Planul lucrării

 CAPITOLUL 1. INTRODUCEREA IN PROBLEMATICA CERCETARII

 1.1 ACTUALITATEA TEMEI
 1.2 MOTIVAREA ALEGERII TEMI
 CAPITOLUL 2. FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A PROBLEMEI STUDIATE

 2.1 NOTIUNI GENERALE PRIVIND ANATOMIA SI BIOMECANICA TENDONULUI ACHILIAN

 2.2 NOTIUNI GENERALE PRIVIND INCIDENTA CLINICA SI TRATAMENTUL RUPTURILOR DE TENDON ACHILIAN
 2.3 TRATAMENTUL KINETOTERAPEUTIC IN RUPTURILE DE TENDON ACHILIAN

 CAPITOLUL 3. ORGANIZAREA SI DESFASURAREA CERCETARII

 3.1 OBIECTIVELE SARCINILE SI ETAPELE CERCETARII
 3.2 IPOTEZA CERCETARII
 3.3 SUBIECTUL SI CONDITII DE DESFASURARE ALE CERCETARII
 3.4 METODE DE CERCETARE FOLOSITE
 3.5 DESFASURAREA CERCETARII

 CAPITOLUL 4. REZULTATELE CERCETARII SI INTERPRETAREA LORCAPITOLUL 5.

CONCLUZII
 BIBLIOGRAFIE
 ANEXA
ACTUALITATEA TEMEI
 Tendonul achilian face legătura între călcâi
şi muşchii gambei. Este cel mai mare tendon din corpul
uman şi permite mişcarea degetelor necesară în timpul
mersului sau a alergatului. Tendon care asigură inserţia
muşchiului triceps sural (muşchiul puternic al gambei)
pe calcaneu (osul călcâiului) . (www.sfatulmedicului.ro).
 Ruptura acestui tendon reprezintă întreruperea
continuităţii fibrelor în momentul în care tendonul este
supus unor forţe de întindere mai mari decât capacitatea
acestuia de rezistenţă.
 Studii au demonstrat că vascularizaţia tendonului
este minimă între 2 şi 6 cm de la inserţia sa
calcaneană, iar studii cu izotopi au demonstrat că
vascularizaţia acestuia scade după decada a treia
de viaţă. Fluxul sanguin intratendonal a fost studiat
şi prin metoda Doppler, demonstrându-se rezultate
similare şi faptul că mişcările pasive şi contracţiile
izometrice scad perfuzia tendonului. Unii autori
consideră că ruptura tendonului ahilian este totdea-
una precedată de o tendinită sau peritendinită şi că
este determinată de o combinaţie între factorii
mecanici şi cei degenerativi.
 MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Motivul alegerii acestei teme de cercetare s-a bazat

pe dorinţa de a încerca să evidenţiez pe cale
experimentală, avantajele şi dezavantajele folosirii
tratamentului kinetoterapeutic la pacienţii sportive
cu ruptură de tendon Achielan. În sprijinul celor
menţionate anterior, cercetarea de faţă îşi propune
să demonstreze pe cale experimentală, şi să
evidenţieze efectele mijloacelor şi metodelor
kinetoterapeutice de recuperare cât mai rapidă a
sportivilor cu ruptură de tendon Achilean.
 Majoritatea subiecţilor pot fi incluşi într-o categorie
care a practicat sportul cu regularitate cu ani în urma
rupturii după care au devenit sedentari.
 Ruptura poate surveni la orice nivel al tendonului,
de la calcaneu şi până la joncţiunea
musculotendinoasă, fiind însă cel mai adesea în
mijlocul substanţei tendonului la 2-6 cm de inserţia
calcaneană a acestuia. La subiecţii tineri ruptura
este de obicei mai apropiată de joncţiunea musculo-
tendinoasă, în timp ce la subiecţii mai în vârstă ea
este de regulă mai apropiată de inserţia calcaneană.
Ruptura este cel mai adesea completă şi poate fi
însoţită şi de ruptura tendonului plantarului lung.
 NOTIUNI GENERALE PRIVIND ANATOMIA ŞI
BIOMECANICA TENDONULUI ACHILIAN
 Membrele inferioare, la om, au menirea să realizeze poziţia
verticală a corpului omenesc şi de a face posibil mersul prin
primul pas. Datorită acestor proprietăţi ale membrelor
inferioare, muşchii sunt bine dezvoltaţi pentru a susţine
corpul în poziţie verticală şi a-l ajuta la mers. Pentru acest
motiv, aceşti muşchi au mai multe capete de intersecţie la
origine, care se reunesc în partea lor inferioară şi se
continuă cu un tendon puternic ce se inseră pe vasele
învecinate. Astfel: cvadricepsul cu cele patru capete de
origine se termină în partea inferioară cu tendonul
ratulion, care are în structura sa şi rotulă, un os care oferă
puncte de intersecţie suplimentare mărindu-i puterea
cvadricepsului după care se inseră pe tuberozitatea
anterioară a tibiei. Tot aşa se comportă şi tricepsul care are
trei capete separate de origine, însă, în partea inferioară se
continuă cu tendonul lui ahile care se inseră pe colocvial
 Semnele unei rupturi a tendonului ahilian sunt de doua feluri :
- imposibilitatea flexei plantare contra unei rezistente sau ridicarea
pe varful picioarelor;
- aparitia unei depresiuni cutanate care indica locul rupturii.
Anamnestic, bolnavul descrie o durere bruscă şi violentă asociată
cu o slăbiciune la nivelul gleznei şi/sau treimii postero-inferioare a
gambei ce survine, de regulă, în momentul declanşării unei sărituri
(tricepsul se contractă, dar contracţiei acestuia i se opune greutatea
corpului şi muşchiul se rupe). De obicei, bolnavul acuză, imediat
după traumatism, o durere vie şi imposibilitatea efectuării unei flexii
plantare forţate. Dacă mersul este posibil, el va exprima tulburări de
mers cu afectarea momentului desprinderii membrului pendulant şi
un mers similar cu cel din piciorul plat. De asemenea, bolnavul nu
poate merge pe vârfuri.
I.3. Ipoteza cercetării
 În realizarea cercetării de faţă încercam să stabilim o
parte dintre tehnicile şi metodele de recuperare care vor
fi utilizate pentru o buna eficienţă în tratamentul
rupturii de tendon ahilian. Important e ca in tratarea
acesteia kinetoterapeutul ,sa posede cunostinte despre
posibilitatile si limitele recuperarii,astfel încat să fie
capabil sa realizeze o evaluare cat mai exactă a
diagnosticului funcţional,pentru gasirea acelor tehnici
si metode care sa permita o recuperare rapida si
eficienta a bolnavului. O profundata cunoastere a
posibilitatilor si limitelor recuperarii reprezinta o
conditie spre o recuperare cat mai apropiata de
resursele pe care pacientul le poseda.
II. 1. Locul desfăşurării şi materialele necesare

