Sunteți pe pagina 1din 85

PATOLOGIA FARINGELUI

ANATOMIA CLINICA FARINGELUI

Faringele este un conduct musculo-fibros situat vertical inaintea coloanei vertebrale inapoia foselor
nazale, a cavitatii bucale si a laringelui.

Prin intermediul faringelui fosele nazale comunica cu laringele, alcatuind calea respiratorie, iar
cavitatea bucala comunica cu esofagul, formand calea digestiva.

Faringele se intinde de la baza craniului pana la nivelul vertebrei C6 unde se continua cu esofagul.Are
forma de jgheab deschis anterior.

Segmentul superior are diametrul transvers de 4-5 cm la adult si cel antero-posterior de 2 cm,
segmentul inferior de 2 cm atat in diametru tansvers cat si in diametrul antero-posterior. Se descriu :
fata posterioara, doua fete laterale si doua extremitati: superioara si inferioara.

Insertia superioara a faringelui se face pe baza craniului, avand forma unui trapez: baza mare a
trapezului uneste cele doua spine ale sfenoidului, trecand la nivelul apofizei bazilare prin tuberculul
faringian.Marginile laterale se intind de la spina sfenoidului la apofizele pterigoide, iar baza mica a
trapezului este formata de linia care uneste cele doua apofize pterigoide.

Limita inferioara a faringelui corespunde unui plan orizontal care trece prin marginea inferioara a
cartilajului cricoid si corespunde corpului vertrebrei C6. Examenul endoscopic evidentiaza la acest
nivel existenta unui burelet mucos(Killian) format de fibre ale muschiului constrictor inferior al
faringelui.

Raporturile fetelor laterale ale faringelui.

Portiunea cervicala: pachetul vasculonervos al gatului(artera carotida comuna, vena jugulara interna si
nervul pneumogastric).Artera carotida comuna se divide la nivelul extremitatii superioare a cartilajului
tiroid, in carotida interna si externa.De-a lungul acestui pachet vasculo-nervos sunt numerosi ganglioni
limfatici.Din artera carotida externa iau nastere la acest nivel, artera tiroidiana superioara, linguala si
facial. Inferior faringele vine in raport cu lobii glandei tiroide, superior este incrucisat de nervul
hipoglos.

Portiunea cefalica: spatiul maxilo-faringian (intre faringe si ramura mandibulara).Pe sectiunea


orizontala la nivelul mandibulei, acest spatiu are forma triunghiulara deoarece faringele si ramura
ascendenta a mandibulei converg anterior, baza acestui triunghi fiind formata de coloana vertebrala
cervicala. Spatiul maxilo-faringian se intinde pana la nivelul bazei craniului, iar in jos ajunge la
unghiul mandibulei.Spatiul acesta este divizat printr-o prelungire profunda a fasciei cervicale
superficiale care inveleste glanda parotida in doua spatii secundare:spatiul glandular si subglandular.
In spatiul glandular se afla glanda parotida cu artera carotida externa, vena jugulara externa, nervul
facial si nervul auriculo-temporal.Spatiul subglandular este divizat de diafragmul stilian in spatiul
prestilian si spatiul retrostilian. Spatiul prestilian este ocupat de muschii pterigoidieni, artera maxilara
interna si nervul maxilar inferior.In aceasta loja pot ajunge flegmoanele periamigdaliene.Spatiul
retrostilian este inapoia diafragmului stilian si contine pachetul vasculo-nervos al gatului:artera
carotida interna, vena jugulara interna, nervul vag, ultimii 4 nervi cranieni si simpaticul cervical.
Raporturile posterioare ale faringelui.Suprafata bazilara a occipitatului, tuberculul faringian, coloana
cervicala( fata anterioara a corpurilor vertebrale cervicale).Faringele este invelit de adventicea sa iar
coloana cervicala este acoperita de muschii prevertebrali si aponevroza prevertebrala.Intre adventicea
faringelui si aponevroza prevertebrala exista un spatiu patrulater pe sectiune transversala, numit
spatiul prevertebral sau retrofaringian ce contine tesut celular lax care permite miscari ale faringelui pe
coloana vertebrala.Spatiul retrofaringian se continua inferior cu mediastinul posterior.Lateral se afla
doua despartituri sagitale care merg de la marginile faringelui la aponevroza prevertebrala si separa
spatiul retrofaringian de spatiul laterofaringian.In spatiul retrofaringian se afla doi ganglioni limfatici –
ganglionii Gillete – care colecteaza limfa de la nivelul rinofaringelui si valului palatin.

Configuratia interioara a faringelui (endofaringele)

Faringele cuprinde trei portiuni:

superioara: nazofaringele (rinofaringe, epifaringe, cavum);

mijlocie: bucofaringele(orofaringe, mezofaringe);

inferioara: laringo-faringele(hipofaringe).

Nazofaringele are o forma neregulata cubica si prezinta sase pereti:anterior, posterior, superior,
inferior si doi pereti laterali.

Peretele anterior:orificiile posterioare ale foselor nazale( coanele).

Peretele superior corespunde apofizei bazilare a occipitalului si ligamentului atlanto-occipital


anterior.Exista forme anatomice particulare ale nazofaringelui: bolta ogivala, bolta in semicerc, bolta
cu recesus posterior sau nazofaringe retractat.Aceste forme particulare prezinta importanta deosebita
in aplicarea unei tehnici corecte in cursul adenoidectomiei.La nivelul peretelui superior se afla
amigdala faringiana Luschka.Tesutul limfoid este dispus in benzi sinuoase, paralele care converg
posterior catre o depresiune numita bursa faringiana Tornwald.

Peretele posterior continua bolta faringelui pana la nivelul marginii superioare a arcului anterior al
atlasului.

Peretii laterali prezinta la 1 cm inapoia cozilor cornetelor inferioare orificiile faringiene ale trompelor
lui Eustachio.Orificiul tubar are o forma triunghiulara cu varful in sus si baza in jos.Latura anterioara,
mai putin proeminenta este reprezentata de plica salpingo-palatina,latura posterioara, foarte
proeminenta, plica salpingo-faringiana,inferior este o proeminenta, torusul tubar(cartilaj tubar).In jurul
orificiilor tubare se gasesc formatiuni limfoide numite amigdalele tubare Gerlach.Inapoia orificiului
trompei la unirea peretilor laterali cu peretele posteriori se afla fosetele Rosenmuller.

Peretele inferior este virtual in repaus .El devine real in timpul fonatiei si deglutitiei prin
orizontalizarea valului palatin ce-l separa de bucofaringe.

Bucofaringele este segmentul faringelui situat inapoia cavitatii bucale.

Peretele anterior este format de istmul buco-faringian, care este delimitat de marginea inferioara, libera
a valului palatului, lueta, stalpii anteriori si de baza limbii.
Valul palatin este o formatiune musculo-membranoasa mobila, contractila, fixat pe marginea
posterioara a palatului dur si care in stare de repaus atarna ca o perdea intre faringe si cavitatea
bucala.Pilierii sunt in numar de patru, cate doi de fiecare parte, anterior si posterior.

In constitutia valului palatului intra cinci perechi de muschi: m.tensor al valului palatin, m.ridicator al
valului palatin( ridica valul in fonatie si deglutitie), m.palato-glos(ingusteaza istmul buco-faringian),
m.palato-faringian( actioneaza impreuna cu m.palato-glos) si m.ridicator al luetei.

Peretele posterior corespunde axisului.

Peretii laterali prezinta lojile amigdaliene, spatiile dintre pilierii anteriori si posteriori,ocupate de
amigdalele palatine.Peretele extern al lojii amigdaliene este format de aponevroza faringiana, derivata
din fascia cervicala profunda si un strat muscular, format din muschiul constrictor superior al
faringelui si muschiul stilofaringian.Lojile amigdaliene sunt ocupate de amigdalele palatine.

Fata interna a amigdalelor palatine, plana sau convexa, este acoperita de mucoasa faringiana si
prezinta un numar de 18-22 orificii care sunt deschiderile criptelor amigdaliene, iar la nivelul polului
superior al amigdalei se gaseste cea mai mare cripta numita crypta manga.

Polul superior amigdalian este in raport cu artera carotida interna si polul inferior cu a.carotida
externa.Se pot intalni anomalii de traiect ale acestor vase, cand ambele carotide pot ajunge in traiectul
lor in contact cu faringele la nivelul amigdalelor.De aceea orice pulsatie in regiunea stalpului posterior
necesita prudenta in timpul amigdalectomiei.Alte anomalii: artera tonsilara mult dezvoltata ,artera
palatina ascendenta aplicata pe muschiul constrictor, artera faciala poate avea curbura in raport cu
extremitatea inferioara a amigdalei, curbura putand fi lezata cu pensa muscatoare amigdaliana.

Marginile anterioare si posterioare ale amigdalei vin in raport cu stalpii corespunzatori.

Cavitatea bucala si bucofaringele(modificat dupa Kaplan)

Hipofaringele( faringo-laringele) este segmentul faringelui situate inapoia laringelui. El prezinta patru
pereti: anterior, posterior, doi pereti laterali.Superior se continua cu bucofaringele, inferior cu esofagul.

Peretele anterior: baza limbii, fata linguala a epiglotei, plicile gloso-epiglotice madiana si
laterale,valeculele.

Peretele posterior corespunde vertebrelor C3-C6.


Peretii laterali corespund jgheaburilor faringo-laringiene sau sinusurilor piriforme,care conduc bolul
alimentar spre gura esofagului.

Cercul limfatic Waldeyer este constituit din amigdalele faringiene, tubare, palatine, linguale si
foliculii limfoizi de legatură.

Structura faringelui

Faringele este alcatuit din urmatoarele straturi:

mucoasa;

tunica fibroasa;

tunica musculara;

adventicea.

Mucoasa faringiana este un epiteliu cilindric ciliat de tip respirator, ( nazo-faringelui )si epiteliu
pavimentos stratificat (bucofaringe si hipofaringe).

Tunica fibroasa (aponevroza faringiana) este situata intre mucoasa si tunica musculara.

Tunica musculara este formata din cinci perechi de muschi striati, trei perechi au rol constrictor si
doua perechi au rol ridicator.

Muschii constrictori sunt:superior, mijlociu, inferior.

Fibrele inferioare ale constrictorului inferior formeaza in jurul portiunii terminale a faringelui un
sfincter(m. cricofaringian), care delimiteaza faringele de esofag( gura espfagului).

Muschii ridicatori sunt:m.stilofaringieni, m.palato-faringian.

Adeventicea sau tunica externa a faringelui este formata dintr-un tesut lax, care leaga peretele
posterior al faringelui de fascia cervicala profunda si se continua inferior cu spatiul prevertebral.

VASCULARIZATIA SI INERVATIA FARINGELUI

Arterele :

artera faringiana inferioara(ascendenta) – ramura a arterei carotide externe;

artera faringiana superioara – ramura a a.maxilare interne;

artera palatina ascendenta sau inferioara – ramura din a.faciala, urca pe partile laterale ale faringelui si
se termina la valul palatin, amigdala si trompa;

artera palatina descendenta sau superioara – ramura din a. maxilara interna; patrunde in conductul
pterigo-palatin si ajunge la bolta palatina.La nivelul valului palatin ramurile ei anastomozeaza cu
celelalte artere palatine.

arterele pterigo-palatine si vidiana – patrund in analul vidian si se raspandesc la faringe si trompa lui
Eustachio.;
artera dorsala a limbii

Arterele amigdalei provin din a. linguala, a.faringiana ascendenta si cele doua palatine:ascendenta si
descendenta.Artera tonsilara superioara provine din a.palatina ascendenta si patrunde in amigdala la
nivelul polului superior.A.tonsilara anterioara(ramura din a.palatina ascendenta) patrunde in amigdala
la nivelul fetei anterioare.A.tonsilara inferioare(ramuri din a. Dorsala ale limbii) patrunde in amigdala
la nivelul polului inferior.

Venele formeaza doua plexuri:

submucos;

perifaringian;

Venele plexului submucos si perifaringian se varsa in venele jugulare interne.

Limfaticele faringelui formeaza doua retele:

mucoasa ;

musculara;

Limfaticele rinofaringelui , amigdalelor palatine si fata dorsala a valului palatin ajung in ganglionii
retrofaringieni Gillette si in ganglionii lantului jugular intern.

Nervii faringelui :plexul faringian (anastomoza din nervii vag, glosofaringian si simpatic), da ramuri
motorii, senzitive si vasculare pentru faringe.Inervatia senzitiva este completata de nervul
trigemen.Inervatia motorie este completata de nervul maxilar inferior(muschiul peristafilin extern) si
nervul facial(muschiul peristafilin intern).

FIZIOLOGIA FARINGELUI

Faringele este organul comun pentru caile respiratorie si digestiva.Alimentele trec sub forma bolului
alimentar din cavitatea bucala in stomac, prin intermediul faringelui si esofagului, iar aerul din fosele
nazale si cavitatea bucala ajunge in plamani, prin intermediul faringelui si arborelui traheo-bronsic.

Functiile faringelui:

digestive;

respiratorie;

fonatorie ;

aparare.

Rolul faringelui in digestie:

Deglutitia functia principala a faringelui, reprezinta actul prin care bolul alimentar trece din cavitatea
bucala in stomac.Aceasta are 3 timpi: bucal, faringian, esofagian.
Timpul bucal,in cavitatea bucala se formeaza bolul alimentar prin masticatia alimentelor si salivarea
lor parotidiana( saliva masticatiei). Dupa lubrefierea bolului alimentar cu saliva glandei sublinguale
( saliva deglutitiei), acesta devine lunecos, se aseaza pe fata dorsala a limbii, care sprijinindu-si varful
de bolta palatina inapoia incisivilor superiori se contracta si impinge bolul spre istmul buco-faringian.

Timpul bucal este un act voluntar.Dupa ce bolul alimentar a străbătut istmul bucofaringian si a patruns
in faringe mecanismul deglutitiei devine un act reflex.Caile aferente sunt:trigemenul, glosofaringianul
si laringeul superior iar cele eferente:nervul hipoglos, trigemenul, glosofaringianul si vagul.Arcul
reflex se inchide in centrii subcorticali, care se gasesc pe planseul ventriculului al IV-lea.

In timpul faringian al deglutitiei faringele se ridica, se scurteaza, se largeste si vine in fata bolului
alimentar. Se inchid toate comunicarile faringelui cu exceptia gurii esofagului( calea esofagiana), prin
care bolul alimentar este indrumat catre stomac.Comunicarea cu cavumul se inchide prin contractia
valului palatin, a carui margine libera se ridica si se sprijina de peretele posterior al faringelui
Comunicarea cu laringele se inchide prin ascensionarea laringelui,baza limbii prin contractie impinge
epiglota care se aseaza ca un capac pe coroana laringiana. In hipofaringe, bolul alimentar traverseaza
unul din santurile piriforme, si aluneca in esofag prin actiunea muschiului constrictor inferior.

Peristaltismul esofagian conduce bolul alimentar in stomac.Miscarea bolului alimentar se supune legii
lui Laman, dupa care portiunea esofagului de sub bolul alimentar se dilata iar cea de deasupra se
contracta.In prezenta unui corp strain se produce, o contractura sub corpul strain si o relaxare maxima
deasupra lui(dilatatie suprastricturala).

Trompa lui Eustache se deschide in timpul al doilea al deglutitiei, asigurandu-se in casa timpanului o
presiune egala cu cea atmosferica(indinspensabil in auditie).

Rolul faringelui in respiratie.In timpul respiratiei rinofaringele comunica larg cu bucofaringele, valul
palatului, fiind relaxat atarna in jos.In felul acesta coloana de aer din fosele nazale ajunge usor in
laringe, care in inspiratie este coborat si faringele este relaxat.Mucoasa faringelui este bogat
vascularizata si ajuta la incalzirea aerului inspirat.Secretia glandelor mucoasei ajuta la umezirea si
purificarea aerului, in special epiteliul cilindric ciliat al nazo-faringelui.

Rolul faringelui in fonatie.Vibratia corzilor determina un sunet fundamental nearticulat, numit sunet de
coarda.Acesta isi castiga intensitatea, inaltimea si timbrul la nivelul cavitatilor faringiene, nazale si
bucale, formandu- se astfel vocea vorbita si cântata.La acest sunet fundamental se adauga sunete
armonice, rezultate din vibratia cavitatilor de rezonanta.Valul palatin prin contractie si asezare la
nivelul peretului posterior inchide rinofaringele si-l transforma intr-o cavitate de
rezonanta.Malformatii (insuficienta,diviziunea) sau paralizii ale valului afecteaza inchiderea
rinofaringelui cu tulburari de fonatie(rinolalia deschisa).

Faringele este o cavitate de rezonanta care isi schimba dimensiunile prin miscarile de ascensiune si
coborare a laringelui(modifica timbrul vocii).

Faringele are un important rol fonator la bolnavii cu laringectomie totala( vocea faring-esofagiana),
faringele servind ca rezervor de aer si in acelasi timp ca organ vibrator(erigmofonatia).

Functia de aparare a faringelui se manifesta prin spasmul faringian care apare in timpul deglutitiei
unor lichide fierbinti, substante corozive, corpi straini.Sensibilitatea mucoasei precum si motilitatea
faringelui permit expulzarea oricarui corp strain prin reflexul de voma,( excitarea bazei limbii si a
peretelui posterior al faringelui).
Mucoasa buco-faringiana reprezinta receptori si pentru declansarea altor reflexe: stranut, tuse, apnee,
cascat si sforait.

Functia gustativa a faringelui are rol in aparare fiind un mijloc de control al substantelor introduse in
cavitatea bucala.

Rol in apararea faringelui are si mucusul, care acopera mucoasa faringiana cu efect antiseptic
neutralizator.Secretia de mucus este redusa in faringita atrofica.

