MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII

COLEGIUL NAȚIONAL “MIHAI EMINESCU”

ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ-TOPLIȚA, HARGHITA

LUCRARE DE DIPLOMĂ

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU PNEUMONIE BACTERIANĂ

ÎNDRUMĂTOR
DR.BRANEA LUCICA

ABSOLVENTĂ
MUNTEA ROXANA-ADINA

2023

1
 Cuprins

CAP.I.ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

1.1ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR
1.2FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

CAP.II.PNEUMONIA BACTERIANĂ
2.1 DEFINIȚIE
2.2 CLASIFICARE
2.3 ETIOPATOGENIE
2.4 ANATOMIE PATOLOGICĂ
2.5 TABLOU CLINIC
2.6 DIAGNOSTIC
2.7 EVOLUȚIE, COMPLICAȚII
2.8 FORME CLINICE ALE PNEUMONIEI VIRALE
2.9 TRATAMENT
2.10 CALEA DE TRANSMITERE

CAP.III. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN SUPRAVEGHEREA SI INGRIJIREA

PACIENTILOR
3.1ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN PROFILAXIE
3.2ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ASIGURAREA CONFORTULUI ȘI CONDIȚIILOR DE MEDIU
3.3ROLUL ASISTENTEI ÎN SEMIOLOGIE
3.4ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN DIAGNOSTICARE
3.5ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN MONITORIZAREA FUNCȚIILOR VITALE
3.6ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ADMINISTRAREA TRATAMENTULUI

PREZENTAREA CELOR TREI CAZURI CLINICE

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

2
 CAPITOLUL I. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA APARATULUI
RESPIRATOR

Totalitatea organelor care asigură mecanismul respirației, cu rolul de a asigura aportul de

O2 şi de a elimina CO2, alcătuiesc aparatul respirator .
Aparatul respirator este format din:
I. Căile respiratorii aeriene superioare :
- Fosele nazale ;
- Faringe ;
- Laringe ;
- Trahee ;
II. Căile respiratorii inferioare :
- Plămânii ;
- Arborele bronşic – bronhii ;
- Bronhiole ;
- Sacii alveolari .

a.Nasul si cavitatea nazală

Nasul reprezintă primul segment al căilor respiratorii cu rol dublu funcţional : respirator
şi olfactiv. Este o formaţiune mediofacială de forma unei piramide cu baza în jos , despărţită de

3
septul nazal în două cavităţi , numite fosele nazale. Acestea comunică cu sinusurile şi faringele
prin două orificii largi .

Cavităţile nazale sunt căptuşite de o mucoasă foarte bogat vascularizată şi împărţită

funcţional în două regiuni :
- treimea superioară : mucoasa olfactivă ;
- partea inferioară : mucoasa respiratorie .

b) Faringele

Este un conduct muculo–membranos, situat posterior în cavitatea bucală şi înaintea

coloanei vertebrale, care reprezintă segmentul de încrucişare a căii respiratorii cu cea digestivă .
Este divizat în trei etaje :
- nazofaringe ; orofaringe; laringofaringe
Este alcatuit din:
- tunica externă de înveliş (adventicea faringelui) ;
- tunica musculară (muşchi) .
La nivelul său activează plexul faringian , o reţea de nervi ce coordonează pătrunderea
aerului în plămâni şi a hranei în esofag .
Amigdalele formează inelul limfoepitelial al faringelui .

c) Laringele
Este alcătuit dintr-un schelet cartilaginos, de formă triunghiulară, cu baza în sus, ce
deserveşte funcţia respiratorie şi pe cea de fonaţie .
Este situat :
- sub osul hioid ;
- deasupra traheei ;
- înaintea esofagului ;
- pe linia mediană a gâtului , în dreptul vertebrelor C5, C6 .

d) Traheea
Este un tub fibrocartiloginos ce începe la nivelul vertebrei C6 şi se termină în cavitatea
toracică la nivelul vertebrelor T4, T5 .
4
 Este situată :
- în faţa esofagului ;
- înapoia marilor vase sanguine .
Este formată din 15-20 semi-inele cartilaginoase a căror parte dorsală este înlocuită de un
muşchi neted transversal .
Este captuşită cu două tunici :
- tunica externă – fibro-musculo-cartilaginoasă ;
- tunica internă – mucoasa ciliată .
Traheea se bifurcă în partea inferioară, la nivelul ultimului inel traheal, cu cele doua
bronhii principale .

e) Arborele bronșic
Este format din căile respiratorii extra şi intra-pulmonare, constituind un sistem de tuburi
ce servesc la tranzitul aerului .

La nivelul T4 , traheea se împarte în două bronhii : dreaptă şi stangă . Aceste bronhii

pătrund în plămâni prin hil, unde se vor ramifica intra-pulmonar, formând arborele bronşic: la
dreapta în trei bronhii lobare (superioară, mijlocie şi inferioară), iar la stânga în două bronhii
lobare (superioară şi inferioară) .

Bronhiile principale se ramifică progresiv în bronhii lobare, apoi în bronhii terminale,

care se continuă cu canale alveolare (ai căror pereţi prezintă dilataţii în formă de saci), saci
alveolari în care se deschid alveolele pulmonare .

f)Plămanii
Sunt organe pereche, situate în cavitatea toracică prin care se realizează schimbul de gaze
: O2 şi CO2 .
La exterior sunt înveliţi într-o membrană seroasă numită pleură, care este de două tipuri :
- pleura viscerală - ce acoperă plămânul ;
- pleura parietală - ce acoperă pereţii cavităţii toracice .
Cavitatea pleurală este virtuală, în general devenind patologică în urma acumulării între
cele două foiţe a unor produse ca :
- sange - hemotorax ;
- lichid - hidrotorax ;
- aer - pneumotorax ;

5
 - puroi - piotorax ;
- limfă - kilotorax .
Plămânul este alcătuit din :
I. Lobii pulmonari sunt unităţi morfologice mari, delimitate prin scizuri :
- plămânul drept are două scizuri - trei lobi ;
- plămânul stâng are o scizură - doi lobi .
II. Segmentele sunt unităţi morfologice delimitate imperfect prin septuri conjunctive.
Acestea sunt alcătuite din lobuli .
III. Lobulul este o formaţiune anatomică, constituită din :
1. ramificaţii ale bronhiilor şi vaselor de sânge înconjurate de ţesut conjunctiv ;
2. acini pulmonari sunt constituiţi din :
a) bronhiola respiratorie ;

a. canale alveolare
b. alveole pulmonare - reprezintă suprafaţa de schimb a plămânului .
Peretele alveolar este adaptat schimburilor de gaze şi este format din :

-epiteliu alveolar unistratificat aşezat pe o membrană bazală ;

-ţesut conjunctiv - bogat în fire elastice în care există o reţea de capilare provenite din ramurile
terminale ale arterei pulmonare .
6
Vascularizaţia plămânului este

Nutritivă :

-face parte din marea circulaţie ;

-este asigurată de arterele şi venele bronşice .

Venele drenează sânge în vena cavă superioară .

II. Funcţională :

- asigură schimburile gazoase prin intermediul vaselor de sânge (mica circulaţie) ;

Reţeaua nervoasă a plămânului este reprezentată de :

- fibre motorii parasimpatice provenite de la nervul vag ;

Fiziologia respiratiei
Respiraţia reprezintă funcţia prin care organismul ia din mediul său de viaţă O2 şi elimină
CO2 .

MECANISMUL RESPIRAŢIEI - este asigurat de scheletul cutiei toracice şi muşchii

respiratori .

Modificarea volumului cutiei toracice permite pătrunderea aerului în plămâni fiind

realizată prin contracţia muşchilor ridicători ai coastelor . Revenirea la poziţia iniţială se
realizează sub acţiunea muşchilor ridicători ai coastelor .

Diafragmul este cel mai important muşchi respirator contribuind la micşorarea volumului
cutiei toracice în repaus, iar prin contracţie la mărirea acesteia.

Datorită elasticităţii lor şi presiunii negative existente între foiţele pleurale, plămânii
urmează expansiunea cutiei toracice .

7
 TIPURI DE RESPIRAŢIE FIZIOLOGICĂ :

I.Respiraţia de tip costal - este cea în care, la mişcările respiraţiei contribuie mai
ales muşchii costali. Acest tip este caracteristic femeilor .

II.Respiraţia de tip abdominal - este cea în care rolul cel mai important îl are
diafragmul. Această respiraţie este caracteristică barbaţilor şi copiilor mici .

MIŞCĂRILE RESPIRATORII - reprezintă totalitatea mişcărilor respiratorii care

permit pătrunderea aerului în plămâni şi eliberarea lui în afar, realizând inspiraţia şi expiraţia .

I.Inspiraţia - constă în contracţia muşchilor inspiratori, având drept rezultat mărirea de

volum a cutiei toracice. Plămânii urmează expansiunea cutiei toracice, presiunea intrapulmonară
scăzând cu 2-3 mmHg faţă de cea atmosferică, iar aerul atmosferic pătrunde în plămâni .

II. Expiraţia - este un proces pasiv, ce constă în revenirea cutiei toracice la volumul
iniţial în momentul în care muşchii inspiratori se relaxează, plămânii se contractă. Are loc o
creştere a presiunii intrapulmonare cu 2-4 mmHg faţă de cea atmosferică, ceea ce permite ca o
parte din aerul introdus anterior sa fie expulzat .

