Cazuri-Clinice-Exmen CHIRURGIE

Bilet Nr.
În timpul exploziei o persoană a suferit o leziune a brațului stâng în 1/3 medie. E adus la clinică în
stare gravă peste 3 ore de la traumatism. Pulsul 104 bătăi/1 min. La braţ este aplicat garoul.
Pansamentul e îmbibat cu sânge, e ferit. Se determină o plagă 4X3 cm. Hemoragie în plagă nu este.
Membrul toracic este fixat cu imobilizare moale, cu eșarfă. Se determină o diformitatea brațului.
1. Care este diagnosticul ?

 Fractură diafizară deschisă de humerus (cu manifestări de șoc traumatic, faza torpidă, gr
2 (stare gravă, puls 100-130) – explozie, deci pot fi și alte leziuni)
2. Greşelile asistenţei medicale ?
 Nu știm când a fost aplicat garoul de cât timp este aplicat garoul
 Nu știm dacă a fost administrate medicația antalgică
 Imobilizarea moale - Primul ajutor constă în imobilizarea cu două aţele de o parte şi de
alta a braţului fixate cu o faşă, iar antebraţul este atârnat de gât cu o eşarfă
3. Asistenţa medicală la etapa spitalicească:
 tratamentul ortopedic:
o Reducerea ortopedică de urgență:
 bolnavul aşezat pe un scaun cu axila sprijinită de spătarul acestuia,
protejată de o pelotă de vată şi cotul flectat la 90°. Se exercită o
presiune pe antebraţ corectându-se rotaţia şi angularea fragmentelor.
o Imobilizarea se face cu atelă ghipsată înaltă, aparat ghipsat toraco-brahial, atelă
tip Sarmiento pe 8–10 săptămâni.
 Tratamentul chirurgical este indicat în fracturile deschise, ireductibile, cu interpoziţia
ţesuturilor moi, în cele etajate şi complicate cu lezarea n. radial:
o reducerea deschisă a fragmentelor şi osteosinteza cu tijă centromedulară, placă
înşurubată, osteosinteza extrafocală cu aparat extern (Ilizarov, tijat sau
combinat).
1. Comentați R-grama:
 Cotilul este fracturat, capul femoral protuzionează central, în bazin
2. Care este D-cul ?
 Fractură acetabulară cu protruzia capului femoral (Fractură de cotil tip B1)
CLASIFICAREA FRACTURILOR DE ACETABULUM:
 Tipul A – fractura unei coloane, cealaltă rămânând intactă:
o A1 – fractura marginii posterioare a cotilului;
o A2 – fractura coloanei posterioare;
o A3 – fractura marginii anterioare a cotilului şi a coloanei anterioare.
 Tipul B – fracturi transversale, în care plafonul este fixat cu osul iliac:
o B1 – fracturi transversale cu fractura marginii posterioare a cotilului
o B2 – fractura în „T” a cotilului;
o B3 – fracturi ale coloanei anterioare, concomitent cu fractura transversală a coloanei
posterioare.
 Tipul C – fracturi ale ambelor coloane:
o C1 – fractura coloanei anterioare, inclusiv până la creasta iliacă;
o C2 – fractura coloanei anterioare cu fracturi ale aripii iliace;
o C3 – fracturi ale coloanei posterioare, linia de fractură ajungând la articulaţia
sacroiliacă.
3. Cum se va aplica tracția continuă ?

 Tracțiune continuă a membrului de partea afectată
 Tracțiune se face prioritar și primar pe axul colului femoral (medial-inferior), timp de 2-3
zile și verificarea prin radiografie a corectitudinii repoziției
 Ulterior se face tracțiune pe axul diafizei femurului pentru stabilizare
 Tracţiunea este menţinută 6-8 săptămâni, iar încărcarea pe membrul inferior afectat se
va face la 3-4 luni de la accident.
4. Care este tratamentul specializat ?
 Tratamentul chirurgical:
o Se efectuează osteosinteza internă cu plăci (în rebordurile cotiloide, simfiza
pubiană, aripa iliacă), cu şuruburi (în rebordul cotiloid), sau osteosinteza cu
aparate externe – broşe sau tije
Bilet Nr.2
În salon, medicul pediatru a observat la băiețelul M. Că din ambele părţi călcâile sunt ridicate,
antipiciorul se găseşte în poziţie de flexie plantară, extenzia în articulaţia talocrurală este imposibilă,
antipiciorul este în poziţie de adducţie, marginea laterală este rotungită, deplasată în jos.
1. Diagnosticul D-voastră ?
 Piciorul echino-varus congenital
2. Care este gradul afecţiunii ? Grava- extenzia în articulaţia talocrurală este imposibilă
3. Care este conduita de tratament la copil până la vârsta de 3-4 săptămâni ?
 proceduri fizioterapeutice (băi călduţe, aplicaţii de parafină sau ozocherit, masaj al
musculaturii gambei şi piciorului, gimnastică curativă )
 Tratament ortopedic: reducerea manuală a deformaţiei şi stabilizarea poziţiei obţinute
cu ajutorul cizmuliţelor ghipsate, atelelor
 La început, se corectează supinaţia plantară şi adducţia, apoi şi echinul
 Aparat gipsat 2 luni se schimba fiecare 7-10 zile, control radiologic
 Toţi bolnavii cu picior echino-varus folosesc după tratament încălţăminte ortopedică
timp de 2 ani.
4. Care este conduita de tratament la copil după vârsta de 3-4 săptămâni ?
 Tratament chirgical:
o Intervenții la aparatul capsule-ligamentar și tendoanele mușchilor în hipertonus
o Intervenții la aparatul osos: rezecție în clin, artrodeză triplă
 Fractura la nivelul masivului trohanterian (traiectul fracturii de sus in jos, din afara
inauntru)
 Fractură trohanteriană Evans tip I. 4
Tipul I:
1) fracturi fără deplasare, cu linia de fractură oblică de jos în sus la nivelul regiunii trohanteriene;
sunt fracturi stabile;
2) fracturi cu deplasare, reductibile; sunt stabile datorită menţinerii integrităţii corticalei interne;
3) fracturi cu deplasare, ireductibile; sunt instabile din cauza pierderii rezistenţei corticalei
interne;
4) fracturi cominutive; instabile, deoarece corticalele sunt fragmentate.
Tipul II: fracturi cu oblicitatea liniei de fractură inversă tipului I. Sunt instabile

