FARINGELE

= Organ musculo-cavitar situat în regiunea anterioară a gâtului unde se intersectează calea digestivă cu cea respiratorie.
- Cuprins între baza craniului și esofag ce corespunde scheleto-topic C5-C6 adult si C4 la copil.
- Proiecție: pe peretele anterior al gâtului
- Limita inf corespunde marginii inferioare a cartilajului cricoid laringian
Forma de jgheab fără perete anterior și comunică astfel cranio-caudal cu:
 Cav nazală
 Cav bucală
 Laringele
Interiorul jgheabului= endofaringe sau cavitate faringiană care în fcț de comunicările anterioare se divide în:
A. Etaj nazal superior= epi= rinofaringe
B. Etaj mijlociu=buco=oro=mezofaringe
C. Etaj inferior=laringo=hipofarginge

A. Etajul superior
Are o porțiune dilatată în partea superioară numită fornix sau bolta faringelui - corespunde procesului bazilar al occipitalului și corpului sfenoid,
Pe proc bazilar găsindu-se tuberculul faringian pe care se prinde m constrict superior al faringelui si care prezintă o aglomerare de țesut limfoid=
tonsila faringiană a lui Luschka.
Patologie- inflamație = adenoidită sau polipi: respirația este îngreunată prin cornetele nazale, iar mucoasa fiind comună cu cea a tubei faringo-
timpanice=> o adenoidită se poate complica => o otită medie care la rândul ei se poate complica => mastoidită.
Inferior - vălul palatin care în timpul faringian de deglutiție se orizontalizează
Posterior – spațiul prevertebral al vertebrelor cervicale C1, C2 + ligamentul atlanto-occipital
Peretele ant - delimitat de două orificii numite choane prin care se realizează comunicarea cu cav nazală
Peretele lateral - prezintă orificiul de deschidere al tubei faringo-timpanice Eustachio delimitată sup de 2 proeminențe:
 TORUS TUBAR (delimitare dată de partea cartilaginoasă a tubei) și
 TORUS LEVATOR (delimitat de mușchiul levator al vălului palatin)
În jurul orificiului se găsește TONSILA TUBARĂ GERLACH. De la nivelul orificiului tubei pleacă doua plici:
 SALPINGO-PALATINĂ (anterior; merge spre valul palatin) și
 SALPINGO-FARINGIANĂ (poster; pe peretele poster al faringelui)
Posterior de plica salpingo-faringiană se gasește o depresiune numită RECES FARINGIAN în care se gasește o fosetă ( FOSETA
ROSENMULLER), rest al arcului 2 branhial, uneori cu aspect mai adâncit luând denumirea de DIVERTICUL PERTIK.

B. Etajul mijlociu
Comunicări:
- Inf: comunică cu laringele prin ADITUSUL LARINGIAN
- Post: coresp vert cerv cu reg prevertebrala până la C3
- Sup - vălul palatin
- Ant - comunică cu cavitatea bucală prin isthmus faucium dintre baza limbii și arcurile palatine
Descriem istmului o:
- porțiune ant între rădăcina limbii și arcurile palatine care fac legatură între vălul palatin și limba formând PLICILE GLOSOPALATINE
- o porțiune post între arcurile palatine care fac legătura dintre vălul palatin și peretele post al faringelui, PLICI PALATOFARINGIENE;
cele două plici fiind concentrice
În interiorul plicilor = mușchii palatoglos și palatofaringian
Între cele două segmente ale bucofaringelui se delimitează vestibulul faringian
Între arcurile de o parte se dezvoltă tonsila palatină (amigdala), care ocupă foseta tonsilară până în porțiunea sup incomplet, lăsând o mică
porțiune triunghiulară numită foseta supratonsilară; La acest nivel se găsește SINUSUL LUI TORTUAL care este un rest embrionar din punga 2
branhială.
Tonsila palatină are 2 fețe:
-Externă care se vizualizează prin cavitatea bucală -cu aspect criptic - cripte amigdaliene; există celule epiteliale descuamate, bacterii de
exemplu streptococul , resturi numite cazeum după inflamații - dă aspect patologic - amigdalită acută care necesită ablația (scoaterea) ei
-Internă este netedă fiind acoperită de o capsulă conjunctivă care permite enucleerea amigdalei
* Între fosetă și amigdală se gasește spațiul decolabil.