Inspiraţia şi expiraţia realizează ventilaţia pulmonară .

Numărul mişcărilor respiraţiei în stare de repaus este :

- 16 respiraţii/minut la barbaţi ;
- 18 respiraţii/minut la femei .

Etapele respiratiei:

Etapa pulmonară - reprezintă perioada în care aerul pătrunde prin căile respiratorii la
plămâni şi se distribuie la alveolele pulmonare .
Etapa sanguină – reprezintă transportul oxigenului şi dioxidului de carbon de către sânge .
Etapa tisulară - reprezintă schimbul de gaze din sânge şi ţesut cu ajutorul unui sistem
complex enzimatic, în urma căreia oxigenul este cedat ţesuturilor, în vederea asigurării
proceselor de ardere, iar dioxidul de carbon este încorporat în sânge pentru a fi eliminate .

8
 CAP.II PNEUMONIA BACTERIANĂ

2.1.Definitie

Pneumonia reprezintă inflamarea parenchimului pulmonar prin acțiunea unor agenți patogeni.
Forma cea mai frecventă de pneumonie este inflamația de cauză bacteriană, provocată de
pneumococi, care se recunoaște foarte bine la un examen radiografic. Riscul de pneumonie este
ridicat dacă țesutul pulmonar este deja afectat prin afecțiuni preexistente.

Pneumonia se definește ca fiind inflamarea țesutului pulmonar în urma unei infecții care poate
evolua acut sau cronic.

2.2 CLASIFICARE

În funcție de localizare

În funcție de segmentul de țesut pulmonar afectat,

se distinge între pneumonie interstițială si
pneumonie alveolara. În cazul pneumoniei
interstițiale este afectat țesutul care înconjoară
alveolele, pe când pneumonia alveolară vizează
chiar alveolele pulmonare.

În funcție de extindere

A. Pneumonia lobară: afectează un lob

pulmonar în întregime;
B. Pneumonia lobulara: afectează un lobul
pulmonar. Datorită faptului că în acest caz pot
exista unul sau mai multe focare inflamatorii,
acest tip de pneumonie se mai numește
pneumonie de focar.

În funcție de tabloul clinic

În funcție de manifestările clinice și de germenii patogeni răspunzători, pneumoniile pot fi tipice și atipice,
acestea din urmă fiind foarte rare.

În funcție de rezervorul de infecție

Pneumoniile se pot clasifica și în funcție de locul unde s-a infectat bolnavul:

- infecții nosocomiale (contractate în spital);
- infecții non-nosocomiale (contractate în afara mediului spitalicesc);

9
Această categorie de clasificare este importantă mai ales datorită faptului că agenții patogeni din mediul
spitalicesc sunt de regulă foarte agresivi și rezistenți la medicația uzuală (antibiotice, etc.).

2.3.Etiopatogenie

Virusurile reprezinta cea mai importanta cauza: gripă, adenovirus, rinovirus, citomegalovirus,
virusul herpetic simplex, hantavirus etc.

2.4.Anatomie Patologica

Evoluţia procesului inflamator se desfăşoară tipic în 4 stadii :

I. Stadiu de congestie: se caracterizează prin constituirea unei alveolite catarale, cu

spaţiualveolar ocupat de exudat bogat în celule descuamate, rare neutrofile şi numeroşi germeni.
Capilarele sunt hiperemiate, destinse, iar pereţii alveolari îngroşaţi.

II. Stadiu de hepatizaţie roşie: se produce după 24-48 de ore. Plămânul în zona afectată se
aseamănă în mare cu ficatul, are consistenţă crescută şi culoare roşie-brună. În spaţiul alveolar se
găsesc fibrină, numeroase neutrofile, eritrocite şi germeni. Septurile alveolare prezintă edem ,
infiltrat leucocitar, eritrocite şi germeni. De regulă, leziunea de hepatizaţie se asociază cu pleurită
fibrinoasă sau fibrinopurulentă .

III. Stadiu de hepatizaţie cenuşie: marchează începerea procesului de rezoluţie a leziunii. Se

produce un proces de liză şi dezintegrare a eritrocitelor şi leucocitelor, concomitent cu o intensă
fagocitoză a germenilor de către macrofagele alveolare şi polimorfonucleare şi liza reţelei de
fibrină sub acţiunea enzimelor leucocitare.

IV. Exudatul alveolar este digerat enzimatic şi este fie resorbit, pe cale limfatică, fie eliminat
prin tuse .

10
 2.5.Tablou Clinic

Debutul afecțiunii poate fi :

- insidios
- precedat de o infecție de căi respiratorii superioare ;
- brusc
- în plină stare de sănătate
Simptomele dupa care putem caracteriza pneumonia virală sunt :
- stare generală modificata ;
- cefalee severă ;
- obstrucție nazală ;
- bătăi ale aripilor nazale ;
- coriza ;
- tuse uscata persistentă , apoi productivă ;
- dispnee cu tahipnee ;
- mialgii ;
- durere toracică ;
- febră ;
- oboseală;
- indispoziție ;
- anorexie

2.6.Diagnostic
Primele indicii de diagnostic sunt oferite la anamneză, prin simptomele descrise de pacient.
Examenul clinic oferă informații privind starea de sănătate a plămânilor. În special auscultația
pulmonară și cardiacă decelează anumite sunete care întăresc diagnosticul prezumtiv de
pneumonie.
- la auscultație se urmăresc modificările stetacustice pulmonare ce pot sa apară, cum sunt :
ralurile ronflante, sibilante si subcrepitante;
- murmurul vezicular este de obicei nemodificat .
Investigațiile biologice cerute sunt:
- hemoleucograma ;
- VSH ;
- CRP ;
- eozinofilie ;
- calcemie ;
11
- examen faringian ;
- examen nazal ;- hemoculturi .
Investigații paraclinice efectuate:
- radiografia pulmonară .

2.7.Evoluție. Complicații

Pneumonia se poate asocia cu foarte multe complicatii, fie la nivel pulmonar (septicemie), fie
extrapulmonar (de exemplu meningita).
Complicații la nivel pulmonar:

Una din cele mai grave complicații ale pneumoniei este insuficiența respiratorie. În acest
caz funcția respiratorie este atît de diminuată, încât bolnavul nu mai primește suficient oxigen
si nu elimină o cantitate corespunzatoare de dioxid de carbon. În consecință, se instalează o
hipoxie severă. O alta afecțiune severă este septicemia, caracterizată de colonizarea bacteriană
a corpului, care determină diverse insuficiențe organice la nivel cardiac sau renal. Septicemia
prezintă un risc fatal pentru viața pacientului. Datorită faptului că pacienții cu pneumonie au
nevoie de odihnă la pat, riscul de tromboembolie este considerabil. Trombii de sânge
migrează pe cale sangvină și pot obstrua vase importante de sânge la nivel cerebral sau
pulmonar. Reacțiile inflamatorii severe favorizează acumularea de lichid în spațiul
intrapleural, ducând la revărsat pleural. Efuziile masive de lichid trebuie eliminate deoarece
îngreunează procesul de respirație.
Acumularea de secreții purulente în spațiul intrapleural determină formarea unui emfizem
pleural, care favorizează formarea de adeziuni între foițele pleurale. Acumularea de puroi la
nivel pulmonar determină formarea unui abces pulmonar. Pneumonia se poate croniciza și se
poate complica cu bronșiectazii, inflamații recidivante sau hemoptizii. Procesele inflamatorii
recidivante, determină în timp fibrozarea parenchimului pulmonar, cu diminuarea capacității
sale expansive și a funcționalității.

2.8 Forme clinice particulare

Pneumonia cu VSR - cea mai frecventă formă de pneumonie virală întîlnită în primii 3 ani de
viață ai copilului, frecvența in sezonul rece.
Infecția cu VSR determină la sugar si copilul mic bronșiolită și pneumonie interstițială virală, iar
la copilul mare infecții de căi respiratorii superioare. Atelectazia segmentară, de lob mediu sau
superior drept poate complica evoluția pneumoniei cu VRS.

12
 Pneumonia cu virusul parainfluenzae
Virusul parainfluenzae tip 3, cu evoluție endemică, reprezintă a doua cauză de pneumonie
virală la sugar si copil în primii 3 ani de viață (dupa VSR), iar tipurile 1 si 2 ale acestui virus
determină epidemii de pneumonie (toamna târziu și iarna) care afectează sugarii mai mari de 4
luni (in primele luni anticorpii materni ofera protecție).
Pneumonia gripală
Virusul gripal tip A, principala cauză de pneumonie la adult, determină epidemii ce apar la
intervale de 4-5 ani. Dupa 18-72 de ore de la infectare, copilul prezintă febră ridicată și
manifestări clinice de traheobronșită sau pneumonie. La sugar se pot asocia convulsiile febrile. La
copilul de vârstă școlară virusul gripal de tip B determină cefalee, mialgii, dureri abdominale
asociate sindromului funcțional respirator.
Pneumonia cu adenovirusuri este produsă de unele serotipuri, iar la manifestările respiratorii
se pot asocia tulburări gastrointestinale, alterarea stării de conștiență (fără a ajunge la starea de
comă).
Formele severe se pot complica cu afectarea pulmonară permanentă, fibroză pulmonară,
bronșiolită obliterantă, bronșiectazia.