 tracţiune scheletică continuă pe parcursul a 6–8 săptămâni, apoi o imobilizare în ban-
daj ghipsat circular pelvioplantar de până la 3 luni.
 Condili femurului/ tuberozitate tibiei
 Tratament chirurgical:
o Operaţia are drept scop reducerea cu precizie a fragmentelor şi stabilizarea
fracturii
o În cazul în care reducerea închisă a fragmentelor este imposibilă, se recurge la
reducerea sângerândă a fragmentelor.
o A doua etapă a actului chirurgical este fixarea fragmentelor reduse. În acest
scop se folosesc:
 placă-lamă AO
 placă şi şuruburi prin compresiune;
 cuiul Gama
 HDS (High Dinamic Screw);
 tije elastice Ender.
Bilet Nr.3
Cu un transport sanitar a fost adus un militar cu leziune prin armă de foc a regiunii femurale pe
dreapta 1/3 proximală. La internare starea pacientului e gravă. Pacientul conștient, dar într-o stare de
inhibiție, la întrebări răspunde cu întârziere şi cu greu. Puls 120 bătăi 1 min., T/A 80/60 mm Hg. Pe
partea internă a coapsei drepte orificiul de intrare cu un diametru de 0,5 cm cu marginile bine
conturate. Pe partea externă -posterioară orificiul de ieșire 7,0 X 4,5 cm cu marginilor rupte,
festonate. Plăgile sângerează moderat. Planta piciorului rece la palpare, pulsul la vasele sanguine
periferice absent, mișcările degetelor pasive -păstrate, dar cele active - absente.
 Șoc traumatic, faza torpidă, gradul II (dupa indexul Algover pulsul/tensiune sistolica)
2. Care este conduita de tratament la etape spitalicească ?
 De ordin local:
o anestezie în focarul fracturii - sol lidocaină sau novacaină 1-2% , trunculară,
rahidiană sau generală
o restituirea provizorie a poziției segmentelor fracturate/luxate pentru
imobilizarea acestor eficiet
o hemostaza locală (în leziuni deschise)
o hipotermie locală, pansament compresiv - pentru profilaxia asimilării rapide de
produse toxice din focar
o profilaxia proceselor infecțioase în (leziunile deschise) - pansamente antiseptice,
antibiotice: infiltrare locală sau cu acțiune generală
 De ordin general:
o restituirea vol de sânge circulator: transfuzii de sânge sau componente ale
sângelui (plasmă, albumină, masă eritrocitară), perfuzii cu sol coloidale
(poliglucină, reopoliglucină), cristaloide (NaCl 0,9%), sol Ringer, etc
o tratament analgezic și preparate cu acțiune asupre SNC (preparate neurotrope:
opioide și neopioide, tranchilizante, sedative, blocaje cu anestezie, etc)
o menținerea sistemului de transport O2 (aceleași utilizate pt restituirea vol de
sânge circulant)
o compensarea activității cardiace și vasculare (preparate cardiotonice: glicozide
cardiace, stimulatoare ale fn cardiace, vasoconstrictoare: noradrenalina,
dopamina)
o restabilirea metab proteic și carbonic (sol glucoză 5-40%, plasmă, etc)
o lichidarea hipoxiei (oxigen prin cateter nazal, ventilație mecanică)
o normalizarea ativității endocrine (CS)
o restabilirea funcției renale (diuretice osmotice: manitol)
o corecția EAB și dereglărilor electrolitice (perfuzii cu substituirnți cristaloizi,
soluții tampon, soluții NaHCO3)
o tratamentul hipercoacubilității (anticoagulante)
o combaterea intoxicației (hemosorbție, hemodeză, polideză)
 fractura treimii proximale-medii a diafizei ulnei
 luxaţia anterioară a capului radial
 Fractura-luxatie Monteggia-Stănciulescu (forma cu luxația anterioară)
3. Tipul leziunii ?
 Fractura-luxatie
 Tratamentul ortopedic este indicat în fracturile-luxaţii reductibile şi stabile, cu o
ulterioară aplicare a aparatului ghipsat pe un termen de 1,5 luni
 Se poate încerca o reducere ortopedică a luxaţiei capului radial prin compresiune pe
acesta, însă reducerea nu se menţine motiv pentru care tratamentul de bază rămâne cel
chirurgical
 Tratamentul chirurgical include: reducerea fracturii cubitusului şi osteosinteza cu placă
cu şurub, tijă centromedulară şi aparat extern. Capul osului radial redus în articulaţie se
fixează prin artrosinteza cu broşe Kirshner.
 După reducerea şi fixarea chirurgicală a fracturilor diafizei ulnei capul radial se repune
aproape automat.
Bilet Nr.4
O doamnă în etate s-a alunecat în stradă şi a căzut cu sprijin în mâna dreaptă în extenzie. Acuză dureri
în regiunea articulației pumnului. Obiectiv: edem moderat în regiunea articulației radiocarpiene,
dureri acute la mișcări. Diformitatea articulaţiei pumnului tip ”baionetă”. Efortul axial cu dureri acute
în pumn.
 fractura Colles (fractură supraarticulară a epifizei distale a radiusului, al cărei traiect este
situat la circa 20-25 mm deasupra articulaţiei radiocarpiene)
Clasificarea propusă de A. Kapangi (1987), care conţine şi recomandări de tratament pentru fiecare tip
de fractură:
o Tiupul 0. Fractură fără deplasare. Se recomandă tratament ortopedic, imobilizare în atelă
ghipsată.
o Tipul 1. Fractură extensorică cu sau fără fractura stiloidei ulnei. Fractura tip Pouteau-Colles.
Fractura cu compresie- extensie şi deplasare posteriodorsală a fragmentului distal. Se
recomandă osteosinteza intrafocară clasică după procedeul Kapandji
o Tiupul 2. Fractură extensorică cu un fragment suplimentar. Este o fractură de tipul Pouteau
Colles cu un fragment suplimentar medioposterior, mai rar anterior. Se recomandă
osteosinte- ză intrafocară cu două broşe a fragmentului de bază şi cu o broşă suplimentară a
fragmentului medioposterior. Dacă fragmentul suplimentar este anteromedial, atunci şi broşa
suplimentară va fi anteromedială.
o Tipul 3. Fractură supra-intraarticulară cu traiect intraarticular frontal. Mai frecvent aceste
fracturi sunt cu deplasare unghiulară a fragmentului posterior. Se recomandă osteosinteză
intrafocară, dar manipulările vor fi efectuate fin, pentru a evita ,,transformarea” în fractură
flexorie
o Tipul 4. Fractură supra-intraarticulară cu traiect intraarticular sagital. Se formează două
fragmente distale: medial şi lateral. Se recomandă osteosinteză intrafocară, dar primele două
broşe trebuie să stabilizeze fragmentul stiloidian, iar pentru reducerea şi fixarea
fragmentului medial pot fi folosite a treia şi a patra broşă
o Tipul 5. Fractura stiloidei radiale (totală sau parţială), de tipul Hutchinson. Se recomandă
osteosinteza intrafocară cu 2 broşe introduse perpendicular cu linia de fractură
o Tipul 6. Fractura marginii posterioare (de tipul Rhea- Barton) a osului radial este o fractură
cu subluxarea sau luxarea posterioară a mâinii. Se recomandă osteosinteză intrafocară cu
două broşe introduse conform procedeului clasic Kapandji
o Tipul 7. Fractura marginii anterioare, cu subluxarea sau luxarea anterioară a mâinii, tip
Letenneur. Se poate recomanda osteosinteză intrafocară ,,inversată” cu două broşe, dar
numai cu respectarea topografiei anatomice a pachetului neurovascular la acest nivel
o Tipul 8. Fractură flexorie a metaepifizei distale a osului radial de tipul Goyrand-Smith.
Fractură cu compresie-flexie şi deplasare anterioară. Se poate recomanda osteosinteză
intrafocară ,,inversată” cu broşe, dar numai cu respectarea şi protejarea anato- miei
topografice a pachetului neurovascular.
o Tipul 9. Fractură supraarticulară ,,în cruce”, cu două planuri încrucişate. Se recomandă
osteosinteză deschisă cu placă în- şurubată, în unele cazuri folosind chiar şi două căi de acces.
o Tipul 10. Fractura extremităţii inferioare a ambelor oase ale antebraţului. Fractura
supraintraarticulară cominutivă a metaepifizei distale a osului radial concomitent cu fractura
extremităţii distale a ulnei. Se recomandă osteosinteză deschisă a ambelor oase ale
antebraţului.
o Tipul 11. Fractură vicios consolidată a osului radial. Se recomandă osteotomie (osteoclazie)
cu osteosinteză osteoplastică a fragmentelor.
2. Ce investigații suplimentare o să numiți ?

 radiografie in doua incidente
3. Tactica de tratament ?
 Tratamentul ortopedic:
o Fracturile fără deplasare se tratează prin imobilizare cu atelă ghipsată, cu fixarea
mâinii în poziţie funcţională pe 4 săptămâni.
o În cazul deplasării fragmentelor: Reducerea ortopedică, sub anestezie
intrafocară cu soluţie de novocaină (lidocaină) 1% – 10–15 ml, introdusă în
hematomul interfragmentar prin tracţie longitudinală, cu flexia mâinii
 Tratamentul chirurgical constă în reducerea sângerândă a fragmentelor şi osteosinteza
cu broşe, şuruburi în fracturile stiloidiene şi marginale
 în fracturile Colles şi Smith instabile prioritatea în tratament îi revine osteosintezei
intrafocare Kapangi, urmată de reeducarea funcţională imediată
 Fractură la nivelul colului
femural
 fractura colului femurului
mediocervicala ? garden 4
Clasificarea anatomo-topografică (Delbert) :

 subcapitale;
 mediocervicale;
 cervicotrohanteriene (bazale, bazicervicale).
Clasificarea clinico-radiografică Garden rezultă din aspectul radiologic al liniilor trabeculare, din
evantaiul de susţinere al lui Delbert în imaginea radiologică anteroposterioară:
 Garden I – fracturi incomplete. Corticala superioară se fracturează, impactându-se în capul
femural, iar corticala inferioară rămâne întreagă, cortexul nefracturat asigură vascularizarea
fragmentului proximal.
 Garden II – fracturi complete fără dislocare. Prognosticul pentru regenerare este favorabil.
 Garden III – fracturi complete cu angulaţia traveelor în varus, la care se mai speră că
fragmentul proximal s-ar nutri prin vasele sinoviei parţial rămase întregi, rezervaţi în
declararea prognosticului de regenerare.
 Garden IV – fracturi cu dislocare totală, unde sinovia este distrusă împreună cu sistemele
vasculare retinacular şi endostal.
Clasificarea biomecanică (Pawels):
 cu unghi de până la 30º;
 cu unghi între 30º şi 50º
 cu unghi între 50º şi 70º.
 Tratamentul la locul accidentului constă din aplicarea unei imobilizări, analgezice,
transportare în secţia ortopedie. În timpul transportării, planta se va menţine în poziţie
verticală uşor rotată în exterior (10–15º). Transportarea pacientului cu piciorul rotat
extern până la ,,culcat” cauzează dereglarea circuitului vascular retinacular la nivelul
colului fracturat, prin traumatizarea în plus a sinoviei articulare de fragmentele colului
 Tratament ortopedic:
o imposibilă intervenţia chirurgicală
o reducerea fracturii și imobilizare
o reducerea fragmentelor şi osteosinteza lor în poziţie redusă:
 şuruburi AO pentru os spongios;
 şuruburi AO canulate;
 şuruburi cu compresiune HDS (High Dinamic Screw);
 lamă-placă;
 osteosinteză cu compresiune prin aplicarea şurubului cu resort
o endoprotezarea: hemiartroplastia – cu proteză monopolară, bipolară,
bicompartimentală, sau artroplastia totată – cu proteze de diverse modele
Bilet Nr.5
La punctul medical s-a adresat un tânăr de 28 de ani, care cu 3 ore în urmă a fost agresat de un
necunoscut cu un băț. Apărându-se a opus antebrațul peste care a fost lovit. Se determină
diformitatea antebrațului treimea media, partea posteromedială, un unghi deschis posterior. Pronația
supinația este dereglată ...
 Fractura diafizei antebratului (ambele oase pentru ca este deformatie)
 radiografie in doua incidente
 Tratamentul orthopedic:
o este indicat în fracturile fără deplasare sau cu deplasare minimă, în fracturile în
care trebuie redusă numai angulaţia
o Reducerea ortopedică se va efectua prin tracţiune pe mână cu contraextensia
asigurată printr-o chingă situată la nivelul cotului
o După reducere se va practica imobilizarea în aparat gipsat brahio-palmar
o Osteosinteza se poate face cu:
 tije intramedulare (tija Rush) sau broşe Kirschner pentru ulnă
 plăci şi şuruburi pentru radius
 plăcile şi şuruburile pot fi utilizate şi pentru ulnă şi este de preferat să se
aplicate cu ajutorul dispozitivului de compactare de tip Miiller
 Fractura bazinului, cu disjuncția simfizei pubiene (și posibil luxație în artculația
sacroiliacă stângă)
 fractura cu deformarea inelului pelvian: Fractura dublă a arcului pelvin anterior şi
posterior (fractura „cărţii deschise") B1 - ?
 Tipul C – fracturi pelvine cu instabilitate în rotaţie şi verticală. Se caracterizează prin
dereglarea completă a inelului pelvin, fracturi ale complexului anterior şi posterior, prin
leziuni ale articulaţiilor sacroiliace uni- sau bilateral, ale simfizei pubiene etc.:
o C1 – fracturi unilaterale, cu instabilitate orizontală şi verticală; ?
CLASIFICAREA FRACTURILOR DE BAZIN:
I. Fracturi izolate ale bazinului care nu afecteză inelul pelvin:
1. fracturi prin avulsie (spina iliacă anterosuperioară, spina iliacă anteroinferioară,
tuberozitatea ischiadică)
2. fractura aripii osului iliac (Duvernay)
II. Fracturi care afectează inelul sau centura pelvină:
1. Fractură unică a arcului pelvin anterior (ramura superioară a pubelui şi ramura
ischiopubiană)
2. Fractura dublă a arcului pelvin anterior şi posterior (fractura „cărţii deschise", fractura
„pelvisului suprapus" şi fractura Malgaigne)
3. Fractura bilaterală a arcului pelvin anterior („Straddle Injury").
 Cuprinde toate cele patru ramuri care formează găurile obturatorii şi
delimitează un segment anterior al bazinului care cuprinde şi simfiza pubiană.
Poate cauza leziuni vezicale. Se asociază cu entorsa sacroiliacă
4. Fractura dublă şi bilaterală a bazinului (fractura cvadruplă)
5. Fracturi atipice, încrucişate sau cominutive mai greu de sistematizat
III. Fracturi articulare:
 Sunt produse prin căderi pe trohanter sau prin impactul capului femural
asupra cotilului când genunchiului se loveşte puternic de bordul maşinii
(„sindrom al tabloului de bord")
IV. Disjuncţiile simfizei în sens transversal, vertical sau anteroposterior.
V. Decolările nucleului osos epifizar.
 Decolările nucleului de creştere se produc la nivelul crestei iliace, spinei iliace
anterosuperioare şi tuberozităţii ischiadice.
CLASIFICAREA FRACTURILOR DE BAZIN ÎN FUNCȚIE DE GRADUL DE STABILITATE (M. Tile):