Rolul inelului limfatic este de bariera sau filtru , modifica compozitia limfei imbogatind-o cu
fibrinogen si cu enzime proetolitice, analoge cu tripsina. Are de asemenea rol hematopoietic, amigdala
fiind un loc de formare al globulelor albe.Tesutul amigdalian contine substante bactericide cu rol
lipoidic, intervine in mecanismele imunologice de aparare si adaptare la atacul agentilor externi.In
stari patologice faringele, poate deveni poarta de intrare pentru boli infectioase si amigdalele palatine
devin punctul de plecare in infectia de focar.Limfocitele, formate in foliculii limfatici, pot strabate
epiteliul amigdalian , pun in libertate, in contact cu bolul alimentar, diversi fermenti sau substante
pentru dezintegrarea albuminelor, jucand astfel rolul unei secretii externe.

EXAMENUL FARINGELUI

Anamneza

Simptome :

durere spontana si provocata;

senzatia de constrictie;

spasm;

senzatie de corp strain;

senzatie de uscaciune la nivelul faringelui

Examenul fizic se face prin intermediul cavitatii bucale.

Examenul faringelui bucal(Bucofaringoscopie)

Explorarea cavitatii bucale si faringelui bucal se poate face la lumina zilei, cu o spatula linguala se
apasa limba, explorarea directa a gurii si faringelui trebuie facuta metodic.

Examenul buzelor;

Examenul vestibul bucal;

Examenul arcade dentare;

Examenul planseu bucal;

Examenul limbii: se examineaza in cavitatea bucala ,in exterior,in repaus dar si in miscare;.
Bolta palatina poate fi ogivala in sindromul de obstructie nazala sau rahitism sau are o comunicare cu
fosele nazale in leziuni sifilitice.

Buco-faringoscopiei este metoda de examinare a faringelui bucal.:

Spatula lingual apasa pe 2/3 anterioare ale limbii , se invita bolnavul sa pronunte litera “A” si astfel se
poate examina componentele anatomice ale buco- faringelui:istmul buco-faringian,valul
palatin,lueta,pilierii amigdalieni anterior si posterior,amigdalele palatine,peretele posterior buco-
faringian.Modificari patologice ale mucoasei faringiene:eroziuni,vezicule,ulceratii,false
membrane,cruste,etc

Deformatii faringiene dobandite:

faringe larg in faringitele atrofice;

faringe stramtat in hipertrofia amigdaliana;

cicatrice consecutive arsurilor, traumatismelor;

cicatrice vicioase post amigdalectomie.

Examenul faringelui nazal se face prin rinoscopie posterioara, palpare manuala directa sau indirecta
cu stiletul, epifaringoscopie si radiografie.

Rinoscopia posterioara se practica cu oglinda de rinoscopie posterioara.

Aspectul clinic normal:

lateral: pavilionul trompei (plica salpingo-palatina, salpingo-faringiana, torusul tubar), amigdala


Gerlach, foseta Rosenmuller;

superior: bolta cavum-ului, amigdala faringiana Luschka;

inferior: comunicare libera cu bucofaringele(exceptie in fonatie si deglutitie cand valul palatin se


orizontalizeaza si se aplica pe peretele posterior);

anterior: cadrul coanal, coanele, cozile cornetelor, septul intercoanal;

posterior:proces bazilar occipital

Dificultati in cursul rinoscopiei posterioare:

stari nervoase si emotive(copii);

reflexe faringiene exagerate;

limba voluminoasa, rezistenta;

istm faringian ingustat prin amigdalele palatine hipertrofiate


Tuseul rinofaringian este indicat la copii sub 3ani ;

Tehnica: copilul este tinut in bratele unui ajutor, capul este fixat cu bratul stang la pieptul
examinatorului, cu policele mainii stangi apasa obrazul intre arcadele dentare pentru a-l proteja
,indexul mainii drepte dezinfectat se introduce rapid in rinofaringe.

Tuseul rinofaringian este contraindicat in inflamatiile acute ale rinofaringelui cu exceptia adenoiditei
acute prelungite.La sugari tuseul se face prin palparea atenta cu indexul pe fata superioara a valului
palatin.

Hipofaringoscopia indirecta este metoda de examinare a hipofaringelui si se efectuiaza ca timp


anterior in laringoscopia indirecta.

Tehnica examinarii:bolnavul deschide gura larg, prindem limba proiectata in afara cu o comprese
intre policele si indexul mainii stangi; oglinda laringiana este tinuta ca un creion in mina dreapta se
introduce in bucofaringe, impingind valul si lueta posterior. Examenul hipofaringelui

Faringoscopia inferioara directa:se face pentru a examina faringele inferior in portiunea


retrolaringiana; dupa anestezia hipofaringelui se aseaza bolnavul in decubit dorsal apoi se introduce
tubul- spatula, indepartand peretele laringian de cel vertebral pana ce apare gura esofagului.

Palparea este :directa si instrumentala.

Palparea directa: se practica cu extremitatea indexului introdus prin cavitatea bucala (baza
limbii,epiglota ,valeculele ,santurilr piriforme);

Palparea instrumentala se executa cu stiletul butonat pentru explorarea unei fistule.

Examenul fizic este completat cu examenul nasului, examenul extern al ganglionilor limfatici
regionali( palparea se face cu ambele maini cu bolnavul in pozitie sesând,din spate).

Examenul functional cuprinde: ex masticatiei, deglutitiei, functiei gustative, functiei vocale,


respiratiei, auditiei, tusei si expectoratiei.

Examene paraclinice:

Examenul radiologic:

- direct sau cu substanta de contrast.

- CT/MRI

Examenele de laborator:
- bacteriologic si micologic ;

-hemoleucograma;

-hemocultura;

-examen histo-patologic( biopsia obligatorie in procese tumorale).


MALFORMATIILE FARINGELUI

Atrezia sau stenoza congenitala a cavumului.

Etiologie:

cavumul este micsorat in toate dimensiunile, valul palatin lipit de coloana vertebrala;

proeminente anormale ale atlasului ,axisului, sau a tuberculului faringian al occipitalului;

Clinic:

sindrom obstructie nazala(tulburari respiratori,rinolalie inchisa,hiposmie);

tulburari deglutitie;

Tratamentul :

dilatatii prelungite;

diatermocoagulare;

Insuficienta velopalatina

Se caracterizeaza prin scurtarea diagragmului velopalatin datorita diminuarii dimensiunilor boltei


osoase.

Clinic:

rinolalia deschisa;

refluxul lichidelor pe nas;

valul palatin nu se mai lipeste la nivelul peretele posterior al faringelui in fonatie si deglutitie.

ablatia vegetatiilor adenoide numai in caz de complicatii( otite supurate).

Tratamentul:

tratament chirurgical:

Alungirea valului prin sectionarea carligelor aripilor interne ale apofizelor pterigoide inapoia si
inauntrul ultimului molar superior, eliberarea si destinderea muschiului peristafilin extern.

Procedeul faringoplastic foloseste un lambou dreptunghiular de pe peretele posterior al faringelui care


se sutureaza pe fata superioara a valului dupa avivare.

educatie ortofonica ;

Diviziunea palatina.
Etiologia: lipsa de coalescenta a mugurilor palatini embrionari, putand interesa numai lueta( lueta
bifida), sau valul in intregime(palatoschizis) sau palatul osos, rebordul alveolar, buza superioara,
anomalia labio-velopalatina( gura de lup).

Simptome:

Tulburari in fonatie si deglutitie;

Tulburarari de supt(nou-nascutul);

Lichidele refuleaza pe nas;

Cavumul este examinat prin despicatura valului: marginea superioara a vomerului si amigdala
faringiana Luschka.

Tratamentul este chirurgical.

Fistulele congenitale ale gatului

Clinic : laterale si mediane.

Fistulele congenitale laterale:

frecvent complete :un orificiu faringian supraamigdalian, un traiect sinuos de la faringe la piele si un
orificiu extern localizat variat , in regiunea cuprinsa intre marginea anterioara a muschiului
sternocleidomastoidian, in sus osul hioid iar in jos sternul.

Fistulele mediane:

frecvent incomplete: se termina in fund de sac la nivelul osului hioid la care este aderent ,orificiul
intern se deschide in foramen caecum ( canalul tireoglos);

radiografia cu lipiodol indica directia si intinderea traiectului.

Chisturile congenitale

Clinic:

Chistul tract tireoglos(median);

Chist branhial(lateral);

Se formeaza prin acumularea lichidului secretat de glandele epiteliului endocanalicular ducand la


bombarea regiunii respective;Aceste chisturi se pot suprainfecta,abcedeaza si fistulizeaza.

Tratamentul este chirurgical si consta in extirparea intregului traiect .In chistul (fistula) tract
tireoglos se rezeca si portiunea mijlocie a osului hioid pentru a evita recidivele.
Caz clinic:Chist tract-tireoglos(clinic/intraoperator)

CORPII STRAINI AI FARINGELUI

Pot fi localizati in toate cele trei segmente ale faringelui.

Cauzele ce duc la patrunderea involuntara in faringe a corpilor straini sunt: surpriza, spaima, rasul,
stranutul, edentatia, tusea spasmodica in timpul masticatiei, alimentatia in graba, masticatia
insuficienta.Patrunderea voluntara in faringe a corpilor straini:copii,alienatii mintali sau delicventii;

Clasificarea dupa localizarea corpilor straini faringieni:

In faringele bucal se opresc corpii mici si ascutiti ,oasele de peste, care patrund in tesutul amigdalian
palatin.

In hipofaringe corpii straini se intalnesc in amigdala linguala, mai ales cand aceasta este hipertrofiata,
in foseta gloso-epiglotica, in santurile piriforme, sau gura esofagului.

In nazofaringe corpii straini sunt localizati in amigdala faringiana, peretii laterali sau cadrul coanal
dupa efort de voma, prin manevrele de extragere a unui corp strain din cavitatea bucala, impingerea
instrumentala din fosa nazala sau in paralizie velopalatine.

Simptomele:

In faringele bucal :

senzatie de intepatura;
disfagie accentuata;

sialoree;

tuse;

dureri locale ce pot persista pana la vindecarea leziunilor produse;

Bucofaringoscopie

In hipofaringe :

disfagie;

dispnee;

dureri locale;

hipersalivatie;

tuse;

voma;

edemul aritenoidian si staza salivara ( semne indirecte) de corp strain hipofaringian;

Plagile mucoasei se pot infecta secundar dand flegmoane.Corpii straini ascutiti pot leza vertebrele
cervicale sau arterele carotide iar lipitorile pot da asfixie.

Hipofaringoscopie indirecta sau faringoesofagoscopie;

In rinofaringe:

obstructie nazale;

durere;

epistaxis;

Rinoscopie posterioara;

Tratament

Corpul strain in faringele bucal se evidentiaza prin bucofaringoscopie si poate fi extras cu o pensa
cudata.

Corpul strain din hipofaringe se evidentiaza prin hipofaringoscopie sau


faringoesofagoscopie;extragerea se face endoscopic pe cai natural sau chirurgical prin cervicotomie si
faringotomie sub anestezie locala sau generala;

Corpul strain din rinofaringe se evidentiaza prin rinoscopie posterioara sau endoscopic si se extrage cu
instrumentar specific pe cale naturala sau chirurgical;

INFLAMATIILE ACUTE NESPECIFICE ALE FARINGELUI


ANGINELE ACUTE NESPECIFICE

Angina catarala eritematoasa( banala virotica)

Este cea mai frecventa angina acuta nespecifica, apare in sezoanele reci datorita variatiile bruste ale
microclimatului,pe fondul unei stari de oboseala a bolnavului..Se transmite prin contagiune directa.

Etiologie: virusului anginei si rinitei acute sezoniere .

Simptome:

debut cu febra ,frison si astenie;

senzatie de uscaciune si arsuri faringiene;

dureri amigdaliene la deglutitie si otalgie reflexa;

mucoasa faringiana congestionata difuz;

amigdalele palatine marite de volum;

foliculi limfatici faringieni rosii si proeminenti;

ganglionii subangulomaxilari palpabili;

leucopenie;

Durata anginei la adult este de 3-4 zile.Din cauza adenoiditei, angina la copil este prelungita.

Complicatiile : laringotraheita virotica, laringita striduloasa,pnemonie interstitiala,otita catarala,rinita


catarala.

Tratamentul :

repaus medical;

alimentatie calda hidrozaharata si lactovegetariana;

comprese cervicale umede calde sau alcoolizate schimbate la 3-4 ore;

instilatii nazale ;

gargarisme alcaline sau slab antiseptice;

antitermice, antiinfectioase.

In cazurile de complicatii sau antecedente de reumatism articular acut, nefrita postanginoasa se


administreaza antibiotic in scop profilactic pentru suprainfectia streptococica.

Angina eritemato-pultacee( foliculara sau bacteriana)

Este angina bacteriana produsa de streptococul beta-hemolitic tip A.Exista angina de origine
alimentara transmisa prin laptele de vaca, data de streptococul tip B . Streptococul din angina se
transmite prin picaturile lui Flugge sau poate complica o angina virala sau o faringita gripala.
Infectia streptococica se manifesta numai asupra tesutului limfoid faringian avind caracter exsudativ,
mucoasa din jurul acestor foliculi fiind normala, contrar infectiei virale care intereseaza mucoasa
faringiana in intregime.

Forme clinice:

1.Forma comuna:

debut brusc cu frisoane, febra 38-390C;

astenie, odinofagie;

stare generala putin afectata;

amigdale marite in volum, rosii, acoperite cu exudat pultaceu alb laptos care devine gri-galbui;

ganglionii submaxilari sunt mariti de volum su durerosi;

leucocitoza;

Evolutia este de 5-6 zile,sub tratamentul cu penicilina se poate scurta .

2.Forma usoara:

febra moderata 380 C;

tabloul clinic de angina;

3.Forma grava:

debut brutal, frisoane repetate,febra 400C;

cefalee;rahialgii;

astenie marcata;

deglutitie dureroasa;

amigdale marite in volum acoperite cu exudat galbui;lueta edematiata;

ganglionii submaxilari tumefiati , voluminosi , durerosi;

leucocitoza,albuminurie;

Anginele de origine alimentara

Etiologie: streptococul tip B care este patogen pentru bovine si se transmite la om prin consumul de
lapte nefiert ,contaminat.Angina are caracter epidemic in colectivitatea care a consumat lapte
contaminat de la aceesi sursa, are o evolutie de aproimativ 7 zile,astenia accentuata, de lunga durata si
o convalescenta prelungita.

Complicatiile :

Complicatii locale:
flegmoane periamigdaliene;

adenoflegmoane laterofaringiene;

celuloflegmon laterofaringian;

Complicatii generale:

endocardita maligna acuta;

abcese metastatice;

celulite cervicale difuze(suprainfectie cu streptococ anaerob) ;

septicemie postanginoasa ;

reumatism articular acut;

endocardita acuta;

glomerulonefrita acuta.

Tratament : Penicilina G sau alt antibiotic la care streptococul este sensibil.

Tratamentul simptomatic:

repaus medical;

gargarisme cu solutii alcaline;

infuzie de musetel;

comprese umede calde sau alcoolizate in jurul gatului;

antiinflamatoare si antialgice.

Anginele pseudomembranoase nedifterice

Clinic: exudat fibrinos determinat de streptococ, pneumococ, stafilococ.Debuteaza ca o angina


pultacee comuna.Falsele membrane confluente acopera amigdalele, valul si pilierii , se pot desprinde
in bloc ca un mulaj.Clinic falsele membranenu se pot diferentia de cele din angina
difterica.Simptomele generale( febra, cefalee, frisoane) pot pleda pentru o angina nedifterica.Se
practica de urgenta examenul bacteriologic si se asociaza serul antidifteric in schema de tratament
pana la infirmarea difteriei.Asocierea streptococului cu bacilul difteric determina streptodifteria,
afectiune forte grava.

Amigdalita ulceroasa acuta(Moure).


Clinic; ulceratie necrotica, neindurata, localizata la polul superior al unei amigdale, febra
moderata(380C), durere la deglutitie, adenopatie cervicala sensibila.Bacteriologic este o asociere de
agenti patogeni variati.Evoluiaza 8-10 zile cu vindecare spontana.Diagnosticul diferential se face cu
sancrul sifilitic(induratia ulceratiei si adenopatie importanta), angina Plaut Vincent( asociatia fuzo-
spirilara) si cancerul amigdalianTratamentul :antibiotic cu spectru larg ,cauterizari cu solutie de
clorura de zinc3% iar profilactic se recomanda amigdalectomie.

ADENOIDITA ACUTA

Adenoiditele acute sunt inflamatii catarale acute ale amigdalei faringiene Luschka determinate de
germeni banali:streptococ, stafilococ, pneumococ, alte virusuri.

Adenoidita acuta a sugarului

febra 400C;

obstructie nazala totala;

tulburari ale suptului;

agitatie;

convulsii;

spasm glotic.

La faringoscopie:

secretii mucopurulente galben verzui care se scurg din cavum si pe care bolnavul le inghite;

fose nazale cu secretii muco-purulente;

ganglionii subangulomaxilari sunt palpabili si durerosi torticolis;

timpanele pot fi congestionate.

Complicatii:

laringo-traheobronsite;

bronhopneumonie;

gastroenterite prin secretiile inghitite sau de vecinatate;

otite medii supurate;

adenoflegmon retrofaringian;

etmoidita fluxionara( mai rar)


Adenoidita acuta a copilului

Este mai putin grava decat a sugarului.Debutul este brusc cu febra moderata, respiratie de tip bucal,
zgomotoasa in timpul somnului, vocea nazonata.Fosele nazale prezinta secretii mucopurulente;
edemul si congestie al pituitarei.Vegetatiile adenoide sunt acoperite cu secretii mucopurulente care se
scurg pe peretele posterior al bucofaringelui; ganglionii subangulomaxilari sunt palpabili si sensibili.