 Organizarea cercetării în recuperarea

kinetoterapeutică a rupturii de tendon ahilian s-a
desfăşurat la cabinetul ‘’ BAZA II DE TRATAMENT
BALNEO-FIZICAL’’.Cercetarea s-a desfăşurat pe un
eşantion de 2 subiecţi.
 Sală de kinetoterapie oferă toate posibilităţile de
explorare şi evaluare precum şi mijloacele necesare
pentru tratament.
 Eşantionul de subiecţi

H.H. sex:f, P:S.sex:f,vârsta:26

vârsta:29,diagnostic: ani,diagnostic:
Ruptură partială de tendón Ruptura de tendon ahilian
ahilian dr. stg.
II. 3. Prezentarea particularitătilor subiectului ales
 Bolnavul P.S de sex M ,varsta 26 ani, din localitatea Falticeni, judetul
Suceava. Antecedente personale fara importanta.
Istoric:
 In timpul unui joc amical de fotbal, sprijinindu-se pe piciorul principal,
pe varful piciorului,odata cu rasucirea corpului a simtit o durere vie in
partea inferioara a gambei drepte, insotit de un crocment pe care l-au
receptionat si ceilalti jucatori din jurul sau. Accidentatul a simtit o durere
vie si cadere la pamant. Nu a reusit sa se ridice fiind transportat cu targa
la spital,unde se precizeaza diagnosticul de ruptura totala a tendonului
lui ahilian.
 I se recomanda interventia chirurgicala pe care o refuza din motive de
frica de necunoscut.
 In aceasta situatie se aplica trot ortopedic constand in plasarea leziunii
intr-o atela gipsata din daratul genunchiului pana la varful degetelor pe
timp de 4-6 saptamani, se schimba cu un aparat de mers odata cu
instalarea probelor kinetoterapeutice.
. Examen clinic general:
-pielea este cianotică, rece,
-prezenţa redoarii articulare,
- musculatură hipotonă şi atrofică cu reflexe
osteotendinoase abolite; atrofie musculară: muşchil
gambierului, muşchiul tibial, muşchiul coapsei,
muşchiul femural;
- prezintă tulburări de trofice în regiunea externă si
interna a articulaţiei tibio-tarsiene;
- imobilizare impusă, dorsie şi flexie;
- edem la tendon ahilian;
- durere;
- hiper sensibilitate la nivelul operaţiei;
Tratamentul kinetic urmăreşte:
 combaterea durerii;
 combaterea edemului şi a procesului inflamator;
 recastigarea fortei musculare:
 recastigarea mobilitatii articulare;
 obţinerea unei stări psihice şi fizice favorabile.
 pregatirea pentru ortostatism
Tratarea durerii articulare şi a inflamaţiei:
 repausul segmentului afectat, se adoptă o poziţie de
elevaţie la 200 – 300, pentru a evita edemul. Peste noapte
se poate aplica un aparat sau o orteză.
 fizioterapia antiinflamatorie, antiedematoasă:
 băile cu vârtejuri de apă, (“wirl-pool”) . Se aplică 10-
15’, de 2-3 ori/zi.
 comprese calde 15-20’, de 2-3 ori/zi,
 electrostimulare pe tibial,si gambieri,
 diapulse 10-20’, 500-600 frecvenţa cu 3-5 penetraţie.
Şedinţele se repetă de 3-4 ori/zi,
 US pe zone reflexogene,terapia combinată,
 DAD în scop antalogic, galvanizări, ionizări cu
CaCl2,xilină sau novocaină2%,
 laseroterapie
 antiinflamatori locali.
 Programul de kinetoterapie
În prima faza se incepe cu masaj,pentru incalzire după
care se trece la mobilizări pasive,pasivo-active active şi
exerciţii libere:
 mobilizarea articulaţiei tibio – peroniere
inferioare prin translaţie anteroposterioară. Priza
(săgeata) este realizată cu policele şi indexul.
Kinetoterapeutul execută presiuni la nivelul zonei
respective.
• Flexia dorsală din decubit dorsal.Priza la nivelul
piciorului (faţa plantară – săgeata). Contrapriza la nivelul
distal al gambei
• Flexia plantară cu inversia piciorului.Priza la nivelul
piciorului (faţa anterioară). Contrapriza la nivelul distal al
gambei.
• Mobilizarea articulaţiei subastragaliene pentru
reducerea presiunii pe calcaneu – imită descălţarea.
Mâinile kinetoterapeutului acţionează în sensuri opuse
(săgeţile).
• Supinaţia (poziţia - decubit ventral cu genunchiul în
flexie).Priza pe picior, faţa plantară (săgeata). Contrapriza
la extremitatea distală a gambei.
 Mobilizările active: reprezintă baza recuperării,
realizându-se în toate articulaţiile,pe toate direcţiile
care permit mişcarea, atât analitic, cât mai ales global.
 Folosim în special: exerciţiile activ libere la placa
canadiană şi cu rezistenţă; exerciţii de facilitare
neuroproprioceptivă; terapia ocupaţională. Tehnici de
facilitare proprioceptivă din cadrul metodei Kabat,
vom utiliza: tehnica „hold-relax” pentru a obţine
inhibiţia reflexă a musculaturii.
 Dinamica extensiei
Dinamica flexiei