Peretele sup - vălul palatin

E o formațiune musculo-aponevrotică patrulateră care se prinde cu o margine pe palatul dur - are o marg inferioară libera, în centru găsindu-se
uvula sau lueta, iar lateral se fixează pe lama pterigoidiană internă, pe cârligul pterigoidian și pe peretele lateral al faringelui
Este format din următorii mm: levator al vălului palatin, tensor al vălului palatin, mușchiul uvulei (unic; restul sunt pereche), mm palatoglos și
palatofaringian

C.Etajul inferior

Limite:
Superior: planul care trece prin marginea inferioară a osului hioid
Inferior: se continuă cu esofagul sau corespunde marginii inferioare a cartilajului cricoid laringian
Posterior: vert de la C3 la C6 cu spațiul prevertebral
Anterior: comunică cu aditusul laringian, delimitat de marginea liberă a epiglotei, de plicile ariepiglotice și de incizura interaritenoidiană
*Aritenoidele sunt cartilaje pereche la laringe.
Lateral în laringofaringe se găsesc 2 șanturi verticale = recesuri piriforme pe unde circulă lichidul în timpul faringian al deglutitiei; deasupra lor
se găsește plica nervului laringeu superior !!!
De menționat că între baza limbii și epiglota se găsesc plicile gloso-epiglotice mediana si laterala; între plici sunt niste depresiuni numite valecule.

STRUCTURA FARINGELUI
De la interior spre exterior:
- Tunica mucoasă se continua cu cea a cavitatii nazale, bucale, laringiene si a tubei auditive - explica fuzarea proceselor patologice intre aceste
segmente
- Este bogata cu tesut limfoid care lupta contra infectiilor si care devine patologic in inflamatii si obstrueaza comunicarile; acesta formeaza inelul
limfatic perifaringian al lui Waldeyer = tonsila faringiană + 2 tonsile tubare + 2 tonsile palatine + tonsila linguală

Tunica submucoasă – servește ca inserție mm faringieni

Toma Ionescu o numește aponevroză intrafaringiană care prezintă 2 categorii de mm: mm constrictori ai faringelui (3) + mm salpingofaringian și
stilofaringian
Tunica muscular – are 2 categorii de mm:
- mm circulari constrictori
- mm longitudinali ( ridicători și dilatatori) - stilo si salpingofaringian

Raporturile faringelui:
-Post: corpurile vert C1-C6 cu mușchii prevertebrali + lama prevertebrală a fasciei cervicale
Intre aceste elemente si peretele poster al faringelui se gaseste spatiul retrofaringian in care avem:
 tesut conj lax, ggl limfatici
 rr arteriale din a. faringiana ascendenta;
Se pot produce flegmoane retrofaringiene!
- Lat: spatiul maxilo-faringian intre ramura mandibulei si nazo si bucofaringe; este divizat prin buchetul lui Riolan sau diafragma stiliană in doua
spatii: pre si retrostilian.
Spatiul prestilian = pterigofaringian (Toma Ionescu)
Spatiul retrostilian - stilofaringian
În sp prestilian - faringele are raport cu parotida, a palatina ascend, a faring ascendentă, nervul coarda timpanului, n mandibular si artera
maxilară.
În sp retrostilian - faringele are raport cu ACI +ACE , nn cranieni IX-XII , VJI si bulbul ei, ggl S cervical superior si cu ggl limfatici regionali
Raporturi laterale ale laringo-faringelui : lobii tiroidei, ACC și n vag în componența mvn al gatului, NLR!

Vascularizatie si inervație
Ramuri din:
-Artera faring ascend: se indreapta spre baza craniului, trimite rr faringiene ventrale si dorsale care inainte de patrunderea in peretele faringelui
se vor diviza in rr ascend si descend care se vor anastomoza
-Artera facială: a palatină ascendenta si rr tonsilare
-Artera tiroidiana inferioara
-A maxilara prin intermediul canalului pterigoidian

Venele:
Dreneaza spre un plex venos submucos si unul perifaringian situat intre adventice si tunica musculara; in final dreneaza in VJI
*In plexul perifaringian dreneaza si venele tonsilare

Limfa drenează in ggl retrofaringieni mai ales cea a nazofaringelui si in ggl jugulari de la buco si laringofaringe

Inervație complexă:
-Ram motorii din nervii IX;X;XI
-Ram senzitive din n trigemen (maxilar) pt mucoasa valului palatin, fornixul faringian si orif tubar + din IX si X care vor forma plexul faringian
împreună cu fibre din ggl S cervical superior si Ps din vag.