Complicatii:

otite medii supurate;

sinuzite( in special etmoidite fluxionare sau supurate);

dacriocistite;

adenopatii supurate;

infectii descendente ale cailor respiratorii inferioare;

septicemii;

infectii de focar.

Adenoidita acuta prelungita

Se caracterizeaza prin persistenta pe o perioada de cateva saptamani a congestiei mucoase nazale si


faringiene, fara obstructie nazala, uneori cu secretii care se scurg din cavum, febra moderata oscilanta
sau in platou, stare generala uneori alterata.

Diagnosticul diferential:

adenoidita difterica;

febra ganglionara;

tuberculoza faringiana.

Tratament:

decongestia foselor nazale;

antibioterapie pentru a evita complicatiile;

masuri profilactice:se evita expunerea la race, bauturile reci si contactul cu personae virusate;

tuseu terapeutic al cavumului;

adenoidectomia 'la cald' precedata si urmata cateva zile de doze masive de antibiotic.

AMIGDALITA LINGUALA ACUTA


Însoteste frecvent anginele acute, eritematoase, pultacee sau pseudomembranoase.Amigdalita
linguala eritematoasa sau eritemato-pultacee izolata se observa in special la cei amigdalectomizati.

Etiologia este aceeasi ca si in anginele acute obisnuite.

Simptome subiective:

odinofagie cu otalgie reflexa;

dureri intense la nivelul cornului mare hioidian;

senzatie de corp strain in partea superioara a spatiului tiro-hioidian

Simptome obiective:

amigdale linguale apar congestionate, tumefiate;

exudate pultacee

Evolutia este de trei-opt zile.

Tratamentul :antibiotic, antiinflamator.

FARINGITELE ACUTE BANALE

Faringita eritematoasa

Apare la amigdalectomizati si este virala.

Clinic:

senzatie de arsura si uscaciune inapoia foselor nazale;

cand sunt interesate hipofaringele, laringele, traheea apar odinofagia, dispneea si tusea chintoasa;

congestia difuza a mucoasei faringiene;

mucozitati la nivelul mucoasei faringiene

Faringita pultacee

Se intalneste la amigdalectomizati, este de origine bacteriana, agentul obisnuit fiind streptococul


patogen.Foliculii limfoizi, in special cei laterali si de la nivelul peretelui posterior al bucofaringelui
sunt tumefiati si acoperiti de un depozit pultaceu, mucoasa din jurul foliculilor fiind de aspect normal.

Simptomele functionale , generale si adenopatia subangulomaxilara sunt asemanatoare celor din


angina pultacee.

Tratamentul este identic cu cel al anginei eritemato-pultacee.

Faringita mucopurulenta

insoteste adenoidita acuta la copii ;


infectiilor acute ale resturilor adenoidiene la adulti (angina acuta retronazala a adultului);

in cursul rinitelor acute si al rinosinuzitelor acute supurate;

Clinic: secretiile mucopurulente coboara din fosele nazale in cavum si hipofaringe; tuse si
expectoratie; iritatie si congestie mucoasa faringiana;disfonie.

Faringita alergica

Mucoasa rinofaringiana este de tip respirator(epiteliu cilindric ciliat), fiind predispusa la manifestari
alergice asemanatoare cu ale foselor nazale.

Tratamentul: asemanator cu cel al alergiei nazale.

ADENOVIROZELE FARINGELUI

Etiologia: virusul adenoido-faringo-conjunctival. Afecteaza in special copii ,mai rar


adultii.Manifestarile clinice intereseaza concomitent faringele, tesutul adenoidian, conjunctivele.Se
prezinta sub forma de epidemii, cu debut brusc fara cauza aparenta, febra 39 grade, leucopenie.

Simptome:

rinoree minima;

conjuctivita;

jena in respiratie;

faringe congestionat;

adenopatie jugulo-carotidiana;

Evolutia este de 5-10 zile.Starea generala a bolnavului buna, urmata de o stare de astenie prelungita.

Diagnostic pozitiv:

conjunctivita;

faringita eritematoasa;

adenopatie cervicala;

leucopenia;i

O forma clinica deosebita la copii este boala respiratorie manifestata prin :

rinita , laringita, pneumonie atipica ;

febra 400C;frisoane

Prognosticul este bun daca nu intervin supra infectii bacteriene .

Tratamentul :
vasoconstrictoare;

antiinflamatoare;

vaccinuri, in scop profilactic;

antibiotice pentru prevenirea infectiilor supraadaugate.

APOPLEXIA LUETEI(UVULITA)

Este o afectiune rara, apare in plina sanatate,la bolnavi cu amigdalita cronica,consumatori de alcool.

Clinic

Subiectiv:debut rapid cu senzatie de corp strain faringian si jena respiratorie, eforturile de tuse
pentru a-si elibera gatul sunt urmate o durere faringiana puternica.

Obiectiv: lueta prezinta un edem voluminos, (limba de clopot), de culoare rosie sau violacee, uneori cu
pete echimotice;faringe congestionat;amigdale palatine criptice,cazeoase.

Evolutia : cel mult 24 de ore.

Patogenie:

Vascularizatia luetei, si a valului palatin se caracterizeaza prin:anastomoze arterio-venoase(sistem


pseudocavernos) si existenta in arteriole a numeroase formatiuni- pernite- ce constituie un aparat de
reglare a circulatiei locale.Aceasta structura vasculara, la solicitarile mecanice ale palatului moale si
luetei poate sa determine deschideri bruste ale anastomozelor arteriovenoase, urmate de trecerea
directa a sangelui arterial in sistemul venos.Aceasta solicitare mecanica functionala a palatului moale
si a luetei s-ar produce in cursul unei deglutitii fortate si necoordonate din timpul somnului, lueta fiind
stransa intre baza limbii si bureletul muscular al lui Passavant.

Tratament:

administrarea I.v hemisuccinat de hidrocortizon;

antibiotic;

antiinflamator.

ANGINELE DIN CURSUL SINDROAMELOR HEMATOLOGICE

Angina monocitara(mononucleoza infectioasa)

Etiologie :virala(virusul Epstein-Barr); Este intlnita frcvent la copii si adolescenti.


Clinic

Subiectiv:astenie, cefalee, subfebrilitate, dureri ale membrelor.

Obiectiv:

adenopatie cervical, axilara, inghinala: ganglioni de marimi diferite(de la un bob de linte, la o nuca),
duri, elastici, mobili, putin durerosi, fara abcedare;

angina poate precede, apare concomitent cu adenopatia sau sa urmeze acesteia.;

amigdale marite in volum, congestionate, avand caracterele unei angine eritemato-pultacee, sau ale
unei angine difterice, ulcero-membranoasa.;

hepatosplenomegalie(splina e marita de volum in toate cazurile, iar hepatomegalia este usoara cu sau
fara icter)

Hemoleucograma:

hematii normale;

leucocitoza(10000-30000 mmc, predominant mononucleare)

Evolutia :este in medie 3-4 saptamani, cu o stare generala buna.Simptomele cedeaza treptat,
adenopatia si starea de astenie persista cateva saptamani.Diagnosticul este confirmat de reactia Paul-
Bunnel.

Tratament:

antibioterapie;

corticoizi;

vitaminele C, D, B12, calciu, extracte hepatice si splenice;

tonice generale;

transfuzii la nevoie

Angina leucemica(leucemia acuta, leucemia limfoblastica)

Forme clinice de angina in leucemia acuta:eritematoasa; difteroida;ulcero-necrotica:hipertrofica;


pseudoflegmonoasa.

Semne locale:

ulceratiile se extind la:pilieri, val, perete posterior, mucoasa jugala, limba.

mucoasa din jurul ulceratiilor este edematoasa, fongoasa, sanguinolenta.

stomatita precede angina.


Semne generale:greturi, varsaturi, devine adinamic, somnolent, tegumentele cu petesii devin palide
prin hemoragii ale mucoaselor.Adenopatie cervicala,hepato-splenomegalie.

Hemoleucograma:

scaderea numarului hematiilor pana la 1 000 000/mmc;

leucocite intre 30 000-100 000/mmc;

trombocitopenie;

Tratament:

radioterapia amigdalelor sau ganglionilor cervicali;

transfuzii de sange( 200-300 ml/ 2-3 ori/saptamana);

citostatice;

corticosteroizi.

ulceratiile bucofaringiene se trateaza cu spalaturi antiseptice si antibioterapie.

Agranulocitoza

Se caracterizeaza prin trei sindroame:

Sd.hematologic;

Sd. buco-faringian (ulcero-necrotic);

sd. infectios.

Din cauza neutropeniei prezente se produc leziuni ulcero-necrotice ale amigdalelor, aceste tesuturi
fiind lipsite de principalul mijloc de aparare fata de agresiunea agentilor patogenici.Ulceratiile
rotunde, acoperite cu exudat gri-murdar, fara roseata inflamatorie in jur, pot apare in nas, laringe, tot
restul tubului digestiv.

Simptome:

stare generala alterata;febra ;

astenie pronuntata;

subicter;oligurie cu albuminurie;tahicardie;

halena fetida;salivatie abundenta;

odinofagieaccentuata de masticatie;

Bacteriologic se constata asociatie de microbi banali si fuzo-spirili.

Tratamentul are ca principiu combaterea infectiei si stimularea granulopoiezei:


antibiotice in doze mari pe cale generala ; local spalaturi bucofaringiene cu solutii alcaline usor
antiseptice ,pentru combaterea infectiei secundare;

transfuzii de sange a 250ml repetate de 10-12 ori care aduc granulocite si au rol stimulator al
granulopoiezei;

injectii cu acid nucleic pentru stimularea maduvei osoase;

radioterapia in doze mici a scheletului;

acid folic – agranulocitoza sulfamidica, benzolica;

streptomicina si ACTH- agranulocitoza alergica

COMPLICATIILE SUPURATIVE ALE ANGINELOR SI FARINGITELOR ACUTE.

Flegmonul lojii periamigdaliene(abcesul periamigdalian)

Reprezinta celulita supurata a lojii amigdaliene.Colectia se dezvolta in tesutul celular lax care separa
capsula amigdaliana de peretele faringian.Este determinata de infectia streptococica( streptococul
hemolitic) ca urmare a unei angine acute sau a unei supuratii de vecinatate buco-dentara( aparitia
molarului de minte).

Debutul apare intotdeauna dupa o angina acuta.

Simptomatologie:

stare generala alterata;

febra;

durere faringiena localizata de partea unde se dezvolta flegmonul, accentuata la

deglutitie, cu iradiere in ureche(otalgie reflexa);

disfagie intensa, bolnavul refuza alimentatia nu inghite nici saliva carese scurge prin comisura bucala;

tulburari respiratorii insotite de senzatia de sufocare( tumefactia faringiana mare si edem laringian).

Examenul local:

voce nazonata ( voce amigdaliana);

trismus, de obicei accentuat ce impiedica examenul bucofaringelui;

halena fetida si salivatie abundenta;

tumefactie rosie a regiunii amigdaliene afectate( bucofaringoscopie).

Localizarea tumefactiei si bombarea regiunii amigdaliene sunt in functie de forma anatomoclinica :


flegmon periamigdalian antero-superior – intre val palatin, stalpul amigdalian anterior si amigdala
palatina care este impinsa spre linia mediana si posterior.;

flegmon periamigdalian posterior-intre pilierul posterior si amigdala palatine care este impinsa
inaintesi lateral;

La palpare se constata

impastarea regiunii retro si submandibulare;

adenopatie a ganglionilor retroangulo-mandibulari, dureroasa la palpare

Abcedarea spontana a 8-a zi de la debut.

Drenajul colectiei amelioreaza simptomatologia generala si locala . Abcedarea spontana favorizeaza


formarea fistulelor si recidivelor.

Diagnosticul pozitiv este confirmat de punctia aspiratie exploratorie.

Diagnosticul diferential:

abces intraamigdalian- simptomele generale si locale mai atenuate, amigdala afectata marita de volum,
prezenta la nivelul criptelor a unui depozit cazeos sau scurgeri nete de puroi;

forma flegmonoasa a anginei monocitare- poliadenopatia submaxilara si carotidiana se generalizeaza


la ganglionii axilari si inghinali;

forma flegmonoasa a anginei difterice- extrem de rara, adenopatie cervicala considerabila si depozite
de false membrane la nivelul faringelui;

osteoflegmonul dentar- accident de eruptie a molarului de minte; dureri dentare, trismus foarte
accentuat, tumefactia cervicala face corp comun cu mandibula ;

abces rece morb Pott cervical;

actinomicoza faringo-amigdaliana;

anevrisme ale carotidei primitive sau ale carotidei interne;

fibrom amigdalian;

tumori maligne amigdaliene.

Complicatii:

Complicatii de vecinatate:

flegmon latero-faringian;

edem laringian sau abcese perilaringiene;

tromboflebita venei jugulare interne;

hemoragii grave prin erodarea marilor vase( rare);


Complicatii la distanta:

nefrita albuminurica( cu evolutie trcatoare);

abces pulmonar prin metastaze septice;

septicemie la tarati, denutriti, etc.

Tratament:

antibioterapie ;

antialgice,antiinflamatoare;

corticoterapie :in formele edematoase cu tendinta de extindere a edemului se administreaza iv.


Hemisuccunat de hidrocortizon400-1200mg;

tratamentul chirurgical: in stadiul de colectie confirmata;

Incizia flegmonului periamigdalian va fi precedata obligatoriu de punctia exploratorie.

Punctia exploratorie se executa cu un ac gros in locul cel mai bombat al regiunii


periamigdaliene.Locul indicat corespunde de obicei unui punct situat la un cm deasupra si inauntrul
ultimului molar superior sau in plin val, pe o linie ce uneste baza luetei cu ultimul molar superior.

Inainte de efectuarea punctiei se face anestezie prin badijonare limitata cu solutie Bonain,cocaina 5-
10% sau inflamatii cu novocaina 1%.

Se va punctiona pana la 1.5-2cm, inaintand cu acul de jos in sus si din afara inauntru ,efectuand
aspiratii repetate in seringa.Descoperirea colectiei da senzatia de patrundere a acului in gol si se aspira
puroiul in seringa.Incizia se executa cu bisturiul sau se deschide direct cu pensa Lubet Barbon sau
pensa Kocher prin dilacerare.

In abcesul antero-superior se incizeaza mucoasa stalpului anterior, in plin val la 2 cm de baza luetei.In
abcesul posterior drenajul se face cu bisturiul sau pensa Lubet Barbon in punctul maxim de bombare,
in plin stalp posterior.In abcesul preamigdalian vom practica incizia in stalpul anterior, in afara
amigdalei.

La deschiderea colectiei puroiul dreneaza in val .Bolnavul va face imediat gargara cu apa oxigenata
atat pentru evacuarea puroiului cat si pentru oprirea sangerarii.

In cazuri de complicatii severe – septicemii, tromboflebita venei jugulare interne se face


amigdalectomie la cald sub protectie de antibiotice.

Amigdalectomia se indica dupa 3 saptamani de la vindecare.

Flegmoanele latero-faringiene

Reprezinta supuratiile dezvoltate la nivelul tesuturilor laterofaringiene.

Pot fi determinate de :
anginele hiperseptice din bolile infecto-contagioase;

flegmoanele periamigdaliene;

supra-infectarea unei ulceratii neoplazice;

infectii de origine dentara;

post- amigdalectomie;

Adenoflegmonul laterocervical

Reprezinta infectia si supuratia ganglionilor lantului jugulocarotidian.

Diagnostic pozitiv:

existenta anginei sau episodului amigdalian recent;

tumefactia dureroasa a ganglionilor cervicali in regiunea subangulo-mandibulara si de-a lungul


muschiului sternocleidomastoidian;

torticolis si redoarea cefei;

bombarea si tumefactia regiunii amigdaliene, determinand o disfagie moderata.

Diagnostic diferential:

osteoflegmon subangulo-mandibular de origine dentara: trismus accentuat, tumefactia


submandibulara ce inglobeaza corpul mandibulei;

adenopatia bacilara supurata- debut lent, insidios, durere moderata si poliadenopatie;

mastoidita acuta tip Bazold- tumefactia cuprinde si varful mastoidei, otoree purulenta, aparitia
puroiului in conductul auditiv extern prin apasarea tumefactiei cervicale

Complicatii:

edem laringian cu insuficienta respiratorie acuta pana la asfixiere;

tromboflebita jugularei interne;

septicemie;

paralizii ale nervilor cranieni IX, X, XI, XII si simpaticului cervical, realizand diferite sindroame
nervoase;

hemoragii grave( rare) prin erodarea vaselor mari ale gatului.

Tratament:

tratamentul preventive: tratamentul corect al anginelor hiperseptice;

antibioterapie (in faza de infiltratie ganglionara);


antialgice, antiinflamatoare;

tratament chirurgical:( faza de colectie);

-cervicotomiesi drenajul colectiei: incizie pe marginea posterioara sau anterioara a


muschiului sternocleidomastoidian .Incizia intereseaza numai pielea si aponevroza cervicala
superficiala.Cautarea colectiei se face prin disecarea cu prudenta a tesuturilor infiltrate cu o sonda
canelara sau cu pensa Pean.Evacuarea colectiei;toaleta plagii;plaga ramine deschisa pina la disparitia
supuratiei;drenajul cu tuburi sau lame de cauciuc;pansamete multiple zilnic;sutura secundara.

Flegmonul visceral laterofaringian(celuloflegmonul)

Reprezinta infectia si supuratia tesutului celular lax localizat intre peretele faringian si lama
conjunctiva a marilor vase.Se deosebeste de adenoflegmonul laterofaringian prin prezenta uneidisfagii
accentuate .

