2.

Anatomia și fiziologia faringelui

Manual European – pag 319, 425, 427

Tratat Sarafoleanu – pag x

Manual patologie orl Zainea – pag

Garbea 1980

Contents
1. Anatomia faringelui .............................................................................................................. 2
1.1 Raporturile faringelui .................................................................................................... 3
1.2 Configurația interioară ................................................................................................. 4
1.2.1 Nazofaringele .......................................................................................................... 4
1.2.2 Bucofaringele ......................................................................................................... 5
1.2.3 Laringofaringele ..................................................................................................... 7
1.3 Structura faringelui ....................................................................................................... 7
1.4 Vascularizația și inervația ............................................................................................ 8
2. Fiziologia faringelui ............................................................................................................ 10
2.1 Deglutiția ....................................................................................................................... 10
2.2 Respirația ...................................................................................................................... 11
2.3 Fonația ........................................................................................................................... 11
2.4 Audiția ........................................................................................................................... 11
2.5 Funcția gustativă ......................................................................................................... 11
2.6 Funcția de apărare ...................................................................................................... 11

1
 1. Anatomia faringelui

Definiție: Faringele este un tub musculo-fibros, situat vertical, înaintea coloanei

cervicale vertebrale, înapoia foselor nazale, a cavității bucale și a laringelui.

- Se întinde de la baza craniului până în dreptul verteberi C 6, unde se continuă

cu esofagul
- Este o răscruce aerodigestivă → unește fosele nazale cu laringele (calea
respiratorie) și cavitatea bucală cu esofagul (calea digestivă)
- Are formă neregulată, de jgheab, deschis anterior, mai lărgit spre superior și
mai îngustat spre inferior
- Porțiunea superioară are un diametru transvers de 4-5 cm, si diametru antero-
posterior de 2 cm
- Spre inferior ajunge la 2/2 cm
- I se descriu: o față posterioară, 2 fețe laterale, 2 extremități

Inserția superioară a faringelui se face pe baza de craniu, având forma unui trapez:

- Baza mare a trapezului unește între ele cele 2 spine ale sfenoidului, trecând
la nivelul apofizei bazilare prin tuberculul faringian, sau puțin înaintea lui
- Marginile laterale se întind de la spina sfenoidului la apofizele pterigoide
- Baza mică a trapezului este formată de linia care unește cele 2 apofize
pterigoide

Extremitatea inferioară:

- Formează un orificiu eliptic, prin care pâlnia faringelui se continuă cu esofagul

- Limita inferioară a faringelui este convențională → corespunde unui plan
orizontal care trece prin marginea inferioară a cartilajului cricoid (C6)
- Clinic se poate observa un burelet mucos, denumit de Killian gura esofagului
→ are formă semilunară, cu concavitatea îndreptată anterior
- El se află de obicei închis prin contracția fibrelor musculare ale constrctorului
inferior (→ sfincter)

2
 1.1 Raporturile faringelui

A. Fețele laterale:

Porțiunea cervicală:

- Pachetul vasculo-nervos al gâtului (Artera carotidă, VJI, n X- vag)

- Artera carotidă se bifurcă în ACI și ACE la nivelul extremității superioare a
cartilajului tiroid
- Vena jugulară este așezată extern față de arteră și nervul vag, în unghiul
dintre cele 2 vase (și posterior)
- Ganglioni limfatici
- Din ACE → artera tiroidiană superioară, linguală, facială
- Lobii glandei tiroide (spre inferior)
- În partea superioară este încrucișat de nervul hipoglos

Porțiunea cefalică:

