Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Plămânii încep să se schițeze încă de la nivelul embrionului de 7 mm odată cu ramificația bronhiilor primare rezultate
din diviziunea unei formațiuni embrionare= diverticulul laringo-traheal.
Bronhia princip stg se împ numai in 2 bronhii sec sau lombare: bronhia sec laterală va deservi lobul superior prin bronhiile
segmentare: apico-posterioară, ant, lingulară sup și lingulară inf. Extremitatea caudală a bronhiei lobare stângi deservește
lobul inf cu aceleași bronhii segm ca la lobul inf dr cu menținea că segmentul, deci și bronhia bazală medială=cardiacă poate
să lipsească deoarece cordul în 2/3 se găsește în partea stânga.
Diviz di și trihotomică se realiz în grosimea mezenchimului=materialul care îmbracă ramificațiile. Ramif bronhiei cu
mezenchimul din jur vor forma segm bronhopulmonar. Astfel Boyden explică reducerea nr de bronhiole segmentare la niv
plămânului stg prin fuzionarea segm apical cu cel post=> segm apico-posterior.
Din S5 primordiile plămânilor cresc lat și caudal și pătrund în lumenul canalelor pleuroperitoneale. Aceste canale se alungesc
prin coborârea septului transvers (parte componentă a diafragmului) și devin cavități pleurale. Mezoteliul care îmbracă
pereții cavităților pleuroperitoneale vor da naștere în partea sup sau craniană de septul transvers a două foițe care se num
seroasă pleurală. Acestea vor avea o porț viscerală care îmbracă plămânul -pleura viscerală și o foiță parietală ce căptușește
toracele- pleura paietală. Între ramificațiile fiecărei bronhie sec apar fisuri ce separă lobii pulmonari. În dr apar 2 fisuri ce
divid 3 lobi pulmonari și în stg o fisură ce divid 2 lobi pulm. De remarcat că pe fața mediastinală a plămânului drept frecvent
apare un lob suplimentar, un atavism care se dat. dezv în exces a bronhiei respective care se îmbracă cu țesut pulmonar.
Se găsește între pericard și diafragm, dezv la patrupede și redus la om dat stațiunii bipede. Fiecare bronhie lobară sau sec
dă 18 generații de ramuri în viața fetală, ramificație care se continuă și după naștere până la generația 24 și care durează
primii 7-8 ani de viață.
În S7 prin apariția ram terțiare sau segmentare: 11 la pl dr și 10 la stg, încep să se definitiveze segmentele, ceea ce face
ca plămânul care începe să se form să destindă cavitățile pleurale. Astfel între cei doi plămâni rămâne o cav nm mediastin și
astfel se desparte cav pericardică care aparține mediastinului de cav pleurale - proces inceput încă din S6.
1. Faza pseudoglandulară
2. Faza canaliculară
3. Faza sacilor terminali
4. Etapa alveolară
1. Etapa pseudoglandulară:
2. Etapa canaliculară
2
- conținut :proteine, fosfolipide de tip dipalmitoid lecitina și mucopolizaharide.
- împiedică colabarea alveolară care duce la atelectazie pulmonară instalate după prima respirație pt că e o subst
activă.
- e consid suport pt deplasarea macrofagelor.
- permite permeabilitatea pneumocitelor pt gaze.
- secreția surfactantului se realiz în ultimele 2 luni de sarcină și e mai abundent în ultimele 2 săptămâni.
- prezența lui => maturitate pulmonară.
- secreția lui e stimulată de cortizol și tiroxină.
- absența surfactantului dă boala nm detresă respiratorie idiopatică=boala membranelor hialine.
6) se dezv mult rețeaua limfatică pulmonară (cu rol în resorbția lichidelor pulmonare).
7) numărul alveolelor imature la naștere e de aprox 10 mil cu o supraf de schimb alveolar de 2-10 m pătrați.
Etapa alveolară
Malformațiile pulmonare:
1. Lipsa surfactantului – boala membranelor hialine care se datorează imaturității pulmonare la prematur când membrana
alveolo-pulmonară e impermeabilă, pacientul având insuficiență respiratorie acută.
2. Agenezia pulmonară se datorează lipsei unei bronhii principale urmată de nedezvoltarea țesutului pulmonar peribronșic
poate fi parțială, totală uni si bilaterală.
3. Aplazia pulmonară se datorează prezenței unei bronhii pulmonare rudimentare, iar în jurul bronhiolelor lobare țesutul e
conjunctiv, nu mezenchimatos.
4. Hipoplazia pulmonară = reducerea nr de generații de bronhii care va avea ca urmare reducerea țesutului, deci volumului
pulmonar. Poate fi primară prin nedezvoltare sau secundară când nu se dezv pt că cavitatea toracică e ocupată de altceva
(hernia diafragmatică).
5. Variații de nr de lobi pulmonar. Prezența lobului azygos la plămânul drept sau a lobului mijlociu la plămânul stg.
6. Ectopia de lob pulmonar- Aceasta ia naștere la nivelul traheei sau esofagului prin existența unui mugure pulmonar
suplimentar dezvoltat independent de mugurele pulmonar principal.
7. Chisturi pulmonare congenitale. Boala chistică pulmonară congenitală care constă în dilatații terminale și bronhii mari în
care se acumulează secreții care se pot suprainfecta ducând la supurații.
9. Chist bronșic solitar e o dilatație numai pe o bronhie sau o dilatație bronșică-> acumulare de mucus, suprainfecție și
supurație.
10. Situs inversus- când organele toracice și abdomino-pelvine sunt în oglindă. Poate fi total sau parțial (doar la torace).