 Tipul A – fracturi stabile cu deplasarea minimă a fragmentelor:
o A1 – fracturi ce nu interesează inelul pelvin: smulgerea spinei iliace antesuperior sau
a tuberozităţii ischiatice – interior
o A2 – fracturi stabile, cu deplasare minimă a inelului pelvin: fracturi uni- sau bilaterale
ale oaselor pubiene, ischiatice, fără deplasarea fragmentelor;
o A3 – fracturi transversale de sacrum, ale vertebrelor coccigiene, fără dereglarea
inelului pelvin
 Tipul B – fracturi instabile în rotaţie orizontală şi stabile vertical, cauzate de acţiuni de
compresiune laterală sau de acţiuni rotatorii asupra pelvisului:
o B1 – „carte deschisă” – ruptură a simfizei pubiene şi a articulaţiei sacroiliace sau
fracturi ale complexului posterior (fracture prin compresie anterioară);
o B2 – compresiune laterală, de aceeaşi parte, asemănătoare cu o „carte închisă”
(„overlapping pelvis");
o B3 – compresiune laterală-controlaterală în „toartă de găleată”
o C1 – fracturi unilaterale, cu instabilitate orizontală şi verticală;
o C2 – fracturi bilaterale ale oaselor pelvine, cu instabilitate orizontală şi verticală;
o C3 – fracturi C1 şi C2 concomitente cu fracturi ale acetabulumului
 În fracturile de tipul B tratamentul ortopedic se efectuează în regim de pat, prin
instalarea bolnavului în hamac (sub hamac să fie posibilă de pus mâna) cu capetele
încrucişate (tipul B1) sau neîncrucişate (tipul B2), pe o durată de 6–8 săptămâni
o în 3-4 săptămâni după ce ţesuturile moi s-au vindecat, hamacul este scos şi
înlocuit cu un aparat gipsat pelvigambier după care poate fi început tratamentul
ambulator.
 În fracturile pelvine de tipul C, tratamentul ortopedic vizează tracţiunea scheletică de
ambele membre inferioare, pentru a obţine reducerea sau pregătirea pentru
tratamentul chirurgical
o internă cu plăci (în rebordurile cotiloide, simfiza pubiană, aripa iliacă), cu
şuruburi (în rebordul cotiloid), sau osteosinteza cu aparate externe – broşe sau
tije
 regim de pat în poziţia Volkovici: 2–3 săptămâni – în fracturile unilaterale ale spinelor
iliace, ramurilor oaselor pubiene, ischionului şi 5–6 săptămâni – în cele bilaterale.
Bilet Nr. 6
Un tânăr apărându-se de o lovitură cu un obiect dur ca protecție a opus antebrațul în flexie în cot.
Vizual: în 1/3 medie a antebrațului un hematom subcutanat şi o deformație nepronunțată partea
ulnară. Palparea - durei locale. Efortul axial cu dureri acute, mișcările în articulație cotului limitate din
cauza durerilor acute
1. Diagnosticul D-voastră ? fractura inchisa a antebratului izolata (ulnei)
2. Ce investigații suplimentare o să indicați ? radiografie 2 incidente
 In fracturile fără deplasare se practică un tratament ortopedic prin imobilizare în aparat
gipsat brahio-palmar timp de 4 săptămâni pentru ulnă şi 6 săptămâni pentru radius.
 In fracturile cu deplasare transversală se va încerca reducerea ortopedică şi imobilizarea
în aparat gipsat brahio-palmar 4-6 săptămâni cu cotul în flexie de 90°. Dacă nu se obţine
reducerea se va practica tratamentul chirurgical.
 In fracturile instabile (oblice, spiroide) cu deplasare şi în fracturile transversale în care
nu am reuşit reducerea se instituie un tratament chirurgical prin reducere deschisă şi
fixare internă cu placă şi şuruburi (fig. 202) cu compactor tip Miiller. Pentru ulnă se
poate folosi şi tija centromedulară Rush sau broşă centromedulară Kirschner
 Întreruperea discontinuității femurului la nivelul epifizei distale
 fractura femurului epifiza distala supracondiliana cu dislocare
Clasificarea fracturilor supracondiliene:  fără deplasare;  cu dislocare;  cu impactare;  cominutive.
3. Ce complicații pot surveni ?
 Locale imediate: deschiderea focarului; lezarea nervului sciatic popliteu extern; lezarea
arterei poplitee.
 Locale tardive: consolidare vicioasă; redoare de genunchi; pseudoartroză; osteite
cronice
4. De ce investigații aveți nevoie ? radiografie, rmn,
 La locul accidentului se recomandă imobilizare, analgezice. În cazul fracturilor deschise
sau al leziunilor vasculonervoase, se aplică garou şi pansament compresiv.
 În staţionar – blocaj analgezic, tracţiune scheletică, puncţia articulaţiei genunchiului cu
evacuarea hemartrozei
o reducerea deschisă şi osteosinteza fragmentelor în poziţie redusă
o placă-lamă AO la 90; placă condiliană la 95; osteosinteză combinată (placă-
lamă cu şuruburi şi, suplimentar, şuruburi pentru os spongios); şuruburi pentru
os spongios
o prin tracţie continuă, până la formarea unui calus primar, cu imobilizare ghipsat.
o În timpul tracţiei se vor lua în considerare forţele care formează angulaţia
fragmentelor descrise mai sus. De aceea, tracţia se va aplica de tuberozitatea
tibiei cu membrul inferior pe o atelă, cu o flexie moderată a gambei.
Bilet Nr. 7
La serviciu un tânăr este lovit cu manivela mașinii peste antebrațul stâng. Obiectiv: edem moderat 1/3
medie a antebrațului, partea radială o echimoză. Efortul axial cu dureri acute. Mișcările în articulația
pumnului limitate, cu dureri acute.
1. Diagnosticul D-voastră ? fractura izolata a radiusului in treime medie
2. Ce investigații suplimentare o să numiți ? radiografie 2 incidențe
 In fracturile fără deplasare se practică un tratament ortopedic prin imobilizare în aparat
gipsat brahio-palmar timp de 4 săptămâni pentru ulnă şi 6 săptămâni pentru radius.
 In fracturile cu deplasare transversală se va încerca reducerea ortopedică şi imobilizarea
în aparat gipsat brahio-palmar 4-6 săptămâni cu cotul în flexie de 90°. Dacă nu se obţine
reducerea se va practica tratamentul chirurgical.
 In fracturile instabile (oblice, spiroide) cu deplasare şi în fracturile transversale în care nu
am reuşit reducerea se instituie un tratament chirurgical prin reducere deschisă şi fixare
internă cu placă şi şuruburi cu compactor tip Miiller. Pentru ulnă se poate folosi şi tija
centromedulară Rush sau broşă centromedulară Kirschner
 Întrerupere continuității la nivelul maleolei mediale
 Fractura maleolei mediale tip A
Clasificarea Weber-Danis
Tipul A – rezultă prin rotaţia internă a talusului:
 A1 – fractura vârfului maleolei fibulare ori a întregii maleole;
 A2– A1+ fractura maleolei mediale;
 A3 – A1 + fractura verticală a maleolei mediale la joncţiune epifizo-maleolară.
Tipul B – rezultă prin rotaţia externă a talusului, provocând leziuni transsindesmoziene:
 B1 – alongarea sau smulgerea apicală a ligamentului deltoid şi fractura oblică
transsindesmoziană a maleolei externe;
 B2 – B1 + fractura transversală a maleolei mediale;
 B3 – B1 + fractura oblică a maleolei mediale la nivelul joncţiunii epifizo-maleolare şi asociată
cu smulgeri osoase din plafonul tibial.
Tipul C – fracturi instabile ce se extind extraarticular prin fracturarea înaltă a fibulei şi lezarea de
fiecare dată a sindesmozei tibio-peroniere:
 C1– fractura fibulei, leziunea sindesmoziană-tibioperonieră şi ruperea ligamentului deltoid;
 C2– fractura fibulei, leziunea sindesmoziană-tibioperonieră şi fractura transversală a maleolei
mediale;
 C3 – fractura fibulei, leziunea sindesmoziană-tibioperonieră şi fractura oblică a maleolei
mediale.
3. Care este mecanismul leziunii ?