2.9 Tratament
I. Măsuri generale

. Oxigenoterapia

. Hidratare adecvată

II.Tratament simptomatic

. antitermice - Paracetamol, Ibuprofen

13
. antitusive

III.Tratament patogenic

. antiinflamatorii

IV. Tratament etiologic

1. Ribavirina (ViraziD) - agent antiviral cu acțiune specifică pe VRS și virusurile gripale A si B.

Se administrează în aerosoli, în doza de 20 mg/ml H2O, 12-18 ore/zi, timp de 3-7 zile succesiv.
2. Amantadina - agent antiviral sintetic, cu structura de amină triciclică, cu acțiune principală
asupra virusului gripal A.
Indicații: formele grave de pneumonie și copiii cu risc crescut de îmbolnăviri virale.

Se administrează per os in doze de:

. sub 1 an - 200 mg/zi, in doua prize
. 1-9 ani - 5 mg/kg/zi (4,4-8,8 mg/kg/zI), in 2 prize (max 150 mg/zI)
. copilul mare si adultul - 100 mg de 2 ori pe zi, durata tratamentului - 2 - 7 zile succesiv.
Mod de prezentare: Symmetrel - capsule de 100 mg sau sirop pentru uz pediatric -
50mg/lingurita.
!!! - 10% din cazuri - efect toxic asupra sistemului nervos.
Rimantadina - actiune similara amantadinei.
Efecte secundare reduse asupra SNC comparativ cu amantadina.
Oseltamivir (TamiflU) - inhibitor de neuraminidază cu acțiune asupra virusului gripal A si B.
Se administrează în doza de 30 mg de 2 ori pe zi si 75 mg de 2 ori pe zi.
Acyclovir - analog nucleozidic cu acțiune asupra virusurilor herpetice, utilzat in infecțiile cu
virusul herpes simplex și varicelo-zosterian.

Se administreaza i.v. in doze de:

. sub 1 luna - 30 mg/kg/zi, la 8 ore
. 1 luna - 12 ani - 750 mg/m2/zi in 3 prize
. peste 13 ani - 30 mg/kg/zi, in 3 prize, durata tratamentului - 10-21 zile succesiv.
Ganciclovir - analog nucleozidic cu activitate în vitro asupra herpesvirusurilor. Utilizat în
infecția cu citomegalovirus (forme grave, cu risc vital sau risc de afectare a acuității vizuale). În
pneumonia cu CMV nu au facut proba eficacității terapeutice (la imunodeprimați).

14
 Peste vârsta de 2 luni se administrează în doza de 10 mg/kg/zi, in 2 prize, intravenos, 14-21 de
zile. În funcție de boala de bază, se poate administra cronic, în doza de intreținere de 5 mg/kg/zi,
5 zile pe saptamană.
Tratamentul antibiotic se utilizează la pacienții cu infecții bacteriene secundare (reapariția febrei
si a simptomatologiei infecțiilor de căi respiratorii inferioare în perioada de convalescență a unei
afecțiuni respiratorii inițiale) sau când etiologia este incertă și există suspiciuni de infecție
bacteriană.
În cazul infecțiilor respiratorii inferioare la care nu s-a putut stabili exact etiologia bacteriană sau
virală, este justificată administrarea antibioticelor.
Sugarul eutrofic cu vârsta peste 3 luni cu pneumonie forma medie poate benificia de tratament
cu:
. Penicilina G 50-100000 UI/kg/zi, uneori 200-400000 Ui/kg/zi
. Ampicilină 100-200 mg/kg/zi
. Amoxicilină 40-50 mg/kg/zi
. Claritromicină 15 mg/kg/zi, in 2 prize
. Azitromicină 10 mg/kg/zi, in doză unică, 3 zile (ultimele 2 antibiotice frecvent utilizate la copiii
de vârstă școlară datorită infecției cu Mycoplasma pneumonie).
Formele severe necesită internare în terapie intensivă și tratament cu ampicilină cu gentamicină
sau cefalosporine de generația a-II-a sau a - III-a.

2.10 CALEA DE TRANSMITERE

Plămânii dispun în mod normal de mecanisme de apărare care împiedică pătrunderea substanțelor
străine și a agenților patogeni. Suprafața traheei și a bronhiilor mari este acoperită de mici firișoare de păr,
numite cili, care se mișcă continuu, favorizând astfel eliminarea expectorației pe cale bucală.

Acest proces împiedică fixarea particulelor de praf în alveolele pulmonare. Odată cu aerul inspirat nu
pot ajunge în alveole decât particule foarte mici, cu dimensiuni cuprinse între 1,3 si 5μm. Dacă acestea reușesc
să ajungă în alveole, sunt distruse în mod normal de sistemul imunitar. Dacă mecanismele de apărare de la nivel
pulmonar sunt însă deteriorate (de exemplu datorită unor afecțiuni ca astmul bronșic sau bronșita cronică),
atunci pot să pătrundă în alveole și particule de dimensiuni mai mari, care se fixează la acest nivel și provoacă
reacții inflamatorii. În funcție de starea de sănătate a bolnavului, există riscul ca inflamația să se propage și la
alte organe.

În majoritatea cazurilor agenții patogeni pentru pneumonie infecțioasă pătrund în plămâni pe cale aeriană, mult
mai rar pe cale sangvină, de la un alt focar de infecție. Agenții patogeni provin fie din nazofaringe, fie de la alți
bolnavi (prin tuse sau strănut).

15
CAP.III. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN SUPRAVEGHEREA SI INGRIJIREA
PACIENTILOR CU PNEUMONIEI ACUTE

3.1Rolul Asistentei Medicale In Profilaxie

Profilaxia bolii cuprinde ansamblul măsurilor ce urmăresc prevenirea bolilor, agravărilor,

cronicizărilor şi evitarea complicaţiilor .
În cazul pneumoniei pneumococice, rolul cel mai important în profilaxie îl constituie :
I. Educaţia sanitară a populaţiei , în special la persoanele expuse riscului îmbolnăvirilor:
bătrâni , copii imunodeprimaţi , bolnavii cronici . Asistenta are obigaţia ca în cursul vizitelor
medicale la domiciliu sau a prezentării pacientului la dispensar, să-l sfatuiască despre necesitatea
conservării stării de sănătate :
- Să lamurească bolnavul asupra efectului dăunător al fumatului ;
- Să evite aglomeraţia în anotimpurile reci ;
- Să trateze cu seriozitate infecţiile căilor aeriene superioare ;
- Să aibă o alimentaţie echilibrată , bogată în vitamine , cu un aport crescut de vitamina C;
II. Creşterea imunităţii organismului prin administrarea de imunoglobuline umane
specifice (standard) .
O alta măsură profilactică este vaccinarea profilactică folosind vaccinul Pneumo-23 . Se
administrează în special vârstnicilor , pacienţilor cu boli cronice (boli cardio-vasculare ,
pulmonare , ciroză) , pacienţilor imunodeprimaţi, persoanelor instituţionalizate . Imunitatea se
instalează în 10-15 zile după vaccinare şi durează aproximativ 5 ani .
Asistenta medicală trebuie să cunoască indicaţiile şi contraindicaţiile administrării
vaccinului şi îl va inocula conform prescripţiilor medicale .

3.2 Rolul Asistentei Medicale In Asigurarea Confortului Si Conditiilor De

Mediu
Asistenta medicală este un cadru sanitar cu o pregatire pluridisciplinară , cu
responsabilităţi în păstrarea şi restaurarea sanătăţii , prevenirii îmbolnăvirilor, înlăturarea
suferinţei .
Bolnavii cu boli contagiaoase se amplasează în saloane separate, în funcţie de boală .
Bolnavii contagioşi trebuiesc spitalizaţi în saloane mici de 1-2 maximum 4 paturi .
Paturile trebuie să fie comode, camerele bine luminate şi aerisite .

16
Asistenta medicală asigură toaleta zilnică a bolnavului şi lenjerie de pat şi de corp curată
şi uscată .

● SALONUL
-va avea ferestrele îndreptate spre nord pentru ca bolnavul să beneficieze de
luminozitate intensă şi permanentă ;
-temperatura optimă a saloanelor să fie de 18-19oC , eventual mai scăzută cu 1-
2oC;
-salonul sa fie aerisit ori de cate ori este necesar ;
-în sezonul rece, se vor plasa pe calorifere vase cu apă caldă care vor emana
vapori umezi ;
-curăţenia se va efectua zilnic: dimineaţa şi după-masa .

● PATUL ŞI ACCESORIILE SALE

-patul, de preferinţă deplasabil pe rotile, rabatabil, prevăzut cu rezemător mobil fiind
necesar asigurării confortabilităţii în poziţie șezândă, pentru a favoriza respiraţia ;
-salteaua poate fi confecţionată din cauciuc sau din material plastic şi umplută cu apă
sauaer, pentru a preveni escarele la bolnavii imobilizaţi ;
-perna trebuie să fie moale şi elastică ;
-pătura trebuie sa fie confecţionată din lână moale ;
-lenjeria trebuie sa fie albă, din bumbac, cu cât mai puţine cusături, conţinând : două feţe
de pernă, un cerşaf de pat şi un cerşaf plic ;
-muşamaua din cauciuc sau material plastic va fi aşezată pe saltea pentru a o proteja de
dejecţii ;
-o aleză din pânză fină, ce acoperă muşamaua .