- Între faringe și ramura mandibulară → spațiul maxilo-faringian

- Pe secțiunea orizontală la nivelul mandibulei, acest spațiu are o fomă
triunghiulară
- Spațiul se întinde de la baza craniului la unghiul mandibulei
- Divizat în 2 spații secundare prin fascia parotidiană (lama profundă) → spațiul
subglandular și spațiul glandular
- În spațiul glandular: parotida, ACE, VJE, n VII, n auriculo-temporal (V3)
- Spațiul subglandular este divizat prin diafragmul stilian în: spațiul prestilian și
spațiul retrostilian
- Diafragmul stilian = apofiza stiloidă + buchetul Riolan + aripioara faringiană
Toma Ionescu
o Buchetul Riolan = 3 mușchi (stilofaringian, stilohiod, stiloglos) + 2
ligamente ( stilohioid, stilomandibular)
- Spațiul prestilian: ocupat de mușchii pterigoidieni, artera maxilară internă,
nervul maxilar inferior (aici pot ajunge flegmoanele periamigdaliene)
- Spațiul retrostilian: ACI, VJI, n X, n IX, XI, XII și simpaticul cervical

B. Fața posterioară:
- De sus în jos: suprafața bazilară a occipitalului, coloana cervicală (fața
anterioară a corpurilor vertebrale)
- Faringele e învelit de adventicea sa, iar coloana cervicală de mușchii
prevertebrali și aponevroza prevertebrală

3
 - Între adventicea faringelui și aponevroza prevertebrală → spațiul
retrofaringian
- Acest spațiu conține țesut celular lax și gg Gilette (2 – unul de fiecare parte,
colectează limfa de la nivelul rinofaringelui și al vălului palatin) și se continuă
inferior cu medistinul posterior
- Lateral se află 2 despărțituri sagitale, care merg de la marginile faringelui la
aponevroza prevertebrală → separă astfel spațiul retrofaringian de spațiul
laterofaringian

1.2 Configurația interioară

- 3 porțiuni:
o Nazo - faringe (rinofaringe, epifaringe, cavum) - NF
o Buco - faringe ( orofaringe, mezofaringe) - BF
o Laringo - faringe (hipofaringe) - LF

1.2.1 Nazofaringele

- De la extremitatea superioară până la vălul palatin, care prin contracția lui în

timpul deglutiției și fonației, formează o despărțitură orizontală, ce separă NF
de BF
- Formă neregulată, cu 6 pereți: anterior, posterior, superior, inferior, 2 laterali

Peretele anterior:

- Choane nazale

Peretele superior:

- Boltă, ce poate varia ca și curbatură

- Amigdala faringiană Luschka (vegetațiile adenoidiene)
- Bursa faringiană Tornwald → depresiune mai accentuată spre care converg
benzile sinuoase (între care se găsește țesutul limfoid)
- Reces median (un șanț mai accentuat ce separă țesutul limfoid)

Peretele posterior:

- Continuă bolta faringelui până în dreptul marginii superioare a arcului anterior

al atlasului (C1)
- Formațiuni limfoide

4
Pereții laterali:

- La nivelul și înapoia cozilor cornetelor nazale

- Orificile faringiene ale trompelor lui Eustachio (la 1 cm de coada CNI)
 Orificiul tubar: formă triunghiulară, cu vârful în sus, buza anterioară
este dată de plica salpingo-palatină, buza posterioară mai proeminentă
dată de plica salpingo-faringiană
- Amigdala tubară Gerlach (în jurul orificiilor tubare)
- Fosetele Rosenmuller (la locul de unire a pereților laterali cu cel posterior) –
conțin formațiuni limfoide dispersate

Peretele inferior:

- Virtual
- Devine real la contracția vălului palatin

1.2.2 Bucofaringele
- Porțiunea faringiană situată înapoia istmului buco-faringian (prin care
comunică cu cavitatea bucală)
- De la planul orizontal de la nivelul vălului palatin la marginea superioară a
epiglotei
- 1 perete anterior, 1 posterior, 2 laterali

Peretele anterior:

- Istmul buco-faringian, delimitat de:

o Marginea inferioară, liberă a vălului palatin
o De stâlpii anteriori
o Baza limbii
- Vălul palatin: formațiune musculo-membranoasă mobilă, contractilă, fixat de
marginea posterioară a palatului dur
o Formă patrulateră
o Se termină în jos printr-o margine liberă, cu o prelungire mediană =
uvulă/luetă
o Pe margini se continuă cu stâlpii vălului palatin
o 4 stâlpi → 2 pe fiecare parte → 1 anterior + 1 posterior
o Stâlpii anteriori: pornesc de pe fața anterioară a VP spre baza limbii
o Stâlpii posteriori: continuă marginile posterioare ale VP și se termină
pe fețele laterale ale F
o 5 perechi de mm:
1. Mușchiul tensor al vălului palatin (peristafilinul extern): se inseră
în sus pe baza craniului (gropița scafoidă, pe marea aripă a
sfenoidului, înăuntrul găurilor ovală și rotundă mică și pe trompa
lui E (V2 – ram din n. maxilar inferior )

5
 2. Mușchiul ridicător al vălului palatin (peristafilinul intern): se
inseră sus pe stânca temporalului, înaintea orificiului inferior al
canalului carotidian
3. Mușchiul palato-glos (gloso-stafilin): intră în constituția stâlpului
anterior
4. Mușchiul palatofaringian (faringo-stafilin
5. Mușchiul ridicător al luetei
o 1+2 deschis orificiul tubar – aerisirea urechii medii

Peretele posterior:

- Axisul
- Țesut limfoid (prin foliculi separați)

Pereții laterali:

- Loja amigdaliană, întrei cei 2 pilieri:

o Formă triunghiulară, cu baza inferior
o Peretele extern (fundul) lojei = aponevroza faringiană, m
constrictor superior, m stilofaringian
o Amigdala palatină – formă ovoidală, mai mult sau mai puțin
turtită, 2,5 cm lungime, 1,5 cm lărgime, 1 cm grosime
→ formă de migdală
→ fața medială: 18-22 orificii (deschiderile criptelor
amigdaliene) cu traiect drept/sinuos/cu ramificații
→ criptele conțin: celule descuamate, leucocite dezintegrate,
particule alimentare, microbi saprofiți, produse ale distrucției
celulare (acizi grași, colesterol) → grunji albicioși, dopuri
cremoase (cazeum) cu miros fetid
→ fața externă/laterală: țesut fibros → formează capsula
amgdaliană (în contact cu peretele lateral)
→ La polul superior: în contact cu ACI
→La polul inferior: în contact cu ACE

6
 1.2.3 Laringofaringele

- Continuă BF până la marginea inferioară a cartilajului cricoid (C3-C6)

Peretele anterior:

- Baza limbii cu amigdala linguală, epiglota, orificiul faringian al laringelui, fața

posterioară a aritenoizilor, cartilajul cricoid
- Limba: o porțiune mobilă în cavitatea bucală, și o porțiune fixă – porțiunea
faringiană = baza limbii
o Fixată de apofizele geni ale mandibulei prin mm geniogloși, de hioid
prin mm hiogloși, și de apofizele stiloide prin mm stilogloși
o Prezintă amigdala linguală – se hipertrofiază la o vârstă mai înaintată
(20-40 ani), abundent vascularizată (aa din artera linguală profundă),
venele sunt foarte dezvolta (se pot produce turgescențe vasculare)
→ aprox 2 cm2, 50-100 mameloane
o Extremitatea inferioară a limbii se unește cu fața anterioară a epiglotei
prin 3 plici: una mediană, 2 laterale, între care se găsesc gropițele
glosoepiglotice.