Diagnostic pozitiv:

stare generala alterata;

disfagie accentuata,durerea este localizata la nivelul cornului mare al osului hioid;

jena respiratorie;

examenul hipofaringelui arata o bombare a peretelui faringian inapoia stalpului posterior, localizata
uneori la nivelul santului faringo-laringian.staza salivara sinus piriform de aceesi parte;

Complicatii:

supuratii perilaringiene si peritraheale ;

mediastinita;

supuratii caile respiratorii.

Tratament:

antibiotice ,antialgice,antinflamatoare (in faza de infiltratie);

tratament chirurgical (faza de colectie):

-cervicotomimie si faringotomie;drenaj aspirativ faringian;toaleta si pansamentul plagii externe


cervicale;sutura secundara dupa vindecarea supuratiei.

Adenoflegmonul retrofaringian

1.Adenoflegmonul retrofaringian al sugarului si copilului mic

Reprezinta supuratia ganglionilor prevertebrali Gillette si a tesutului conjunctiv lax din spatiul
retrofaringian.Ganglionii prevertebrali se atrofiaza dupa varsta de 3-4 ani, adenoflegmonul
retrofaringian apare frcvent la sugari si copiii sub 2 ani .

Cauze:

rinofaringitele acute hipervirulente;


angine acute;

adenoidite acute.

Simptomatologie:

stare generala alterata;

febra, agitatie, insomnii;

tulburari dispeptice secundare;

obstructie nazala;

disfagie;

dispnee insotita de cornaj si tiraj;

refuza suptul;

Tratament:

tratamen chirurgical :deschiderea colectiei pe linia linia mediana, pentru a preveni hemoragia, drenaj-
aspirativ pentru puroiul care se elimina in val.

tratament medical postoperator:

-dezinfectia rinofaringiana, spalaturi, drenaj;

- administrare de antibiotic,antialgice(mentinerea febrei sugereaza complicatii


bronhopulmonare).

tratamentul profilactic: adenoidotomie la rece ,la 2-3 saptamani de la vindecarea supuratiei.

2.Adenoflegmonul retrofaringian al adultului

Etiologie:

traumatisme faringiene;

boli infectocontagioase;

supuratii de vecinatate;

manevre endoscopice traumatizante;

interventii chirurgicale;

paramastoidita acuta(jugo-digastrica).

Diagnostic:

disfagie;
obstructie nazala.

Rinoscopie posterioara: tumefactie rosie, fluctuenta la nivelul peretelui posterior faringian.

Diagnostic diferential: abcesul rece retrofaringian, confirmat prin examenul clinic si radiologic al
coloanei cervicale.

Tratament:

- chirurgical:incizie,drenaj;

-medical :antibiotic;

Flegmonul difuz al faringelui( boala Senator)

Infectia si infiltratia supurativa completa a faringelui (peretii faringelui si tesutul celular perifaringian).

Etiologia: traumatism faringian; infectii locale sau generale pe un teren debilitat.

Simptomatologie:

stare generala grav alterata, febra ridicata, frison,;

durere faringiana foarte vie ce iradiaza in regiunea cervicala;

disfagie absoluta;

dispnee mecanica si toxica.

Examenul local: faringele este edematiat, rosu, infiltrat in intregime.

Complicatiile septice si asfixia pot produce moartea bolnavului.

Tratament:

-tratament medical:

antibiotice in doze mari;

analeptice cardiorespiratorii;

corticoterapie;

perfuzii cu ser, plasma, sange;

roentgenterapie antiinflamatoare;

- tratament chirurgical:

cervicotomie (incizii multiple ),drenaj,spalaturi plaga cu antibiotic,apa oxigenata,antiseptice


diverse,pansamente;
Periamigdalita linguala flegmonoasa

Reprezinta inflamatiei tesutului celular lax din spatiul gloso-epiglotic determinata de propagarea
infectiei de la amigdala linguala infectata, traumatism, corp strain.

Simptomatologie:

durere endofaringiana localizata la baza limbii;

senzatie de corp strain;

disfagie si durere vie exacerbate de miscarile limbii; miscarea dureroasa a limbii determina tulburari
de vorbire;

tulburarile respiratorii cind edemul se extinde la epiglota si la plicile aritenoepiglotice si aritenoizi.

Examenul local hipofaringe: tumefactia unilaterala a amigdalei linguale, ce acopera partial sau in
totalitate epiglota, si ocupa valecula.

Evolutie:formarea unui abces in 5-6 zile care se poate deschide spontan sau chirurgical;

Diagnostic diferential :

tumori sarcomatoase ale amigdalei linguale;

glosita interstitiala: limba marita in volum, dureroasa sau edematiata in totalitate;

gome luetice situate la baza limbii;

flegmonul lojii hio-tiro-epiglotice.

Tratamentul medical:

antibiotice;

gargarisme;

comprese calde aplicate in faza de infiltratie

Tratamentul chirurgical in faza de colectie :incizia, drenajul si evacuarea colectiei.

Flegmonul planseului bucal(angina Ludwig Gensoul)

Celulita gangrenoasa hipertoxica a planseului bucal determinata de o infectie gangrenoasa alveo-


dentara pe un teren diabetic.

Infectia cu germeni anaerobi produce necroza si sfacelarea tesuturilor infiltrate difuz, secretii
sanghinolente,purulente si gaze.

Clinic:

febra 400C,frison ,stare generala alterata;


tumefactie regiunea submandibulara si planseu bucal,infiltratie inflamatorie difuza,protruzionarea
limbii;

durere locala ,dificultate la deglutitie;

Tratament:

chirurgical – incizii submandibulare bilaterale, dilacerarea fibrelor muschiului milohioidian si drenarea


larga a lojilor din planseul bucal;

irigatia bucala si a plagii operatorii cu apa oxigenata, antiseptic;

antibiotic, ser antigangrenos;

perfuzii de sange;

antialgice;

INFLAMATIILE CRONICE NESPECIFICE ALE FARINGELUI

Vegetatiile adenoide

Reprezinta hipertrofia amigdalei faringiene a lui Luschka, situata pe bolta rinofaringelui. Hipertrofia
si infectia amigdalei faringiene determina adenoidita cronica.

Factori favorizanti:

limfangismul- stare constitutionala, dobandita caracterizata prin hiperplazia tuturor formatiunilor


limfoide si a ganglionilor limfatici;

microclimat;imunitate;

Etiologie:

infectia virala sau bacteriana din: rinitele acute ale sugarului si copilului, adenoidite, amigdalite;

Tbc, siflilisul congenital.

Anatomie patologica:

Dupa volum vegetatiile pot fi:

mari- ocupa tot cavumul;

mijlocii- ocupa partial choanele;

mici- situate pe bolta (nu dau obstructive dar sunt focar infectie).

Se descriu doua forme de hipertrofie adenoidiana:


forma hiperplastica-marirea numarului centrilor germinativi.

forma hipertrofica- marirea tumorala a tesutului conjunctiv.

Simptomatologie:

insuficienta respiratorie nazala- respiratie bucala , somn intrerupt si zgomotos, crize de laringita
striduloasa, accese de sufocare din cauza caderii bazei limbii ;

secretii mucopurulente abundente;

voce nazonata- rinolalie inchisa;

tulburari functionale auditive: otalgie, acufene, hipoacuzie intermitenta;

tulburari reflexe: cefalee, tuse reflexa, enurezis nocturn, laringospasm;

tulburari endocrine mai ales hipofizare;

subfebrilitate persistenta da suspiciunea de adenoidita TBC;

adenoidienii sunt: apatici, neatenti, obositi,tulburari psihice;

Examenul obiectiv :

-Faciesul adenoidian

fata palida,ovala;

respiratie bucala;

nas ingustat;

dinti implantati anormal si descoperiti prin retractia buzei superioare;

dismorfiile intereseaza si cutia toracica si coloana vertebrala.

-Palpare: poliadenopatie submaxilara si cervicala.

-Bucofaringoscopie:

bolta palatine ogivala;

dinti anormal implantati;

val palatin impins inainte;

amigdale palatine hipertrofice;

peretele posterior al faringelui cu granulatii limfoide;

secretii mucopurulente se scurg din cavum.;


-Rinoscopia anterioara:

cornete inferioare hipertrofice, congestionate;

secretii pe planseul ambelor fose nazale;

-Rinoscopia posterioara: vegaetatiile adenoide ocupa partial sau total rinofaringele;.

-Tuseul rino-faringian :apreciaza volumul, sediul si consistenta vegetatiilor.

-Otoscopia( timpanul este oglinda cavum-ului) :timpan retractat,nivel lichid in casa timpanului.

Forme clinice:

Vegetatiile adenoide ale sugarului : impiedica suptul prin obstruarea choanelor,respiratie bucala,
atrepsia.

Vegetatiile adenoide ale adultului: normal amigdala faringiana dispare pana la varsta de 15 ani, uneori
pot persista resturi adenoidiene la varsta adulta pe bolta sau in vecinatatea trompei, determinand otite
adezive cronice si rinofaringite catarale cronice.O forma clinica speciala de rinofaringita o constituie
abcesul cronic localizat in bursa Thornwald( secretii mucopurulente abundente, cefalee si dureri
faringiene).

Complicatiile:

Complicatii locale:

adenoidita acuta;

otitele medii ; catar tubar; otita adeziva, retractia timpanului si anchiloza oscioarelor;

rinite cronice mucopurulente;

sinuzite supurate;

infectii ocular si ale cailor lacrimal (blefarite, conjunctivite, eczeme);

infectii respiratorii descendente(bronsite recidivate cu adenopatii traheobronsice);

laringita cronica, laringita striduloasa;

Complicatii la distanta:

enterite;

apendicite cronice;

nefrite;

reumatism articular acut.

Diagnostic diferential:

deviatie sept nazal;

rinita hipertrofica;
rinita alergica;

polip nazofaringian;

imperforatia choanala;

atrezia aripilor nazale;

fibromul nazo-faringian;

hipertrofia arcului anterior al atlasului;

chist sau cancer al cavum-ului;

Tratament: chirurgical :adenoidectomie.

Contraindicatiile adenoidectomiei:

epidemii de boli contagioase;

pusee acute adenoamigdaliene;

tuberculoza evolutiva;

septicitate bucodentara;

diabet;

sifilis seropozitiv;

boli cardiovasculare decompensate;

boli renale grave( IRA);

hemofilie;

insuficienta velopalatina;

palatoschizis;

ozena;

Accidente in cursul adenoidectomiei:

caderea vegetatiilor in laringe;

operatia incompleta- resturile adnoidiene;

chiuretaj brutal- lezarea pavilionului trompei, lezarea valului, luetei sau peretilor cavumului, cu
prelungire a evolutiei postoperatorii;

hemoragie;

cicatrice vicioasa.

Complicatii postoperatorii:
1.Complicatii infectioase:

operatia in puseu de adenoidita acuta, epidemie gripala, convalescenta dupa o boala


infectioasa,TBC :otita supurata, adenoflegmoane, abces pulmonar;septicemia;

2.Complicatiile hemoragice :

operatie incomplete ;

operatie brutala;

nerespectarea contraindicatiilor.

3.Complicatii traumatice:

aderente cicatriciale;

sinechii velofaringiene;

torticolis traumatismul aponevrozei si muschilor prevertebrali caracterizat radiologic prin deplasarea


atlasului in pozitie luxatie-rotatie, deplasare care este determinata de contractarea muschilor
prevertebrali;

epifaringita atrofica determinata de chiuretajele repetate.

Recidivele: apar in primele 2-3 luni de la operatie in procent de 2-3 % :

operatie incompleta prin prezenta unui recesus profund al cavumului;

teren alergic al copilului;

operatie executata sub varsta de 5 ani.

Amigdalita cronica

Amigdalita cronica prezinta trei forme clinice:

amigdalita cronica cazeoasa;

amigdalita cronica infectanta ;

amigdalita cronica hipertrofica ;

Amigdalita cronica cazeoasa

Se caracterizeaza prin prezenta unor dopuri cazeoase in criptele amigdaliene, care se elimina dupa
un timp , pentru ca mai apoi sa se refaca.Dopurile cazeoase au culoare galbena, sunt pastoase si fetide,
in medie cu un diametru de 2 mm, cele mai mari se extrag din polul superior al amigdalei prin
apasarea recesului supraamigdalian.Dopurile cazeoase sunt constituite din celule epiteliale descuamate
si limfocite alterate, colesterol si cristale de acizi grasi (mirosul fetid), streptococi si bacterii anaerobe
ale florei bucodentare in special fuzospirili
Simptomatologie:

durere faringiana;

halena fetida;

secretii faringiene;

Examen obiectiv:

amigdale marite de volum;

congestie care intereseaza valul si pilierii anteriori;

criptele amigdaliene cu dopuri de cazeum ;

ganglion subangulomaxilar marit, nedureros la palpare.

Evolutie:

amigdalita cronica cazeoasa nu determina complicatii locale sau la distanta;

indicatia operatorie e data de halena fetida si puseurile congestive faringiene usor dureroase frecvente
sau prelungite;

Amigdalita cronica infectanta

Clinic:

Anamneza: bolnavul a prezentat puseuri acute amigdaliene in antecedente, incepand cu perioada


copilariei;

Criptele amigdaliene constituie principalul focar de infectie cronica.

Amigdalele sunt intravelice.

Etiopatogenie:

Obstructia nazala si respiratia bucala aduc cu aerul inspirat o serie de factori nocivi amigdalelor.

Frigul are o actiune directa asupra amigdalelor si o actiune reflexa prin racirea tegumentelor, care are
drept consecinta o inhibitie a proceselor biochimice de la nivelul amigdalelor , prin tulburari neuro-
vasculare ale mucoasei faringiene.

Infectiile nazale si sinusale si accidentele de eruptie ale molarilor de minte.

Vegetatiile adenoide :( adenoidectomia) , operatie ce duce la disparitia tulburarilor inflamatorii


amigdaliene.

Bacterii intalnite in criptele amigdaliene : asociatia fuzospirilara Vincent, B. fragilis, B.fundiliformis,


B.ramosus, mai multe grupe de streptococi dintre care numai A este patogen pentru om.Acesti agenti,
saprofiti in mod normal, cu ocazia unui puseu congestiv pot deveni patogeni, dand angina pultacee.
Infectia de focar amigdalian :

teoria toxica-actiunea directa a toxinelor microbiene asupra organelor tinta;

teoria toxialergica- reactie alergica prin sensibilizarea declansata de toxine asupra unor organe soc;

teoria neurodistrofica-actiune distrofica prin mecanism neuroreflex – infectia este un focar permanent
de excitatie care actioneaza cu impulsuri asupra diverselor organe ale SNC- de unde pornesc
raspunsuri patologice neurodistrofice spre diverse organe unde se produc leziuni

Examen obiectiv:

secretii puriforme in criptele amigdaliene;

atrofia scleroasa a amigdalelor constituita dupa inflamatii repetate;

pilieri anteriori permanent congestionati sunt semn de focar amigdalian cronic;

ganglion subangulo-maxilar, nedureros, persistent care se mareste in volum si devine sensibil cu


ocazia unui puseu dureros al faringelui

Diagnosticul diferential:

apofiza stiloida alungita anormal;

parestezii faringiene;

flegmon periamigdalian si intraamigdalian latent;

calcul amigdalian:da o senzatie pietroasa si este unilateral.

Complicatiile loco-regionale :

flegmoanele periamigdaliene;

complicatii bronhopulmonare ;

apendicita acta se intalneste frecvent coexistand cu amigdalita cronica (raport intre amigdala si
apendice(amigdala intestinala);

septicemia anginoasa, infectia fiind facuta pe cale venoasa(plex venos faringian si perifaringian);

septicopioemie cu embolii in toate organele;

Complicati la distanta(infectie focar):

nefrite;

reumatism articular acut;

afectiuni alergice(astm, urticarie);

boli endocrine;
coreea.

Amigdalita hipertrofica

Forma clinic care se observa in special la copii , la care sistemul limfatic este in plina activitate.

Etiologie:

Vegetatiile adenoide sunt insotite de hipertrofia amigdalelor palatine si a foliculilor din inelul
Waldeyer, datorita activitatii exagerate a sistemului limfatic.

Freceventa bolilor infectioase la aceasta varsta predispune la hipertrofia amigdalelor.

Anatomie patologica: hipertrofie dura, cu leziuni inflamatorii si ingrosarea tesutului conjunctiv


amigdalian.

Simptome:

tulburari respiratorii – inspir dificil prin inchiderea istmului bucofaringian si impingerea in sus a
valului;

sforait,apneea in somn, sindrom de insuficienta respiratorie mecanica;

dificultate de inghitire;

voce amigdaliana- voce inabusita ce da senzatia ca pacientul vorbeste cu gura plina;

tuse faringiana reflexa, chintoasa, seaca,;

senzatie de oboseala in timpul zilei;.