● TOALETA BOLNAVULUI
-în funcţie de starea generală a bolnavului, asistenta medicală va efectua toaleta
pacientului pe porţiuni, respectând intimitatea acestuia şi măsurile de igienă ;
-se insistă asupra toaletei bucale, după aspirarea prealabilă a secreţiilor, clătindu-se apoi
gura cu apă boricată, ungând apoi mucoasele în buzele crăpate cu glicerină boraxată ;
-dacă pacientul este independent, i se vor asigura condiţiile necesare în vederea efectuării
unei băi generale sau a unui duş ;
-deasemenea se insistă asupra zonelor inghinale pudrându-se apoi cu talc pentru a preveni
escarele ;

17
 -unghiile şi părul vor fi curăţate regulat, având în vedere faptul că la acest nivel stagnează
un mare număr de agenţi microbieni ;
-îngrijirea mucoasei nazale în scopul menţinerii permeabilităţii căilor respiratorii
superioare, prevenirea escarelor, infecţiilor nazale în cazul în care pacientul prezintă
sonde pe această cale ;
● ALIMENTAŢIA
Organismul uman are nevoie de hrană în cantitate suficientă şi de bună calitate pentru a-şi
menţine starea de sănătate şi homeostazie .
În cazul pacientului , este vital stabilirea regimului alimentar pentru a asigura aportul
caloric necesar susţinerii forţelor fizice , recuperării şi vindecării acestuia .
În perioada febrilă - regim hidrozaharat , bogat în vitamine mai ales vitamina C , sucuri
de fructe, siropuri , ceaiuri calde , lapte . Treptat , după scaderea febrei , se va trece la regim
lacto-făino-zaharat şi apoi la o alimentaţie mai substanţială , hipercalorică , uşor digerabilă .
Cantitatea de lichide ingerate va fi de 2000-2500ml/24h , adăugând câte 500 ml la fiecare
grad de febră .

3.3 Rolul Asistentei In Semiologie

Asistenta medicală are obligaţia de a semnala toate modificările apărute în starea

bolnavului, având obligaţia de a cunoaşte fiecare semn şi intervenţiile specifice acestora .

I. FRISONUL
Este un fenomen clinic caracterizat prin faptul că bolnavul prezintă, în mod brusc, o
senzaţie de frig însoţită de termurături inegale şi neregulate cu caracter progresiv, ce cuprinde
întreg corpul şi devine foarte puternic. Precede sau însoţeşte febra .
● Intervenţiile asistentei medicale constau în :
-înveleşte pacientul în pături ;
-scade temperatura cu mijloace fizice şi medicamentoase (Paracetamol , Aspirină)
-administrează lichide calde cu precauţie (ceaiuri, compoturi) ;
-supraveghează pacientul pentru a vedea dacă frisonul este unic sau se repetă ,
lucru important pentru diagnostic .

18
 II. FEBRA SAU HIPERTERMIA
Este o manifestare frecventă în bolile infecţioase . Are un rol important în apărarea
organismului în infecţii cu microbi şi virusuri .
Este considerată o reacţie de necesitate , prin febră organismul împiedică multiplicarea
unor virusuri şi ajută la omorârea virusurilor şi microbilor .
În mod normal temperatura corpului se situeaza între 36-37oC , temperatura centrală (cea
a organelor interne) fiind mai ridicată decat cea periferică .
Hipertermia cuprinde :
- subfebrilitate - menţinerea temperaturii corpului între 47-38oC ;
- febră moderată - menţinerea temperaturii corpului între 38-39oC;
- febra ridicată - menţinerea temperaturii corpului între 39-40oC ;
- hiperpirexie - menţinerea temperaturii corpului peste 40oC .
Hipotermia reprezintă scăderea temperaturii corpului sub 36 oC . Este mai puţin nocivă
decat hipertermia .
În cazul pneumoniei pneumococice temperatura se ridică brusc la 39-40oC ,
menţinânduse astfel în platou (febră continuă) , timp îndelungat .
● Intervenţiile asistentei medicale în cazul pacientului febril , sunt :
- administrează antitermice conform prescripţiilor medicului ;
- aplică comprese calde , realizează împachetări reci ;
- încurajează creşterea aportului hidric şi monitorizează bilanţul
hidroelectrolitic ;
- menţine integritatea tegumentelor prin ştergerea transpiraţiilor şi realizarea
unei toaletecorespunzatoare ;
- efectuează , la indicaţia medicului , recoltări sanguine în puseu febril
(hemocultură);
III. JUNGHIUL TORACIC
Este o durere de cauză pleurală ce apare prin inflamarea pleurei în contextul unei dureri
corelabile cu mişcările respiratorii . Apare imediat după frison , intens, are sediul submamar . Se
accentuează în inspir profound , tuse , strănut .
● Intervenţiile asistentei medicale asupra durerii pacientului :
- va asigura confortul maxim al pacientului ;
- va îndemna pacientul să stea într-o poziţie antalgică , care să favorizeze
respiraţia ;poziţia pacientului cu pneumonie pneumococică să fie, de regulă , pe partea
pulmonului afectat ;

19
 - va administra analgezicele prescrise de catre medic , cu 30 de minute înainte
deculcare ;
- va explica tehnicile de relaxare ce cresc efectul medicamentului .
IV. TUSEA
Este un act reflex sau voluntar care are drept rezultat expulzarea violentă a aerului şi în
unele cazuri a corpurilor straine din căile respiratorii .

● Tipuri de tuse :
- tuse uscată (neproductivă , fără expectoraţie) : iritativă , cu timbru aspru -
întalnită înpleurezie , faringită , laringită ;
- tuse umedă (productivă , cu expectoraţie) prezentă în leziuni acute şi
cronice , înbronhopneumonie .
Alte tipuri de tuse :
- tuse cvintoasă ;
- tuse bitonală ;
- tuse lătrătoare ;
- tuse surdă , raguşită , voalată ;
- tuse emetizantă urmată de vărsături alimentare .
Dupa orar tusea mai poate fi :
- tuse matinală (în bronşiectazii , bolnavul îşi face “toaleta bronhiilor”) ;
- tuse vesperală (apare seara în TBC) ;
- tuse nocturnă (apare în afecţiuni cardiace) ;
- tuse continuă (în bronhopneumonie) .
● Intervenţiile asistentei medicale în îngrijirea pacientului care prezintă tuse :
- supraveghează pacientul pentru a observa caracteristicile tusei şi simptomele care
oînsoţesc ;
- notează observaţiile făcute pentru a informa medicul cu privire la frecvenţă ,
orar ,prezenţa sau absenţa expecoraţiei ;
- în prima etapă când tusea este neproductivă şi frecventă trebuie sa fie calmată
prinadministrarea de antitusive prescrise de medic ;
- hidratează pacientul printr-o administrare de lichide într-o cantitate
crescută ,administrând concomitent şi mucolitice , expectorante , fluidifiante pentru a lichefia
mucozităţile aderente la bronhii şi a favoriza eliminarea lor ;
- îndepărtează cauzele care au favorizat iritaţia faringiană prin asigurarea unor
condiţii demediu corespunzător şi eliminarea unor factori nocivi (fumatul) ;

20
 - aplică pe pieptul pacientului comprese calde cu scopul de a favoriza circulaţia la
acestnivel ;

- educă pacientul să-şi stăpânească voluntar tusea iritativă printr-o inspiraţie amplă
cuapnee forţată ;

- să înveţe pacientul să tuşească cu batista la gură , pentru a nu împraştia germeni în

jur ,prin intermediul picăturilor Pfl gge ;ὕ

- dacă pacientul prezintă secreţii , asistenta medicală va poziţiona bolnavul în aşa

fel încâtsa-i favorizeze expectoraţia , folosindu-se la nevoie provocarea tusei artificiale .

V. EXPECTORAŢIA (SPUTA)

Expectoraţia este procesul prin care se elimină produsele formate în căile respiratorii în
mod curent . Prin expectoraţie se înteleg atât actul de expulzie , cat şi produsele eliminate
(sputa). Expectoraţia reprezintă , materialul patologic cel mai periculos, fapt pentru care trebuie
luate măsuri de asepsie riguroasă .

Expectoraţia are o valoare fundamentală din punct de vedere diagnostic , mai ales dacă
este recentă . Trebuie precizate întotdeauna cantitatea , aspectul , culoarea şi mirosul .

1. Cantitatea : în mod obişnuit nu se elimină după fiecare tuse mai mult de 5 ml . În

uneleboli (dilataţie bronşică , abces şi gangrenă pulmonară , tuberculoză pulmonara avansată) ,
cantitatea creşte , uneori chiar până la 300 – 400 ml/24 de ore . O varietate specială de
expectoraţie este vomica . Prin acest termen se înţelege expulzarea brutală a unei colecţii
purulente situate în parenchimul pulmonar sau în vecinatate , prin deschiderea în căile
respiratorii .