Peretele posterior:

- Corespunde vertebrelor C3-C6

Pereții laterali:

- Sinusurile piriforme (jgeaburile faringo-laringiene)

Marele cerc limfatic Waldeyer: amigdalele faringiene Luschka, amigdalele

tubare Gerlach, amigdalele palatine și amigdala linguală

1.3 Structura faringelui

Mucoasa faringiană:

- Epiteliu cilindric ciliat în NF, epiteliu pavimentos stratificat (BF, LF)

- Corion, format din țesut conjunctiv + fibre elastice → conține glande
mucipare și mixte, foliculi limfatici

Aponevroza faringiană:

- Tunică fibroasă

Tunica musculară - 5 perechi de mușchi striați:

7
 - 3 perechi de mușchi constrictori → superior, mijlociu, inferior (dispuși ca
țiglele de acoperiș)
→ M constrictor inferior este divizat într-un fascicul superior tirofaringian și un
fascicul inferior cricofaringian → între fibrele musculare superioare oblice și
cele inferioare orizontale se formează triunghiul Laimer (aici se pot forma
diverticuli de presiune ZENKER)
- 2 perechi de mușchi ridicători: stilo-faringian și palato-faringian

Adventicea:

- Țesut conjunctiv lax, ce leagă peretele posterior faringian de fascia

prevertebrală

1.4 Vascularizația și inervația

a. Vascularizația arterială:
- Provine din ACE
- Artera faringiană inferioară (ascendentă): dă cele mai multe ramuri faringiene
- Artera faringiană superioară: ram din artera maxilară internă
- Artera palatină inferioară (ascendentă): ramură din artera facială (urcă pe
părțile laterale ale F și se termină la văl, amigdale, trompă)
- Artera palatină superioară (descendentă): ramură din artera maxilarî internă
- Artere pterigo-palatine și artera vidiană: pătrund prin canalul vidian → faringe,
trompa lui E
- Artera dorsală a limbii: ramură din artera linguală, unică sau dublă

Amigdala palatină are vascularizație proprie:

- A. tonsilară principală (din artera palatină ascendentă)

- A. tonsilară superioară (din artera palatină descendentă)
- A. tonsilară anterioară (din artera palatină ascendentă)
- A. tonsilară inferioară (din artera dorsală a limbii)

b. Vascularizația venoasă
- Formează 2 plexuri: Submucos , Periferic / perifaringian
- Drenează prin vv. Perifaringiene în VJE
c. Limfaticele
- Dispuse în 2 rețele: mucoasă și musculară
- Limfaticele NF + de pe fața dorsală a VP → gg retrofaringieni (2 gg, Gillette,
care se atrofiază după vârsta de 3-4 ani)

8
 - Limfaticele amigdalelor palatine → gg cervicali profunzi substerno-cleido-
mastoidieni (corespuns unghiului mandibulei)
- Celelalte limfatice → gg lanțului jugular intern

d. Inervația faringelui
- Majoritatea provin din plexul faringian ← care rezultă din anastomoza
ramurilor faringiene ale n X cu ramuri din n IX și simpatic
- din plexul faringian pleacă spre F ramuri motorii, senzitive și vasculare
- Inervația motorie a celor 3 mm constrictori → ramuri din plexul faringian
- Inervația motorie a celor 2 mm ridicători: stilo-faringianul (ram din n IX),
faringo-stafilinul (ramuri din plexul faringian)
- Ceilalți mușchi ai VP sunt inervați din plexul faringian, cu excepția m
peristafilin extern (→ ramură a pterigoidianului extern, din nervul maxilar
inferior ← ram motor al trigemenului V2)

- Inervația senzitivă a VP: nervii palatini , ramuri ale gg sfeno-palatin

- Nervii senzitivi ai amigdalelor + pilieri: din plexul tonsilar ← format din IX,
lingual și ramuri din gg sfeno-palatin

- Pereții laterali și posterior ai F: ramuri senzitive din plexul faringian

Motorie: VII, IX, X, XII

Senzitivă: rinofaringe (V2), orofaringe (IX), hipofaringe (X)

Senzorială (pentru gustul amar): IX

9
 2. Fiziologia faringelui

2.1 Deglutiția
- Este funcția principală, prin care bolul alimentar format în cavitatea bucală
este împins în esofag și de aici în stomca

