Sistemul Respirator

Agenda
I. Anatomia Sistemului Respirator
Funcţiile
Alcătuire
II. Bolile Sistemului Respirator

III. Curiozităţi ale Sistemului Respirator

 1. Anatomia Sistemului Respirator
Funcţiile Sistemului Respirator
 Hematoza - schimbul de gaze între aer şi sânge

 Condiţionarea aerului inspirat (umidifiere, încălzire,

filtrarea antigenelor)

 Protejează organismul de deshidratare, fluctuaţiile

de temperatură

 Apărarea antimicrobiană - infiltrate limfocitare

 Ajută la producerea sunetelor (vocalizare)

 Rol metabolic
I. Anatomia Sistemului Respirator
Alcătuirea Sistemului Respirator

Căile respiratorii
 1. Căi respiratorii superioare
 fosele nazale,
 nazofaringe,
 laringe

 2. Căi respiratorii profunde

 trahee,
 bronhii,
 bronhiole

Plămânii
 1. Căile respiratorii superioare
Fosele nazale
 Primul segment al căilor respiratorii

 Se deschid la exterior prin nări

 Căptusite cu o mucoasă bogat

vascularizată cu rol de umezire şi
curăţare a aerului

Nasul are rolul unui

adevărat filtru
 1. Căile respiratorii superioare
Faringele

 Organul în care se încrucişează

calea respiratorie cu cea digestivă

 Conţine amigdalele şi cercul

Waldeyer

Rol de barieră
antimicrobiană
1. Căile respiratorii superioare
 Este format din mai multe cartilaje
mobile:
 Cartilajul cricoid
 Cartilajul tiroid
 Cartilajul aritenoid
 Cartilajul piriform

 Corzile vocale sunt 2 perechi de pliuri

situate in laringe.
 Epiglota este situată la capătul superior
al laringelui şi are rol de supapă ce
împiedică alimentele să pătrundă în
laringe.

Organul vorbirii
2. Căile respiratorii profunde
Traheea
 Continuă laringele
 Este situată în faţa esofagului
 Este un organ in formă de tub, cu o lungime 10-12 cm;
 Peretele traheei posedă un schelet format din 15-20
inele cartilaginoase în formă de potcoavă;
 Se ramifică la partea sa inferioară, în 2 ramuri care se
numesc bronhii principale

Rolul:
• De conduct pentru aerul expirat/inspirat
• Cleareance mucocilar prin mucoasa
2. Căile respiratorii profunde
Bronhiile
 Ultimele segmente ale căilor aeriene
inferioare

 Bronhiile principale:
 Pătrund în câte un plămân
 Se divid în bronhii lobare şi segmentare
 Se termină prin bronhiole

Rolul:
• De conduct pentru aerul expirat/inspirat
• Cleareance mucocilar prin mucoasa
Plămânii
 Organele principale ale respiraţiei,

 Organe pereche, situate în cavitatea

toracică

 Au o greutate de aproximativ 1 200 g,

 Capacitatea pulmonară totală este de

4.500- 5.000 cm3,

 Sunt alcătuiţi din unităţi funcţionale de

tip bronhiolo – alveolar
 Bronhiole
 Acini pulmonari
Plămânii
 Pe feţele plămânilor există fisuri sau
scinzuti care împart plămânul în
lobi,
 Plămânul stâng are 2 lobi şi 8 bronhii
segmentare,
 Plămânul drept are 3 lobi şi 10
bronhii segmentare,
 Bronhiile segmentare se divid în
bronhiole lobulare ,
 Bronhiolele lobulare se continuă cu
cele respiratorii care se ramifică în
ducte alveolare,
 II. Bolile Sistemului Respirator
 Există 3 tipuri principale de boli pulmonare
 1.Boli ale căilor respiratorii (boli pulmonare obstructive)
 pot provoca îngustarea sau blocarea căilor respiratorii; Includ: asmul,emfizemul si bronsita
cronica.

 2.Boli care afectează ţesutul pulmonar

 deteriorează ţesutul pulmonar.Pot cauza cicatrizarea sau inflamarea care aduce plămânii
în imposibilitatea de a se dilata corespunzator. Amintim : fibroza si sarcoidoza

 3.Boli care afectează circulaţia pulmonară

 aceste boli afectează vasele de sânge ale plămânilor - una din consecinţe ar fi reducerea
capacităţii plămânilor de a transporta oxigenul şi de a elibera dioxidul de carbon.
 1.1 Astmul bronşic

 Este o boală pulmonară cronică, cauzată de inflamarea bronhiilor şi a brohiolelor, dar şi

episoade (crize) de obstrucţie a căilor respiratorii. Pacienţii cu astm sunt sensibili la o
varietate de substanţe.