LARINGELE

- Organ median la niv gâtului

- Constituie originea căilor respiratorii inferioare
- Proiecție scheleto-topica: între C3-C4 si marginea inferioară C6 (la copil C5), iar anterior corespunde marginii inferioare a cartilajului cricoids,
de unde se cont cu traheea.
- Organ mobil, legat de hioid
- La palpare poate fi mobilizat
- În deglutitie se deplasează vertical
- Este solidarizat cu traheea prin membrana traheo-bronho-pericardică
- La inspectia gatului se observa sub osul hioid printr-o proeminenta cartilaginoasa mai evidenta la barbat (marul lui Adam), iar posterior laringele
proemina in laringofaringe.

Structura:
I. schelet cartilaginos cu articulații și ligamente
II. musculatura
III. strat submucos
IV. strat mucos

I. 3 cartilaje nepereche + 3 perechi

A.Cartilaje neperechi:
 Cartilaj tiroid
- Se aseamana cu o carte cu cotorul anterior
- Pe muchia lui prezinta o proeminenta = PROEMINENTA LARINGIANA (MARUL LUI ADAM)
- Pe paginile cartii 2 linii oblice cu traseu dinspre medioinferior spre sup-lat pe care se insera mm sternotiroidian, tirohioidian si constrictor
inferior al faringelui.
- Cartilajul are 2 tuberculi superior si inferior si o gaura pe fata anterioara, prin care patrunde a si v laringiene superioare
Intre lame posterior se deschide un unghi diedru de 160 grade in care se prinde epiglota
Marginea sup a cart tiroid prezinta 2 proeminențe = coarnele superioare pe care se insera ligam. tirohioidian
Marginea inf are legatura prin membrana tirohioidiana cu hioidul; tot aici sunt doua 2 coarne inferioare

 Cartilaj cricoid
- Ca un inel cu pecete avand un arc anter si o proem poster
- Circular
- Superior de trahee
- Lama lui post proemina in faringe iar pe suprafata externa a arcului se gas fatete articulare tiroidiene pt proeminentele inferioare ale
cartilajului tiroid

 Epiglota
- cartilaj unic asemanator unei frunze cu pețiol, cu struct elastica si dispozitie verticala in fata orificiului laringian
- este acoperita de mucoasa care se continua cu mucoasa limbii delimitand plicile gloso-epiglotice si valeculele
Prin pețiol intra in unghiul diedru al cart tiroid fiind activata in miscarile ei de timpii respiratori si de activitatea limbii.
B. Cartilaje perechi

 Cartilajele aritenoide
- Se articuleaza cu cart cricoid prin baza lor
- Forma triunghiulara, varful acop cu cart corniculat
- Fata antero-lat este cea mai importanta: 2 zone- foseta oblonga pt insertia m tiraritenoidian si foseta triangularis pt insertia coardei vocale
superioare
- Fata posterioara proemina in laringofaringe si fata mediala impreuna cu fata mediala a cartilajului de partea opusa formeaza partea
intercartilaginoasa a orificiului glotic
- La nivelul bazei unde se articuleaza cu cricoidul apar doua apofize: procesul vocal pe care se insera plica vocala si procesul muscular pt muschii
crico-aritenoidieni

 Cartilajele corniculate
- Descrise de Santorini
- Se află pe varful cartilajelor aritenoide
- Ridică o proeminență = tubercul corniculat

 Cartilajele cuneiforme Wristberg

- Se gas in plicile ariepiglotice
- Ridica si ele cate o proeminență- tuberculi cuneiformi

* Uneori există si cartilaje sesamoide la nivelul corzilor vocale

Unirea cartilajelor:
Artic cricoaritenoidiana - rol fonator in inchiderea glutei = adducție și dilatarea glutei = abducție