 Pronație forțată
 In fracturile de tip A când este fracturată parţial numai maleola peronieră se poate face
un tratament la fel ca în entorsa de gleznă, cu imobilizare în aparat gipsat gambiero-
plantar 3-4 săptămâni.

Bilet Nr: 8
În clinică este adus un militar în stare gravă cu leziunea prin armă de foc a femurului stâng. Leziunea
este oarbă primită cu 8 ore în urmă. La punctul medical i s-a administrat preparate analgezic, s-a
aplicat atela Cramer. La internare puls 120 pe 1 min. T/A 80 / 60 mm Hg. Pansamentul şi hainele sunt
abundent îmbibate cu sânge. Atela Cramer s-a slăbit.
1. Ce complicație s-a manifestat la rănit?
 Șoc traumatic faza torpidă, gradul 2
2. Care sunt greșelile în asistența medicală la etapa prespitalicească ?
 La etapa prespitaliceasca nu a fost oprita sangerarea și nu a fost asigurata dezinfectarea
ranii cu amplicarea pansamentului steril pentru a preveni complicațiile
3. Diagnosticul D-voastră?
 Leziunea mecanica prin arma de foc a femurului stâng , agravat cu socul traumatic în
faza torpida de gradul 2.

 H
 Pe radiograma evedentiam luxatia anterioara a genunchiului cu deplasarea gambei spre
anterior
 platoul tibial se situează înaintea condililor femurali, iar rotula – pe faţa articulară a
tibiei
 Luxatia anterioara a genunchiului
 Sunt însoţite de rupturi ale capsulei posterioare, ligamentelor încrucişate, muşchilor
gemeni şi elongări ale nervului peronier comun. Platoul tibial se găseşte înaintea
condililor femurali, rotula se găseşte pe faţa articulară a tibiei, iar ligamentele colaterale
rămân intacte. Condilii femurali bombează în spaţiul popliteu putând fi puşi în evidenţă
prin palpare. Atitudinea gambei este în extensie sau în semiflexie iar scurtarea
membrului inferior este de aproximativ 2 cm.
3. Ce complicații pot surveni ?
 Complicaţii locale imediate
o Complicaţii vasculare prin comprimarea vaselor poplitee cu dispariţia pulsului la
artera pedioasă şi tibială posterioară
o Complicaţii nervoase prin elongarea nervului peronier comun mai ales în
luxaţiile anterioare, traduse prin parestezii şi imposibilitatea extensiei piciorului.
o Leziuni ale meniscurilor şi ligamentelor încrucişate care vor fi rezolvate ulterior
după reducerea luxaţiei prin meniscectomii şi repararea ligamentului respectiv.
o Asocierea cu fracturi, mai ales ale eminenţelor intercondiliene şi ale platourilor
tibiale
o Leziuni musculare ale gemenilor (gastrocnemieni), popliteului şi vastului intern,
care nu prezintă o gravitate deosebită, doar leziunea tendonului bicepsului
impunând o sutură.
o Deschiderea luxaţiei este gravă, din cauza riscului infecţiei.
o Ireductibilitatea luxaţiei, datorită pătrunderii tendoanelor în şanţul
intercondilian.
 Complicaţii locale tardive:
o redori articulare;
o genunchiul lax post-traumatic, în urma lipsei cicatrizării capsulei şi ligamentelor;
o luxaţii vechi;
o luxaţii recidivante, mai rar;
o gonartroza în urma consolidărilor vicioase după luxaţii asociate cu fracturi;
o miozita osificantă - complicaţie foarte rară.
 Este obligatorie efectuarea puncţiilor articulare repetate, cu evacuarea lichidului
hemoragic acumulat în urma traumatismului
 Luxaţia trebuie redusă în urgenţă sub anestezie generală sau rahidiană, pe cale inversă
luxaţiei:
o In luxaţia anterioară se va face o tracţiune lentă a tibiei însoţită de flexia
progresivă a gambei şi presiune pe partea proeminentă a platoului tibial.
o menţinerea segmentului în poziţie redusă se face prin aplicarea unui bandaj
ghipsat sau prin tracţiune scheletică continuă pe 3 săptămâni, apoi a unui aparat
ghipsat femuropodal încă pe 3 săptămâni
 tratamentul chirurgical:
o meniscectomia artroscopică, care poate rezolva o largă varietate de leziuni –
începând cu cele ale meniscului şi până la tehnicile complicate de reconstrucţie
a ligamentelor
Bilet Nr: 9
Autocarul în viteză s-a deplasat de pe drum şi s-a răsturnat de câteva ori. Unul din pasageri s-a ales cu
un traumatism al articulației șoldului drept. Dureri, nu se poate sprijini pe picior. La examinarea
vizuală: articulația susnumită este deformată, membrul pelvian puțin flectat în articulația șoldului şi
genunchiului, adducție. Mișcările active în articulație lipsesc, cele pasive - cu elasticitate. Piciorul este
scurtat
 luxaţia posterioară înaltă sau iliacă
o membrul inferior este în uşoară flexie, adducţie şi rotaţie internă
o Capul femural se palpează în fosa iliacă externă, scurtarea membrului inferior
atinge 6-7 cm, iar marele trohanter este deasupra liniei Nelaton-Roser.
o Mişcările de abducţie şi rotaţie externă ale coapsei sunt imposibile.
I. Luxaţii tipice. Când ligamentul ilio-femural al lui Bertin este păstrat. Cuprind următoarele forme:
 Luxaţii anterioare
o a. - înaltă (pubiană) - capul femural este situat înaintea ramurii orizontale a pubelui
o b. - joasă (obturatoare) - capul femural este situat înaintea găurii obturatoare
 Luxaţii posterioare
o înaltă (iliacă) - capul femural ascensionează înapoia cotilului în fosa iliacă externă
o joasă (ischiadică) - capul femural este în contact cu tuberozitatea ischiadică
II. Luxaţii atipice. Când ligamentul ilio-femural al lui Bertin este rupt. Cuprind următoarele forme:
 Luxaţia suprapubiană - capul femural este deasupra osului pubian fiind în contact cu
eminenţa iliopectinee
 Luxaţia supracotiloidiană - capul femural se găseşte deasupra cavităţii cotiloidiene
 Luxaţia subspinoasă - capul femural se găseşte sub spina iliacă anteroinferioară;
 Luxaţia perineală - capul femural se găseşte la nivelul ramurii ischionului;
 Luxaţia subischiadică - capul femural se găseşte sub tuberozitatea ischiadică
2. Ce investigaţii suplimentare o să numiţi ?