Clasificarea hipertrofiilor amigdaliene:

pediculate – amigdalele proemina in afara stalpilor;

intravelice-amigdalele voluminoase sunt acoperite de stalpii anteriori ;

plonjante- amigdalele mai dezvoltate la polul inferior care coboara spre baza limbii

Diagnostic diferential:

tuberculoza amigdaliana: este unilaterala, mucoasa palida, adenopatie cervicala si mediastinala;

sifilisului secundar : hipertrofie brusca, generalizata la intregul inel Waldeyer si se insoteste de


simptome muco-cutanate;

sarcomul: hipertrofia unei singure amigdale, disfagie, dispnee, adenopatie satelita;

limfogranulomatoza maligna : hipertrofie amigdaliana, adenopatie cervicala si splenomegalie; se


impune biopsie;

leucemia limfoida: hipertrofie importanta a amigdalelor, neregulata, violacee care inchide istmul buco-
faringian
Tratamentul amigdalitei cronice:

-Tratament medical:

evacuarea periodica a dopurilor cremoase din cripte prin decompresiunea amigdalelor;

radioterapie la batranii si adultii ce prezinta contraindicatii operatorii sau refuza operatia; actioneaza
prin disparitia procesului inflamator;

vaporizare cu laser;amigdalotomie cu Radiofrecventa

-Tratamentul chirurgical: amigdalectomie totala extracapsulara bilaterala;

Indicatiile amigdalectomiei:

amigdalita cronica infectanta cu determinari locale(angine repetate, flegmoane periamigdaliene);

amigdalita cronica cazeoasa ce da halena fetida permanenta;

amigdalita hipertrofica ce da tulburari de ordin mecanic

Contraindicatiile amigdalectomiei:

pusee acute ale amigdalitelor;

afectiuni acute de vecinatate:rinoadenoidite, rinofaringite, rinosinuzite,otite; se poate opera la 3


saptamani dupa disparitia simptomelor acute;

malformatii:anomalii vasculare cu pulsatii anormale la nivelul stalpului posterior;

rinofaringita cronica atrofica;

septicitate bucodentara: stomatite, gingivite, carii dentare multiple si generale;

ateroscleroza avansata si hipertensiunea;

bolile cardiace decompensate;

nefrita cronica dupa 6 luni de la debut;

insuficienta hepatica acuta;

sifilis ;TBC activ ;

gravidele din primele si ultimele lunide sarcina;

menstruatie : momentul favorabil pentru operatie este dupa prima saptamana de menstruatie;

epidemii: gripa, scarlatina, rujeola;

profesionisti vocali: amigdalectomia poate modifica timbrului vocii( se practica amigdalotomia cu


Rfsau vaporizare laser);

Lunile favorabile pentru operatie sunt mai-iunie si septembrie-octombrie.La copii varsta optima
pentru operatie este 4-5 ani ;
Complicatii postoperatorii

complicatii hemoragice;

complicatii infectioase;

Faringocheratoza

Afectiunea se caracterizeaza prin cheratinizarea epiteliului care acopera criptele amigdalei palatine,
dand nastere unor depozite alb-galbui, care dupa extragere cu pensa, lasa o eroziune
sangeranda.Aceste formatiuni se mai pot observa pe amigdala linguala, foliculii limfoizi de pe
peretele posterior faringian sau in rinofaringe;

Clinic : senzatii de uscaciune, arsura sau de corp strain faringian.

Examenul histopatologic : infiltrat inflamator cronic al epiteliului endocriptic si cheratina .

Evolutie :faringocheratoza este o afectiune benigna, dispare in mod spontan dupa cateva luni sau
evolueza 1-2 ani .

Diagnostic diferential :

depozite micotice cu Leptothrixsau Candida;

anginele albe ( febra si durere intensa);

leziunile tuberculoase si sifilitice :

Tratament:- pensulatii cu sol.Lugol (iodura de K 10 g, iod metaloidic 5 g, apa distilata 85 g);

-antiinflamatoare si dezinfectante locale;

ANGINELE ACUTE SPECIFICE

Angina difterica

Se caracterizeaza anatomopatologic prin prezenta de pseudomembrane, bacteriologic prin bacilul


Loffler, clinic prin complicatiile determinate de toxina difterica care difuzeaza in organism, bacilul
ramanand cantonat in faringe.Transmiterea se face prin picaturile lui Pflugge a purtatorilor de bacili.

Forme clinice

1.Angina difterica comuna : incubatie 2-11 zile.Debuteaza insidios, febra 38 grade, frisoane,
oboseala, tulburari digestive.
Clinic :-Amigdalele palatine sunt hipertrofice, congestionate, acoperite de false membrane, albe
sidefii, gri murdar sau galbene, ingrosate, cu un halou congestiv, mucoasa din jur fiind de aspect
normal.

-Falsele membrane adera de mucoasa care sangereaza putin la incercarea de a le detasa cu un stilet
port-vata.Falsa membrana este formata din fibrina si uneori contine bacili difterici.

-Ganglionii submaxilari tumefiati, durerosi, duri, imobili.

- Simptomele generale: febra 38.5 grade, inapetenta, paloare specifica si astenie.In prezenta
falseleor membrane, fara a se astepta examenul bacteriologic se face de urgenta seroterapie, care
favorizeaza vindecarea bolnavului in 2-5 zile.

2.Angina difterica maligna :

Cauzele:

intarzierea seroterapiei;

virulenta toxiinfectiei ;

asocierea cu streptococul (strepto-difteria);

Forme clinice:

forma hipertoxica;

hemoragica;

gangrenoasa;

Simptomatologie:

Debutul este brutal cu frisoane, febra mare, cefalee, varsaturi, dureri abdominale;

paloare accentuata, agitatie cu delir, ochi incercanati;

polipnee, puls tahicardic neregulat si slab, hipotensiune;tulburari urinrare , albuminurie;

odinofagie, halena fetida;

adenopatie cu periadenita.

Examenul obiectiv local:

falsele membrane : amigdalele, valul cu pilierii, lueta ,faringele posterior.

Falsele membrane sunt groase, gri , murdare, de aspect gangrenos, fetide si patrund in fosele nazale
determinand o rinoree sanguinolenta cu ragade si ulceratii narinare si pot cobari spre laringe, (crupul
difteric) si invadeaza arborele traheobronsic.

adenopatia bilaterala dureroasa , cu periadenita, infiltratia tesutului celular cervical pana la clavicula,
(aspect de gat proconsular).
Evolutie: In forma hipertoxica maligna precoce, moartea se produce in 36-48 ore prin sincopa,
paralizie bulbara sau insuficienta hepato-renala.

3.Adenoidita acuta difterica.

Difteria este localizata primitiv in cavum, mai frecvent la cei cu vegetatii adenoide.Diagnosticul este
posibil doar prin rinoscopie posterioara si prin examenul bacteriologic al secretiilor din cavum.Este o
forma ascunsa , simptomele toxemiei fiind prezente,dar netratata la timp duce la complicatii
grave:paralizii, nefrita ,miocardita.Depistarea precoce a difteriei si tratamentul adecvat impiedica
evolutia spre forma maligna.

Complicatiile datorate toxinei difterice :

paralizia valului palatin ;

paralizia nervi oculomotori;

paralizia membrelor superioare si inferioare;

paralizia nerv frenic(diafragm), nervilor intercostali si nerv recurent pot duce la moarte;

crupul difteric;

bronhopneumonia ;

miocardita;

aritmii;

nefrita acuta hematurica;

insuficienta suprarenala( moarte subita ) .

Diagnostic diferential:

angina pseudomembranoasa;

angina Plaut Vincent;

angina strepto-difterica(scarlatina);

sancrul sifilitic;

falsele membrane post- amigdalectomie;

mononucleoza infectioasa;

candidoza bucofaringiana;

Prognosticul: depinde de precocitatea diagnosticului si seroterapiei.

Tratament

-Tratament curativ:

seroterapie precoce, in doze suficiente, pe cale I.m sau pe cale I.v in formele grave;
seroterapia se prelungeste cel putin pana la disparitia falselor membrane;

pentru a preveni accidentele tardive in formele cu evolutie lunga se asociaza anatoxina.;

penicilina se va face atat pentru a combate bacilul difteric cat si infectiile supraadaugate

-Tratament profilactic:

In mediu contaminat administrarea de 1000u. dau o imunitate imediata dar de scurta durata, motiv
pentru care se va impune si vaccinarea care da imunitate tardiva, dupa 3 saptamani.

Purtatorii de bacili difterici trebuie depistati si vaccinati.

Persoanele receptive la difterie se descopera prin reactia Schick, dupa care sunt vaccinati.

ANGINELE DIN CURSUL BOLILELOR INFECTIOASE

Angina scarlatinoasa

In scarlatina angina este primul simptom, faringele fiind poarta de intrare a streptococului beta
hemolitic grup A.

1.Angina timpurie:

Simptome :

Angina pultacee precoce,febra 40 grade, frisoane,varsaturi, tahicardie;

enantem intens, rosu intens;

adenopatie cervicala;

hiperleucocitoza cu eozinofilie 5-8%;

oligurie cu albuminurie;

marirea titrului antistreptolizinelor(ASLO >200) in a 15 a zi de boala, diagnosticul retrospectiv;

2.Angina tardiva:

la trei saptamani de boala apare o angina pultacee sau pseudomembranoasa(angina secundara


tardiva),care poate da complicatii: nefrita, reumatism, cardita.

Angina pseudomembranoasa sau ulcero-necrotica in scarlatina maligna:examenul bacteriologic


(asociere streptococul hemolitic , fuzospirili si anaerobi).

Tratamentul: antibiotic ( penicilina G), 7 zile.


Angina rujeolica

Insoteste catarul oculonazal.Exantemul apare sub forma de pete congestive neregulate cu aspect stelat
;Petele Koplik sunt papule acuminate, albe, mici, inconjurate de o zona congestiva pe mucoasa jugala,
in dreptul molarilor superiori, durata de 2-3 zile, (degenerescenta grasoasa a celulelor epiteliale).

Rubeola prezinta enantem, adenopatia occipitala .

Varicela

Clinic: exantemul veziculos polimorf, in diferite stadii de evolutie si leziuni bucofaringiene (vezicule
si ulceratii pe mucoasa jugala, valul palatin si limba).

Febra tifoida

In 20% din cazuri, la sfarsitul primei saptamani de evolutie apare angina Duguet
patognomonica( ulceratie cenusie, ovalara, ce apare pe pilierul anterior amigdalian, cu axul mare
vertical de 10-15 mm si care dispare dupa 7-10 zile).

Erizipelul faringelui

Etiologie:infectie cu streptoccoc,dupa o interventie operatorie faringiana sau nazala ,insoteste un


erizipel al fetei.Factori favorizanti: teren deficit imunitar, alcoolici, diabetic;

Clinic:

roseata carminata cu edem al mucoasei faringelui, valului palatin, amigdalelor, pilierilor;

flictene urmate de ulceratii superficiale;

febra, frison;

tahicardie;

cefalee;

Complicatii:

otite supurate ;

rinosinuzite supurate;

invadeaza tegumentele fetei prin canalul nazo-lacrimal (aspect 'in fluture' sau 'in monoclu');

laringita acuta ( crupul laringian)care poate duce la traheotomie.

Evolutia erizipelului este 4-7 zile fara sechele.

Tratamentul :administrarea antibiotic ( pentru streptococ),ser antistreptococic .

Angina gripala

Etiologie: virus gripal: A, B, C.Calea de contagiune este respiratorie, prin picaturile lui Pflugge.

Clinic:Incubatie 1-3 zile ;Debut brusc cu:


febra 39-40 grade, insotita de frisoane;

cefalee;rahialgii;dureri musculo-articulare;

astenie accentuata;

senzatie de uscaciune a gatului cu odinofagie;arsura inapoia valului palatin;

respiratie de tip bucal determinata de congestia mucoasei nazale ce insoteste congestia faringelui;

inapetenta, transpiratii.

Evolutie:in cateva zile febra scade, starea de astenie persista un timp.

Complicatii:crupul gripal,epistaxis,infectii bacteriene;

Tratamentul :

repaus la pat;

alimentatia calda hidrozaharata si lactovegetariana;

polidin;vitamina C;

antialgice,antinflamatoare;

comprese calde cervicale;gargarisme alcaline sau slab antiseptice;

instilatii nazale ;

tratamentul antibiotic in scop profilactic (reumatism articular acut, cardita sau nefrita postanginoase, in
antecedente).

Angina fuzospirilara (angina Plaut-Vincent )

Este o angina ulceronecrotica.

Etiologie: asociere de fuzospirili, agenti patogeni ce ataca in special tesuturile traumatizate,


devitalizate, (eroziune amigdaliana)in conditii de carii dentare ,eruptie dificila a molarului de minte,
sau in cursul unor hemopatii, surmenaj, avitaminoza C, intoxicatii.Este de regula unilaterala, spre
deosebire de celelalte angine acute.

Clinic:

stare subfebrila;

disfagie moderata;

halena fetida;

ulceratia, la inceput rotunda, superficiala se aprofundeaza in amigdala, se mareste, devine neregulata,


neindurata si ascunsa sub pilierul anterior.
Evolutie:Este o afectiune beninga, nu da complicatii, are o durata de 7-14 zile.Poate recidiva in caz de
persistenta infectiei gingivo-dentare sau poate deveni cronica la bolnavii tarati, la care ulceratia nu se
vindeca in ciuda tratamentului efectuat.

Examenul bacteriologic: frotiu din secretia ulceratiei amigdaliene pune in evidenta asociatia
fuzospirilara(bastonase drepte, ingrosate la mijloc de bacili fuziformi si spirili fini de marimi diferite).

Tratament:

local, gargarisme cu borat de sodiu 2% si apa oxigenata 12 volume , infuzie de musetel;

badijonari cu albastru de metilen 3 g, alcool si glicerina cate 10 g;

penicilina ;

profilactic: tratament stomatologic ; ablatia amigdalelor, care sunt rezervoare posibile de fuzospirili.

Angina tularemica

Este o maladie profesionala a vanatorilor, a celor care manipuleaza carnea de vanat si a muncitorilor
agricoli in perioada de strangere a recoltelor.

Etiologie: bacterium tularense se transmite direct de la rozatoare bolnave, alimente contaminate , sau
indirect prin vectori.Incubatie de 2-7 zile;

Clinic:

Perioada debut:

febra mare, frisoane;

cefalee;astenie;varsaturi;

dureri musculare;

adenopatie satelita de partea leziunii primare.

Perioada de stare:

febra ridicata de tip septic(remisiune dimineata si frisoane seara, urmate de transpiratii);

angina, apare la 3-4 zile dupa debutul adenopatiei ;

leziuni ulcerative acoperite cu exudat difteroid gri-galbui prezente pe: amigdala, val palatin, mucoasa
bucala, mucoasa buzei inferioare;

Complicatii:

adenoflegmon retrofaringian tularemic;

adenoflegmon lateracervical;

Evolutie: 8-24 de zile , urmata de astenie.


Diagnosticul pozitiv:

Anamneza : profesia bolnavului;

proba de aglutinare;

inocularea puroiului la cobai;

serodiagnosticul dupa a 10-zi;

Diagnosticul diferential :

adenita tuberculoasa;

limfogranulomatoza maligna;

boli infectioase.

Tratamentul :streptomicina 1 g./zi sau tetraciclina 3 g/zi, timp de 7 zile.

Profilactic :masuri de protectia pentru cei expusi( manusi de cauciuc, ochelari si vaccinoterapie).

Carbunele primitiv al faringelui(antrax, dalac)

Este o afectiune extrem de grava ce se transmite in special de la oaie la om.

Etiologie: bacilul carbunos ;

Calea de inoculare:plaga minima a mucoasei faringiene la cei care manipuleaza pielea animalelor
bolnave de antrax.

Simptomatologie:

edem intens si vezicule al mucoasei faringiene(disfagie); hipertrofia amigdalelor ;leziuni


ulceronecrotice , exudat fibrinos, cenusiu, de aspect difteroid;

adenopatie satelita cu ganglioni duri, nedurerosi, aderenti la planurile profunde;

hemoragii ale mucoaselor si tegumentelor prin leziuni vasculare

Diagnostic pozitiv:

edem cervico-toracic;

pete echimotice pe suprafata edemului;

adenopatia nedureroasa;

profesia bolnavului;

intradermoreactia Balteau-Toma intens pozitiva si proba tratamentului.

Tratamentul este specific:

ser anticarbunos 200-400 ml , timp de 3 zile;


penicilina G in doze mari pana la vindecare;

gammaglobulina;

corticoterapie.

Angina herpetica(herpes buco-faringian)

Eruptie veziculoasa la nivelul mucoasei buco-faringiana;

Etiologia: virusul herpetic (virus neurotrop).

Simptomatologie:

debut brutal : febra 40-410C, precedata de frison;

disfagie intensa ;

congestie a mucoasei, cu aparitia pe pilieri si amigdale ale unor vezicule mici, rotunde albe cu halou
rosu;

mucoasa prezinta ulceratii cu contur policiclic, acoperite de pseudomembrane, diferite de cele


difterice;

veziculele pot aparea in episoade succesive ,pot coexista cu stomatita herpetica sau cu herpesul labial
sau narinar.

Tratament:antiherpetic local si general.

Zona faringiana(angina zosteriana)

Se caracterizeaza prin aparitia unei eruptii veziculoase pe un fond eritematos, pe teritoriul de inervatie
a ramurei a doua trigeminala.

Etiologie:virus neurotrop ;examenului histopatologic al veziculelor evidentiaza leziuni asemanatoare


cu herpesul si varicela.

Simptomatologie:

stare subfebrila;

hiperleucocitoza cu eozinofilie;

disfagia dureroasa;

eruptie unilaterala pe teritoriul nervului palatin:bolta palatina, val, 1/3 superioara a stalpilor;

vezicule confluente, ulcerate, acoperite cu un depozit difteroid;

splenomegalie;

adenopatie cervicala;
Evolutia: vindecarea survenind in 10-15 zile; sechele: dureri faringiene rebele la tratament.

Diagnostic diferential: angina herpetica, varicela, pemfigus (durerea intensa, eruptia unilaterala si zona
cutanata in teritoriul perechii a V-a pledeaza pentru zona faringiana).

Tratamentul : gargarisme cu apa boraxata si antialgice pentru combaterea durerilor faringiene.In


algiile rebele post-zosteriene se incearca fizioterapie si neurotomie retrogasseriana.

Herpangina

Etiologie: virusuri din grupa Coxackie, cu caracter sezonier(vara), care afecteaza copiii cu varsta pana
la 5 ani.Contaminarea se face prin faringe , perioada de incubatie este de 2-5 zile.