2. Culoarea : poate furniza de asemenea unele indicaţii . Astfel , sputa din

cancerulbronho-pulmonar este roşie-gelatinoasă ; în infarctul pulmonar , negricioasă ; în
pneumonie , ruginie ; în tuberculoza pulmonară şi unele dilataţii bronhice , hemoptoică .

3. Mirosul : poate fi fetid în abcesul pulmonar şi în dilataţia bronşică şi

putrid ,respingător, în gangrena pulmonară .

21
 4. Aspectul expectoraţiei este uneori foarte revelator . Sputa mucoasă este vâscoasă ,
aderentă şi aerată . Se întalneşte în bronsita acută şi în astmul bronşic . În această ultimă
afecţiune , sputa poate fi perlată , numită aşa din cauza dopurilor mici şi opalescente de mucină
din care este constituită . Sputa purulentă este cremoasă , alcatuită exclusiv din puroi . Sputa
muco-purulentă este netransparentă , galbenă-verzuie şi o întalnim în infecţii ale căilor

aeriene (bronşite , dilataţii bronşice) . Sputa sero-muco-purulentă se deosebeşte de

precedenta prin adaosul de serozitate .

Sputa pseudomembranoasă conţine multă fibrină sub formă de membrane. Se întalneşte

în unele bronşite .

●Rolul asistentei medicale constă în a face educaţia bolnavilor asupra modului cum
trebuie sa expectoreze şi cum sa utilizeze scuipătoarele ;
- să înveţe femeile şi copiii să expectoreze ;
- să remarce şi să obişnuiască bolnavul cu utilizarea poziţiei în care să
expectoreze cu maimultă facilitate şi abundenţă ;
- să şteargă cu tampoane de vată montate pe pensă , sputa adunată pe gura şi
dintiibolnavului.
- să strângă şi să măsoare - în eprubete sau pahare gradate - expectoraţia
abundentă.Dezinfectarea scuipatoarelor este o regulă absolută.
- pentru dezobstruarea căilor aeriene se foloseşte , uneori provocarea tusei
artificiale. Secomprima brusc şi sacadat , ventral , baza toracelui - bolnavul aflandu-se în
poziţie semi-sezândă - după o inspiraţie forţată , în timp ce bolnavul face un efort de
tuse .
- se recomandă aprozimativ 2000ml de lichide/24h .
- realizează umidificarea cu pulverizatoare sau recipiente cu apă aşezate pe o
sursă decăldură .
Drenajul postural :

- este un procedeu poziţional care permite eliminarea secreţiilor , poziţia

pacientuluischimbându-se la 20-30 de minute ;
- decubit ventral cu perna sub abdomen ;
- decubit ventral cu patul înclinat la 20o ;
- decubit dorsal ;
- decubit lateral drept ;- decubit lateral stâng ;
22
 - poziţie şezandă .
La sfârşitul fiecărei poziţii pacientul este rugat să respire profund . Se renunţă la poziţiile
în care pacientul prezintă disconfort sau dispnee .
În cazul pacienţilor imobilizaţi , foloseşte aspiraţia orofaringiană sau nazofaringiană cu
ajutorul sondei Nelaton şi a dispozitivului de aspiraţie ;

VI. DISPNEEA :
Respiraţia dispneică este un act reflex , conştient , voluntar în care pacientul simte “sete
de aer “ , iar obiectiv mişcările respiratorii sunt forţate cu modificarea frecvenţei respiratorii ,
amplitituduni şi ritmului respirator .
●După circumstanţele de apariţie se deosebesc :
- dispnee permanentă ;
- dispnee de efort ;- dispnee de decubit ;

- dispnee paroxistică .
● După ritmul respirator se disting :
1. Bradipneea –respiraţie cu ritm respirator rar , frecvenţă respiratorie scăzută , 8-12
respiraţii/minut , amplitudine crescută ,inspiraţiile sunt profunde însoţite de tiraj şi cornaj .

2. Tahipneea – respiraţie cu creşterea frecvenţei mişcărilor respiratorii peste 40 pe

minut ,amplitudine scăzută , respiraţie superficială şi ritmică .

● După timpul respiraţiei există :

1. Dispnee inspiratorie (edem glotic , tumori laringiene) ;
2. Dispnee expiratorie (astm bronşic , emfizem pulmonar) ;
23
 3. Dispnee mixtă (pleurezii cu lichid mult , pneumonie masivă)

3.4 Rolul Asistentei Medicale In Dignosticare

Diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor respiratorii necesită o anamneză foarte atentă , un

examen fizic sistematic , un examen radiologic , examene complementare (teste funcţionale
pulmonare , analiza gazelor sanguine , teste chimice microbiologice sau investigaţii speciale) .
Rolul asistentei medicale constă în pregătirea pacientului pentru executarea investigaţiilor
paraclinice şi chiar efectuarea unora dintre acestea precum şi asistarea medicului .
In cadrul vizitei medicale , asistenta medicală are îndatorirea :
- de a explica pacientului în ce constă aceasta , a-l sprijini , a-l linişti şi ai explica
cele cese vor petrece ;
- de a dezbraca pacientul pentru consultaţie - dacă este necesar , în funcţie de starea
safizică şi psihică ;
- de a poziţiona pacientul conform etapei de investigare ;
- de a prezenta medicului evoluţia stării pacientului şi intervenţiile efectuate .
I. ANAMNEZA : - reprezintă un interogatoriu la care este supus pacientul în vederea
depistării cauzelor ce au dus la îmbolnavire , momentul apariţiei primelor simptome şi tipul
acestora , a atitudinii adoptate de pacient în aceste circumstanţe .

3.5 Rolul Asistentei Medicale In Monitorizarea Functiilor Vitale

I. RESPIRAŢIA – funcţia şi capacitatea vitală a organismului de a asigura oxigenul

necesar metabolismului celular şi eliminarea dioxidului de carbon rezultat din acest metabolism .
●Factorii care influentează respiraţia :
1. Biologici : vârsta , sexul , statura , somnul , postura , alimentaţia , exerciţiul fizic .
2. Psihologici : emoţiile .
3. Sociologici : mediul ambient , climatul , locul de muncă .
● Calităţile respiraţiei :
1. Frecvenţa : reprezintă numărul respiraţiilor pe minut
- nou-născut : 30-50 R/min ;
- 2 ani : 25-35 R/min ;
- 12 ani : 15-25 R/min ;
- adult : 16-18 R/min;
- vârstnic : 15-25 R/min .
24
 2. Amplitudinea : este dată de volumul de aer ce pătrunde şi se elimină din plămâni la
fiecare respiraţie . Poate fi :
- profundă ;

- superficială .

3. Ritmul : reprezintă pauzele dintre respiraţii .

4. Simetria : ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare de ridicare şi coborâre în
timpulinspiraţiei şi expiraţiei .
● Asistenta medicală :
- numără respiraţiile fără a anunţa în prealabil pacientul , când acesta se
relaxează sau întimpul somnului ;
- observă folosirea muşchilor accesori respiratori ;
- observă aspectul unghilor mâini ;

II. TEMPERATURA reprezintă necesitatea menţinerii constante a temperaturii corpului

între 36 ̊ C şi 37 ̊ C , datorită procesului de termoreglare .
● Termogeneza este rezultatul proceselor de oxidare a factorilor de nutriţie ce au loc
înspecial în muşchi şi ficat .
● Termoliza este procesul de eliminare a căldurii realizat prin piele, pămâni şi
rinichi .
Pierderile se realizeaza prin :
- evaporare ;
- radiaţie ;- conducţie ;

- convecţie .
Măsurarea temperaturii se face cu ajutorul termometrului în cavităţi închise sau
semiînchise , care sunt : axilă , cavitatea bucală , rect , vagin .
● Asistenta medicală :
- are obligaţia de a masura temperatura de cel puţin două ori pe zi :
dimineaţa şi seara;
- va nota valorile obţinute în foaia de observaţie ;- va raporta

medicului modificările intervenite .

III. TENSIUNEA ARTERIALĂ reprezintă presiunea exercitată de sangele circulant

asupra pereţilor arteriali .

25
 ●Factorii ce determină tensiunea arterială sunt :
- debitul cardiac ;
- forţa de contracţie a inimii ;
- elasticitatea şi calibrul vaselor ;
- vâscozitatea sângelui .
Tensiunea maximă este obţinută în timpul sistolei ventriculare , iar cea minima în timpul
diastolei .
IV. PULSUL - reprezintă expansiunea ritmică a arterelor ce se comprimă pe un plan osos
şi este sincronă cu sistola ventriculară . Pulsul ia naştere din conflictul existent între sangele aflat
în sistemul arterial şi cel împins în timpul sistolei . Acest conflict se exteriorizează prin
destinderea ritmică a arterei .

●Calităţile pulsului :
- Frecvenţa - reprezintă numărul de pulsaţii pe minut .
- nou-născut : 130-140 P/min ;
- copil mic : 100-130 P/min ;
- 10 ani : 90-100 P/min ;
- adult : 60-80 P/min ;
- vârstnic : 80-90 P/min .
- Ritmul - pauzele trebuie sa fie egale între pulsaţii .
- Amplitudinea - este determinată de cantitatea de sânge existentă în vase .
- Tensiunea - este determinată de forţa necesară în comprimarea arterei
pentru ca undapulsatilă să dispară .
- Celeritatea - reprezintă viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile .
Pulsul poate fi masurat în orice arteră accesibilă palpaţiei :
- radială ;
- temporală ;
- carotidiană ;
- humerală ;
- femurală ;
- pedioasă ;
- poplitee ;
- apical : la vârful apexului în spaţiul V intercostal .