 radiografie de faţă a bazinului care trebuie completată cu incidenţele 3/4 postero-
externe şi mai ales 3/4 postero-interne, pentru a preciza deplasarea capului femural şi
existenţa unei fracturi associate
 Tomografia computerizată este de asemenea utilă în astfel de situaţii, pentru a evidenţia
micile fragmente detaşate din capul femoral
 reducerea promptă sub anestezie generală sau rahidiană:
o Metodele recomandate pentru reducerea luxaţiilor: posterioare – cele propuse
de Allis, Bigelow, Stimson, Kohler, Kefer
 Dacă luxaţia nu poate fi redusă în anestezie generală, înseamnă că există un obstacol în
calea capului femural şi este necesară reducerea deschisă.
 Aceasta trebuie redusă cât mai rapid posibil, cel mai târziu la 12 ore de la accident.
 Pe radiografie se vizualizează deformitatea cutiei toracice și a coloanei vertebrale, cu
prezența încurbării laterale (mai pronunțată la lombar (dextroconexă?)și cu o curbură
compensatorie superior (dextroconcavă))
 Unghiul deformatiei este aproximativ mai mult de 60 (gradul 4 a scoleozei după
clasificarea lui Cobb-Lippmann)
Gradul I – unghiul deformaţiei scoliotice – 0–15.
Gradul II – 16–30.
Gradul III – 31–60.
Gradul IV – peste 60
 Unghiul Cobb: unghiul diformităţii scoliotice se formează la intersecţia
perpendicularelor pe liniile drepte, trasate de-a lungul plăcilor terminale, cranial şi
caudal, ale vertebrelor neutre
 Scolioză dublă, toracolombară, gradul 4 după Cobb-Lippmann, torsiune de gradul 1
 Metoda Nash-Moe:
o determinarea poziţiei proiecţionale a istmului vertebral, comparativ cu partea
laterală a corpului vertebral de partea concave
o Prin mijlocul corpului vertebral se trasează o linie verticală, urmând ca
jumătatea corpului vertebral, de partea concavă, să fie împărţită în 3 părţi egale:
 gradul I – asimetria istmului, în limita treimii externe
 gradul II – asimetria istmului, în limita treimii medii
 gradul III – asimetria istmului, în limita treimii mediale
 gradul IV – e jumătatea controlaterală a corpului vertebral
 Tractiunea continua Este o tractiune constanta aplicata pe perioade de la cateva
minute,la jumatate de ora.Utilizarea unui pat cu plan mobil,reduce frecarea si da
maximul de eficienta lombara al tractiunii prelungite.Elementul de tractiune poate fii
constituit fie de greutati pendulare,fie de un aparat mecanic construit special pentru
producerea tractiunii.In cazul in care se foloseste un aparat mecanic,e important ca
acesta sa mentina constanta tractiunea pe tot parcursul procedurii.Tractiunea continua
poate fii definita ca o tractiune statica.
o Tractiune mecanica intermitenta Acest tip de tractiune se aplica cu ajutorul
unui aparat mecanic,care alternativ actioneaza si intrerupe tractiunea la
intervale de cateva secunde.
o Tractiunea manuala Este efectuata de catre un terapeut,care imobilizeaza
pacientul,aplicandu-i acestuia manevre de tractiune manuala.Se aplica pentru
perioade scurte de cateva secunde,sau cu ajutorul unui impuls rapid.De
obicei,pacientul intampina greutate in a se relaxa la tractiunile aplicate de catre
un terapeut.
o Tractiunea posturala Aceasta forma de tractiune se aplica pozitionand pacientul
in diferite posturi si utilizand perne,saculeti de nisip si varii accesorii in scopul
obtinerii unei tractiuni longitudinale a coloanei cat mai confortabila pentru
pacient.
o Autotractiunea(lombara) Se realizeaza pe un pat de tractiuni special,constituit
din 2 sectiuni ce pot fii angulate si rotate individual.Tractiunea se face de catre
insusi pacientul,prin intermediul unui efort depus cu ajutorul bratelor.Directia
tractiunii poate fii modificata de pacient in functie de procedura de
terapie.Sedintele pot avea o durata de maxim 1 ora.
 Corsetoterapia:
o indicată în scoliozele cu curbura deformaţiei mai mare de 25 sau cu deformaţii
mai mici, dar cu un risc înalt de progresare
 scoliozele cu o diformitate mai mare de 45 este indicat tratamentul chirurgical
 Intervenția chirurgicală se efectuează la 13 ani la fete și 15 la băieți (stadiul Risser 1)
o Operaţii pe muşchi şi tendoane: tendomiotomie, ligamentoosteotomie, operaţii
de transpoziţie musculară, „scheletizarea” coloanei vertebrale de partea
concavă a curburii primare, secţionarea ligamentelor intertransversale,
capsulotomie sau secţionarea proceselor articulare vertebrale de partea
concavă a curburii primare
o Operaţii pe schelet: epifiziodezele şi agrafajele vertebrale
o Metode de fixare a coloanei vertebrale prin efectuarea artrodezelor
intersomatice cu autogrefe etc.
o Fuziune vertebrală după redresare endoprotetică
o Operaţii combinate (rahisinteză după Harington cu autogrefare)
o Intervenţii de derotare vertebrală cu dispozitive special
o Osteotomii vertebrale de corecţie
o Operaţii estetice (rezecţia marginii mediale a scapulei, rezecţia proceselor
costiforme lombare).
o Tehnici chirurgicale moderne: tehnica Luque, metoda Harington-Luque, cadrul
Hartschill, instrumentaţia Cotrelle-Duboussette – CDI, dispozitive de redresare-
tracţiune anterioară pe corpii vertebrali – metoda Zielke, sistemul Kaneda,
sistemul de fixare anterioară CDH-HAFS, sistemul Colorado 2
o Corecţia diformităţilor scoliotice ale coloanei vertebrale prin tehnică
endoscopică
Bilet Nr: 10
Un muncitor, 44 ani, lucrând la şantierul de construcţie a căzut de la etajul 3 pe o movilă de nisip. În
punctul traumatologic la examinare s-a depistat femurul drept este mai scurt şi deformat în 1/3
medie. Palparea dureroasă. Se apreciază mișcări patologice, crepitație. Pe partea antero-laterală în
1/3 medie - 2 plăgi 2x4 cm
 Fractura deschisa a femurului drept la nivelul diafizar în 1/3 medie cu deplasarea
proximala a fragmentelui distal
 Investigatie radiologica in diferite profile, RMN, CT
 Tratamentul conservator:
o La nivelul fracturii în hematon se va injecta soluţie de novocaină 2% (30—40 ml)
şi se va aplica tracţiunea continuă transosoasă din regiunea supracondiliană, cu
greutăţi de 7—9 kg. Peste l—2 zile, radiografie, se controlează poziţia
fragmentelor şi după necesitate se adaugă sau se scade greutatea de tracţiune.
După 3—4 săptămîni în cazuri pozitive de tratament se va aplica aparat ghipsat
pînă la consolidarea definitivă a fracturii (2 1/2—3 1/2 luni). Paralel-tratament
funcţional, fizioterapeutic, masaj, gimnastică
o Gipsul funcţional al lui Sarmiento
 Tratament chirurgical:
o Fixare internă (osteosinteză) - reprezintă tratamentul de elecţie. Mijloacele de
fixare internă sunt următoarele: a. tijele intramedulare standard (Kiintscher,
Schneider, Samson etc); b. tijele intramedulare blocate (RussellTaylor, Grosse-
Kempf); c. tijele intramedulare flexibile (Ender); d. plăci şi şuruburi.
 Întreruperea integrității humerusului la nivelul diafizei distale, care se manifesta prin
zona oblica de hipertransparenta . Fragmentele fracturii sunt dislocare
 Fractura a diafizei distale de humerus, simplă (bifragmentară), completă, instabilă
(oblică - prezintă un risc important de deplasare ulterioară), cu deplasare (printranslare,
alături de framentul proximal)
 Fractura simplă, oblică, completă, în treimea distală a diafizei humerusului, instabilă și
cu deplasare
 1 (humerus), 2 (diafiza), tip A (simplă, bifragmentară), 2 (a2 – fractura oblică), 3 (diafiza
distală)
 1.2.A2.3
3. Ce complcații pot surveni ? și cauza lor ?
 Leziuni tegumentare - deschiderea focarului de fractură produsă fie de un traumatism
direct, fie prin înţeparea tegumentelor de către un fragment osos ascuţit.
 Leziunea nervului radial la nivelul 1 /3 distală a humerusului, unde trece în imediata
apropiere de os, prin canalul spiroidal
o explorarea nervului radial distal de fractură solicitând bolnavului să efectueze
flexia dorsală a pumnului şi abducţia policelui.
o Paralizia nervului radial se traduce prin poziţia caracteristică a mâinii în „gât de
lebădă"
 Leziuni vasculare - prin lezarea vaselor humerale
 Interpunere de mase musculare sau periost - cu imposibilitatea reducerii.
 Complicații tardive:
o întârzierea în consolidare
o Pseudartroza.
o Consolidarea vicioasă cu angulare şi scurtare
o Osteita cronică
o Afectarea tardivă a nervului radial - prin înglobare în căluşul vicios care necesită
neuroliză şi degajarea lui
 Primul ajutor:
o imobilizarea cu două aţele de o parte şi de alta a braţului fixate cu o faşă, iar
antebraţul este atârnat de gât cu o eşarfă
o Reducerea ortopedică de urență:
 bolnavul aşezat pe un scaun cu axila sprijinită de spătarul acestuia,
protejată de o pelotă de vată şi cotul flectat la 90°. Se exercită o
presiune pe antebraţ corectându-se rotaţia şi angularea fragmentelor.
o Imobilizarea se face cu atelă ghipsată înaltă, aparat ghipsat toraco-brahial, atelă
tip Sarmiento pe 8–10 săptămâni.
 Tratamentul chirurgical este indicat în fracturile deschise, ireductibile, cu interpoziţia
ţesuturilor moi, în cele etajate şi complicate cu lezarea n. radial:
o reducerea deschisă a fragmentelor şi osteosinteza cu tijă centromedulară, placă
înşurubată, osteosinteza extrafocală cu aparat extern (Ilizarov, tijat sau
combinat).
Bilet Nr: 11
Un ofiţer a primit o fractură a gambei prin explozie. În regiunea 1/3 distale - medii 4 plăgi de diferite
dimensiuni. Plăgile sângerează moderat, așchii de os în 2 plăgi din regiunea popliteia, mișcări
patologice. Sensibilitatea plantei este dereglată (amorțire).
 Fractura deschisa a oaselor gambei la nivelul 1/3 distale – medii complicata cu leziunea
nervului tibial (Sensibilitatea plantei este dereglată)
 Radiografia în două proiecţii
 La locul accidentului se va aplica o imobilizare, analgezice, garou (în cazul unor fracturi
deschise şi cu hemoragii), pansament compresiv pe plagă şi transportare în staţionar
 Tratamentul conservator:
o . infiltrare în hematom soluţie de novocaină 2% (20—25 ml).
o Imobilizare cu aparat ghipsat, de la vîrful degetelor pînă la treimea medie a
femurului, cu flexie în articulaţia genunchiului la 170°, timp de 3 luni.
+fizioterapie, tratament funcţional de reabilitare
 Intervenţia chirurgicală:
o reducerea fragmentelor; osteosinteza; restabilirea integrităţii vaselor;
restabilirea integrităţii nervilor; restabilirea integrităţii ţesutului cutanat, cu
acoperirea zonei operate.
 Mijloace de osteosinteză în fracturile diafizei tibiale:
o în fractura închisă: – tije centromedulare; – tije centromedulare zăvorâte; –
şuruburi metalice; – plăci cu şurub; – tije centromedulare+fixator extern; –
şuruburi+fixator extern;
o în fractura deschisă: – fixatoare externe broşate; – fixatoare externe tijate; –
fixatoare externe mixte; – tije centromedulare; – tije centromedulare+fixator
extern (ultimele două vari- ante se folosesc la fracturile deschise cu distrucţii
minore).
 La radiografie se observa deplasarea capului humeral . Luxaţii anterointerne
subcoracoida
Clasificarea luxaţiilor scapulohumerale:
1. Luxaţii anterointerne (95% din toate luxaţiile humerusului): sub- şi intracoracoide
– sunt cele mai frecvente luxaţii. Diagnosticul clinic este relativ uşor: umărul are forma unui epolet (în
comparaţie cu cel sănătos), deoarece acromionul se reliefează, fosa subclaviculară dispare sau devine
globuloasă, iar la cea axială dispare relieful capului humeral, braţul este în abducţie şi rotaţie externă.
Cotul este susţinut de mâna sănătoasă. Trebuie descoperite semnele de compresiune vasculară sau
nervoasă. La încercarea de a apropia braţul de trunchi, el revine ca un resort la poziţia iniţială (semnul
Berger). În articulaţia umărului lipsesc mişcările active.
a. Luxaţia subclaviculară sau superioară – capul humerusului se deplasează în regiunea subclaviculară.
b. Foarte frecvent se produc luxaţii anteroinferioare pe bisectoarea unghiului anteroinferio
I. - Luxaţii anterointerne
1. - luxaţia anterointernă extracoracoidiană este rară, este mai mult o subluxaţie, capul humeral
fiind la marginea anterioară a glenei. Este însoţită de leziuni capsulare şi musculare minime.
2. - luxaţia anterointernă subcoracoidiană (fig. 499) este cea mai frecventă dintre toate luxaţiile
umărului şi apare cel mai des după o cădere pe mână cu cotul în extensie, braţul în abducţie şi
rotaţie externă. Capul humeral va părăsi cavitatea articulară prin zona de rezistenţă slabă inferioară
a capsulei şi va fi fixat sub coracoidă prin contractura muşchilor rotatori externi la care contribuie şi
menţinerea integrităţii ligamentului coracohumeral. Leziunile capsulare şi musculare sunt mai
extinse.
3. - luxaţia intracoracoidiană. în acest tip de luxaţie capul humeral este deplasat intern faţă de
procesul coracoid (fig. 500).
4. - luxaţia subclaviculară este rară, fiind o formă particulară a luxaţiei intra-coracoidiene în care
capul humeral se găseşte la nivelul marginii inferioare a claviculei (fig. 501). Leziunile capsulare şi
musculare sunt extinse.
5. - luxaţia intra-toracică se produce prin penetrarea capului humeral în torace. Se asociază cu
fracturi costale şi eventual leziuni ale pleurei. Este o formă foarte rară şi apare după accidente
grave de circulaţie sau de muncă.
II. - Luxaţii posterioare.
1. - luxaţia subacromială, când capul humeral este deplasat sub acromion
2. - luxaţia subspinoasă când capul humeral este deplasat sub spina scapulei.
III. - Luxaţiile inferioare.
1. - luxaţia subglenoidiană
2. - luxaţia „în catarg" sau erecta
3. - luxaţia subtricipitală.
IV. - Luxaţiile superioare.
3. Cum se va trata ? Expuneți procedeele de reducere ?