Artic cricotiroidiana - rol de a pune in tensiune sau a destinde plicile vocale

Ligamentele:
 membrana tirohioidiana,
 ligamente tirohiodiene laterale,
 ligamente gloso-epiglotice,
 ligamente faring-epiglotice,
 ligamente hio-epiglotice,
 ligament cricofaringian,
 lig cricotiroidian anterior,
 lig cricotraheal,
 lig vestibular sau tiroaritenoidian superior
 lig vocal sau tiraritenoidian inferior

Musculatura laringelui
-Muschi extrinseci: constrictor infer al far (n vag) sternotiroidian si tirohioidian (ansa cerv)
-Muschii intrinseci (ambele capete pe laringe):
1) Abductori
2) Adductori
3) Tensori ai plicilor vocale

ABDUCTOR / DILATATOR – FUNCȚIE RESPIRATORIE

M. cricoaritenoidian poster- POSTICUS
- Functie respiratorie
- Este singurul dilatator al glotei si abductor al corzilor vocale!!!
- Vine în rap cu ansa lui Galien
Origine: fata post a lamei cart cricoid si lig cricoesofagian
Inserția: aponevroza cart aritenoid
Inervație: NLR

ADDUCTORI
 1) Muschiul cricoaritenoidian lateral
- Muschi pereche sit mai profund cu forma patrulatera
Origine: marg super a cart cricoid
Inserție: apofiza musculara a aritenoidului
- Este add al corzilor vocale, constrictor al glotei
- Acțiune opusă lui Posticus
- Intervine în vocea șoptită

2) Muschiul aritenoidian
- Singular și median
- Două porțiuni: transversă – trece dintr-o parte în alta a marginilor externe ale cart aritenoide și una oblică – unește procesul muscular al unui
cart aritenoid cu marginea externă a unui cart de partea opusă.
- Umple spațiul dintre cart aritenoide ;
- Este add al corzilor vocale, constrictor al glotei; se contracta pt sunete ascutite
Inervația: NLR

3) Muschiul tiroaritenoidian
- Pereche
- Se găsește în grosimea coardei vocale inferioare
- Are un fascicul extern si un fascicul intern
- Cel extern intre unghiul cart tiroid si port later a aritenoidului- face add cart aritenoide si constrictia glotei
- Cel intern-muschiul vocal – pereche - în grosimea coardei vocale inferioare
- Pleaca din unghiul cartilajului tiroid la apofiza vocala a aritenoidului in foseta oblonga
- Acest muschi vocal prin contractie tine in tensiune coarda vocala infer pt ca in repaus coarda este moale iar in contractie devine rigida si
vibratorie
- Deci este tensor activ al coardei
Inerv: NLR

4) M ariepiglotic
- Pereche
- Inconj orif super al glotei
- Are fibre palide, se evid greu
Origine: vf cart aritenoid
Insertie: marg lat a epiglotei in compon plicilor ariepiglotice
- Actiune: constrictor al orif superior al glotei, coborator al epiglotei si impreuna cu muschiul aritenoidian poate sa formeze un sfincter la nivelul
aditusului laringian cu implicatii in patologie
Inerv: NLR

TENSOR
- M cricotiroidian - tensor al plicilor vocale
-Situat pe laringele anterolateral
Orig: arcul cricoidian
Insertie: marg infer a cart tiroid
Uneori e divizat in doua parti: dreapta care ajunge pana la tuberc infer al cart tiroid si oblica care ajunge la cornul infer al cart tiroid
Act: punct fix pe cricoid - basculează cart tiroid in jurul axului transversal ducand la intinderea pasiva a corzilor vocale
Punct fix pe tiroid- basculeaza cricoidul ducand la intinderea puternica a corzilor vocale in t cantatului de unde si denum de m cântăreților
Inerv: NLS

CAVITATEA LARINGELUI

Aspect a două pâlnii unite prin vârful lor

Intrare - aditus laringian
Iesirea - se continuă cu traheea
Prin prezenta plicilor vocale si vestibulului o impartim in 3 etaje:
A. Etaj supraglotic - vestibul
B. Etaj glotic - ventricul
C. Etaj infraglotic