V. DIUREZA – reprezintă cantitatea de urină eliminată în 24 de ore prin actul micţiunii .

● Caracterele urinii :
- Culoarea - galben deschis , ca paiul , până la brun închis , în funcţie de
concentraţie , deregimul alimentar şi de lichidele ingerate ;
26
 - Mirosul - de bulion în stare proaspătă , amoniacal datorat fermentaţie
alcaline ;
- Reacţia ph normală este de 6,5 ;
- Densitatea este de 1015 – 1020 ;
- Cantitatea eliminată în 24 ore variază între 1400 -1800 ;
- Emisiunile urinare sunt de 4-5 în 24 ore .
Eventualele modificări provenite în cursul actului micţional , în constituţia urinii ,
schimbările calitative sau cantitative pot indica o modificare patologică : suferinţe renale ,
infecţii urinare sau pot fid doar o consecinţă a stării generale alterate sau a unei alte suferinţe
organice .

3.6 Rolul asistentei medicale in administrarea tratamentului

DEFINIŢIE : Medicamentele sunt substanţe extrase sau sintetizate din produse de origine
minerală
- profilaxia îmbolnăvirilor ;
- ameliorarea bolilor ; - vindecarea bolilor .

În funcţie de doza administrată acelaşi produs poate acţiona ca aliment , medicament sau toxic .
Ast
- doza terapeutică – doza administrată în scop terapeutic fără efect toxic ;
- doza maximă – doza administrată în cantitatea cea mai mare fără acţiune toxică
asupra organismu
- doza toxică – doza administrată care provoacă fenomene toxice grave pentru
organism ;
-doza letală – doza care duce la decesul pacientului .
Medicamentele sunt prescrise de medic şi notate în foaia de observaţie a pacientului internat sau
pe
Asistenta medicală trebuie să cunoască şi să controleze :
- medicamentul prescris de medic să fie administrat pacientului respectiv ;
- doza corectă de administrare ;
- timpii de execuţie ;
- acţiunea farmacologică a medicamentelor ;
- frecvenţa de administrare şi intervalul de dozare ;
- efectul ce trebuie obţinut ;
- contraindicaţiile şi efectele secundare ;
- interacţiunea între medicamente .
27
 Înainte de administrare , asistenta medicală verifică şi identifică următoarele :
- calitatea medicamentelor ;
- integritatea medicamentelor ;
- culoarea, decolorarea sau supracolorarea medicamentelor ;
- sedimentarea , precipitarea sau existenţa flocoanelor în soluţii ;

PREZENTAREA CAZURILOR CLINICE

Cazul I

Demersul îngrijirilor pacientului:

Culegerea datelor
Date fixe:

28
 Numele: G
Prenumele: P
Vărsta: 45 de ani
Religia: Ortodoxă
Date variabile:
Pacientul nu e alergic la medicamente sau alimente. Nu prezintă deficienţe motorii (nu
poartă proteze nici instrumente ajutătoare).
Domiciliu: Bucuresti
Condiţii de locuit: corespunzător
Ocupaţia: sudor
Loc de muncă: la firma SC.Venus SRL.
Istoric
În antecedente pacientul G.P prezintă repetate pneumonii, tratate ambulator. El nu
cunoaşte ce tratament i s-a prescris. In urma cu 2 ani a fost internat la Spitalul de Boli Contagioase
Bucuresti cu diagnosticul de hepatită virală. A fost spitalizat timp de 3 săptămâni, nu-şi aduce
aminte de tratamentul urmat.
Se externează în stare ameliorată, urmând un regim alimnetar de şase luni, care după spusele sale
a fost foarte greu de respectat.
În anul 1990 a suferit un accident de muncă, în urma căruia rezultă fractura coloanei
vertebrale şi este internat în secţia de Ortopedie timp de 3 luni.
În 1993 este internat prezentănd slăbiciune, astenie, adinamie. Nu cunoaşte diagnosticul
şi nici tratamentul din timpul spitalizării.
Motivele internării actuale
Din data de 7 iunie 2014, pacientul prezintă febră 390C, o tuse chinuitoare însoţită de
expectoraţie muco-purulentă, junghi toracic, senzaţie de sufocare, ameţeli, greţuri şi stare
generală alterată, motiv pentru care se prezintă la medicul de familie, unde este consultat şi
dirijat pentru internare pe sectia de pneumologie.

Se face internarea în data de 9 iunie 2014, după efectuarea unei radiografii şi a examenului
clinic care relevă pneumonia virala.
Anamneza asistentei medicale
Din discuţia purtată cu pacientul G.P, reiese că junghiul toracic a apărut în urmă cu
aproximativ o săptămână, dar nu i-a dat importanţă. În ziua internării prezintă febră 39,7 0C,
senzaţie de sufocare tuse chinuitoare uneori însoţită de expectoraţie muco-purulentă frisoane,
transpiraţie abundentă, ameţeli, cefalee, inapetenţă, greţuri, insomnie, slăbiciune.
29
 Din cauza junghiului toracic pacientul prezintă greutate la respiraţie, nu se poate odihni
nici ziua nici noaptea din cauza greţurilor, nu se alimentează suficient, din cauza stării de
adinamie stă mai mult în pat; pezintă discomfort din cauza transpiraţiei care este generalizată,
prezintă sete permanentă, stare generală alterată, slăbiciune marcată.
Prezintă o dependenţă de aproximativ 60%.
Prezentarea persoanei
Pacientul are statură potrivită, greutate de 65 kg, înălţimea de 1,70 m, este brunet cu ochii
albaştrii. Are un aspect plăcut, este o fire mai liniştit. Pacientul nu fumează, nu consumă alcool,
dar uneori bea cafea. Este o persoană comunicativă, se adaptează uşor la mediul spitalicesc, dar îi
este frică de orice investigaţie, ce i se face.
Analiza şi interpretarea datelor
Diagnosticul Manifestări de
Nevoia infirmier dependenţă Surse de dificultate

A respira dispnee senzaţie de durere

sufocare

respiraţie accelerarea scăderea capacităţii de

superficială ritmului respirator expansiune pulmonară

30
Diagnostic asistena medicala

31
 Dipnee, tuse chinuitoare, febră, frisoane, inapetenţă, diaforeză, insomnie, tendinţa la
deschidratare, imobilitate, stare generală alterată.

Diagnostic medical

Pneumonie virala

Stabilirea priorităţilor

• Combaterea durerii
• Ameliorarea stării
• Să se odihnească
• Să cunoască reguli de îngrijire a sănătăţii
• Liniştirea pacientului
• Menţinerea tegumentelor curate.
• Reducerea febrei

Plan de îngrijire la internare

32
33
34
 Imobilit -se acordă ajutor, -ajut pacientul să -după 3-4 zile
ate din să îl încurajez se ridice din pat, pacientul încearcă
cauza fac câteva să se deplaseze
durerilor plimbări prin singur
salon, stau de
vorbă cu el şi îi
explic
importanţa
mobilizării

Dificulta -prevenirea -creez un -pacientul e curat şi

te în a-şi complicaţiilor ce comfort îngrijit
acorda pot apare corespunzător;
îngrijiri neacordând
îngrijirile de bază -ajut pacientul la
efectuarea
toaletei
personale îl ajut
la schimbarea
lenjeriei de corp
şi de pat ori de
câte ori este
nevoie

Cunoşti -informarea -îi spun noţiuni -este interesat de

nţe corectă a simple despre ceea ce îi spun şi
insuficie pacientului boală încearcă să se
nte (prevenirea şi adapteze situaţiei
despre tratarea ei)
boală şi
asupra
măsurilo
r de
prevenir
e

Plan de îngrijire pentru următoarele zile

12-14 iunie 2014

Problema Obiectivul Intervenţii Evaluare

35
Tuse umedă -calmarea tusei însoţită -ajut pacientul Administrez: -tusea scade în când are
de în continuare expectoraţie muco- accese -Codein fosfat intensitate
purulentă de tusă, îl 2x1 tb./zi
Autonome Delegate instruiesc cum să elimine sputa în

36
37
 complet.