 Reducerea luxaţiei trebuie făcută de urgenţă
 Reducerea se va face în anestezie locală cu xilină 1%, prin injectarea a 20 ml în cavitatea
articulară:
o Metoda lui Hipocrat. Se aşează bolnavul în decubit dorsal pe masa de
consultaţie, iar călcâiul operatorului se plasează în axilă . Se prinde antebraţul
bolnavului în regiunea radiocarpiană cu ambele mâini şi se trage constant şi
susţinut în ax şi uşoară adducţie până când se simte un declic datorat trecerii
capului humeral peste marginea glenei
o Procedeul Mothes se execută în următorul mod (fig. 79): tora- cele se înfăşoară
din partea luxaţiei cu un cearşaf, cu ajutorul căruia un asistent efectuează
contraextensia. Medicul efectuează tracţia şi rotaţia membrului luxat până la
reducerea articulaţiei. După reducere, se face un examen radiografic. Pentru a
evita recidivele, membrul toracic se imobilizează pentru 4–6 săptămâni – la
sporti- vi, lucrători cu efort fizic mare, sau pentru 3–4 săptămâni – la pa- cienţii
cu o activitate fizică obişnuită.
Bilet Nr: 12
O pacientă în etate a lunecat pe gheață şi a căzut pe spate cu sprijin în măna dreaptă. S-a adresat la
punctul medical traumatologic. Poziția de umilință, susținând brațul în abducție. Cotul flectat la 90
grade. Pozitiv semnul de epoleț. Mişcările active absente, cele pasive cu rezistență elastică şi dureri
acute.
 Luxaţii scapulohumerala anterointerna sub- sau intracoracoida.
umărul are forma unui epolet (în comparaţie cu cel sănătos), deoarece acromionul se reliefează, fosa
subclaviculară dispare sau devine globuloasă, iar la cea axială dispare relieful capului humeral, braţul
este în abducţie şi rotaţie externă. Cotul este susţinut de mâna sănătoasă. Trebuie descoperite semnele
de compresiune vasculară sau nervoasă. La încercarea de a apropia braţul de trunchi, el revine ca un
resort la poziţia iniţială (semnul Berger). În articulaţia umărului lipsesc mişcările active.
2. Ce investigaţii suplimentare o să numiţi ?
 radiografia
 Reducerea luxaţiei trebuie făcută de urgenţă
 Reducerea se va face în anestezie locală cu xilină 1%, prin injectarea a 20 ml în cavitatea
articulară:
o Metoda lui Hipocrat. Se aşează bolnavul în decubit dorsal pe masa de
consultaţie, iar călcâiul operatorului se plasează în axilă . Se prinde antebraţul
bolnavului în regiunea radiocarpiană cu ambele mâini şi se trage constant şi
susţinut în ax şi uşoară adducţie până când se simte un declic datorat trecerii
capului humeral peste marginea glenei
o Procedeul Mothes se execută în următorul mod (fig. 79): tora- cele se înfăşoară
din partea luxaţiei cu un cearşaf, cu ajutorul căruia un asistent efectuează
contraextensia. Medicul efectuează tracţia şi rotaţia membrului luxat până la
reducerea articulaţiei. După reducere, se face un examen radiografic. Pentru a
evita recidivele, membrul toracic se imobilizează pentru 4–6 săptămâni – la
sporti- vi, lucrători cu efort fizic mare, sau pentru 3–4 săptămâni – la pa- cienţii
cu o activitate fizică obişnuită.
 Fractura la nivelul ramurilor pubian și ischiatic al osului iliac și la nivelul aripii iliace
(posterior)
 Deplasarea cranială-post a fragmentului ?
 Fractura dubla cu traiectul vertical (fractura Malgaigne)
Fracturile verticale duble, din cauza tracţiunii musculare din partea leziunii, pot fi
dislocate proximal. Gradul de dislocare se determină comparind distanţa de la vîrful
xifoidului şi pînă la spina iliacă anterio-superioară. Fracturile coccisului sînt însoţite de
dureri, accidentatul nu poate şedea. Prin palpare se constată durere în capetele
fragmentelor osoase. Simptome similare sînt specifice fracturilor cu deplasări ale
cotilului. Hemoragiile retroperitoneale provoacă bombarea abdomenului şi defans
muscular. Poate fi pareza intestinală pe fondul iritării reflexe a peritoneului, oliguriei
CLASIFICAREA FRACTURILOR DE BAZIN:
VI. Fracturi izolate ale bazinului care nu afecteză inelul pelvin:
1. fracturi prin avulsie (spina iliacă anterosuperioară, spina iliacă anteroinferioară,
tuberozitatea ischiadică)
2. fractura aripii osului iliac (Duvernay)
VII. Fracturi care afectează inelul sau centura pelvină:
1. Fractură unică a arcului pelvin anterior (ramura superioară a pubelui şi ramura
ischiopubiană)
2. Fractura dublă a arcului pelvin anterior şi posterior (fractura „cărţii deschise", fractura
„pelvisului suprapus" şi fractura Malgaigne)
3. Fractura bilaterală a arcului pelvin anterior („Straddle Injury").
 Cuprinde toate cele patru ramuri care formează găurile obturatorii şi
delimitează un segment anterior al bazinului care cuprinde şi simfiza pubiană.
Poate cauza leziuni vezicale. Se asociază cu entorsa sacroiliacă
4. Fractura dublă şi bilaterală a bazinului (fractura cvadruplă)
5. Fracturi atipice, încrucişate sau cominutive mai greu de sistematizat
VIII. Fracturi articulare:
 Sunt produse prin căderi pe trohanter sau prin impactul capului femural
asupra cotilului când genunchiului se loveşte puternic de bordul maşinii
(„sindrom al tabloului de bord")
IX. Disjuncţiile simfizei în sens transversal, vertical sau anteroposterior.
X. Decolările nucleului osos epifizar.
 Decolările nucleului de creştere se produc la nivelul crestei iliace, spinei iliace
anterosuperioare şi tuberozităţii ischiadice.
CLASIFICAREA FRACTURILOR DE BAZIN ÎN FUNCȚIE DE GRADUL DE STABILITATE (M. Tile):

 Tipul A – fracturi stabile cu deplasarea minimă a fragmentelor:
o A1 – fracturi ce nu interesează inelul pelvin: smulgerea spinei iliace antesuperior sau
a tuberozităţii ischiatice – interior
o A2 – fracturi stabile, cu deplasare minimă a inelului pelvin: fracturi uni- sau bilaterale
ale oaselor pubiene, ischiatice, fără deplasarea fragmentelor;
o A3 – fracturi transversale de sacrum, ale vertebrelor coccigiene, fără dereglarea
inelului pelvin
 Tipul B – fracturi instabile în rotaţie orizontală şi stabile vertical, cauzate de acţiuni de
compresiune laterală sau de acţiuni rotatorii asupra pelvisului:
o B1 – „carte deschisă” – ruptură a simfizei pubiene şi a articulaţiei sacroiliace sau
fracturi ale complexului posterior (fracture prin compresie anterioară);
o B2 – compresiune laterală, de aceeaşi parte, asemănătoare cu o „carte închisă”
(„overlapping pelvis");
o B3 – compresiune laterală-controlaterală în „toartă de găleată”
o C1 – fracturi unilaterale, cu instabilitate orizontală şi verticală;
o C2 – fracturi bilaterale ale oaselor pelvine, cu instabilitate orizontală şi verticală;
o C3 – fracturi C1 şi C2 concomitente cu fracturi ale acetabulumului