Simptomatologie:

debut brusc cu febra mare;

astenie;cefalee;colici abdominale;dureri faringiene;

vezicule de aspect herpetic cu continut clar, situate in grupe de cate 10-20 pe marginea libera a
valului, pilieri, lueta si uneori pe amigdale;

eroziuni rotunde, superficiale, de marimi diferite care se acopera cu un depozit galbui-cenusiu si un


halou rosu-viusi care se vindeca in 2-5 zile.

Diagnosticul diferential :

stomatita aftoasa, ( veziculele sunt dispersate iar gingiile tumefiate);

faringita herpetica;

Evolutie: este de scurta durata ;

Tratament:simptomatic;

Angina aftoasa( aftoza)

Clinic:

febra, hipersalivatie, gastroenterita ,dureri intense bucofaringiene;

vezicula aftoasa de marimea unui bob de mei pe amigdale, plica gingivo-labiala sau mucoasa bucala,
se sparge, ulceratie ovalara acoperita cu o falsa membrana alb-galbuie.

Evolutie: 10-16 zile , se vindeca spontan.

.
AFECTIUNILE BULOASE ALE BUCO-FARINGELUI

Pemfigusul faringian

Etiologie necunoscuta;

Clinic: eruptii buloase pe faringe, laringe si conjunctive, concomitent cu eruptiile cutanate.Bulele sunt
intraepiteliale ,insotite de acantoliza.Uneori leziunile mucoase pot preceda cu cateva luni sau 1-2 ani
aparitia bulelor cutanate.Valul palatin : bule seroase sau hemoragice, disfagie.Bulele se sparg imediat,
eroziuni de diferite dimensiuni, neregulate, pseudomembranoase, cu aspect difteroid sau necrotic, cu
halena fetida.

Boala este incurabila, prognosticul fiind sumbru, evoluiaza 1-18 luni prin alterarea starii generale,
diaree, varsaturi, casexie, infectii secundare.

Tratament:

cortizon, ACTH doze masive si indelungate;

local badijonari cu solutie nitrat de argint;

gargarisme antiseptice slabe pentru a evita infectiile secundare.

Boala Duhring

Este diagnosticata la toate varstele, fiind cea mai frecventa dermatoza buloasa.Se deosebeste de
pemfigusul vulgar prin polimorfismul sau eruptiv; placi eritemo-edematoase de marimi diferite pe care
apar formatiuni buloase care se vindeca in 6-12 saptamani.

Clinic:

prurit;senzatia de arsura ce precede leziunile mucoase si cutanate;

puseu febril, insoteste fiecare eruptie;

eozinofilia locala (serozitatea bulelor) si eozinofilia sanguina;

procesul bulos se petrece intraepitelial fara acantoliza

Tratament:

gargarisme alcaline;

autohemoterapie;

cortizon;

Hidroa(eritemul polimorf bulos):

Este o afectiune buloasa cucaracter sezonier;


Etiologie necunoscuta;

Clinic:

leziuni cutanate pe tegumentele descoperite( dosul mâinii,genunchi,fata) ,eruptive eritemato-


papuloase cu centru cianotic;

leziuni mucosae buco-faringiene de tip eritemato-flictenoid,exulceratii rotunde cu halou eritemato-


papulos in forma de cocarda.

Citodianostic de certitudine;

Tratament:gargarisme,antiseptic.

INFLAMATII CRONICE SPECIFICE ALE FARINGELUI

Tuberculoza faringelui

Tuberculoza acuta miliara a faringelui(maladia Isambert) este foarte rara si apare in cursul
tuberculozei cavitare pulmnare pe un teren tarat imunitar;

Manifestari clinice:

febra mare 39-40 ;

dureri intense faringiene si disfagie accentuata care impiedica alimentatia,dispnee;

mucoasa valului si pilierilor este hiperemiata;

tuberculi galben cenusii, initial viu colorati, apoi palizi, faringe, laringe, fose nazale;

casexia progresiva duce la exitus.

Tratament:antituberculos;

Tuberculoza cronica ulcerovegetanta este forma cea mai frecventa, secundara unei tuberculoze
pulmonare, produsa prin insamantarea directa cu bacili Koch din sputa unei leziuni minime a
mucoasei faringiene;Infectia se poate produce si pe cale sanguina sau limfatica.

Manifestari clinice:

disfagie insotita de otalgie ;

granulatiilor ulcerate cu marginile neregulate, decolate, atone, putin adanci;

adenopatie laterocervicala;

leziunile pe amigdalele palatine si valul palatin: ulceratii, papilom vegetant, tuberculom care prin
ramolire da aspectul unui abces rece;

Diagnosticul diferential:
tumori benigne ;

cancerul amigdalin;

sifilisul tertiar;

angina Vincent

Lupusul faringelui este foarte rar in prezent, are un mers descendent, coborand din fosele nazale in
faringe si apoi in laringe.Etiologie:infectie tuberculoasa foarte atenuata, bacilul Koch

Clinic:polimorfism lezional(noduli,ulceratii ,cicatrici);

localizarea leziunilor:val,lueta,pilieri,amigdale;

in perioada de stare :tuberculi lupici, galbui, putin proeminenti, moi prin erodare dau nastere
ulceratiilor cu contururi nepreciseurmeaza fenomene de scleroza, cu cicatrice si atrofie pe fondul unei
mucoase hipotrofice, roz –palide.

Evolutia este lenta cu durata de 10-20 ani.

Tuberculoza larvata a formatiunilor limfoide ale faringelui poate fi secundara in tuberculoza


pulmonara cavitara si primara la copii.

Manifestari clinice:

angine repetate cu mucoasa palida;

adenopatie cervicala;

amigdalele palatine prezinta hiperplazie importanta, neregulata, palida, consistenta moale dura la
palpare, aderente la unul din pilieri;

alterarea starii generale cu stari subfebrile, intermediare sau persistente.

Tratament:

Medical ftiziologic;

Amigdalectomia: se practica de acord cu ftiziologul, care va indica momentul interventiei dupa un


examen clinic si de laborator, in absenta starii febrile si dupa tratament (BK absent).

Abcesul rece retrofaringian poate fi de origine ganglionara sau osteoptatica.

Abcesul rece ganglionar este foarte rar, se intalneste la adolescent, este secundar unei tuberculoze a
amigdalei lui Luschka asociata cu adenopatie cervicala tuberculoasa fistulizata sau nu.

Abcesul rece osteopatic mai frecvent la adult,insoteste morbul Pott suboccipital sau cervical care
invadeaza tesutul celular retrofaringian.

Clinic:

bombarea peretelui posterior al faringelui;

mucoasa normal;
fluctuenta.

Diagnosticul diferential:

tumoare benigna retrofaringiana dura la palpare;

anevrismul artera coroida interna :tumefactie pulsatile inapoia pilierului posterior.

Tratamentul abcesului rece retrofaringian :

antialgice;

punctionare, incizie,drenaj aspirativ ;

tuberculostatice;

SIFILISUL FARINGELUI

Sifilisul primar

Localizare:exceptional la nivelul trompei lui Eustachio, frecvent la nivelul buzei, limbii, amigdalei,
valului palatin, stalpilor amigdalieni.

Leziunea caracteristica este sancrul de inoculare amigdalian.

Clinic:

jena faringiana unilaterala;

otalgie;

adenopatie cervicala- la 3-6 saptamani de la contactul infectant.

ulceratie

unilateralitatea, duritatea amigdalei, adenopatia impun suspiciunea unui sifilis primar

Forme clinice:

Forma anginoasa:

Forma pseudolacunara(eroziva)

Forma pseudotumorala

Forma pseudoflegmonoasa:

Forma ulceroasa:

Forma necrotica(gangrenoasa)

Caracteristicile adenopatiei in sifilisul faringian::


adenopatie constanta ,subangulomandibular de partea bolnava, nedureroasa, fara periadenita care in
timp se generalizeaza ;

Netratat sancrul se cicatrizeaza dupa 4-6 saptamani, adenopatia generalizata se mentine mai multe luni
si apar semnele sifilisului secundar.

Diagnostic pozitiv:

amigdalita unilaterala se prelungeste peste 3 saptamani;

adenopatie caracteristica care se generalizeaza ;

amigdala indurata ;

ultramicroscopie ;

reactia Bordet Wasserman se face incepand cu a 15-a zi de boala.

Diagnosticul diferential:

angina acuta banala;

flegmonul periamigdalian;

mononucleoza infectioasa;

angina difterica;

angina Vincent;

amigdala sancriforma Moure

tuberculoza ulceroasa;

epiteliomul si sarcomul amigdalei.

Sifilisul secundar apare la 5 saptamni dupa infectare.

Clinic:

sifilide eritematoase: mucoasa bucala, amigdale, val palatin, in special pe marginea libera a pilierilor,
respectand peretele posterior al faringelui; pete izolate rosii-violacee(placile mucosae sifilitice);

sifilide erozive;

sifilide papulo-erozive;

sifilide papulo-hipertrofice;

sifilide ulceroase.
Adenopatia generalizata, submaxilara, occipitala si epitrohleana insoteste formele de sifilis secundar
faringian.

Diagnostic diferential;

anginele acute;

afte buco-faringiene;

leucoplazie bucofaringiana;

tuberculoza ulceroasa;

lupus;

stomatite medicamentoase;

leziuni postcaustice

Sifilisul tertiar Apare la 3-4 ani de la infectia primara in cazul sifilisului netratat; Prezinta leziuni
profunde, distructive este nedureros ;distructiile tisulare, mutilante, genereaza deformatii faringiene
si tulburari functionale .

Leziunea caractristica pentru sifilisul tertiar :goma circumscrisa ;

Localizare: peretele posterior faringian, cavum, fata posterioara al valului, rar pe amigdale;

Evolutie in 4 stadii:

stadiul de cruditate-tumora, bine delimitata, dura, nedureroasa, mobila pe planurile profunde;

stadiul de ramolire :la 2-3 saptamani se ramoleste incepand din centru;

stadiu de ulceratie profunda: ulceratie rotunda cu marginile drepte, fundul neregulat, cu resturi de
tesut necrozat;

stadiu de cicatrizare;

Evolutie:goma localizata pe val duce la perforatia lui cu distrugerea luetei,(rinolalie deschisa, lichidele
refuleaza pe nas);goma localizata pe bolta palatina o perforeaza prin distrugerea osului, (proteza)

Adenopatia: absenta (prezenta este datorata infectiei secundare).

Sifilisul congenital

Manifestarile precoce apar cel mai adesea in a 2-a luna dupa nastere, leziunile fiind identice cu ale
sifilisului dobandit.

Simptome de certitudine:

coriza sifilitica;

leziuni mucoase difuze faringiene uneori cu aspect pseudomembranos( simuleaza difteria);

pemfigus palmoplantar;
descuamatia lamelara;

fisuri la comisurile buzelor urmate de cicatrice radiare peribucale;

splenomegalie

Semne de probabilitate:

greutate mica;

agitatie;

ganglioni epitrohleeni;

malformatii congenitale

Nou nascutul cu facies de “om batran”, caracteristic pentru sifilisul congenital.

Examen serologic mama si nou nascut;

Manifestari tardive

manifestari caracteristice sifilisului tertiar;

leziuni nazale, dentare, otice, ocular;

faringele prezinta : tulburari motorii si senzitive, leucoplazii faringiene (leziuni precanceroase).

Tratamentul:penicilina

SCLEROMUL FARINGIAN

Este o afectiune cronica caracterizata prin infiltratia sclerozanta progresiva a mucoasei tractului
respirator.

Anatomopatologie: mucoasa faringiana prezinta infiltratie dura, nu se ulcereaza cu evolutie spre


scleroza.

Histopatologic:

infiltratie granulomatoasa cu limfocite, plasmocite ;

prezenta celulelor vacuolare Mikulicz care contin bacili Frisch si corpusculi Russel.

Clinic:

Debut :catar nazofaringian cu cruste si epistaxis asemanator ozenei;

Perioada de stare :mucoasa se ingroasa progresiv, difuz, prin hiperplazie, in val si ingusteaza
progresiv cavitatile nazale si oro-faringiene.laringo-traheobrosice;

Evolutie:lenta, zeci de ani, nu se ulcereaza nu da adenopatie ,la final deces prin asfixie;

Diagnosticul diferential :

ozena;
lupus;

sifilis tertiar

Prognosticul: este fatal prin extensia progresiva a infiltratiei in trahee si bronhii cu stenoza
cicatriciala;

Tratament:

diatermocoagulare;

dilatatii;

antibioterapie;

radioterapia locala.

LEPRA LARINGIANA

este o afectiune cronica, contagioasa, datorata bacilului Hansen.Poarta de intrare este fosa nazala.

Manifestari clinice:

rinita persistenta cu cruste si epistaxisuri;

ulterior apar noduli asemanatori cu cei tuberculosi si sifilitici;

nodulii( leproame)i iau nastere prin puseuri in diferite puncte ale corpului, in special pe fata, nasul (

valul palatin, stalpii amigdalieni,limba sunt infiltrate cu leproame de diferite dimensiuni;

maladia se extinde si la nivelul laringelui distrugand cartilajele cu stenoza consecutiva si necesitand


traheotomie;

adenopatie precoce;

Afectiunea evolueaza extrem de lent.

Tratament:

sulfone;

vitamina D2 in doze massive

106

BOALA HODGKIN (limfogranulomatoza maligna).

Se intalneste la subiectii intre 20-40 ani, predominant de sex masculin.

Anatomie patologica:
histopatologic; proliferare a tesutului limfoid si reticulo-endotelial cu caracter inflamator granulomatos
si prezenta unor celule gigante cu mai multi nuclei centrali(celule Sternberg).

Simptomatologie:

manifestarile faringiene; hiperplazie amigdale palatine,amigdala lingual,faringe;

adenopatia cervicala si occipitala precede manifestarile faringiene urmate de adenopatie generalizata


inghinala axilara,abdominala ,mediastinala;

splenomegalie;

prurit prezent in 25% din cazuri; adenopatia si pruritul suspiciune boala Hodgkin;

eruptii urticariene, nodozitati, infiltratii cutanate;

febra ;

cefalee;

Diagnostic pozitiv:biopsie ganglionara ;

Diagnosticul diferential :

amigdalita hipertrofica banala;

limfosarcomul ;

cancerul amigdalian;

Tratament:

chimioterapia

radioterapie;

extirpare relicvelor ganglionare postiradiera;

LIMFOGRANULOMATOZA BENIGNA(sarcoidoza sau boala lui Besnier-Boeck-Schaumann) este o


afectiune granulomatoasa a sistemului reticulo-endotelial si intereseaza preponderent mucoasa nazala
si conjunctivala.

Forme clinice:

forma nodulara;

forma pseudo- tumorala.

Clinic:

forma nodulara;noduli de culoare galbuie sau alb-galbuie indolori, duri, fara simptome
functionale;granulatii pe mucoasa foselor nazale ; amigdalei palatine leziunile sunt microscopice;

forma pseudotumorala ;aspect lobulat localizare cavum, putand obstrua trompa;


ganglionii limfatici obisnuit interesati sunt in primul rand cei epitrohleeni- duri, nedurerosi la palpare,
marimi diferite, pana la o nuca

diagnostic pozitiv se foloseste reactia biologica Kweim.

Prognosticul este favorabil, exceptand cazurile de afectare oculara.

Tratament:

cortizon;

ACTH;

radioterapia profunda si telecobaltoterapia;

streptomicina, hidrazida, vitamina D2, PAS, saruri de aur, saruri de bismut.

GRANULOMUL MALIGN AL FETEI

Este o afectiune rara, caracterizata printr-un proces evolutiv de necroza a tesuturilor medio-faciale.

Forme clinice:

forma clasica cu debut nazal;

forma atipica palato-faringiana care debuteaza cu o tumefactie rotunda, rosie, pe linia medie a boltii
palatine, tumefactie centrata apoi de o flictena, apoi ulceratie ce se intinde atat in suprafata cat si in
profunzime;

Diagnosticul diferential:

epiteliom necrotic;

reticuloza maligna;

reticulosarcom;

Examene histopatologice care arata proces inflamator cronic cu tesut de granulatie.

Evolutie;vindecarea este exceptionala , ameliorari temporare sub tratament;

Tratament: corticoterapie, antibioterapie si radioterapie antitumorala.

TUMORILE FARINGELUI

TUMORILE BENIGNE

Tumorile benigne ale rino-faringelui


Fibromul nazofaringian

Este o tumora fibroasa, dura, foarte sangeranda cu insertie in nazofaringe si crestere expansiva.Se
intalneste mai frecvent la adolescenti de sex masculin din mediul rural.Apare intre 10-13 ani,
evolueaza dupa pubertate si uneori regreseaza in mod spontan dupa varsta de 25 ani.

Etiologia este necunoscuta.Fibromul evolueaza odata cu dezvoltarea caracterelor sexuale secundare si


regreseaza spontan in perioada de maturitate sexuala.

Anatomie patologica:

tumora sesila cu insertie sfeno-etmoidala sau sfeno-vomeriana, insertie larga si foarte aderenta pe
periost, incat la smulgerea fibromului se pot detasa si fragmente de os;

tumora unica sau lobulata, neteda, de culoare roz sau alb-cenusie, dura insa usor elastica;

tumora invadeaza cavitatile vecine- fosele nazale, orbita, sinusurile, fosa zigomatica, fosa temporala;
gaura pterigo-maxilara;

tumora nu ulcereaza, nu infiltreaza tesuturile vecine, nu da metastaze, nu recidiveaza daca este


extirpata in intregime;

microscopic se constata pe sectiune vartejuri fibroase si dilatatii vasculare sub forma de lacuri
sanguine care implica sangerare masiva in timpul operatiei;

tumora este benigna din punct de vedere histopatologic, dar maligna prin tendinta ei de extindere.