-încerc să-l
conving să aibă
răbdare, că se va
vindeca în urma
tratamentului

Dificultate în -să-i acord -previn -pacientul este

a-şi acorda îngrijiri complicaţiile ce curat şi ingrijit
îngrijirile de pot apare
igienă neacordând
îngrijirile
igienice de bază

-schimb lenjeria
de corp şi de pat,
ori de câte ori
este nevoie

14-16 iunie 2014

Junghii toracic -calmarea -administrez -administrez -durerea

38
 din cauza dureri medicaţia Algocalmin încet- încet
procesului prescrisă fiole la nevoie cedează
inflamator

Tusă cu -calmarea tusei -administrez -Codein fosfat -tusea se

expectoraţie medicaţia 2x1 tb./zi linişteşte,
muco-purulentă prescrisă devine mai
puţin
-facilitarea -sfătuiesc -Brofimen sirop
chinuitoare
eliminării pacientul să 3x1/zi
secreţiei elimine cât mai
bronşice multă spută
posibilă

A învăţa şi -cunoştinţe -cunoaşterea -este foarte

descoperii insuficiente insuficientă a atent la cea
despre boală măsurilor de ce îi spun şi
prevenire a bolii încearcă să
-explicaţii în şi consecinţelor se adapteze
legătură cu ei la situaţii
diagnosticul şi
tratamentul

Investigaţii paraclinice

10 iunie 2014

A. S-a recoltat sânge pentru analize biochimice:

- Tymol: 2 u
- Bilirubinemie T: 0,60 nmol/l
- Creatinină: 1,15 mg%
- Colesterol: 4,79 nmol/l
- Lipide: 4,00 gr/l
- Ionograma sanguină: - Na: 134 nmol/l
39
 - K: 4,3 nmol/l
- Ca: 2,53 nmol/l
B. S-a recoltat sânge pentru examen hematologic:
- Hematocrit: 40%
- Leucocite: 6.500/mm3 - VSH: 75-142 mm/h
- Glicemie: 5,26 nmol/l
C. S-a recoltat urină pentru examen complet cu sedimente:
- Albumină: negativ
- Puroi: negativ
- Zahăr: negativ
- UBG şi pigmenţi: uşor crescut
- Sediment: 3-4 leucocite şi hematii, cilindri
D. Exudat faringian:
- floră microbiană mixtă E. Examenul sputei:
- nu are germeni
13 iunie 2014
Examen de urină:
- Albumină: negativ
- Puroi: negativ
- Zahăr: negativ
- UBG: urme
18 iunie 2014
Rx.toracic:
- opacitate triunghiulară lobară a plămânului stăng.
Tratamentul

10-13 iunie 2014

- Penicilină: 2x2.000.000 U.I.- i.m.

- Kanamicină: 2x1/2 gr/zi -i.m.
- Paracetamol 3x1 tb./zi
- Diclofenac: supozitor 2x1/zi
- Vitamina C,B1,B6 : – 1 fiolă/zi - Diltiazem 60mg: 2x1cp./zi

40
14-16 iunie 2014
- Penicilină: 2x2.000.000 U.I.- i.m.
- Kanamicină: 1 gr/zi -i.m.
- Nitrazepam: tablete 2x1/zi
- Codein fosfat: 2x1tb/zi
- Algocalmin: fiole la nevoie
- Brofimen: sirop flacon I 3x1/zi
- Paracetamol 3x1 tb./zi
- Diclofenac: supozitor 2x1/zi
- Vitamina C,B1,B6 : – 1 fiolă/zi
- Nifedipin: tablete 2x1/zi
- Diazepam: 1 fiolă/zi- i.m.
17-19 iunie 2014

- Penicilină: 2x2.000.000 U.I.- i.m.

- Kanamicină: 1 gr/zi -i.m.
- Nitrazepam: tablete 2x1/zi
- Codein fosfat: 2x1tb/zi
- Algocalmin: fiole la nevoie
- Brofimen: sirop flacon I 3x1/zi
- Paracetamol 3x1 tb./zi
- Diclofenac: supozitor 2x1/zi
- Vitamina C,B1,B6 : – 1 fiolă/zi
- diltiazem: tablete 2x1/zi
- Diazepam: 1 fiolă/zi- i.m.
- Lanatosid C: tablete II
- Nitropector: 3x1tb/zi
Cazul II
I.Culegerea de date – Prezentarea medicală
Domnul A.M. în vârstă de 45 ani, domiciliată în Bucureşti se internează cu diagnosticul pneumonie .
● Motivele internării :
- tuse cu expectoraţie muco-purulentă ;
- frison puternic ;
- febră -39 C ;
- junghi toracic ;
- senzaţie de sufocare;- ameţeli , greţuri , varsaturi ;

- stare generală alterată .

● Istoricul bolii :

41
 Bolnavul afirmă că în urmă cu aproximativ o săptămână a apărut junghiul thoracic , dar nu i-a dat importanţă . În
ziua internării prezintă febră 39,7 C , senzaţie de sufocare , tuse chinuitoare uneori însoţită de expectoraţie
mucopurulentă , frisoane , transpiraţie abundentă , ameţelii , cefalee, inapetenţă , graţuri , insomnii şi slăbiciune .
● Antecedente :
- Fiziologice : nu precizează ;
- Patologice : - pneumonii repetate , tratate ambulator ;
- hepatită virală ( nu poate preciza cu ce virus ) ;
-fractura coloanei vertebrale în urma unui accident de muncă , în urmă cu 12 ani .
● Examenul obiectiv :
- stare generală alterată ;
- ganglioni limfatici , superficiali , nepalpabili ;
- ţesut conjuctiv bine reprezentat ;
- sistem osos : articulaţii mobile ;
- aparat cardio-vascular : T.A.=100/60 mmHg , A.V.=80/minut , zgomotecardiace ritmice , aria matităţii
cardiace în limite normale ;
- aparat digestiv : tranzit intestinal prezent ;
- aparat uro-genital : loje renale libere , micţiuni fiziologice .
● La examenul aparatului respirator se evidenţiază :
- frecvenţa respiraţiilor : 30/respiraţii/minut ;
- vibraţii locale crescute ca intensitate ;
- submatitate laterală stângă ;
- raluri crepitante lateral posterior receptate în timpul consultaţiei ;
- rare raluri ronflante în toracele anterior .
Examenul clinic şi anamnestic indică diagnosticul de pneumonie lobară stângă . Pentru susţinerea acestuia se
recomandă următoarele examinări :
- radiografia pulmonară pune în evidenţă opacitatea anterioară marginiilobului stâng mediu , omogenă ,
triunghiulară , cu baza la periferie.
- examenul sputei :
- frotiu : frecvente leucocite , hematii ;
- bacteriologic : pneumococ ;- examenul urinii indică :

- macroscopic – urină hipercromă ;

- reacţie acidă ;- glucoză absentă ;

- urobilinogen normal .

- sediment urinar : - celule epiteliale rare ;

- rar oxalat de Ca ;

- rar urat ;
42
 - leucocite frecvent ;

● Examene biochimice şi Valori la 5.02.2013 Valori la 11.02.2013

hematologice :

Analiza

1.Leucograma:

-leucocite 13.500/mm³ 10.000/mm31%

-neutrofile nesegmentate 2% 1%

-neutrofile segmentate 72% 68%

-eozinofile 2% 1%

-bazofile 0% -

-limfocite 24% 26%

-monocite 1% 4%

2.V.S.H. 18mm/1h 15mm/1h

3.Hemoglobină 13gr% 11gr%

4.Acid uric 54mg%

5.Uree 0,58mg/dl

6.Glicemie 150mg% 110 mg%

Tratamentul efectuat în cursul spitalizării a constat în :

- Penicilină - 600000 UI/6h- Paracematmol - 2 cp/zi

- Algocalmin – 1f la nevoie

- Codenal – 2cp/zi

- Polivitamine – 2 cp/zi

- Glucoză 5% - 1000 ml/zi

43
 - Oxigen pe mască – în ritm de 8 l/min la nevoie .

Nevoile fundamentale Manifestari de Manifestari de Sursa de dificultate

independenta dependenta
A respire si a avea o -frecvenţă respiratorie -dispnee accentuata de Alterarea aparatului
buna circulatie regulată efort si decubit respirator

-Torace normal -polipnee, tuse cu

conformat expectoratie muco-
purulenta

-obstruarea cailor

44
 respiratorii

-circulatie inadecvata
manifestata prin:
cianoza

buzelor,unghiilor si
tegumentelor

A bea si a manca - Dentiţie bună - hidratare insuficientă Stare de boala

Mese regulate calitativ

A elimina -mictiuni fiziologice - -

Nevoia de a se misca - Pacientul prezintă - dificultate în Durere toracica

si a avea o buna aparat locomotor adoptarea unei poziţii
postura integru. comode

Nevoia de a dormi si a - - oboseală Stare de boala

se odihni
- aţipire în timpul zilei

- hipersomnie

Nevoia de a se - - necesită ajutor în Durere,anxietate

imbraca si dezbraca satisfacerea
nevoii/dificultate în a
se îmbrăca/dezbrăca

Nevoia de a mentine -Temperatura normala Febrilitate,38,5 Stare de boala

temperature corpului
in limite normale

Nevoia de a fi curat, Pacientul respectă - tegumente palide, Boala actuala

îngrijit, de a-şi proteja regulile de igienă. transpirate
tegumentele şi
mucoasele - necesită ajutor la
efectuarea toaletei