20
15
15 10

10 5
0
5
iniţial final
0

iniţial

Înclinţia radială
Înclinţia cubitală

8
8
6
6
4
4
2
2
0
0
iniţial final
iniţial final
 Concluzii
 Ruperea tendonului ahilian era leziune rara, dar astazi a devenit
frecventa din cauza indentificarii activitatilor sportive de către tineri.
 Leziunile acestui tendon pot fi de doua categorii: dezinsertii si
rupturi, care pot fi partiale sau totale.
 Recunoasterea acestei leziuni este usor de diagnosticat, clinic si
imagistic.
 Tratamentul leziunii tendonului ahilian este conservat in caz de
ruptura partiala la varstici, cu mobilizare in atela gipsata pentru 4-6
saptamani, urmata de un gips de mers pentru alte 3 saptamani.
 In caz de ruptura totala se procedeaza la tratamentul chirurgical
sutura rupturii fie cu ajutorul unei bande late recoltata din facia lata,
sau urmata de imobilizare in atela groasa gipsata piedica si timp de
4-6 saptamani, cu piciorul plasat in flexie plantara, atela inlocuita cu
aparat gipsat de mers timp de 3-4 saptamani.
 Concomitent cu actul operativ, trebuie aplicat si tratamentul
functional.
 Se recomanda o cunoastere precisa a evolutiei
leziuniide catre medic ortoped chirurg si
kinetoterapeut, pentru cele mai bune metode de
vindecare a accidentatului.
 Cunoasterea evolutiei leziunii impune si aplicarea
diferitelor metode kinetoterapeutice, in functie de
perioadele de evolutia leziunii.
 Alimentatia, vitaminoterapie si mineralele, au o
mare importanta alaturi de o stare psihologica
optimista.
 Se considera ca accidentatul este vindecat cand isi
mentine pozitia verticala fara ajutorul carjelor
acsilare si mentinerea acestei pozitii pe varful
degetelor.
 Baciu Clement “Anatomia funcţionala a aparatului locomotor”, Editura a
II-a 1974
Baciu, C.,” Kinetologia pre- şi post operatorie,” Ed. Sport Turism,
Bucureşti 1981
Chiriac, M., “Testarea manuală a forţei muscular”, Ed. Universităţii din
Oradea,2000,
Cornel Stancu.”Anatomia funcţională a corpului omenesc”, Editura
stadion, 1974
Ifrim, M., Niculescu, Gh. “Compendiu de anatomie”, Ed Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti , 1988,
Marcu, V., Maroti, S., Leah, C. “ Ghid pentru elaborarea lucrării de
diplomă”, Ed. Institutului Biblic Emanuel din Oradea, Oradea,2000,
Moţet, D.”Îndrumător terminologic pentru studenţii secţiilor de
Kinetoterapie”, Bacău,1997.
Niculescu, Th. Cezar, Voiculescu, B.,” Anatomia şi fiziologia omului”, Ed.
Corint,Bucureşti 1999.