Tablou clinice:

simptomele in prima faza sunt cele ale unei rinite cronice: obstructie nazala unilaterala cu secretie
nazala seroasa, epistaxisuri repetate, dureri surde la radacina nasului;

in timp obstructioa nazala este bilaterala, rinoreea devine purulenta si apare hipoacuzia prin obstructie
tubara;

copil, adolescent palid, sta cu gura larg deschisa;

dupa aplicarea de vasoconstrictoare apare tumora roz sar alb-cenusie, neteda sau bilaterala, imobila
care sangereaza abundent la atingerea cu un instrument.;

in perioada de extindere poate apare exoftalmia( fata de broasca) prin invadarea orbitei si epifora prin
comprimarea canalului nazolacrimal;

bombarea valului palatin cu aplatizarea boltii, nevralgie trigeminala;

semne de invadare intracraniana prin lama ciuruita: cefalee, varsaturi, vertij, somnolenta;

hemoragiile repetate cu anemia consecutiva altereaza starea generala.

Evolutia este in medie de 6 ani, moartea se produce printr-o hemoragie puternica, infectie locala,
pneumonie, meningita.
Diagnosticul diferential:

fibromixom;

vegetatii adenoide mari;

alte tumori maligne si benigne

Tratamentul: ablatia chirurgicala totala a tumorii.

Pentru cazurile cu prelungiri multiple se practica rinotomia paralateronazala, rinotomia sublabiala care
dau un acces larg asupra insertiei tumorii.

Hemoragia extrem de puternica impune o pregatire preoperatorie minutioasa iar operatia trebuie
practicata sub hipotensiune controlata.Uneori se impune ligatura carotidei externe.

Fibromul nazofaringian este radiorezistent.Iradierea poate fi folosita ca pregatire preoperatorie cu efect


asupra celulelor tinere fertile si asupra vaselor neoformate care se oblitereaza.Se poate face si
tratament hormonal cu testosteron.

Chisturile cavumului se produc prin obliterarea unui sant adenoidian sau a canalului excretor al unei
glande mucipare, sau prin obliterare punga faringiana Thornwald.Sunt tumori rare ale adultului, cu
evolutie lunga.Simptomele principale sunt : obstructia nazala sin hipoacuzia..Rinoscopia posterioara
costata o tumoreta pe plafonul cavumului, de culoare gri, sesila, elastica la palpare.Cand tumora este
dura se poate face o confuzie cu un fibrom.

Fibromixomul, numit si polipul choanal este o tumora cu insertie in jurul choanei sau pe bolta
etmoido-sfenoidala.Are consistenta mai dura decat polipii mucosi ai foselor nazale.Este o tumora
benigna care se extirpa usor, fara hemoragie, cu ajutorul unei pense rinofaringiene.

Polipul sinuso-choanal, numit si polipul solitar este un polip mucos, cu un pedicul foarte lung si
subtire inserat in sinusul maxilar a carui mucoasa este hiperplaziata.Tumora atarna ca o limba de
clopot in cavum, ajungand uneori in faringe sau chiar in hipofaringe.Are culoare gri-alburie si aspect
gelatinos, structura pseudochistica .La rinoscopia posterioara se observa o tumora rotunda, uneori
polilobata, ce ocupa intreg cavumul determinand obstructie respiratorie si tulburari auditive.

Extirparea se face prin fosa nazala cu ansa iar daca tumora este prea mare extirparea se face pe cale
bucofaringiana cu o pensa adecvata.In caz de recidiva se practica cura radicala a sinusului maxilar.

Polipul dermoid este o tumora congenitala rara intalnit in special la sugar cu insertie pe peretele lateral
al cavumului, de la orificiul trompei pana la plica faringo-epiglotica.La un efort de voma tumora poate
apare in cavitatea bucala ca o formatiune alungita gri galbuie, neteda cu invelis cutanat.In interiorul
tumorii se constata tesut conjunctiv dens, uneori cu fragmente de os cartilaj si fibre musculare
striate.Extirparea se completeaza cu sectionarea pediculului.

Meningocelul bazaei craniului este exceptional, semnul patognomonic este marirea de volum a
tumorii cand copilul tipa.De obicei coexista cu alte anomalii.

Papilomul si lipomul sunt tumori exceptionale si se deosebesc de vegetatiile adenoide.Examenul


histopatologic pune diagnosticul corect.

Polipul glandular adenomatos este o formatiune tumorala gri-roz polilobata, regulata, nesangeranda,
dura, cu insertie pe bureletul peritubar.
Plasmocitomul benign este o tumora rara a tesutului reticulo-endotelial de aspect polipoid, roz
violacee sau gri care nu se ulcereaza.Diagnosticul diferential cu plasmocitomul malign:osul intact pe
radiografie, maduva normala si absenta celulelor de mielom la punctia sternala, absenta proteinei
Bence-Jones in urina si absenta recidivelor locale .

TUMORILE BENIGNE ALE FARINGELUI BUCAL SI HIPOFARINGELUI

Papilomul are localizarea cu predilectie la varful luetei, epiglota, aritenoizi.Se poate asocia cu
papilomatoza laringiana.In timp se poate cheratiniza, risc de malignitate.Are aspect muciform, culoare
gri-roz, uneori pediculat.Da tulburari functionale doar la un volum foarte mare al papilomului.

Angiomul cu localizare la baza limbii sau pe val se asociaza cu alte angioame pe fata sau in cavitatea
bucala.Poate fi arterial sau venos si se observa in principal ls tineri.Angiomul capilar apare ca o pata
rosie-vie sau albastra.Angiomul cavernos apare ca o tumora boselata de culoare albastra sau rosie-
violacee.

Fibromul ia nastere din septurile conjunctive ale amigdalei.

In hipofaringe tumorile benigne sunt localizate pe fata linguala a epiglotei si in santurile piriforme.Pe
peretele posterior al faringelui se observa osteomul, condromul si neurinomul.La baza limbii iau
nastere chisturi din glandele salivare care pot ajunge la marimea unei mandarine.Diagnosticul este pus
de examenul histopatologic al piesei biopsice sau operatorii.

Tumora tiroidiana se dezvolta la baza limbii inaintea epiglotei.Este de forma sferica si situata pe linia
mediana.Este bine incapsulata si mucoasa care o acopera este de aspect normal.Bolnavul are senzatia
de corp strain.Cand isi mareste volumul da tulburari respiratorii.Uneori, la sugari tumora da tulburari
de deglutitie sau accese de sufocatie in timpul alimentatiei.

Tumorile lojei tiro-hio-epiglotice sunt fibroase, mixte sau chistice.Tumora apare neteda, rotunda,
epiglota deplasa inapoi iar santul faringo-laringian sters cu mucoasa normala.

TUMORILE MALIGNE ALE FARINGELUI

TUMORILE MALIGNE ALE NAZOFARINGELUI

Cancerul de cavum

Se localizeaza in principal la nivelul peretelui lateral si bolta, sediul tesutului limfoid.

Caracterele acestor tumori sunt:


infiltrative;

invadante;

metastaze.

Poate fi intalnit la orice varsta, la ambele sexe.Sarcoamele sunt mai frecvente la tineri iar

epitelioamele la adulti.

Anatomie patologica.Limfoepiteliomul este cea mai frecventa tumora si ia nastere din tesutul
adenoidian.Tumora este vegetanta, moale si uneori se ulcereaza.Metastazele ganglionare sunt precoce,
uneori bilaterale in timp ce metastazele osoase sunt rareEvolutia este lenta si este radiosensibil.

Tumorile conjunctive sarcoamele sunt rare.

Simptome: 4 stadii

Perioada de debut:

debut nazofaringian cu semne de insuficienta respiratorie nazala uni sau bilaterala;

debut auricular cu catar tubar unilateral, surditate, acufene, autofonie de partea tumorii; timpanul apare
retractat, imagine de otita exudativa.Cateterismul tubar nu amelioreaza simptomele, provoaca adesea
un epistaxis.;

debut nevralgic – otalgie persistenta, continua fara modificari ale timpanului la care se adauga o
cefalee frontala, occipitala sau orbitara.;

debut ganglionar – frecvent in limfoepiteliom; adenopatia lantului jugular dura, indolora, fixata la
tesuturile invecinate, eventual bilaterala;

debut ocular- paralizia oculomotorului extern, inexplicabila.

Perioada de stare:

asocierea semnelor de debut;

obstructia nazala, hipoacuzia devine bilaterala, durerile sunt paroxistice,adenopatie ;

rinoscopie anterioara – tumora, rosie, neregulata, acoperita de secretii mucopurulente;

faringoscopie – nu se constata modificari sau apar tulburari in dinamica valului datorita infiltratiei
tumorale;

rx cavum – invazia spre sinusul sfenoidal si saua turceasca ; in incidenta pot aparea voalarea
sinusurilor posterioare, estomparea gaurilor de la baza craniului si stergerea detaliilor structurale ale
varfului stancii

Perioada de extensie

se extinde in special spre baza craniului si peretilor laterali;

in jos prinde valul palatin, dand tulburari de fonatie si deglutitie;


lateral invadeaza fosele zigomatice si temporale cu trismus si otalgie foarte puternice;

in sus invadeaza baza craniului simuland o tumora cerebrala cu lezarea celor 12 perechi de nervi
cranieni;

metastaze cervicale putand fi prinsi si ganglionii de la baza craniului cu sindromul gaurii rupte
posterioare.

Perioada terminala

la tineri exitusul survine in cateva luni;

tumorile regiunii tubare au evolutie lenta, manifestandu-se numai prin tulburari auditive; exitusul
survine in cca 2 ani;

tumorile ulcerate si infectate secundar au un mers mai rapid;

metastazele la distanta sunt rare.

Forme clinice

Dupa sediu se observa

Formele laterale

in special sarcoame cu debut la bureletul posterior al orificiului tubar;

simptomele sunt auriculare si nervoase;

prin trompa invadeaza urechea si baza craniului;

tumora repliului tubar anterior cu invazia spatiului maxilofaringian-sindromul Trotter ;

hipoacuzie de transmisie, reducerea mobilitatii hemivalului, nevralgia maxilarului inferior

Formele superioare

de obicei limfoepiteliom cu debut din resturile de vegetatii adenoide de pe bolta cavumului;

debut adesea cu adenopatie cervicala;

simptome nazofaringiene si auriculare

Formele anterioare

punct de plecare marginea posterioara a vomerului si marginea choanelor;

sarcoame sau fibrosarcoame

Formele posterioare:

foarte rare;

simptome de morb Pott.

In functie de natura histologica


Limfoepiteliomul debuteaza pe bolta.

Epiteliomul

dupa 40 ani;

debut in regiunea tubara sau choanala;

se ulcereaza precoce, dand sangerari;

duritate lemnoasa;

metastaze ganglionare precoce sau constituie debutul tumorii;

evolutie rapida, durata de un an

Sarcomul

apare la orice varsta;

sediu tubar;

neted, regulat, dur se intinde in tot cavumul fuzand de-a lungul trompei, fara ulceratii si fara
adenopatii;

evolutie mai rapida decat a epiteliomului

Limfocitomul

in special la tineri;

evolutie rapida de cca 6 luni;

se dezvolta din tesutul limfoid al amigalei lui Luschka sau al lui Gerlach;

imita vegetatiile adenoide hipertrofice, moale, neulcerat;

adenopatie foarte precoce bilaterala, ganglioni moi, mobili, voluminosi, boselati, mestastaze la
distanta

Diagnosticul diferential

fibromul nazofaringian;

polipul choanal killian;

tuberculoza;

goma luetica;

vegetatiile adenoide hipertrofice

Tratamentul

tratamentul chirurgical a fost abandonat datorita limfangitei si adenopatiei canceroase precoce de la


baza craniului;
radioterapie profunda pentru tumora propriu zisa si metastazele ganglionare;

nu se practica evidarea ganglionara cervicala intrucat atat ganglionii subcranieni si cei retrofaringieni
nu sunt abordabili;

telecobaltoterapia asigura o iradiere mai omogena; rari cazuri de radioepidermite si radioepitelite;

electro sau diatermocoagularea sunt folosite pentru distrugerea unor tumori mari cu tulburari
respiratorii sau pentru recidivele locale;

tratamentul cancerului de cavum este urmat de recidive tumorale sau ganglionare

TUMORILE MALIGNE ALE ORO-FARINGELUI

Cancerul amigdalei palatine

Este repezentat in special de epitelioame.Apare mai frecvent la barbati, dupa 40 ani.Sarcomul


amigdalei apare la tineri.

Anatomie patologica

epiteliomul pavimentos – radiorezistent;

epiteliomul de tip mucos – putin frecvent, radiosensibil;

epiteliom atipic, limfoepiteliom- foarte rar;

tesutul neoplazic infiltreaza tesuturile conjunctive subiacente;

sistemul limfaric este interesat precoce;

Simptomatologie

Perioada de debut:

debut insidios, usoara jena faringiana, senzatie de corp strain, otalgia este simptom precoce, la fel si
adenopatia cervicala precoce;

neoplasmul aparent – mic burjon rosu inchis, ulceratie mica sau fisura cu duritate lemnoasa care da
sangerare si durere la contactul cu stiletul;biposia practicata din marginea infiltratiei confirma
diagnosticul;

neoplasmul latent – inapoia pilierului anterior este putin bombat, indurat; la nivelul santului
glosoamigdalian este dureros si asimetric la protractiunea limbii si este vizibila mica leziune la
indirectoscopie

Perioada de stare
dureri la nivelul unei amigdale, otalgie reflexa homolaterala, jena la deglutitie, sialoree abundenta cu
struri sanguine, halena fetida;

obiectiv- ulceratie cu margini neregulate, fundul murdar, rosie sau violacee; amigdala este fixata si nu
mai aluneca pe aponevroza faringiana si pterigoidianul intern
- forma burjonata- muguri rosii, duri, friabili ce depasesc marginile amigdalei
- forma tenebranta- grad cel mai ridicat de malignitate

adenopatie initial mobila apoib aderenta; masa ganglionara poate comprima vagul si hipoglosul
deteminand sindroame paralitice velo-linguo-laringiene.

Stadiul terminal

tulburari deglutitie, fonatie;

trismus;

durere auriculara puternica ce impiedica somnul;

casexie, hemoragii repetate;

ganglionii cervicali comprima traheea, vasele, nervii, se pot ulcera si supura;

evolutia spre exitus este intre 12-18 luni

Tratamentul

chirurgical ;

radioterapic;

adenopatia cervicala se extirpa larg impreuna cu muschiul sternocleidomastoidian si

jugulara interna, apoi radioterapie;

in caz de radiorezistenta se practica amigdalectomie largita cu bisturiul diatermic;

depasirea limitelor amigdalelor in special spre pliul amigdaloglos agraveaza prognosticul si ablatia
amigdalei este contraindicata.

Limfosarcomul amigdalei

in special la tineri, cu adenopatie precoce;

prognostic grav, radiosensibil dar recidiveaza rapid;

adenopatia apare odata cu cresterea in volum a amigdalei la palpare fiind moale si elastica ; apoi se
bilateralizeaza si apar metastaze viscerale;

exitusul se produce in 6-10 luni.

Cancerul valului palatin


Epiteliomul epidermic

cel mai frecvent intalnit, in special la barbati dupa 40 ani;

apare pe fata anterioara a valului, pe lueta, stalpii amigdalieni, in recesul palatin sau pe fata posterioara
a valului;

macroscopic – vegetant, ulcerant, infiltrant;

forma cea mai frecventa – carcinom spinocelular.

Simptome: la debut senzatie de corp strain, jena in deglutitie si fonatie;

epiteliomul localizat pe lueta evolueaza lent spre deosebire de celelalte localizari;

adenopatia lantului jugular superior este precoce, tumora invadeaa amigdala, limba; adenopatia se
generalizeaza;

tratament- chirurgical, radioterapie

Epitelioamele glandulare

origine in glandele salivare accesorii ale valului prin proliferarea celulelor epiteliale;

evolutie foarte lenta

Alte tumori pot fi: tumora mixta, cilindromul, sarcomul fibroblastic, melanosarcomul

TUMORILE MALIGNE ALE HIPOFARINGELUI

Tablou clinic:

Perioada de debut

senzatie de corp strain;

senzatie de gadilatura localizata in hipofaringe;

uneori usoare tulburari de deglutie;

hipersalivatie reflexa

Perioada de stare

simptomele subiective se accentueaza;

otalgie reflexa;

disfonie prin imobilizarea hemilaringelui corespondent;

fetiditatea halenei datorata ulceratiei si infectiei;

adenopatie cervicala
Perioada de extensie

adenopatie dura, fixa aderenta la planurile profunde;

ulceratia pielii cu nevralgii puternice prin inglobarea plexului cervical superficial

Perioada terminala

hemoragii puternice prin erodarea vaselor mari;

complicatii pulmonare care grabesc exitusul

Forme clinice:

Cancerul fetei linguale a epiglotei

laringoscopie indirecta – tumora burjonanta pe marginea libera sau pe fata laringiana a epiglotei;

extensia: baza limbii, fosetele gloso-epiglotice, pliul faringoepiglotic;

disfonia progresiva si otalgia reflexa ;

adenopatie precoce;

tratament: chirurgical(faringectomie mediana); radioterapie;chimioterapie:

Cancerul sinusului piriform:

debut insidios;

senzatie de corp strain,disfagie, otalgie reflexa;

intr-o faza avansata tumora depaseste sinusul invadeaza hemilaringele si determina diminuarea
cracmentului laringovertebral;

tratament:chirurgical( faringotomie laterala), radioterapie si chimioterapie;

Cancerul repliului ariteno-epiglotic:

tumora invadeazarapid si imobilizeaza hemilaringele correspondent;

Cancerul retro-cricoidian:

tulburari de deglutitie precoce;

Rx. cervicala profil :tumora situate intre fata posterioara a cricoidului si coloana vertebrala;

adenopatie tardiva;

frecvent este epiteliom, radiosensibil;

tratament chirurgical sau radio-chimioterapie;

Cancerul bazei de limba:


clinic: disfagie nedureroasa, otalgie;

evolutie lenta; barbati dupa 40 ani;

adenopatie precoce; recidive frecvente locale si ganglionare cu prognostic grav;

forme anatomo-clinice ulceroase si infiltrative;

Evolutia tumorilor hipofaringelui

debut latent in comparatie cu cancerul de laringe;

evolutie foarte rapida;

metastazele ganglionare constituie un factor de gravitate;

Tratament

chirurgical;

radioterapie;

chimioterapie;

TUMORILE PARAFARINGIENE

Se dezvolta in vecinatatea peretelui faringian( nu sunt incluse tumorile dezvoltate in peretele faringian
sau la distanta ).