 în fracturile pelvine de tipul C, tratamentul ortopedic vizează tracţiunea scheletică de
ambele membre inferioare, pentru a obţine reducerea sau pregătirea pentru
tratamentul chirurgical.
 Tratamentul chirurgical poate fi indicat în toate tipurile de fracturi pelvine, dar
îndeosebi în cele de tipurile B şi C. Se efectuează osteosinteza internă cu plăci (în
rebordurile cotiloide, simfiza pubiană, aripa iliacă), cu şuruburi (în rebordul cotiloid), sau
osteosinteza cu aparate externe – broşe sau tije
 La spital durerea va fi cupată prin procedeul Şkolnikov—Selivanov: injectarea în spaţiul
pelvian a soluţiei de novocaina 0,25%. în caz de fracturi unilaterale ale bazinului:300—
500 ml, bilaterale -500—700 ml. Injectarea se face după anestezia pielii în regiunea
spinei anterio-superioare, cu un ac de 14—15 cm lungime, prin care treptat se infiltrează
soluţia de novocaina, iar acul,alunecind pe fata interna a aripii iliace, coboara pina la
regiunea sacroiliaca
 În fracturile duble verticale (de tip Malgaigne), fără dislocaţie, bolnavul ocupă în pat cu
scut dur poziţia de „broască", în care va rămîne timp de 2—3 luni. +tratament
fizioterapeutic, masaj, gimnastică curativă. În cazul fracturilor cu deplasarea
fragmentelor din partea leziunii se aplică tensiune transosoasă prin epicondili femuruli
cu o greutate de 8—12 kg, pentru reducerea fragmentelor dislocate .
Bilet Nr: 13
O persoană la traversarea străzii a fost lovit de un autocar. S-a ales cu un traumatism al șoldului pe
dreaptă. La sosirea ambulanței pacientul culcat pe spate. Membrul pelvian rotat extern. Impotența
ridicării membrului de pe suprafața orizontală în extenzie. Starea gravă. Pulsul 120 bătăi 1 min, T/A
85/55 mm Hg. La palparea abdomenului dureri în regiunea rebordului subcostal stâng, semnele iritării
de peritoneu.
 Fractura ale oaselor bazinului asociata cu leziunea viscerelor pelviene si complicat cu
socul traumatic de gradul 2(moderat)
Fracturile compuse ale bazinului, însoţite de leziuni ale viscerelor pelviene, de hemoragii
şi şoc provoacă accidentatului o stare foarte gravă. Ca regulă, accidentatul se află în
poziţie dorsală, cu picioarele în semiflexie şi cu mică rotaţie externă, în caz de fracturi
prin înfundare a cotilului (luxaţia centrală a capului femural), membrul inferior se află în
mică flexie, rotaţie externă şi adducţie. Hemoragia infiltrativă subcutanată
suprainghinală însoţeşte fracturile pubicelor şi ischiene -cu hemoragii ale regiunii
genitale. Prin palpare se percepe compresarea aripilor pelviene sau desfacerea lor, ea
provoacă durere în focar. Ruptura simfiziei cu deplasarea fragmentelor provoacă
diastază. Fracturile cotilului şi luxaţiile centrale ale capului femural limitează pînă la
impotenţă mişcările în articulaţia coxofemurală.
 Radiografie , USG organelor peritoneale, hemoleucograma
Tratamentul șocului traumatic:
 De ordin local:
o anestezie în focarul fracturii - sol lidocaină sau novacaină 1-2% , trunculară, rahidiană sau
generală
o restituirea provizorie a poziției segmentelor fracturate/luxate pentru imobilizarea acestor
eficiet
o hipotermie locală, pansament compresiv - pentru profilaxia asimilării rapide de produse
toxice din focar
o profilaxia proceselor infecțioase în (leziunile deschise) - pansamente antiseptice, antibiotice:
infiltrare locală sau cu acțiune generală
 De ordin local:
o restituirea vol de sânge circulator: transfuzii de sânge sau componente ale sângelui (plasmă,
albumină, masă eritrocitară), perfuzii cu sol coloidale (poliglucină, reopoliglucină), cristaloide
(NaCl 0,9%), sol Ringer, etc
o tratament analgezic și preparate cu acțiune asupre SNC (preparate neurotrope: opioide și
neopioide, tranchilizante, sedative, blocaje cu anestezie, etc)
o menținerea sistemului de transport O2 (aceleași utilizate pt restituirea vol de sânge circulant)
o compensarea activității cardiace și vasculare (preparate cardiotonice: glicozide cardiace,
stimulatoare ale fn cardiace, vasoconstrictoare: noradrenalina, dopamina)
o corecția EAB și dereglărilor electrolitice (perfuzii cu substituirnți cristaloizi, soluții tampon,
soluții NaHCO3)
 Primul ajutor medical la locul accidentului:combaterea durerii şi transportul în poziţia
culcat pe targa cu scut sau aţele de sîrmă legate între ele în poziţie dorsală, în caz de
anurie şi dilatarea vezicii urinare se impune puncţia suprapubică.
 La spital durerea va fi cupată prin procedeul Şkolnikov—Selivanov: injectarea în spaţiul
pelvian a soluţiei de novocaina 0,25%. în caz de fracturi unilaterale ale bazinului:300—
500 ml, bilaterale -500—700 ml. Injectarea se face după anestezia pielii în regiunea
spinei anterio-superioare, cu un ac de 14—15 cm lungime, prin care treptat se infiltrează
soluţia de novocaina, iar acul,alunecind pe fata interna a aripii iliace, coboara pina la
regiunea sacroiliaca.
 În cazul fracturilor inelului pelvian fără dislocarea fragmentelor, în focar se va injecta
soluţie de novocaină 2% (15—20 ml), iar accidentatul în pat cu scut dur ocupă poziţia
Volkovici (cu vălătuc sub articulaţiile genunchilor, cu coapsele în abducţie 20—30°).
+Fizioterapie, gimnastică de reabilitare. Restabilirea capacităţii de muncă — peste 8—12
săptămîni
o osteosinteza internă cu plăci (în rebordurile cotiloide, simfiza pubiană, aripa
iliacă), cu şuruburi (în rebordul cotiloid), sau osteosinteza cu aparate externe –
broşe sau tije
 intreruperea integritatii oaselor antebratului prin fractura completa transversala a ulnei
si oblica a radiusului cu dislocarea fragmentelor proximal
 Fractura completa inchisa ale ambelor oase antibratului cu luxatie în treimea medie a
diafizei (instabilă – oblică, este deplasare)
 2(antebrat), 2 (diafiza), tip A (simplă, bifragmentară) (A1 - fractura spiroidă A2 - fractură
oblică simplă cu înclinare peste 30° A3 - fractură simplă transversală cu înclinare sub
30°), 2 (treimea medial a diafizei?)
 Tratamentul: ortopedic este indicat în fracturile fără deplasare sau cu deplasare minimă,
în fracturile în care trebuie redusă numai angulaţia
 tratament chirurgical:
o reducerea fracturii
o Pentru fixarea fragmentelor se folosesc: tije centromedulare în combinaţie cu
aparatul Ilizarov din 2 inele. Cea mai recomandabilă este osteosinteza
funcţional-stabilă cu plăci cu şuruburi Fractură transversală a ambelor oase de
antebraţ în treimea medie. Osteosinteza fracturii de ulnă cu placă AO.
Fracturile-luxaţii ale antebraţului Antebraţul este un segment cu oase duble
Bilet Nr: 14
La punctul medical al brigăzii într-o stare gravă a fost adus un ostaș cu leziunea femurului stâng.
Leziunea e oarbă, primită cu 8 ore în urmă. La punctul medical al batalionului i s-a administrat
preparate analgezice, s-a aplicat atela Cramer. La internare pulsul 120 bătăi pe 1min, T/a 80/60 am
mmHg. Pansamentul şi hainele sunt abundent îmbibate cu sânge. Atela Cramer s-a slăbit.
1. Ce complicație s-a manifestat la rănit?
 Șoc traumatic, faza torpidă, gradul II (dupa indexul Algover pulsul/tensiune sistolica)
2. Ce greșeală s-a făcut la punctul medical al batalionului?
 Atela Cramer (trebuia Deterix), atela nu s-a fixat bine
 Nu știm cât tip a sta garoul, dacă s-a aplicat pansament aseptic
 Nu știm dacă a fost administrate medicația antalgică
3. Manipulaţiile D-stră la etapa actuală?
 De ordin local:
 De ordin local:
sânge circulant)
dopamina)
 dereglarea articulatiei cotului
 scheletul antebrahial rămâne întreg , dar este deplasat în bloc faţă de paleta humerală
posterior
 suprafețele articulare nu contactează
 Luxaţie convergenta cu deplasare posterioară
Relieful cotului este mult schimbat, tumefacţia globală, olecranul proeminent posterior,
antebraţul se află în semiflexie (60°) şi este susţinut de mâna oprită în poziţie „de
umilinţă”. Antebraţul se blochează în flexie şi extensie şi apar mişcări anormale de
lateralizare.La palpare, olecranul este proeminent posterior şi situat deasupra liniei
epitrohleo-epicondiliene, iar paleta humerală se palpează înainte. Mobilitatea cotului
lipseşte şi orice tentativă de mişcare pasivă este foarte dureroasă. Examenul radiografic
obligatoriu confirma deducţia clinică .
Clasificarea:
I. Luxaţii convergente, în care scheletul antebrahial rămâne întreg şi se deplasează în bloc faţă de
paleta humerală posterior. (Variantele luxaţiilor: cu deplasare posterioară, anterioară,
posteriomedială şi posteriolaterală.)
A. Luxaţia cu deplasare posterioară
B. Luxaţia cu deplasare anterioară
C. Luxaţiile cu deplasare posteriomedială
D. Luxaţiile cu deplasare posteriolaterală
II. Luxaţii divergente, în care un os al antebraţului se depla- sează într-o parte, iar celălalt os – în altă
parte
3. Care sunt procedeele de reducere ?