 Crizele de astm pot fi declanşate de fumul de ţigară, de particule de praf din aer,
mucegai, alergeni, exerciţii fizice, aer rece şi alţi factori. În timpul unei crize, mucoasele
căilor respiratorii se inflamează, iar muşchii din jurul bronhiilor se contractă, conducând la
îngustarea căilor respiratorii. Secreţia de mucus poate inhiba şi mai mult fluxul de aer, iar
respiraţia se va îngreuna, va fi şuierătoare şi dificilă.

 Cele mai multe dintre aceste crize nu determină afectarea permanentă a plămânilor,
dar este necesar consultul medical imediat. Lipsa de oxigen şi eliminarea insuficientă a
dioxidului de carbon pot pune viaţa in pericol.
 cea mai raspandită afecţiune pulmonară
 1.2 Boala pulmonară obstructivă cronică
sau bronhopneumopatia obstructivă
cronică
 Este un termen utilizat atât pentru emfizem, cât
şi pentru bronşita cronică. În cazul bronşitei
cronice, căile aeriene se inflamează şi are loc
îngustarea ireversibilă şi progresivă a bronhiilor;
funcţia respiratorie va fi de asemenea
diminuată progresiv.

 In caz de emfizem, alveolele pulmonare sunt

distruse lent. În ambele situaţii creşte
dificultatea pacientului de a expira şi de a
obtine suficient oxigen. Fumatul cauzează
aproximativ 90% dintre decesele asociate cu
BPOC.
2. Fibroza pulmonară
 Este o boală pulmonară interstiţială, caracterizată prin deteriorarea şi
cicatrizarea ţesuturilor dintre alevolele pulmonare si rigidizarea plămânilor.
Cauzele fibrozei sunt:
 profesionale sau de mediu (includ expunerea repetată la particule mici şi
substanţe anorganice: azbest, cărbune, beriliu, siliciu);
 expunerea repetată la fân mucegăit, excremente de animale, praf de
cereale (ce provoacă într-o primă fază hipersensibilitate pulmonară şi în
cele din urmă fibroza pulmonară);
 chimice (utilizarea de medicamente toxice pentru plămâni);
 tratament anterior care implică radiaţii;
 sarcoidoza;
 scleroza sistemică si alte tulburări autoimune;
 cauze idiopatice.
Acestea nu numai că pot degrada sănătatea plămânilor prin
dezvoltarea pleurei (membrana în jurul plămânilor), dar pot afecta
întreg organismul. Acestea sunt acute sau cronice şi pot fi cauzate
de bacterii, virusuri şi uneori de ciuperci.

Pneumonia este o inflamaţie a plămânilor cauzată de infecţia cu

virusuri, bacterii sau alte organisme. De obicei, aceasta este
declanşată atunci când sistemul imunitar al unei persoane este
slăbit, cel mai adesea de infecţii virale simple ale tractului respirator
superior sau chiar de gripă.

Astfel de infecţii nu provoacă direct pneumonie, ci afectează stratul

de mucoasă, cu rol de protecţie, încurajând dezvoltarea bacteriilor.

Gripa este o infecţie respiratorie cauzată de un virus, care se

transmite prin aer sau prin contact direct. Majoritatea cazurilor apar
în timpul epidemiilor (mai ales în lunile de iarnă ale fiecarui an). Tuberculoza si mycobacteriile non-
tuberculoase sunt infecţiile cronice
O epidemie de mare amploare poartă numele de pandemie. care apar frecvent în randul
Infecţia primară presupune infectarea celulelor ciliate epiteliale ale
pacienţilor cu sistemul imunitar
tractului respirator superior. Aceste celule se vor necroza, rezultând
infecţii respiratorii acute, care se manifestă prin: febră, frisoane,
comporomis (cum sunt pacienţii cu
dureri musculare şi dureri de cap. HIV/SIDA). Infecţiile cauzate de
mycobacterii se dezvoltă lent şi pot
fi sistemice sau limitate la nivelul
plămânilor.
 3.Afecţiuni pulmonare circulatorii

 Hipertensiunea pulmonară
 Este o afecţiune caracterizată prin îngustarea vaselor sangvine din plămâni şi creşterea
tensiunii arteriale. Această boală poate coexista cu altele şi poate agrava alte boli
pulmonare. Una dintre cele mai grave consecinţe ale hipertensiunii arteriale este
insuficienţa cardiacă.
 Embolismul pulmonar
 Presupune existenţa unui cheag de sănge, care provine de obicei de la venele de la
picioare sau pelvis şi se deplasează către plămâni, unde se blochează. Această
afecţiune se manifestă prin durere la nivelul pieptului, dificultate de respiraţie acută şi
tuse.