Timpul bucal

- Proces mecanic voluntar de frământare a alimentelor + proces chimic

(insalivația lor) + proces fizic → alimentele devin mai moi pentru a putea fi
înghițite
- Saliva parotidiană este saliva masticației
- Saliva submaxilară fiind a gustației
- Saliva glandei sublinguale este a deglutiției, ea lubrefiind bolul alimentar →
alunecos
- Bolul se așază pe fața dorsală a limbii care, sprijininduși vârful pe bolta
palatină, înapoia incisivilor, prin contracție îl împinge spre istmul buco-
faringian → act voluntar
- Urmează timpul faringian → act reflex (căile aferente →trigemenul,
glosofaringianul și laringeul superior, iar căile eferente → hipoglos,
trigemenul, glosofaringianul, vagul
- Arcul reflex se închide în centrii subcorticali (planșeul ventriculului 4)

Timpul faringian:

- Este timmpul înghițirii

- Faringele se ridică – se scurtează și se lărgește
- Rinofaringele este închis prin VP
- Laringele se închide atât prin ascensiunea lui cât și prin deplasarea limbii
înapoi
- Bolul alimentar alunecă prin unul din cele 2 șanțuri piriforme și prin acțiunea
constrictorului inferior trece în esofag

Timpul esofagian:

- Bolul alimentar trece în stomac prin mișcările peristaltice ale esofagului care,
conform legii lui Laman, se dilată sub bolul alimentar și se contractă deasupra
acestuia

10
 2.2 Respirația
- În timpul respirației, RF comunică cu BF, vălul palatin atârnând prin relaxarea
întregului faringe
- Aerul trece din FN în laringe
- Aerul este încălzit de mucoasa faringiană care este bogat vascularizată,
umezit și purificat prin secreția glandelor mucoase și epiteliul cilindric cilat al
NF

2.3 Fonația
- Sunetul fundamental nuit sunet de coardă, rezultat prin vibrația corzilor vocale
→ capătă intensitate, timbru și înălțime la nivelul cavităților faringiene, nazale
și bucale → vocea vorbită și cântată
- Faringele → cavitate de rezonanță

2.4 Audiția
- Actul înghițirii se însoțește de deschiderea trompei lui Eustachio prin
contracția mușchilor, aerul pătrunde în UM → presiune egală cu cea
atmosferică → audiție normală

2.5 Funcția gustativă

- Dulce: la vîrful limbii
- Sărat: pe marginile limbii
- Acru: pe fața anterioară a limbii
- Amar: la baza limbii
- Senzațiile gustative sunt preluate de fibre nervoase ale nn VII (n coarda
timpani – pentru 2/3 anterioare ale limbii) și nervii IX (pentru 1/3 posterioară)

2.6 Funcția de apărare

- Prin sensibilitatea și motilitatea lui:
→ reflexul de vomă: F expulzează orice lichid fierbinte, caustic sau neplăcut
prin excitarea bazei limbii și a peretelui posterior
→ reflexul de strănut, tuse, apnee: când aerul inspirat conține particule iritante

- Funcția gustativă → un mijloc de control și de apărare al substanțelor

introduse în cavitatea bucală
- Mucusul care acoperă mucoasa F → rol antiseptic, neutralizator
- F mai ia parte la actul căscatului și sforăitului

11
Rolul inelului limfatic Waldeyer:

- Rol de filtru, de barieră prin substanțele bactericide cu caracter lipoidic

- Inelul îmbogățește limfa cu fibrinogen, diastaze proteolitice analoage cu
tripsina
- Rol hematopoietic (formare de globule albe)
- Intervine în mecanismele imunologice de apărare și adaptare la atacul
agenților externi, întrucât formațiunile loimfoide fac parte din sistemul retiulo-
endotelial (histiocitar)
- Când se rupe echilibrul → faringele, plin cu floră microbiană → devine poartă
de intrare pentru diverse boli infecțioase, iar amigdalele devin locul de plecare
a infecției de focar
- Producere de limfocite B și T (helper cu memorie)
- Proliferarea limfocitelor B și rpoducția de plasmocite vor determina sinteza de
Ig, în special IgA secretor

12