hemitoracele lezat cât şi la cel sănătos, reduce frecvenţa şi eficienţa tusei ceea ce
constituie un risc de complicaţii infecţii; toracele nu poate fi pus în repaus total după
traumatisme deoarece trebuie să asigure respiraţia

5
  obstrucţia căilor aeriene prin hipersecreţie, hemoragie, edem
pulmonar sau spasm bronşic;
 tulburări respiratorii - insuficienţă respiratorie acută;
 tulburări cardiace - tahicardie, fibrilaţie, semne de insuficienţă
cardiacă.
Contuziile toracice sunt leziuni simple care nu pun în pericol viaţa pacientulu vindecă
fără sechele ; este necesară o radiografie pentru a se stabili diagnosticul;- îngrijiri : calmarea
durerii cu analgezice; repaus câteva zile.

Fracturile costale pot fi:

 simple în lemn verde (fisură) mai ales la copii, la o singură coastă sau
la mai multe fără deplasare; se vindeca în 20 zile cu sau fără tratament.
Fracturile sternului sunt provocate fie prin acţiune directă, indirectă, prin flexie sau
extensie forţată; se consolidează în 30 - 40 de zile, probleme de dependenţă : durere în punct
fix, tumefacţie şi echimoză.
Voletele costale sunt leziuni traumatice ale peretelui toracic.Voletul costal reprezintă
înteruperea continuităţii şi rigidităţii cutiei toracice prin fracturarea coastelor (1, 2, 3) sau a
sternului şi coastelor uni sau bilaterale;
Manifestari de dependenţă(semne şi simptome)
 durere
 insuficienţă respiratorie acută;
 respiraţie paradoxală care apare în voletele anterioare
mobile(inversarea mişcării peretelui toracic în timpul inspirului şi expirului);
 hipoxie şi hipercapnie secundară.

Intervenţii de urgenţă în traumatismele toracice:

La locul accidentului:
 dezobstruarea rapidă a căilor aeriene superioare;
 blocarea voletului costal mobil; obturarea plăgilor toracice deschise şi
penetrante cu un strat gros de comprese tifon, vată, peste care se aplică o folie de
plastic şi se fixeză cu benzi leucoplast;

6
  hemostază provizorie; oxigenoterapie; transport la spital cu ambulanţe
echipate corespunzător cu sursă de oxigen, trusă de intubaţie(IOT),
monitor,defibrilator.

In spital în secţia de chirurgie toracică se practică:

 Monitorizarea functii respiratorii;
 evacuarea revărsatelor aeriene, hemoragice, drenajul colecţiilor
lichidiene;
 permeabilizare căilor aeriene;
 hemostază chirurgicală: toracotomie reparatorie, sutura plăgilor
arborelui traheobronşic, parenchimului pulmonar, refacerea diafragmului.