 Această boală poate reprezenta un pericol major pentru viaţa pacientului şi necesită
intervenţie medicală promptă.
Semne şi simptome
 Semnele şi simptomele asociate bolilor pulmonare variază
de la o persoana la alta şi se modifică în timp.
 În cazul afecţiunilor cronice, manifestările apar treptat, dar
se înrăutaţesc progresiv. Simptomele pot fi de la uşoare
până la severe în cazul bolilor acute; fără îngrijire medicală
promptă unele simptome pot pune în pericol viaţa
pacientului.

 Printre simptomele comune se află: tusea persistentă,

dispneea, respiraţia şuierătoare, expectoraţia cu sânge.

 Pacienţii cu boli pulmonare obstructive, cum ar fi BPOC, pot

avea dificultăţi de respiraţie. Lipsa oxigenului determină
cianozarea pielii; de-a lungul timpului, deficitul de oxigen
poate conduce la diverse deformări ale degetelor sau
unghiilor.

Analize şi investigaţii
• Analiza gazelor sanguine arteriale
• Analize complete de sânge - pentru depistarea anemiei
• cultura de spută
• cultura de sânge.
• frotiu pentru detectarea directa de acid bacil AFB
• Alfa-1 antitripsina - pentru a determina dacă pacientul are sau nu deficit de AAT
• Biopsia pentru depistarea cancerelor
• Spirometria, peak-flow-metria, bodypletrismografia
• Rqdioimqgistica, CT, PET.
 Kinetoterapia în Recuperarea funcţiilor
respiratorii
 Scopul kinetoterapiei în afectiunile pulmonare cronice este de
a mări capacitatea pulmonară afectată de boala cronică.
Efectul scontat apare destul de repede, acest lucru încurajând
pacientul în a face constant mişcare.

 Kinetoterapia foloseşte exerciţii respiratorii în scopul îmbunătăţirii

respiraţiei, a utilizării unui procent cât mai mare din capacitatea
pulmonară, în vederea recuperării funcţionale a plămânilor.
Bolnavul cu afecţiuni cronice pulmonare va fi învăţat să-şi
readucă treptat frecvenţa respiratorie la 14 - 18 respiraţii /minut.
Prin executarea repetată a unor exerciţii de întărire a
musculaturii (ridicări şi coborâri, rotaţii, abducţii si aducţii), se
încearcă tonifierea musculaturii respiratorii (musculatura
spatelui, toracelui, abdominală).
III. Curiozităţi ale Sistemului Respirator
 În 24 de ore, plămânii sunt traversaţi de 10.000 de litri de aer şi de 8000 litri de sânge
 Un om respiră cam 174 milioane de litri de aer de-a lungul vieţii
 În momentul primei respiraţii un nou născut trebuie să inspire cam de cincizeci de ori mai
puternic decât un adult
 La om, 0,1% din CO2 din organism se elimină prin piele
 Cei 2 plămâni conţin aproximativ 150-300 de milioane de alveole pulmonare. Împreuna cu
capilarele pulmonare, acestea realizează o suprafaţă de schimb de circa 150-200 de metri
pătraţi
 În timpul unui acces de tuse, plămânii imprimă aerului expirat o viteza de 900 km/h, iar în
timpul unui strănut viteza este de numai 170 km/h
 Pe parcursul a 24 de ore, un om respiră de 21.000 de ori iar plămânii săi prelucrează circa
2.000 l de aer, cantitate suficientă pentru a umfla cu gura 40 de bărci pneumatice.
 Persoanele care lucrează sau trăiesc în mediul urban respiră zilnic o cantitate de substanţe
toxice egală cu cea conţinută de un pachet de ţigări!
 De-a lungul vieţii, un om inspiră aproximativ 20kg de praf! S-ar putea spune că nu mai este
nevoie de un aspirator în casă!
 http://ochiulmintii.ro/tehnica-de-respiratie-4-7-8/

bibliografie:www.google.com