 Metoda de reducere: chirurgul ţine braţul cu ambele mâini: cu policele aşezate pe
olecran, iar celelalte degete înaintea braţului; asistentul trage de antebraţ, care este
treptat flexat şi în supinaţie, iar chirurgul apasă pe olecran în anterior, pe când paleta
humerală o trage în posterior. Controlul reducerii se face prin mişcări pasive în
articulaţie şi radiografic. Imobilizarea se face în atelă ghipsată posterioară cu antebraţul
în flexie de 90° pentru 2 săptămâni, după care imediat începe un curs de gimnastică
curativă, proceduri fizioterapeutice.
4. Ce anestezie se va utiliza ?
 Regula generală: toate luxaţiile cotului trebuie reduse de urgenţă şi sub anestezie
general
Bilet Nr: 15
În timpul exploziei soldatul a suferit o leziune a brațului pe stînga în 1/3 medie. E adus la punctul
medical al brigăzii într-o stare gravă peste 3 ore de la traumatizare. Pulsul 104/1. La braţ e aplicat
garoul. Pansamentul e îmbibat cu sânge, e ferit, se determină o plagă 4x3 cm. Hemoragie în plaga nu
este. Membrul toracic e fixat cu imobilizare moale. Se determină o deformația a brațului
1. Care este diagnosticul preventiv?
 Fractură diafizară deschisă de humerus (cu manifestări de șoc traumatic, faza torpidă, gr 2 (stare
gravă, puls 100-130) – explozie, deci pot fi și alte leziuni)
2. Asistența medicală la punctul medical al brigăzii?

 De ordin local:
 De ordin local:
sânge circulant)
dopamina)
 Fractură vertebrală prin compresiune? Prin hiperextensie (cu fracturarea apofizei) l
anivel lombar??
o Fractura corpului vertebral:
 fractură parcelară;
 fractură tasare cuneiformă simetrică sau asimetrică;
 fractură cominutivă.
o Fractura arcului vertebral:
 procese articulare;
 lame vertebrale;
 procese transverse;
 procese spinoase;
 pediculi vertebrali.
o Fracturi ale corpului vertebral şi arcului posterior
 Luxaţii: anteroposterioare şi laterale în regiunea cervicală şi lombară.
 Fracturi-luxaţii: cu răsunet neurologic grav
După segmentul coloanei vertebrale traumatizat:

 Traumatimsle coloanei cervicale
 Traumatismele coloanei toracale
 Traumatismele coloanei lombare
După existenţa leziunilor mielo-radiculare asociate:

 Mielice
 Amielice
După stabilitate:
 Stabile - sunt lezate structurile anatomice în limita unei coloane de sprijin:
 Relative stabile - leziunile au loc în limita a 2 coloane de sprijin
 Intabile - au fost lezate structurile anatomice a 3 coloane:
o Instabilitate precoce - se dezvoltă imediat după traumatism
o Instabilitate tardivă - se dezvoltă după un timp oarecare de la traumatism
o Instabilitate neurologică - considerată instabilitatea vertebrală care provoacă

compresiunea formaţiunilor nervoase
o Instabilitatea mecanică și osteo-musculară - instabilitatea ce scade toleranţa la
eforturi axiale asupra coloanei vertebrale

 Fractură vertebrală prin hiperextensie Apofizei spinoase
 Metodele de tratament conservator:
o Metoda funcţională:
 Indicaţii: fracturi prin compresiune, amielice, de corp vertebrale la nivel toracal
şi lombar; fracturi de corp vertebral la pacienţii în vârstă, cu patologii somatice
grave, cărora le este contraindicat tratamentul chirurgical sau regim de pat de
lungă durată, cât şi tratamentul ortopedic prin aplicarea corsetelor ghipsate
 masajul şi procedurile fizioterapeutice
 Gimnastica curativă complexă constă din 3–4 perioade, cu creşterea dozată a
efortului fizic
o Metoda conservativ-funcţională de activizare precoce a pacientului:
 activizarea şi reabilitarea precoce a pacienţilor cu leziuni stabile, necomplicate,
cu fracturi cuneiforme de corp vertebral cu localizare lombară şi toracală
 La spitalizarea în staţionar, bolnavul este aşezat pe un pat cu scut, în poziţie
strict orizontală. După 3–4 zile i se indică gimnastică curativă cu un complex
special, câte 10–15 minute, de 3–4 ori pe zi.
 Peste 10–14 zile, bolnavilor cu musculatura bine dezvoltată li se permite
verticalizarea, iar celor în vârstă – peste 3 săptămâni, cu continuarea gimnasticii
curative în sala de gimnastică
 La 4 săptămâni, bolnavii sunt externaţi, cu continuarea tratamentului ambulator
şi cu continuarea complexului de exerciţii încă 3–4 luni
o Metoda de reducere unimomentană cu imobilizare ulterioară în corset ghipsat:
 indicată persoanelor tinere cu fracturi tasate, stabile de corp vertebral
 reducerea sau restabilirea înălţimii corpului vertebral prin hiperextensie
unimomentană a coloanei vertebrale
 Timpul optimal pentru reducere este a 6-a–a 10-a zi de la traumatism.
 Înainte de reducere se efectuează anestezia focarului fracturii după Schnek, cu
sol. promedol (1–2%) şi di- medrol (2–1%)
 contraindicaţii: leziunea complexului posterior al coloanei vertebrale, fracturi
prin extensie, spondilolistezis traumatic, fractura coastelor, maladie hipertonică,
cardiopatie ischemică, obezitate, insuficienţă cardio-respiratorie, contuzia
organelor cavităţilor toracică şi abdominală
 După înlăturarea corsetului ghipsat, pacientului i se indică masaj,
electrostimularea muşchilor spatelui, gimnastică curativă, înot
o Metoda de reducere treptată sau în etape:
 indicată pacienţilor cu fracturi tasate ale corpilor vertebrelor toracale şi lombare
 А.V. Kaplan folosea pentru reducere un sul semidur, ce se aplica sub regiunea
lombară. Peste o zi, acest sul era înlocuit cu unul mai mare, iar peste 2–3 zile se
aplica un reclinator cu înălţimea de 7–10 cm
 În ultimii ani, pentru reclinarea în etape sunt folosite pneu- mo- şi
hidroreclinatoare – nişte săculeţe multicamerale, care, treptat, se umplu cu apă,
aer sau ulei.
o Metodele ortopedice tracţionale:
 indicate în fracturile prin compresiune ale vertebrelor toracale şi lombare,
amielice
 Pentru a reduce fracturile vertebrale, bolnavul este fixat de regiunile axilare pe
un pat înclinat sub un unghi de 25–30° sau pe un pat ortopedic special pentru
tracţiune
 Pentru tratamentul fracturilor şi luxaţiilor cervicale se aplică sisteme de
tracţiune scheletală, de craniu, prin şuruburi transcraniene, cu ajutorul unor
potcoave de care se ataşează greutăţi, cu creştere fracţionată prin intermediul
unui scripete (potcoava Crut- chfield, ICTO, Gardner-Wells). Poate fi aplicată şi
ansa Glisson, însă această metodă este inconvenabilă la îngrijirea pacientului şi
el le suportă cu greu.
o Metodele de tratament chirurgical:
 Atrodeza:
 În leziuni cu instabilitate majoră (lezarea ligamentului posterior)
 Instabilitate majoră: pe o imagine radiologică din incidenţa laterală o
translaţie a corpului vertebral mai mare de 3,5 mm sau o angulaţie
intervertebrală peste 11°
 pt a evita dezvoltarea unei instabilități cronice (lig post se vindecă greu)
 Corpectomia anterioară:
 În fracturi cominutive ale coloanei toracolombare (fracturi instabile)
 decompresiunea măduvei cu eliminarea oricăror fragmente deplasate
posterior şi aplicarea de autogrefe între corpii vertebrali adiacenţi
pentru a se menţine înălţimea vertebrei afectate
 sunt folosite dispozitive de stabilizare a coloanei vertebrale şi sisteme, care, de
rând cu stabilizarea vertebrelor, permit şi corecţia difor- mităţii vertebrale
posttraumatice
 Implanturi de stabilizare posterioară:
 Plăci metalice vertebrale (Harkov, Roy-Kamille).
 Distractoare (Harington).
 Sisteme de fixare sublaminară cu serclaj metalic (Luque).
 Instrumentaţia Cotrell-Dubusset (foloseşte cârlige laminare şi şuruburi
transpediculare care se ataşează de tije metalice).
 Sisteme de fixare transpediculară (TENOR, Diapazon, Malaga etc.).
 Sisteme complexe de stabilizare a structurilor osoase posterioare
(Horizon, Colorado)
 Sisteme de stabilizare posterioară externă (aparatul Bâzov – dispozitiv
de fixare a apofizelor spinoase; aparatul Magerl – dispozitiv de
stabilizare externă transpediculară).
 Sistemele de stabilizare vertebrală anterioară:
 Plăci pentru fixare anterioară a coloanei vertebrale (Z-plates, placa
Caspar, placa în ,,H”, placa ALFA, placa CS, sistemele Atlatis, Zephir,
Osmium, ABC etc.).
 Sisteme tijate de stabilizare vertebrală anterioară (HAFS, Alospine,
Ventrofix)

Cazuri-Clinice-Exmen CHIRURGIE

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cazuri-Clinice-Exmen CHIRURGIE

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bilet Nr.

1. Care este diagnosticul ?

3. Cum se va aplica tracția continuă ?

3. Cum se va aplica tracția continuă ?

2. Ce investigații suplimentare o să numiți ?

Clasificarea anatomo-topografică (Delbert) :

CLASIFICAREA FRACTURILOR DE BAZIN ÎN FUNCȚIE DE GRADUL DE STABILITATE (M. Tile):

3. Care este mecanismul leziunii ?

2. Ce investigaţii suplimentare o să numiţi ?

3. Cum se va trata ? Expuneți procedeele de reducere ?

CLASIFICAREA FRACTURILOR DE BAZIN ÎN FUNCȚIE DE GRADUL DE STABILITATE (M. Tile):

3. Cum se va aplica tracția continuă ?

3. Care sunt procedeele de reducere ?

2. Asistența medicală la punctul medical al brigăzii?

După segmentul coloanei vertebrale traumatizat:

După existenţa leziunilor mielo-radiculare asociate:

o Instabilitate neurologică - considerată instabilitatea vertebrală care provoacă

2. Care este D-cul ?

S-ar putea să vă placă și