Spatiul retrofaringian: intre aponevroza prevertebrala si aponevroza perifaringiana , aponevroza


sagitala a lui Charpy lateral, inferior se continua cu mediastinul;

Spatiul subparotidian anterior – prestilian -este delimitat inapoi de diafragmul stilian si aponevroza
stilofaringiana a lui Toma Ionescu care il separa de spatiul laterofaringian posterior, in afara
pterigoidianul internsi aponevroza interpterigoidiana, inauntru vine in raport de sus in jos cu regiunea
tubara, valul palatin si amigdala, in sus baza creierului, in jos comunica cu loja submaxilara.

Spatiul subparotidian posterior- retrostilian- anterior ( diafragmul stilian), posterior ( aponevroza


prevertebrala si apofizele transverse), intern ( apofiza sagital Charpy) si extern d(muschiul SCM si
digastric).Acest spatiu contine pachetul vascular jugulo-carotidian, ultimile 4 perechi nervi cranieni
si ganglionul cervical superior al simpatcului.

Anatomie patologica:

Tumorile epiteliale, glandulare, salivare mixte, rar o tiroida ectopica, metastaza tiroidiana sau cancer
lob tiroidian.

Tumorile nervoase:
Neurinoamele

origine in celulele tecii Schwann ;

tumori netede, dure, incapsulate de culoare alb-galbuie;

formele benigne( evolutie lenta), cele malignizate( evolutie rapida);

Ganglioneurinoamele

benigne ;origine in celule simpatice adulte; sunt incapsulate;

maligne ;originea in celulele tinere simpatico;

Neurospongioamele

origina in spongioblasti, celule efemere din care deriva celulele nervoase si gliale;

tumori ale tinerilor;

localizare cerebrala, rar parafaringiana.

Paraganglioamele

se dezvolta din celulele paraganglionare ale corpusculului carotidian, glomusului jugular,


corpusculului vagal;

tumorile glomice sunt de fapt tumori ale urechii mijlocii cu evolutie secundara cervicala

Tumorile mezenchimatoase

pot fi ganglionare, vasculare, fibroase sau grasoase;

rar fibrosarcom sau sarcom fuzocelular;

cordom- tumora moale ce aspect mucos, invadanta, recidivanta, foarte rar da metastaze

Forme anatomoclinice:

Tumori retrofaringiene

cordomul este tumora specifica spatiului retrofaringian;

cordomul- clinic:obstructie nazala, tulburari deglutitie , dureri la miscarile coloanei cervicale, tumora
aderemnta la planul vertebral; se poate confunda cu artroza vertebrala;evolutie lenta; recidive
frecvente.

tratamentul este chirurgical ;

Tumori laterofaringiene anterioare

tumori in spatiul subparotidian anterior;

tumora mixta parotidiana sau o prelungire a acesteia;

parotidectomia totala pentru evitarea recidivei;


Tumori laterofaringiene posterioare

tumori in spatiul subparotidian posterior sau retrostilian;

clinic:bombare laterofaringiana inapoia orificiului trompei, impinge valul palatin si amigdala palatina
inainte, se poate dezvolta pana la valecule si epiglota;

tumorile se pot palpa cervical si faringian;

cea mai frecventa tumora din acest spatiu este neurinomul;

tratamentul chirurgical: tumorile mici se extirpa pe cale bucofaringiana; tumorile mari exteriorizate se
extirpa pe cale cervicala(cervicotomie).

PATOLOGIA ESOFAGULUI

ANATOMIE

Esofagul se intinde de la nivelul cartilajului cricoid, (vertebra cervicala C6) pina la joctiunea
gastroesofagiana(esofagoscopic incepe la 16-19 cm de incisivii superiori).

Esofagul traverseaza trei segmente anatomice:

cervical;

thoracic;

abdominal;

Prezinta trei strimtori cu importanta in patologie( ingestia de corpi straini si substante caustice):

cricofaringiana(gura esofagului)este determinate de muschiul cricofaringian ,situate inapoia


cartilajului cricoid la 16-19 cm de incisivii superiori;

bronho-aortica( copresiune anterioara de catre arcul aortic si bronhia principal stinga),la 20-25 cm de
incisivii superiori;

gastro-esofagiana(jonctiunea) la 38-44 cm de incisivii superiori;


Esofagul:segmentele anatomice si strimtorile.

Structura esofagului:

mucoasa;

submucoasa;

strat muscular(muschi striati si netezi);

adventicea;

FIZIOLOGIE

Esofagul are rol principal in deglutitie (50-60 deglutitii/ minut, treaz si 6-8 in timpul somnului).

Deglutitia parcurge trei faze:

faza orala(voluntara);

faza faringiana(reflexa);

faza esofagiana(reflexa);

METODE DE INVESTIGATIE

Esogagoscopie(grafie) cu substanta de contrast:bariu sau substanta ultrafluida(perforatii,stenoze);


CT,MRI(tumori);

Manometrie esofagiana(activitate peristaltica in acalazie,spasm esofagian difuz);

PH-metria esofagiana(monitorizare 24 h in reflux gastroesofagian);

MALFORMATII ALE ESOFAGULUI

Atrezia esofagiana

Este o malformatie de etiologie necunoscuta care apare in saptamina 4-5 a vietii fetale caracterizata
prin incompleta diviziune a traheei de tubul digestiv .Se asociaza in 85% din cazuri cu fistula traheo-
esofagiana.

Diagnostic:

Mama gravida : polihidramnios (fatul nu poate inghiti lichidul amniotic);

Nou-nascut:

saliva spumoasa nas ,gura;

regurgitatie

accese de tuse si cianoza;

Disfagia lusoria

Este determinata de o anomalie vasculara (originea pe partea stinga a arterei subclaviculare drepte,cu
traiect in 85% din cazuri, posterior de esofag).

ACALAZIA ESOFAGIANA

Este o afectiune motorie primara(degenerare neuronala,nucleu vagal) care se caracterizeaza printr-o


relaxare incompleta a sfincterului esofagian inferior si dilatatie esofagiana suprastricturala.

Clinic:

disfagie dureroasa regiunea xifoidiana;regurgitatie;

esofagografie cu substanta de contrast:

stenoza sfincter esofagian inferior;

dilatatie esofagiana suprastricturala;

DIVERTICULUL FARINGO-ESOFAGIAN (ZENKER)


Se caracterizeaza prin hernierea mucoasei hipofaringelui posterior la nivelu unui punct de slaba
rezistenta a esofagului pe linia mediana posterioara numit trigonul Kiliann (intre m constrictor inferior
faringian si m.cricofaringian).

Clinic:

disfagie;

regurgitatii;

reflux eso-laringotraheal;

radiologic:punga cu nivel de lichid;

Tratament:

chirurgical:diverticulectomie;

endoscopic;

CORPII STRAINI ESOFAGIENI

Etiologie:

Localizare: strimtorile fiziologice ale esofagului:

gurii esofagului ;

stramtoare bronho-aortica;

cardia;

Cauze:

copii;

bolnav psihic;

stari de ebrietate;

edentati;

modificari patologice ale lumenului esofagian (stenoza, tumora, spasm);

Natura corpilor straini:

bol alimentar;

fragment de os

;monede;

proteze dentare;
Corpi straini esofagieni (extrasi prin esofagoscopie)

Tablou clinic:

Semne clinice imediate:

Sindromul esofagian

durere intensa (indica inclavarea) retrosternala sau in epigastru ;

disfagie totală pentru solide, partiala pentru lichide;

odinofagie;

sialoree;

regurgitatie;

Semne clinice tardive:

Prezenta complicatiilor:

perforatie, infectie;

periesofagita cervicala:durere,tumefactie,febra,disfagie.

perforatia esofagului cervical: durere interscapulara, disfagie totala, odinofagie, febra, alterare stare
generala;

perforatia esofagului mediastinal( mediastinita acuta): dispnee, cianoza, febra de tip septic;

perforatia esofagului terminal: tablou de abdomen acut;

Examen obiectiv:

Inspectie si palpare cervicala:


tumefiere dureroasa in regiunea carotidiană;

emfizem subcutanat (semn de certitudine al perforatiei esofagului cervical) care se extinde spre torace
la fiecare deglutitie;

miscarea limitata si dureroasa gatului;

Laringoscopie indirecta:

saliva stagneaza in sinusurile piriforme;

edem regiunea interaritenoidiana;

Examen paraclinic:

Radiografie, radioscopie simpla cervicala, toraco-abdominala:

evidentiaza corpi straini radioopaci (metalici);

localizeaza corpul strain;

prezenta perforatie : emfizemul mediastinal (bula de aer prevertebrala, semnul Minnigeroda);

Tranzit faringo-esofagian cu substanta de contrast:

corpi radiotransparenti;

imagine lacunara;

Esofagoscopie:

contraindicata in caz de perforatie;

metoda cea mai sigura de diagnostic;

Complicatii:

perforatia esofagului : corpul strain (este rara), ulceratie de decubit si abces, manevre intempestive;

periesofagita cervicala;

mediastinita datorata perforatiei;

hemoragie prin leziuni vasculare;

fistule eso-traheale, eso-bronsice;

complicatii tardive: leziuni ale glandei tiroide, ale pericardului prin migrarea unor corpi straini (ace de
cusut);

Diagnostic diferential:
corp strain traheal;

tumora de esofag;

Tratament:extragerea corpului strain;

medical: reluarea tranzitului sub perfuzie cu antispastice, antiinflamatorii, antibioterapie;

endoscopic:esofagoscopia flexibila sau cu tub rigid;

chirurgical:

- esofagotomie cervicala;

- toracotomie ;

ESOFAGITELE

ESOFAGITELE INFECTIOASE

Esofagita bacteriana

Este inflamatia mucoasei esofagiene de cauza bacteriana .

Cauze:

post-iradiere;

reflux gastro-esofagian;

sonda nazo-gastrica;

imunodepresie;

Clinic:

durere retrosternala accentuata la deglutitie;

esofagoscopie:mucoasa hiperemica,secretii purulente;

examen bacteriologic si biopsie;

Tratament:antibiotic dupa antibiograma;

Esofagita post-virala

Inflamatia mucoasei esofagiene determinate de virusul herpetic tip 1,in special la pacienti cu
imunodepresie.
Clinic:

durere intensa, accentuată la deglutitie;esofagoscopie:

vezicule;ulceratii difuze;hemoragie;perforatie;

examen citologic,biopsie;

Tratament:acyclovir.

Esofagita fungica

Inflamatia mucoasei esofagiene determinate de fungi in special Candida albicans;

Cauze:

post-antibioterapie ;

terapie imunosupresiva;

boli maligne hematologice;

Clinic:mucoasa hiperemica,ulcerata;depozite miceliene ,albicioase;

Tratament:antimicotice de tip Flucanozol,Ketokonazal;

ESOFAGITA POSTCAUSTICA (ESOFAGITA COROZIVA)

Etiologie:ingestia voluntara sau accidentala de substante caustice:

acide: acid sulfuric, acid clorhidric;

bazice: soda caustica, detergenti;

Ingestia:

voluntara in scop suicid, frecventa la femei;

ingestia accidentala la copil si alcoolici;

Simptomatologie:

Faza acuta (esofagita coroziva acuta);

durere violenta, cavitatea bucala, faringe, retrosternala sau epigastrica;

semne de soc: hipotensiune, tahicardie, cianoza;

sialoree sanguinolenta;

regurgitatii;

varsaturi;

anxietate;

disfagie totala;
dispnee;

Faza subacuta (esofgita coroziva subacuta);

evolutie lenta spre cicatizare a leziunilor;

stare generala buna;

deglutitie aproape normala;

Faza cronica :esofagita corosiva cronica (stadiul cicatriceal);

instalare stenozei – sindromul esofagian:

disfagie progresiva, permanenta (initial selectiva pentru solide apoi si pentru lichide);

regurgitatie (imediata in stenoze superioare);

scadere in greutate;

Clasicarea arsurilor:

gradul 1:intereseaza mucoasa (hiperemie,edem,ulceratie);

gradul 2:penetreaza submucoasa si stratul muscular(ulceratii profunde,necroze);

gradul 3:leziunile depasesc peretele esofagian(mediastin,pleura,peritoneu).

Examen paraclinic:

examen radiologic toraco- abdominal cu substrata contrast ultrafluida;

esofaoscopia: leziuni in stadiul de esofagita corosiva cronica (pereti esofagieni rigizi,albiciosi,


stricturi, dilatatie suprastricturala);

Complicatii imediate:

edem laringotraheal;

dispnee, asfixie;

bronhopneumonie;

mediastinita;

perforatie esofagiana;

periesofagita;

fistula esotraheala, esobronsica;

pleurezie;

peritonita;
Complicatii tardive:

stricturi in hipofaringe, stomac;

perforatii tardive (prin dilatatii esofagiene) duc la mediastinite, pericardite;

Diagnostic diferential:

esofagite acute banale si specifice (din boli infectioase);

sindromul esofagian cronic:

tumori benigne: papilom, hemangiom;

tumori maligne;

esofagite cronice specifice

TBC;

sifilis;

diverticul esofagian;

cardiospasm;

sclerodermie;

Tratament:

Faza acuta :de urgenta, in serviciul de terapie intensiva:

combaterea socului;

administrarea de substante neutralizante ale lichidului caustic ingerat (in maxim 6 h de la accident):
solutie de carbonat de Na, in cazul ingestiei de substanta acida sau solutie diluata de acid acetic in
cazul ingestiei de substanta bazica;

corectarea dezechilibrului acido-bazic, hidro-electrolitic;

antibioterapie pe cale parenterala;

antiinflamatorii pe cale parenterala;

spalaturi gastrice pentru prevenirea extinderii leziunilor in tubul digestiv;

Faza de constituire stenoza esofagiana :

dilatatii esofagiene prin esofagoscopie;

stenoza nedilatabila : esofagoplastie, gastrostoma de alimentatie.

Prognostic:10-15% degenerare maligna(carcinom scuamos).


BOALA DE REFLUX GASTRO-ESOFAGIAN (GORD)

Este o stare patologica cu tablou clinic si modificari histopatologice mucosae generate de refluxul acid
gastric.

Reflux de acid gastric se produce intr-o masura dupa fiecare masa dar devine patologic in functie de
frecventa,volumul si durata de expunere.

Mecanismele antireflux sunt:

competenta sfincterelor esofagiene superior si inferior;

peristaltica esofagului;

rezistenta epiteliului esofagian;

Concentratia de pepsina a lichidului gastric de reflux modifica ph-ul esofagian.

Tablou clinic:

Simptome esofagiene:

arsuri si dureri retrosternale;

regurgitatii;

disfagie;

Stari patologice extraesofagiene:

tuse cronica;disfonie;

fenomene astmatiforme;

faringite;

sinuzite;

otite serosae recurente;

Investigatii diagnostice:

Ph-metria esofagiana pe 24h(certifica prezenta refluxului de acid gastric);

Esofagoscopia (modificari mucosae esofagul distal in 50%din cazuri);

Tratament:

Dieta:evita fructele acide si alimentele grase,prajite,cafeaua,alcoolul, care produc reflux;

Stil de viata:evita fumatul,scadere ponderala la obezi;evita masa cu 3h inainte de culcare)

Medical : inhibitor al pompei de proton-Esomeprazol 40 mg /zi 8-12 saptamini;


Chirurgical:chirurgia antireflux;

TUMORILE ESOFAGULUI

Tumorile benigne ale esofagului

Polipul fibrovascular

Tumora benigna cu structura fibroasa si vasculara acoperita de o mucoasă netedă.

Se dezvoltă frecvent la nivelul esofaguluicervical.

Se poate dezvolta intraluminal sau poate fi pediculată uneori prolabează la nivelul laringelui sau
cavitatea bucală.

Tratament:rezectie chirurgicală pe cale endoscopică.

Leiomiomul

Tumora benigna care se dezvolta din musculatura netedă a esofagului distal(2/3inferioare).

Clinic:

disfagie progresiva;

esofagografie cu contrast;

CT;

biopsia este contraindicată:sîngerare,infectie,perforatie.

Tratament:enucleere chirurgicala.

Cancerul esofagian

Tumora malignă esofagiană cea mai frecventă este carcinomul scuamos (90-95% din cazuri).

Factori de risc:

alcoolul;

fumatul;

arsura postcaustica;

acalazia;

esofagitele;

sindromul Plummer- Vinson(esofag cervical retrocricoidian):anemie feriprivă,glosită ,disfagie.

Clinic:

disfagie progresivă pentru solide;


esofagografie;

esofagoscopie(citologie,biopsie);

CT;

Tratament:

chirurgical:laringectomie totala cu esofagectomie cervicala si reconstructie;

terapie paleativa(40% inoperabile):stent endoscopic;tehnici de bypass;iradiere;chimioterapie;

Prognostic:10-20% supravietuire peste 5 ani.