A. Etajul supraglotic
Între aditus pana la plicile superioare vestibulare sau ventriculare
- Este de natura elastica

B. Glota
- Cuprinde corzi vocale si corzi vestibulare. Între ele se găsesc 2 cavități mai dilatat = ventriculii laringelui; - au rol in fonație și respirație
Plicile vestibulare: de la unghiul intern al cartilajului tiroid până pe fata antero-lat a aritenoidelor; super de plicile vocale;
- Reprez o dedublare a mucoasei laringiene ocupata de lig tiro-aritenoidiene sup = vestibulare/ ventriculare
- Rol pasiv in fonație
- Între ele se delimitează rima vestibuli
Plicile vocale- intre unghiul intern cart tiroid si apofiza vocala aritenoidiana
Compozitie: foițe mucoase ce conțin lig tiro-aritenoid inf sau vocal
- Contin si fibre din m tiroaritenoidian imp in fonație
- Între el rima glotidis sau glota - rol activ in fonație, delimiteaza glota care in afara de portiunea interligamentara data de corzile vocale are si o
portiune cartilaginoasa intre cart aritenoide.
 În repaus glota poate sa aiba aspect patrulater;
  În acțiune aspect triunghiular sau trapezoidal
Între cele doua categorii de plici ventriculare si vocale se delimitează ventriculii laringieni ai lui Morgagni
Fiecare ventricul având un orificiu de comunicare ovalar cu cavitatea laringiană si care ajută la emiterea sunetului laringian, modelând acest sunet
prin vibratia corzilor vocale.

Vasc: carot ext si subclavie

Limfatice- de completat

C. Etajul infraglotic :
Este situat sub plicile vocale. Devine din ce in ce mai larg, comunică cu traheea, iar țes conjunctiv din structura lui este țesut elastic sub
denumirea de conul elastic.
Raporturi :
 Ant: dinspre superf spre profund :
o tegument,
o platysma,
o lama pretraheală a fasciei cervicale,
o mm infrahioidieni,
o lobii glandei tiroide.
 Post: laringo-faringele si esofagul.
 Lateral : MNV gat
 Superior: se continua cu faringele prin aditusul faringian
 Inferior: sub C6 se continuă cu traheea

Vascularizație:
Artera carotida ext si artera sublcaviculara.
Din ACE – artera tiroidiana sup care emite artera laringiană sup.
Din subclavie – tr tirocervical – a tiroidiana inferioara – artera laringiana inferioară.

Venele – traseu invers, merg din partea sup spre cea VJI ( tr tirolingofacial) si partea inferioară în subclavie.

Limfaticele:
 Unul superior care adună limfa din vestibulul laringian,
 drenează în ggl cervicali profunzi, situați de-a lungul VJI.
 Un grup antero-inferior care drenează limfa glotei și etajului infraglotic în ggl traheali
 Exista un ggl prelaringian a lui Engel care prin inflamarea lui este semn patognomonic - pune diagnosticul pentru tumorile laringelui.
 Grupul postero-inferior care dreneaza limfa din porțiunea terminala infraglotică in ggl traheali din jurul nervului laringeu recurrent.
Patognomoni, inflamarea acestor ggl poate să ducă la paralizia nervului laringeu recurent.

Inervația – nervul vag prin laringeu recurent sup + inferior.

Este asigurată de nn laringei, ramuri din vag.
Există 2 nn laringei:
 laringeul superior care străbate mb cricotiroidiana,
 se distribuie etajului superior al cavității laringiene si mușchiului cricotiroidian,
 este nervul care însoțește artera cu acelasi nume lăsând o plică la nivelul laringo-faringelui ( recesurile piliforme) .
 laringeu inferior cu origine diferită în ceea ce privește topografia de origine.
 Cel stâng cu traseu mai lung = nervul laringeu recurent stâng pe sub crosa aortei. După traseul mediastinal sup ajunge la nivelul
gâtului și se alatură arterei laringiene inferioare.
 Raporturile în regiunea laterală inferioară a gâtului sunt foarte importante și cu vasele tiroidiene inferioare, ceea ce explică
abordul chirurgical dificil din aceasta regiune. Distribuția este spre musculatura laringelui, exceptând ceea ce inervează
laringeul superior și realizând împreună cu aceasta o ansa anastomotică.
 Cel drept trece pe sub artera subclavie dreaptă