- deficit în
 Caz III

1.Culegerea de date – Prezentare medicală

Domnul M.S. în vârstă de 65 de ani , domiciliat în Bucureşti , pensionar se internează în
Spitalul Victor Babeş cu diagnosticul pneumonie .
● Motivele internării :
-frison ;
- durere la nivelul toracelui drept ;
- transpirţii abundente ;
- febră – 40 ˚ C ;
- oboseală , slăbiciune , anxietate ;
-insomnie ;
- slăbiciune ;
- senzaţie de sufocare ;
- ameţeli , cefalee ;
-tuse uscată , chinuitoare ;
- inapetenţă ;
- expectoraţie muco-purulentă , ruginie ;
● Istoricul bolii :
Pacientul relatează că boala a debutat cu o zi înainte de internare , când pacientul acuză
durere la nivelul toracelui drept , spre seară înainte de culcare are frisoane şi transpiră abundent .
Mai târziu apare oboseala , insomnia şi setea . Pacientul prezintă tuse uscată , chinuitoare şi
durere continuă ce accentuează senzaţia de sufocare , astenia şi anxietatea . Se recomandă
internarea .
● Antecedente :
- Fiziologice : nu precizează ; -

Patologice :afecţiuni din copilărie ;

● Examenul obiectiv :
- stare generală alterată ;
- tegumente umede ;
- sistemul ganglionar : ganglioni nepalpabili , nedureroşi ;
- ţesut adipos : normal reprezentat ;
- aparat locomotor : integru ;
 - aparat cardio-vascular : -T.A.-120/70 mmHg ; A.V.-
88/minut ; zgomote cardiaceritmice ;
- aparat digestiv – integru ;
- aparat uro-genital – micţiuni fiziologice .
● Examenul aparatului respirator indică :
- creşterea frecvenţei ritmului respirator (30 respiraţii / minut ) ;
- la percuţie –submatitate laterală dreaptă ;
- la palpare – creşterea intensitaţiilor vibraţiilor vocale ;
- la ascultaţie – murmur vezicular diminuat la nivelul lobului drept şi raluri
crepitante .
În urma anamnezei şi a examenului clinic se emite diagnosticul de pneumonie lobară
dreaptă .Pentru susţinerea diagnosticului se recomandă următoarele examene :
-Radiografia pulmonară – evidenţiază opacitatea omogenă situată anterior de lobul drept
cu tendinţă de condensare .
- Examenul sputei :
- macroscopic – spută ruginie , vascoasă , aderentă la vas ;
- frotiu – frecvente leucocite , floră săracă ;
- culturi – pneumococ 60% .
- Examene hematologice şi Valori la 22.02.2013 Valori la 28.02.2013
biochimice :

Analiza

1.Leucograma :

-leucocite 13600/mm³ 8300/mm³

-neutrofile nesegmentate 2,1 % 1,2 %

-neutrofile segmentate 73 % 68 %

-euzinofile 2% 1%

-bazofile 0,1 % -

-limfocite 9,3 % 22 %

-monocite 8,8 % 7,8 %

2.V.S.H. 37 mm/h 18 mm/h

3. Hemoglobina 12,5 gr% 12 gr%

4. Acid uric 5,35 gr%

5. Uree 0,55 mg/dl

6. Glicemia 140 mg % 110 mg %

● Tratamentul urmat pe parcursul spitalizării :

-Penicilina G – 1000000 u la 6 ore în perfuzie ;
-Paracetamol – 2xtb./zi ;
- Algocalmin – 2 tb. la nevoie ;
-Vitamina C , B1 , B6 – 2 fiole/zi ;
- Glucoză - 1500ml/24 h în perfuzie ;
- Oxigen administrat în ritm de 60 /minut .
● Evaluarea asistentei medicale - Plan de îngrijire
22.02. 2013-28.02.2013
La data de 22.02.2013 am preluat spre îngrijire pe domnul M.S. în vârstă de 65 de ani ,
domiciliat în Bucureşti , pensionar , necăsătorit .Conform spuselor sale locuieşte singur la curte
într- o locuinţă la curte , salubră . Nu consumă băuturi alcoolice şi fumează un pachet de ţigări pe
zi . Culegerea datelor evidenţiază în primul rând problemele pulmonare ale pacientului . Acesta
prezintă greutate în respiraţie cu creşterea frecventă a ritmului respirator .
Pacientul afirmă că boala a debutat brusc cu dureri la nivelul toracelui drept , urmat de
frison puternic şi creşterea temperaturii la 40 ˚C menţinându-se astfel .
Transpiraţiile abundente ce însoţesc febra prezintă pericol de deshidratare şi de alterare a
integrităţii tegumentare .
Tusea este însoţită de expectoraţie muco-purulentă ruginie şi împreună cu durerea de la
nivelul toracelui drept contribuie la alterarea stării de confort .
Pacientul prezintă intoleranţă la efort prin diminuarea capacităţii respiratorii amplificată
de prezenţa dureri toracice .
Din discuţia avută cu pacientul aflu că nu are probleme legate de eliminare urinară şi
intestinală .
Modificarea confortului produce perturbarea somnului şi odihnei , pacientul având o stare
de astenie marcată .
Pacientul este comunicativ şi receptiv la sugestiile personalului în ce priveşte intervenţiile
şi actele medicale menite să amelioreze boala .
Pacientul prezintă repulsie faţă de alimentăţie datorită prezenţei expectoraţiei .
Este vizitat destul de des de nepoată şi este susţinut moral de aceasta în vederea
vindecării .
Plan de ingrijire

Problema de Obiectivele de Interventiile aplicate Evaluarea ingrijirilor

ingrijire ingrijire

-dispnee -pacientul sa respire -asigur o pozitite care sa-i -pacientul sa respire

accentuata de normal,sa nu mai faciliteze respiratia,inlatur mai usor
efort si decubit prezinte cianoza. factorii care pot contribui
la accentuarea -cianoza dispare
-cianoza problemelor. iar coloratia este
normala
-Deoarece prezinta
cianoza,administrez
oxigen prin sonda
nazala,6-8l/,min.

-alimentatie -pacientul sa fie asigur aportul zilnic de - pacientul se

inadecvata prin alimentat si vitamine,lipide,glucide,mi alimenteaza si se
hidratat nerale. hidateaza
corespunzator corespunzator
-stabilesc cu pacientul un
regim care trebuie
adaptat dupa afectiunea
de care sufera.

-dificultate de a se -administrez la -pacinetul

deplasa datorita recomandarea si prezinta stare
durerii -prevenirea altor prescriptia medicului ameliorata,tahicar
complicatii calmante dia nu mai este
-dispnee pulmonare, prezenta
accentuata cu bronhopneumonia -asigur repaus la pat
polipnee si de decubit
tahicardie apoi
starii generale -mentinerea unei
grave manifestata bune
prin imobilizare circulatii,respiratii
la pat

-dificultate de a - pacientul sa -asigur un microclimat -pacientul

dormi beneficieze de corespunzator prezinta un somn
somn corespunzator calitativ si
-la recomandarea cantitativ
cantitativ si
medicului administrez 1cp
calitativ,sa nu de Diazepam inainte de -nu mai prezinta
prezinte treziri pe culcare cu 30 min, treziri in timpul
timpul noptii noptii
-inlatur factorii care ar
putea peturba somul
pacientului

-in caz de modificari a

starii de sanatate,anunt
medicul

-dificultate de a se - pacientul sa se -sa se schimbe pacientul de -pacientul se poate

imbraca si poata imbraca si lenjeria intima, de pat de cate imbraca si dezbraca
dezbraca dezbraca singur in ori este nevoie singur
timp de trei zile
-ajut pacientul ori de cate
ori solicita acest lucru

-comunicare -pacientul sa -pshoterapie anxietate

insuficienta cu cei comunice cu cei din
din jur datorita jur -se va incerca sa i se spuna
prognosticului pacientului ca cei din familie
grav al bolii si -inlaturarea starii de au si ei necazuri, ca locuiesc
manifestata prin depresie departe

-scaderea starii -nursa va sta de vorba cu

inchidere in sine
de anxietate pacientul

Concluzii:
 În funcţie de teren , vârstă şi tratament , evoluţia bolii poate fi spre vindecare sau
complicare .În conformitate cu tematica lucrării de diplomă am avut de îngrijit trei bolnavi cu
pneumonie virala.

În timpul spitalizării am acordat îngrijiri medicale conform planului de îngrijire elaborat

iniţial , respectând tratamentul prescris de medic .

Evoluţia pacientului s-a produs conform aşteptărilor , spre vindecare , fără complicaţii ,
pacientul plecând din spital ameliorat .

La externare se recomandă :

-continuarea tratamentului în ambulatoriu ;

- revenirea la control peste zece zile ;

- Rx. pulmonar de control ;

- repaus fizic şi psihic ;

- evitarea frigului şi a umezelii .

Analizând datele referitoare la evoluţia celor trei pacienţi am remarcat că

simptomatologia prezentată a fost asemănătoare , evoluţia fiind însă diferită , în funcţie de starea
imunologică a organismelor de vârste diferite .

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

- Corneliu Burundel – Manual de medicină internă ;

 - Lucreţia Titircă – Tehnici de îngrijire ;

- Lucreţia Titircă – Ghid de nursing ;

- Gheorghe Mogoş – Mică enciclopedie de boli interne ;

- Marin Voiculescu – Boli infecţioase – Clinică şi epidemiologie ;

- C.Mozeş – Tehnica îngrijirii bolnavului ;

- Dr.Roxana Maria Albu – Anatomia şi fiziologia omului ;

- Ştefan Bailan – Dicţionar cronologic al ştiinţei şi tehnicii universale ;

- Szabo Maria – Cursuri de nursing .

Anexe: