1

MINUSTERUL EDUCAȚIEINAȚIONALE

ȘCOALA POSTLICEALAĂ SANITARĂ CAROL DAVILA

BUCUREȘTI

PROIECT DE ABSOLVIRE

EXAMEN DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII PROFESIONALE

NIVEL5

DOMENIUL: SĂNATATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ

CALIFICARE: AISTENT MEDICAL GENERALIST

ÎNDRUMĂTOR: CANDICAT:

PROF. MUȘAT RODICA ȘERBAN NICOLETA GEORGIANA

BUCUREST

AUGUST

2019

1
 2

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
CU
BRONȘITĂ ACUTĂ

2
 3

CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I. NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE ALE APARATULUI

RESIRATOR

1.1 Noțiuni de anatomie

1.1.1 Definiție…………………………………………………………………………....pag.6
1.1.2 Cavitatea Nazală……………………………………………………………………pag.7
1.1.3 Faringe……………………………………………………………………………. pag.7
1.1.4 Laringe……………………………………………………………………………. pag.7
1.1.5 Traheea…………………………………………………………………………… pag.8
1.1.6 Bronhiile…………………………………………………………………………. .pag.9
1.1.7 Plămânii…………………………………………………………………………….pag.11
1.1.8 Vascularizația și Inervația Plămanului……………………………………………..pag.12

1.2 NOȚIUNI DE FIZIOLOGIE

1.2.1 Respirația…………………………………………………………………………..pag.13
1.2.2 Inspirația…………………………………………………………………………...pag.13
1.2.3 Expirația……………………………………………………………………………pag.14
1.2.4 Ventilația Pulmonară și Capacități Pulmonare ……………….pag.15

CAPITOLUL II. NOȚIUNI DESPRE BRONȘITA ACUTĂ

2.1 Definiție……………………………………………………………………………...pag.18

2.2 Etiologie…………………………………………………………………………......pag.18

2.3 Simptomatologie……………………………………………………………….........pag.21

2.4 Metode de Investigație……………………………………………………...………..pag.21

2.5 Evoluția Bolii…………………………………………………………………….......pag.23

2.6 Complicațiile Bolii…………………………………………………………………...pag.23

2.7 Tratamentul Bolii……………………………………………………………………..pag.24

2.7.1 Tratamen Igieco-Ddietetic………………………………………………………….pag.24

2.7.2 Tratament Medicamentos…………………………………………………………...pag.24

3
 4

2.7.3 Tratament Alternativ…………..………………………………………………………pag.25

2.7.4 Tratament Preventiv………...…………………………………………………………pag.26

CAPITOLUL III. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA

PACIENTULUI CU BRONȘITĂ ACUTĂ

CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZURI

4.1. CAZUL NR.1…………………………………………………………………………..pag.32

4.2. CAZUL NR.2…………………………………………………………………………..pag.37

4.3. CAZUL NR.3…………………………………………………………………………..pag.42

CONCLUZII……………………………………………………………………………….pag48.

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………...…pag.49

4
 5

ARGUMENT

Cel mai important lucru în viața unui om este sănătatea în limitele normale și favorabile, pentru
o stare pe deplin avantajoasă a unui organism care funcționeză corect și regulat, atât la nivel
fizic, psihic cat și social. Mulți dintre cetățeni apreciază sănătatea la devarata sa valoare, abia
după ce această începe să se degradeze, chiar dacă personalul medical îi încurajează și sfătuiește
pe cetățeni să meargă regulat la consultații, pentru a prevenii orice apariție a unei boli. Bronșita
este deseori confundată cu o simplă răceală, însă nu este nici pe aproape ceea ce cred oamenii.

Bronșita este o inflamație la nivlul plămânilor, care în termini populari, este cunoscută sub
denumirea de “răceală la plămani” . Simptomele prin care se manifestă bronșita, încep printr-o
stare de oboselă la nivel fizic, tuse secă ce devine in timp productivă, iar odată cu evoluția bolii
se elimină sputa, o secreție vâscoasă a căilor respiratorii, eliminată prin tuse de către pacient.

Motivul pentru care am ales acestă temă, este pentru că îmi doresc să descopăr mai multe detalii
despre medicamentația, simptomele și prevenția acestei boli, ce afecteză toate categoriile de
vârstă.

Acestă tema este ofertantă în detalii și foarte accesibilă pentru cunoașterea acestei bolii, prin care
atât eu cat și pacineții cu care voi comunica, îi putem prevenii apariția în vița oricărei persoane.

Bronșita este mereu confundată cu o simplă răceala, așa că, pacienții ajunși la institutul medical,
se așteptă la o rețetă după care să fie îndrumați spre un alt control la finalizarea acetuia. Însă
asistenta medicală are un rol foarte important, trebuie sa știe să explice pacientului diferenta
dintre bronșită și răceală, iar apoi să-l susțină atât fizic cât și psihic. Bronșita acută trebuie tratată
ca atare, cu medicamentație prescrisă de medic. Fiind tratată superficial și cu leacuri băbești,
aceasta accentuează cronicizarea bolii

5
 6

CAPITOLUL I

NOȚIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE ALE APARATULUI

RESPIRATOR

1.1Noțiuni de anatomie
1.1.1. Aparatul respirator este alcătuit din căile respiratorii și cei doi plămâni, stâng și drept.
Coductele aeriene contribuie la realizarea schimburilor de gaze dintre aerul atmosferic și
organism, pătruzând în plămâni și diferențiindu-se.Căile respiratorii sunt doua la numar,
superioare și inferioare, acestea fiind formate la rândul lor din alte cavități.

Căile respiratorii superioare : cavitatea nazală, faringe, laringe ;

Căile respiratorii inferioare: trahee, bronhi;

Căile respiratorii au un rol important, acestea ajutând ca aerul să pătrundă în plămani.Aerul

pătruns prin orificiile nasului, trec prin faringe, laringe. Tractul respirator superior are rol de a
umidifica și încălzii aerul care intră în plămani, iar apoi particulele de aer sunt reținute de
mucoasa căilor respiratorii superioare si sunt transferate la nivelul faringelui posterior, urmânt ca
acestea să fie înghițite.

Figura 1. Structura sistemului respirator

6
 7

1. Superioare: 2. Inferoare:
- Fosele nazale - Trahee
- Cavitatea bucală - Arborele Bronșic
- Faringele - Parenchimul Pulmonar
- Laringele

Căile respiratorii superioare

 au un rol important în a ajuta aerul să ajungă în plămâni. De asemenea,tractul respirator

superior are rol de a umidifica și încălzi aerul care intră în plămâni.Particulele din aer
sunt reținute de mucoasa căilor respiratorii superioare și sunt drenate la nivelul faringelui
posterior,pentru ca apoi sa fie eventual înghițite.

1.1.2.Cavitatea nazală - Din punct de vedere anatomic, nasul face parte din partea externă a
căilor respiratorii .Cavitatea nazală, se întinde în profunzime ărin maxilarul superioe, până în
porțiune nazală a faringelui.

Cavitatea nazală are mai multe funcții

a) Are rol ofactiv, percepând cu ușurință mirosurile .

b) Are o funcție de apărare prin intermediul aparatului mucocilar, ce curăță prin mijloace
fizice aerul inspirat, împiedicând pătrunderea prafului și a impurităților.
c) Asigură formarea vocii prin intermediul sinusurilor paranazale care sunt cavități osoase
pline cu aer.

1.1.3.Faringele - Este un conduct musculo-membranos, dispus de la baza craniului, până ăn

dreptul vertebrei C8 unde se continuă cu esofagul. Are forma unui jgheab deschis anterior, care
se îngusteaza de sus în jos, cu lugimea de 15 cm. Comunică anterior cu fosele nazale și cavitatea
bucală, inferior comunică cu esofagul și laringele. Are o msculatură fixă cu fibre longitudinale și
circulare.

Faringele este subîmpărțit în:

 Zona nazală sau epifaringe

 Zona orală sau mezofaringe
 Zona laringiană sau hipofaringe
 Zona esofagiană.

Irigarea cu sânge este asigurată de artera carotidă externă.

Inervarea este realizată de nervii cranieni 9 si 10 (nervul vag si glosofaringian).

7
 8

1.1.4. Laringele : Organ al fonației, situat în gât, între faringe și trahee. La exterior, laringele se
prezintă sub formă cilindrică, gol la interior situat în fața hipofaringelui (partea inferioară a
faringelui) legat de organele vecine prin muchi, iar cartilagiile îi oferă forma și rigiditatea
acestuia.

 3 cartilaje neperechi: cricoid,epiglotă și tiroid

 3 cartilaje perechi: aritenoide,corniculate și cuneiforme.
 Mușchii: cricotenoid,cricotenoid posterior și tiroaritenoid.
Aceta este o cale aeriană cu rol fonator ce are legătura cu : corzile vocale, glota și
epiglota.

Funcțiile laringelui:

 Funcția respiratorie: este un conduct aerian , prin care se realizeză circulația aerului între
faringe spre trahee, în timpul respirației; dinspre faringe spre trahee în inspitr și invers în
expir .
 Funcția fonatorie: În laringe sunt situate coardele vocale, a căror vibrații în timpul
expiratului, face posibilă fonația.

Figura 2. Laringele

Caile respiratorii inferioare

1.1.5.Traheea – Este un organ sub formă de tub care continuă cu laringele. În structura traheei se
distinge un schelet fibrocartilaginos, format din 15-20 de inele cartilaginoase incomplete .
Cartilajele sunt unite între ele prin ligamente fibroelastice;

8
 9

La interior traheea prezintă o mucoasă cu celule ciliate si care produc mucus, la exterior se află o
adventiție formată din țesut conjunctiv, apoi se ramifică în cele două bronhii.

Secțiune transversală prin trahee

În secțiunea transversală, traheea are forma unui inel incomplet. Epiteliul traheal (stratul celular
care o tapetează), conține celule calciforme, care secretă mucus la suprafață și cili (perișori)
subțiri, cu aspect de perie, care contribuie la captarea particulelor de praf și deplasarea lor în sus
către laringe, pentru a fi îndepărtate din plămâni. Între epiteliu și inelele cartilaginoase se află un
strat de țesut conjunctiv, care conține mici vase sanguine, nervi, vase limfatice și glande care
secretă un mucus apos, în interiorul traheii. Există, de asemenea, numeroase fibre elastice, care
contribuie la asigurarea flexibilității traheii.

Figura 3. Traheea

1.1.6.Bronhiile - La nivelul vertebrei T4 , traheea se împarte în cele două bronhii principale

(dreaptă și stângă). Aceste bronhii pătrund în plăman prin hil, unde se ramifică intrapulmonar
forând arborele bronșic. Structura bronhiilor principale este asemănătoare traheei, bronhiile
principale fiind formate din inele cartilaginoase incomplete posterior.

Bronhiile terminale sau bronhiolele se deschid la nivelul alveolelor pulmonare.La nivelul acestor
structuri bogat vascularizate se realizează schimburile de gaze.

Bronhia principală dreaptă are o lungime de 2-3 centimetri,este mai scurtă decât cea stângă,este
formată din 4-7 inele cartilaginoase si un calibru mai mare.

9
 10

Bronhia principală stânga are o lungime de 4-5 centimetri,are un număr de 7-13 inelesi are un
calibru mai mic.

Bronhiolele terminale,situate la sfârșitul ramificației bronșice,sunt urmate de bronhiolele

respiratorii.Acestea din urmă sunt urmate de ductele alveolare si mai apoi de sacii alveolari.

Acinul pulmonar este o porțiune de parenchim pulmonar care contribuie la efectuare schimbului
de gaze.Un plămân normal,are de obicei 30.000-40.000 de bronhiole terminale și același număr
de acini pulmonari.Un acin pulmonar are o dimensiune de aproximativ 6 mm si un volum de 0,5
mm3;ei conțin între 10.000 și 20.000 de alveole.

Figura 4.Arborele bronșic

Arborele bronșic cuprinde totalitatea bronhiilor pulmonare care rezultă din ramificarea bronhiilor
principale

Vascularizația : Venele bronhiilor sunt reprezentate de venele bronșice care se varsa in mica si
marea venă azygos.Bronhiile sunt vascularizate de arterele bronșice ale aortei toracice.Inervația
bronhiilor este realizată de firișoare nervoase care provin din plexul posterior.

Fibrele excitatoare (bronhoconstrictoare) ale mușchilor de la acest nivel provin de la nervul Vag
10 iar cele inhibitoare (bronhodilatatoare) de la simpatic.

10
 11

1.2.5 Plămânii

Plămanii sunt principalele organe ale respirației, aceștia fiind în număr de 2 (drept și stâng) Sunt
situați în cavitatea toracică, fiecare fiind acoperit de pleură viscerală. La nivelul lor având loc
schimbul de gaze dintre organism și aerul atmosferic.Textura lor este una poroasă, ușoară și
spongioasă, iar forma asemanătoare unui con.

Culoarea acestora variază cu vârsta, la făt este roșu-brun, la copil gri-rozie, iar la adult cenușiu
mai mult sau mai puțin închis. Pe suprafața plămânilor se află numeroase pete gri,acestea
devenind negre spre bătrânețe. Aceste granule de carbon sunt răspunzătoare de colorația închisă,
această colorație este mai abundentă la bărbați decât la femei.

Mediastinul - Este spațiul cuprins între fețele mediale ale celor doi plămâni, acoperiți de pleurele
mediastinale. Anterior ajunge până la stern, posterior până la coloana vertebrală, inferior până la
diafragmă, ira superior comunică larg cu baza gâyului prin apertura superioară a toracelui.

Pleura - Fiecare plămân este învelit de o seroasă numită pleură. Pleura reprezintă o foiță
parietală, care căptușește pereții toracelui, și o foiță viscerală, care acoperă plămînl pătrunzând și
în scizuri. Cele două foițe se contiuă una cu cealaltă la nivelul pedicului pulmonar și al
ligamentului pulmonar, care este o formațiune conjunctivă de formă triunghiulară, având vârful
la pedicului pulmonar și baza la nivelul diafragmei. Între cele doua foițe există o cavitate
virtuală, cavitate pleurală, în care se află o lamă fină de lichid pleural.

În cavittea pleurală există o ușoară presiune negativă care obligă cele două foițe să stea lipite una
de cealaltă, cele două foițe , continuându-se la nivelul hiului. Plămânul poate urma cu fidelitate
mișcările cutiei toracice în inspir si expir datorită presiunii negative.De asemenea, presiunea
negativă favorizează circulația venoasă de întoarcere ,atât prin venele pulmonare,cât și prin
venele cave superioară si inferioară.

Greutatea plămânilor este de 700 grame plămânul drept și 600 grame cel stâng. .Forma
plămânilor este asemănătoare unui trunchi de con cu baza spre diafragmă.

Capacitatea totală,exprimată prin volumul de aer pe care îl conțin cei doi plămâni,este de
aproximativ 5000 cm3.

Unui plămân i se descriu:

 Un vârf
 Baza
 Trei fețe
 Trei muchii.

11
 12

Vârful plămânului are forma unei bolte rotunjite.Se întinde de la coasta a doua în sus depășind
orificiul superior al cutiei toracice.

Baza plămânului sau fața diafragmatică are forma unei suprafețe triunghiulare concave,mulându-
se pe bolta diafragmului..

Fața costală este convexă si se mulează pe peretele toracic. Pe această față se găsește un șanț
adânc care împarte plămânul în doi lobi,numit scizură sau fisură interlobară.

Fața mediană sau mediastinală este concavă și se mulează pe formațiunile care se găsesc în
mediastin.Pe această față se găsește hilul plămânului si niște depresiuni.

Fața diafragmatică se gasește în raport cu fața superioară a diafragmului .

Marginea anterioară:cuprinde,la plămânul stâng,incizura cardiacă(patul inimii),sub care se

găsește o prelungire ca o limbă,lingura.

Marginea posterioară:este mai rotunjită si vine în raport cu lanțul toracal.

Marginea inferioară: reprezintă circumferința bazei plămânului.

Cavitatea pleurală devine reală între cele două foițe ale pleurei se acumulează: sânge
(hemotorax), lichid (hidrotorax), aer (pneumotorax), puroi(piotorax), limfă (chilotorax).
Lobul pulmonar este unitatea anatomică și funcțională a plămânului ce intră în constituția
segmentelor pulmonare.Aceștia fiind niște saci plini cu aer, cu o formă piramidală, ce are vârful
către bronhia loburală și baza spre suprafața plămânului. Lobii pulmonari sunt separați între ei
prin septuri ,format din țesut conjuctiv lax, denumite septuri intracelulare.În aceste septuri se
găsesc vase limfatice mari și rețeaua de vene colectoare,care,în traiectul lor spre hil vor forma
venele pulmonare.

1.1.8 Vascularizația și inervația plămînului

Plămânul are o dublă vascularizație: funcțională și nutritivă;

a) Vascularizația funcțională aparține micii circulații. Ea începe prin trunchiul pulmonar

care îsi are originea în ventriculul drept. Trunchiul pulmonar aduce la plămân sânge
încărcat cu dioxid de carbon. După scurt timp se împarte în artera pulmonară dreaptă și
stângă, pătrunzând fiecare în plămânul respectiv, prin hil. În plămân , arterele pulmonare
se divid în ramuri ce însoțesc ramificațiile arborelui bronșic până în jurulalveolelor, unde
formează rețeua capilară peri-aleveolară. La acest nivel, sângele cedeaza dioxidul de
carbon și primește oxigen. De la rețeaua capilară pornesc venele pulmonare (câte două
pentru fiecare plămân). Ele ies din plămân prin hil și se duc spre atriul stâng.

12
 13

b) Vacularizația nutritivă aparține marii circulații a organismului, și este formată din

arterele și venele brinșice. Arterele bronșice pleacă din partea superioară a aoreti,
descendente toracice si obișnuit, sunt două pentru plămânul stâng și unul pentru cel drept.

Limfaticile plămânului încep printr-o rețea de capilare limfatice care însoțesc bronhiolele
respiratorii și ramurile arterei pulmonare.

Inervația plămânului este:

I. Motorie asigurată de simpatic(care are acțiune bronhodilatatoare și vasodilatatoare și

ajută la relaxarea musculaturii bronșice) și parasimpatic(care are acțiune
bronhoconstrictorie,vasoconstrictorie și hipersecreție de mucus).
II. Senzitivă anexată simpaticului și parasimpaticului;cele mai multe fibre senzitive sunt în
legătură cu nervul vag.

1.2 Noțiuni de etiologie

1.2.1. Respirția : reprezintă un proces fiziologic unde are loc schimbul de oxigen și dioxid de
carbon, dintre organism și mediul înconjurător. Centrul respirator se găsește în bulbul rahidian.
Dacă organismul poate rezista mai mult de 30 de zile fără hrană,3-4 zile lipsit de apă,nu poate fi
lipsit de oxigen mai mult de câteva minute. Din punct de vedere funcționl, respirația poate fi
înpărțită în patru etape:

I. Ventilația pulmonară, adică deplasarea aerului în ambele sensuri, între alveolele

pumonare și atmosferă;
II. Difuziunea oxigenului și dioxidului de carbon între alveolele pulmonare și sânge;
III. Transportul oxigenului și dioxiduluide carbon prin sânge și lichidele organismului către
și de la celule;
IV. Reglarea respirației;

La nivelul țesuturilor oxigenul pătrunde în celule iar dioxidul de carbon produs este eliminat.

Frecvența respiratore, variază în funcție de vârstă și reprezintă ciclul respirator al fiecărui om:

− vărstă: nou-născuţi = 30 – 45 r/min; copii = 20 – 30 r/min; adulţi = 12 – 18 r/min;

− sex: femeile au o frecvenţă mai mare decat bărbaţii: 15 – 18 r/min;

− activitatea fizică: 30 - 40 r/min în efortul fizic intens;

Din punct de vedere fiziologic si biochimic,se pot deosebi:

13
 14

 Respirația internă(celulară)-unde au loc o serie de procese biochimice la nivelul celulei,in

scopul eliberării energiei,care se finalizează cu formarea moleculei de
adenozintrifosfat.Oxigenul inspirat este transportat prin intermediul sângelui către celule
și țesuturi.
 Respirația externă-unde se deosebesc următoarele tipuri:respirație cutanată(are loc la
nivelul pielii);respirație branhială(apare la pești);respirație traheeală(în cazul
insectelor);respirație pulmonară(în cazul mamiferelor și păsărilor).

1.2.2. Inspirația : este un act fiziologic ce constă în deplasarea aerului din mediul extern, prin
căile respiratorii prin alveole. În momentul inspirației cutia toracică se mărește brusc datorită
contracției mușchilor inspiratori. Inspirul normal durează 1 secundă.Mușchii implicați in
procesul inspirator sunt:

 Mușchii intercostali externi;

 Mușchii scaleni;
 Mușchiul sternocleidomastoidian;
 Mușchiul trapez.

În inspirație,prin creșterea volumului pulmonar,alveolele se destind și volumul lor crește.Ca

urmare, presiunea aerului în regiunea alveolară scade. Se creează astfel o diferență de presiune
între aerul atmosferic(unde presiunea rămâne neschimbată) și presiunea intrapulmonară. În felul
acesta aerul pătrunde prin căile respiratorii până la alveole,pe baza forței fizice.

1.2.3. Expirația : este un proces pasiv care presupune eliminarea aerului din plămâni. Se
realizează prin relaxarea muschilor intercostali externi și a mușchiului diafragma care determină
micșorarea cutiti toracice. Durează aproximativ 2 secunde la adult. În timpul efortului fizic sau în
caz de obstacol pe căile aeriene,expirația poate deveni activă prin intervenția mușchilor
expiratori. În timpul expirației normale,singurii mușchi activi sunt mușchii intercostali interni
care,prin contracția lor,coboară costele. În expirația forțată intervin și alți mușchi,cum ar fi:
micul dințat posterior,pătratul lombelor și mușchii abdominali.

În expirație,se întălnesc două faze datorită retracției plămânului si revenirea la forma inițială a
cutiei toracice:

 Prima fază- unde revenirea cutiei toracice se face pe baza elasticității cartilajelor și
ligamentelor ei;
 A doua fază- unde plămânul elastic,în tendința de a se retracta spre hil,exercită o
presiune de aspirație asupra cutiei toracice.

În mod normal,prin inspirație pătrunde în plămâni aproximativ 500 ml de aer bogat în oxigen și
părăsește același volumul de aer prin expirație. Frecvența respirației crește în timpul efortului
fizic sau la temperaturi înalte și scade în timpul somnului.

14
 15

Figura 5. Inspirație și Expirație

1.2.4. Ventilația pulmonară și capacitățile pulmonare

Totalitatea proceselor mecanice prin care se asigură schimbul de gaze dintre atmosferă și
plămâni.

Presiuni implicate în dinamica pulmonară. Datorită structurii sale elastice plămânul se colabează
complet,dacă nu există nici o forță care să-l mențină plin cu aer. Plămânii sunt atașați de cutia
toracică doar de forțele de tensiune superficială de la nivelul lichidului pleural,singurul lor punct
de atașare fiind la nivelul hilului prin formațiunile care îl alcătuiesc.

a) Presiunea pleurală este presiunea dinspațiul îngust cuprins între pleura viscerală și
cea parietală. Aceasta este o presiune negativă intrapreulară de -75 cm H2O,
deoarece creează un fenomen de sucțiune permanent, și presiunea pleurală
normală la începutul inspirului este de aproximativ -5cm H2O.
b) Presiunea alveolară este presiunea din interiorul alveolelor pulmonară. Presiunea
alveolară este egală cu presiunea atmosferică și are o valoare egală cu 0 cmH2O.
Pentru a permite pătrunderea aerului în plămâni în timpul inspirației, presiunea în
alveole trebuie să scadă, în timpulunei inspirații normale, devine -1cmH2O,
această presiune fiind suficientă pentru ca în plămâni să pătrundă 0,5 litri de aer,în
cele 2 secunde cât durează inspirul de repaus obișnuit.
c) Presiunea transpulmonară reprezintă diferența dintre presiunea pleurală și cea
alveolară. Această presiune este o măsură a forțelor elastice din interiorul
plămânilor,forțe ce tind să colabeze plămânii în fiecare moment al respirației și
este numită forța de recul elastic.

15
 16

d) Complianța pulmonară reprezintă măsura în care plămânii pot crește în volum

pentru fiecare creștere cu o unitate a presiunii transpulmonare. Astfel,la fiecare
crștere a presiunii transpulmonare cu 1 cmH2O,volumul pulmonar total crește cu
aproximativ 200 ml,în cazul unui adult complianța pulmonară normală fiind de
200 ml/cm de apă. Forțele elastice pulmonare sunt cele ce determină complianța
pulmonară ,acestea fiind: forțe elastice ale parenchimului pulmonar și forțe de
tensiune superficială ale lichidului ce acoperă suprafața internă a alveolelor.
Pentru a destinde plămânii plini cu aer este nevoie de o presiune pleurală de 3 ori
mai mare decât în cazul plămânilor plini cu soluție salină.
e) Complianța plămânilor și a cutiei toracice-aceasta trebuie realizată prin comparare
celor doua expansiuni. Astfel,complianța totală a plămânilor și a cutiei toracice
este de 110 ml/cmH2O,față de 200 ml/cmH2O( complianța plămânilor). În cazuri
extreme limitarea cutiei toracice devine mult mai importantă,iar complianța scade
la o cincime din valoarea complianței pulmonare.

Volume si capacități pulmonare

Volumul de aer maxim ce poate fi conținut în plămâni reprezintă capacitatea pulmonară

totală(CPT),aceasta având o valoare de 5800ml,și este suma dintre volumul rezidual și
capacitatea vitală.

Capacitatea vitală(CV) este volumul maximal de aer ce poate fi expirat după un inspir maximal
și este în jurul valorii de 4600 ml. Aerul ce rămâne în interiorul plămânilor în urma acestei
manevre,reprezintă volumul rezidual(VR) și are o valoare aproximativă de 1200 ml. Capacitatea
vitală este formată din:

a) Volumul curent (VC)-volumul de aer inspirat și expirat în cursul respirației

normale(500ml);
b) Volumul inspirator de rezervă(VIR)-este un volum suplimentar de aer care poate fi
inspirat peste volumul curent (300ml);
c) Volumul expirator de rezervă(VER)-reprezintă cantitatea suplimentară de aer care poate
fi expirată în urma unei expirații forțate după expirarea unui volum curent (1100ml);
d) Volumul rezidual (VR)-este volumul de aer care rămâne în plămâni și după o expirație
forțată (1200ml).

Suma dintre volumul curent și volumul inspirator de rezervă este reprezentată de capacitatea
inspiratorie(CI) și are o valoare de 3500ml.

16
 17

Capacitatea reziduală funcțională(CRF) reprezintă volumul gazului din plămâni la sfărșitul unei
expirații normale și este momentul în care forțele care încearcă să expansioneze plămânul sunt
egale cu cele care încearcă să-l golească.Capacitatea reziduală funcțională (CRF) este suma
dintre volumul expirator de rezervă și volumul rezidual și are o valoare aproximativă de 2300 ml.
Egală cu suma dintre volumul curent și volumul inspirator de rezervă, reprezintă cantitatea de aer
ce rămâne în plămîni la sfârșitul unei expirații normale.

Schimbul alveolar de gaze constau în trecerea oxigenului din aerul alveolar în sângele capilarelor
alveolare și a dioxidului de carbon din sânge în aerul alveolar prin intermediul membranei
alveolocapilare. La nivelul țesuturilor schimbul de gaze se face în sens invers:oxigenul trece din
sânge mai întăi în lichidul interstițial care scaldă celulele și apoi în interiorul acestora,iar
dioxidul de carbon din celule trece în lichidul interstițial și în cele din urmă în sânge. Transportul
gazelor de la plămâni la țesuturi se realizează prin intermediul sângelui. Factorul care determină
sensul difuziei este reprezentat de presiunile parțiale ale gazelor din aerul alveolar,din sângele
venos,arterial,capilar și din țesuturi.

Schimbul de gaze la nivelul plămânilor se face prin trecerea oxigenului din aerul alveolar în
sângele capilar și a dioxidului de carbon din sânge în aerul (atmosferic) alveolar prin intermediul
membranei alveolo-capilare.

Schimbul gazelor la nivelul țesuturilor se realizează prin trecerea oxigenului din sânge în țesuturi
și a dioxidului de carbon din țesuturi în sânge,prin intermediul lichidului interstițial și al peretelui
capilarelor sanguine.

Transportul gazelor este reprezentat de trasportul oxigenului de la plămâni la țesuturi și de la

țesuturi la plămâni de către sânge. Transportul oxigenului se realizează sub două forme: o mică
formă sub oxigen dizolvat fizic în plasma sângelui (0,3 ml O2%) iar partea cea mai mare sub
formă de combinație chimică labilă cu hemoglobina din globulele roșii. Transportul dioxidului
de carbon se realizează prin intermediul sângelui de la țesuturi la plămâni și se face sub trei
forme:dizolvat fizic în plasmă,legat fizic sub 3 forme de bicarbonați,legați chimic cu
hemoglobina sub formă de carbohemoglobină.

Respirația internă este respirația propriu-zisă a celulelor corpului și constă în reacții de oxido-
reducere în cursul cărora hidrogenul se combină cu oxigenul,dând apa și energie chimică,ce stă
la baza vieții celulare. Respirația celulară se desfăsoară la nivelul mitocondriilor.

Reglarea respirației este adaptată în orice moment la necesitățile aportului de oxigen și ale
eliberării dioxidului de carbon. Mecanismul de reglare a respirației este foarte prompt. Centrul
respirator este localizat la nivelul bulbului și este format dintr-un centru inspirator și unul
expirator. Centrul respirator bulbar permite reglarea automata a ventilației pulmonare. Acest
automatism este influențat mai ales de proprietațile chimice ale sângelui.

17
 18

CAPITOLUL II

NOŢIUNI DESPRE BRONŞITA ACUTĂ

2.1. Definiția

Bronşita acută este o inflamaţie acută a mucoasei bronşice interesând de obicei bronhiile mari şi
mijlocii şi frecvent traheea (traheo-bronșita).

Când această infecție apare căile respiratorii se inflamează producând mai multă secreție
(flegmă) ca de obicei. Inflamația împreună cu mucusul produs obstrucționează respirația. Poate fi
provocată de factori infecțioși, virusuri, bacterii, pneumococi etc.

2.2. Etiologia

După natura lor,factorii etiologici ai bronșitei acute se împart în:

 Factorii infecțioși
 Factorii fizico-chimici
 Factorii alergici : inhalarea unor subtamțe ititante (clor, amoniac)

Bronşita acută apare cel mai frecvent în legătură cu infecţiile pulmonare, 90% din infecţiile
pulmonare fiind virale (produse de virusuri) iar 10% fiind bacteriene (produse de bacterii).
Fumatul are un rol negativ în apariţia acestei boli. Fumatul sau expunerea la fumul de ţigară
(fumatul pasiv) timp îndelungat irită tuburile bronşice si afectează cilii.

Cele mai importante cauze favorizante sunt: frigul, praful, fumatul, umiditatea etc.

Au fost identificate peste 100 de tipuri diferite de virusuri,după cum urmează:

- Infecția virală:
- Adenovirusuri - 31 serotipuri

18
 19

- Reovirusuri - 3 serotipuri

- Picornavirusuri:
- Rinovirusuri
- Enterovirusuri

- Mixovirusuri :
- Virusul gripal A0 , A1,A2, B și C
- Virusul gripal,virusul rujeolei
- Scințial respirator ( afectează copii și persoanele tinere)

- Coronavirusuri :
- Pneumococi
- Streptococi
- Stafilococi
- Ciuperci
- Unele spirochete.

- Factorii fizico-chimici sunt reprezentați de:

- Gaze toxice: clor,oxid de sulf
- Vapori de acizi tari: clorhidric,sulfuric, acetic
- Oxizi de azot
- Aspirația de suc gastric și aspirația de apă de mare
- Fumul de țigară
- Formol
- Vapori de amoniac
- Particule fin pulverizate
- Acetonă
- Hidrogen sulfurat.

- Factorii alergeni sunt reprezentați de diferite substanțe organice și anorganice,diferite

microorganisme.

Alți factori care declanșează bronșita acută sunt reprezentați de:

- Vârstă
- Predispoziție ereditară
- Lipsa de antrenare a vasomotricității,la schimbările de microclimat
- Teren alergic spasmogen.

19
 20

Factorii care favorizează apariția bronșitei acute sunt:

- Frigul
- Alterarea barierei glotice și a refluxului de tuse
- Imunitatea de suprafață
- Bolile cronice bronhopulmonare
- Infecții repetate rinofaringiene
- Modificările cutiei craniene
- Sclerozele pulmonare
- Emfizemul pulmonar.

Frigul are un efect vasoconstrictor și produce la nivelul mucoasei bronșice reducerea numărului
de mișcări ale cililor vibratili și reducerea diapedezei leucocitară,acest lucru conducând la
condițiile de înmulțire a virusurilor și bacteriilor în mucoasa traheobronșică. În producerea
inflamației traheobronșice intervin atât tulburări locale cât și mecanisme reflexe,în care ramul
aferent este reprezentat de nervul vag. Majoritatea alergenilor inhalați pot determina inflamația
traheobronșică. Acțiunea substanțelor chimice se datorează faptului că acestea se dizolvă în
pelicula de mucus,determinând procesul inflamator acut și semnele obișnuite ale bronșitei acute.

Bronșita acută se întâlnește frecvent în numeroase boli: tuberculoză pulmonară, dilatația

bronhiilor, cancerul bronhopulmonar.

Mucoasa traheei și bronhiilor mari prezintă la examenul bronhoscopic o îngroșare variabilă prin
edem și infiltrare celulară în submucoasă. Lumenul căilor aeriene se reduce iar mucoasa are
tendința să alunece,să prezinte pliuri când bolnavul face un efort de tuse. Epiteliul apare adesea
cu infiltrații intercelulare alcătuit mai ales din granulocite iar întregul proces determină o
descoperire a stratului de celule bazale pe întinderi variabile.

Biopsiile bronșice determină apariția în corionul mucoasei a unei infiltrații cu

granulocite,limfocite și macrofage care interesează toate straturile peretelui bronșic.

20
 21

Figura 6. Bronșita

II.3.Simptomatologie

Aspectul clinic este de rino-bronșită cu evoluție în trei faze:

-o fază de coriză sau catar rino-faringian, care durează în medie 1-3 zile (ușoară ascensiune
termică, jenă la deglutitie, arsură sau înfundare a nasului)

- o fază de cruditate sau uscată care durează 2-3 zile , manifestânduse prin tuse
uscată,spasmodică, durere vie restosternală, uneori febră moderată (38-39 0C) etc.

Principalele simptome în bronşita acută sunt:

- Tusea care poate fi cel mai important simptom şi este de două feluri: tuse seacă (fară
spută) apare în primele zile şi tuse productivă (cu eliminare de spută) . sputa poate fi de
culoare galbenă,verde sau transparent
- Febră moderată,în jurul valorii de 380C (dacă febra creşte poate fi vorba despre o
pneumonie)

21
 22

- Senzaţie de durere în piept accentuată în momentul inspirului profund şi tusei, tusea poate
fi însoțită de o expectorație mucoasă sau muco-purulentă;
- Senzaţie de lipsă de aer
- Senzaţie de astenie
- Wheezing (zgomot şuierător)
- Dispnee
- Anxietate

În mod normal,boala se manifestă la început prin frison,senzaţie de frig,stare generală de

rău,dureri musculare, cefalee, uneori durei oculare, rinoree, strănut,stare subfebrilă;

Mai târziu apare tusea care este însoţită de durere retrosternală şi care la început este fără
expectoraţie. Tusea se însoţeste şi de cefalee iar la unii bolnavi poate îngreuna somnul şi poate
suce la insomnii . În momentul în care procesul inflamator a cuprins şi laringele și apare
răguşeala. Tusea devine productivă atunci când în etiologia bronşitei acute intră şi infecţia
microbiană, în spută fiind prezente striurile de sânge. Sputa creşte cantitativ de la o zi la alta,şi
capată caracter mucopurulent. Starea generală se îmbunătăţeşte odată cu diminuare sau eliminare
sputei. Temperatura corpului revine la normal după 4 zile (în medie) ,tusea se reduce ca
intensitate şi sputa scade progresiv.

Bronşita alergică se însoţeşte adesea de o rinită sau sinuzită, în care tusea are un caracter
spasmatic, apar secreţiile nazale şi înroşirea ochilor. Printre alergenii care provoacă aceste
manifestări se numără polenul, iarba, pomii înfloriţi ,umiditatea crescută a aerului,praful.
Primăvara este momentul prielnic de apariţie a acestor bronşite de aceea este important să ne
tratăm preventiv.

2.4. Metode de investigație

Bronșitele acute virale sunt întâlnite cu precădere în anotimpurile reci și umede datorită faptului
că unele virusuri se înmulțesc la temperaturi mai scăzute.

Examele paraclinice întălnice în această afecțiune sunt :

- Examen bacteriologic unde se recoltează sputa pentru a depista bacteriile patogene care
au dus la inflamația căilor aeriene inferioare.
- Hemoleucogramă
- Bronhoscopia este procedura care permite doctorului să vadă interiorul căilor respiratorii
cu un instrument subțire numit bronhoscop
- Examen radiologic pulmonar
- Examenul de laborator al sângelui

22
 23

- Probele funcționale respiratorii sunt indicate bolnavilor cu obstrucție de căi aeriene sau
celor cu dispnee și cianoză.
- Radiografia toraco-pulmonară (în această afecțiune nu apar modificări pe radiografie)
- Radiologia toracică este o imagine a pieptului în care se pot vedea plămânii, căile
respiratorii și organele afectate
- Antibiograma care ajută la depistarea tipului de antibiotic la care microbul este sensibil
- Nivelul oxigenului din sânge
- Sumar de urină.

Diagnosticul bronșitei acute se stabilește pe baza tabloului clinic,în urma anamnezei făcute
de către medic.

Se recomand investigații suplimentare în cazul în care:

- Simptomele bronșitei acute nu se remit în 2-3 săptămâni

- Există suspiciunea unor boli infecțioas, pneumonie,tuberculoză sau insuficiență
cardiacă
- Sunt prezente și alte boli respiratorii cum ar fi astmul bronșic sau boala obstructivă
cronică
- Simptomele nu cedează la administrarea de antibiotic
- Când temperatura corpului este mai mai mare de 380C.

2.5. Evoluția bolii

Riscul de cronicizare a bolii, apare în momentul în care acestă nu este tratată corespunzător și
rapid.

Aceasta poate evolueaza în trei faze:

 Faza coriza sau angina care durează 1-3 zile (ușoară ascensiune termică, jenă la
deglutiție, înfundare a nasului, arsură)
 Faza de cruditate care durează 2-3 zile ( cu o tuse uscată spasmodică, durere vie
restosternală,, voce răgusită etc)
 Faza de cocțiune curează 4-6 zile, însoțită de tuse cu expectorație mucopurulentă . La
ascultoriu avem raluri bronșice, chiar și Wheezing.
Rare ori , boala se cronicizează dupa mai multe recidive, la persoane învârstă, cu
resintență scăzută, bronșita poate evolua în bronhopneumonie, congestii pulmonare,
pleurezii.

2.6 Complicațiile bolii

Rare ori , boala se cronicizează dupa mai multe recidive, la persoane învârstă, cu
resintență scăzută, bronșita poate evolua în bronhopneumonie, congestii pulmonare,
pleurezii.

23
 24

- Pneumonia atunci când simptomele se accentuează ( temperatura corpului crește peste

380C ,durerea în piept se intensifică,respirația este îngreunată)
- Recurența bronșitei – boala reapare,de obicei la persoanele care fumează și la cei cu
imunitatea scăzută

Copii și persoanele în vârstă au risc mai mare de dezvoltare a complicațiilor. La copii cu

episoade frecvente de bronșită acută această afecțiune se investigheaza suplimentar pentru a
depista eventualele probleme ale tractului respirator cum ar fi:

- Fibroza chistică care este o boală genetică manifestată prin prezența de mucus gros în
căile aeriene
- Bronșiectazii o boală care afectează căile aeriene prin lărgire și infectare frecventă
- Alergii care sunt reacții ale sistemului imunitar la substanțele prezente în atmosferă .
- Amigdalita reprezintă inflamația amigdalelor,acestea sunt mici formațiuni aflate în
partea posterioară a nasului și gâtului
- Sinuzita este o infecție a mucoaselor care acoperă nasul si sinusurile faciale și care se
manifestă prin tuse productivă și durere la apăsare a sinusurilor.

2.7 Tratamentul bolii

2.7.1 Tratament igieno-dietetic

În bronșitele acute ușoare,tratamentul este nuanțat după severitatea clinică și forma clinică. În
cazurile ușoare este suficient repausul fizic și vocal în încăperi igienice (acasă sau spital) ,la
căldură,într-un mediu cu temperatură constantă și umiditate corespunzătoare. În acest scop se
aplică pe calorifer sau sursa de căldură folosită, într-un vas cu apă clocotită câteva picături cu
tincture de eucalypt. Se beau ceaiuri calde, deobicei din floare de tei, se aplică comprese cu
alcool pe piept peste noapte. Este interzis fumatul. În cazuri cu transpirații abundente se schimbă
lenjeria,se înlocuiesc lichidele pierdute cu ceaiuri calde, regim hidrozaharat. Sunt indicate
proceduri fizioterapeutice (fracțiuni,ventuze).

2.7.2 Tratament medicamentos

- Analgezicele și antipireticele se utilizează pentru calmarea durerii și reducerea febrei (5-

7 zile). Acid acetilsalicilic 500 mg x 3 ori/zi sau Paracetamol 500 mg x 3ori/zi.
- Mucolitice și expectorante per os(10-14 zile) sunt medicamente ce favorizează
expectorația,fluidifică și stimulează mecanismul de eliminare a secrețiilor muco-
purulente. Bromhexin 8 mg x 3 ori/zi sau Acetilcisteină 200 mg x 3 ori/zi sau

24
 25

Carbocisteină doză de atac 750 mg x 3 ori/zi sau Pertusin 15 mg x3 ori/zi sau Mucaltin
50 mg x3 ori/zi.
- Aminofilină( Teofilină) retard cu soluție 2,4 % 10 ml intravenos la 12 ore.
- Antitusive se administrează când tusea este seacă și supărătoare ;se preferă utilizarea pe
termen scurt deoarece antitusivele nu suprimă doar efectul de tuse,ci și eliminarea
sputei,ceea ce poate duce la apariția de complicații nedorite,cum ar fi pneumonia:
Codeină 10-20 mg x 4-6 ori/zi
- Antibioticele nu se administrează în forma ușoară de boală,ele fiind justificate în evoluție
de gravitate medie și formele severe,purulente,trenante,recidivante în traheobronșitele
acute care survin pe un teren local sau general modificat,în marile epidemii virale,pentru
evitarea sau tratarea suprainfecției bacteriene,la vârstnici,la pacienții cu boli cornice
concomitente sau imunodeprimați. Se administrează atunci când medicul constată că a
survenit o infecție bacteriană ce se manifestă printr-o stare generală degradantă,cu febră
ridicată și expectorații purulente,abundente. În urma efectuării unei antibiograme
corespunzătoare,medicul stabilește care este antibioticul cel mai potrivit.
- Bolnavii cu forme grave vor fi spitalizați.

2.7.3 Tratament alternativ

Bronşita va trece mai repede dacă pacientul face un tratament prin efectuarea de aerosoli.

Fie că stă mai mult timp la duș sau în cadă,fie că se,apleacă,peste o oală cu apă fierbinte avândşi 
un prosop deasupra capului ori folosește un inhalator de abur, efectul va fi cu adevărat benefic
pentru plămâni pe care îi va ajuta astfel să elimine secreţiile acumulate. Poate
adăuga câteva picături de ulei de pin sau de eucalipt în apa fierbinte pe care o va folosi pentru
abur. Uleiul de pin acţionează ca un expectorant ajutându-vă să eliberaţi mucusul din bronhii.

Eucaliptul ajută laînmuierea mucusului din căile respiratorii
blocate, având şi proprietăţi antifungice şi antibacteriene. Acţiunea lui antiseptică şi capacitatea
de decongestionare fac din eucalipt un tratament eficient pentru afecţiunile respiratorii
precum tusea, bronşita, răceală. Masaţi o dată pe zi pieptul şi gâtul cu ulei esenţial de eucalipt.
Eucaliptul este contraindicat copiilor sub 3 ani, gravidelor şi femeilor care alăptează ori
persoanelor cu afecţiuni digestive sau hepatice. A nu se utilizaconcomitent
eucalipt şi medicamente hipoglicemiante.

Cimbrișorul întărește țesutul pulmonar. Poate fi folosit si de copii în afecțiunile de plămâni. Dacă
pacientul suferă de un atac acut de bronșităacesta urmează și un tratament naturist cu ceai de
cimbrișor pentru că acesta va subția secrețiile mucoase. Pune una sau două lingurițe la un ibric
de apa fiartă și îndulcit cu miere. Bea trei sau patru căni pe zi.

25
 26

Regin igieno dietetic, repaos la pat 3-4 zile în camera încălzităță. Dieta trebuie să fie hidratantă,
plină de lichide calde.

Un alt tratament naturist al bronşitei este să bea ceai de lumânărică pentru că acesta conţine un

grup de substanţe denumite saponine care ajută la subţierea sputei. Cum preparam ceaiul
de lumânărică pentru tratamentul naturist al bronşitei? Fierbeţi o cană de apă, luaţi-o de pe
foc şi adăugaţi două linguriţe de flori uscate de lumânărică. Lăsaţi la infuzat timp de
10 minute şi strecuraţi. Nu beţi mai mult de 3 căni de ceai de lumânărică pe zi.

Dietă, alimentaţia şi mediul joacă roluri importante în bolile respiratorii. Un mediu sănătos ne

ajută să ținem mai bine sub control problemele respiratorii în general și bronșită în particular.
Introduceti în dieta zilnică usturoiul și ceapa pentru că acestea conțin cu efect antibiotic.Pentru a
scăpa cât mai repede de mucus,pacientul va evitat să mănânce alimente care produc mucus (evită
alimentele procesate și ambulate frumos de la supermarket,zahărul,fructele foarte dulci și
alimentele din făină de grâu). Trebuie să evite și alimentele care produc gaze,cum ar fi
fasole,varză și conopidă. Un studiu arată că pentru tratarea cât mai eficientă a bronșitei acute
trebuie consumate multe legume și verdețuri. Alimentele picante subțiază mucusul și vor ajuta
pacientul să îl elimine mai ușor (ardei iute,sos salsa iute,mâncăruri condimentate cu piper).
Mănâncă citrice,kiwi și căpșuri pentru vitamina C. Ananasul,ghimbirul și menta pot ajuta
pacientul la reducerea inflamației.

ANTIALERGICE : Ferinamin, Claritin, Hemilsuccinatnt.

2.7.4 Tratament preventiv

Vaccinarea antigripală- trebuie reînnoită în fiecare an căci, compoziția genomului gripa se

schimbă de la un sezon la altul. Vaccinarea reduce cu 60% până la 90% morbiditatea imputabilă
gripei. Cei care suferă de diabet zaharat, accident vascular cerebral, nefropatie cronică, atingere
neuromusculară gravă,mucoviscidoză,cardiopatie congenitală,insuficiență cardiacă,insuficiență
respiratorie gravă beneficiază de gratuitate la efectuareavaccinului.

Vaccinarea antipneumococică- are o eficacitate de 60%. Sinteza de anticorpi protector poate fi

mai bună la subiectul de vărsta medie,comparative cu cel de peste 70 ani. Această vaccinare
este,pentru moment,foarte rar prescrisă deși ar merita să fie mai frecvent utilizată.

Vaccinurile antibronșitice- primele preparate vaccinale disponibile au în conținut un amestec al

surselor,cel mai frecvent implicate în suprainfecțiile bronșitei acute. Acestea tind să fie înlocuite
de vaccinuri elaborate,plecând de la glioproteinele unor bacterii (Biostin,Ribomung,Inour) care
au drept scop o întărire nespecifică a imunității antiinfecțioase. Acestea se prescriu în cure
secvențiale,în timpul toamnei și al iernii.

26
 27

CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU

BRONȘITĂ ACUTĂ

Educația pacientului : Educaţia terapeutică sau învăţământul terapeutic reprezintă una dintre
cele mai noi direcţii adoptate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, în ceea ce
priveşte preocuparea pentru educaţia şi pentru creşterea calităţii vieţii pacienţilor cronici.

Educația terapeutică a pacientului urmărește ca aceasta să dobândească și să mențină capacități și

competențe care să îl ajute să își trăiască optim viața,incluzând boala de care suferă. Pacientul
trebuie să fie învățat să accepte boala și să urmeze tratamentul pentru diminuarea simptomelor
acesteia. Pacientul trebuie să fie informat despre măsurile igienico-dietetice necesare pentru
prevenirea bronșitei sau cronicizarea ei: să adopte o alimentație echilibrată și să evite expunerea
la frig,să se vaccineze antigripal în sezonul rece,în special,vârstnicii și copii.

Interpretarea pe secție

Internarea bolnavului cu bronșită acută se face în clinică, de când acesta ia primul contact cu
spitalul. Acest prin contact constituie un eveniment important în viața bolnavului, deoarece el se
desparte de mediul lui obișnuit și este nevoit să recurgă la ajutorul oamenilor străini. Internarea
în spital a bolnavului se face pe baza buletinului de identitate, a biletului de trimitere eliberat de :
cabinetul medical individual care recomandă internarea, de la medicul din ambulatoriu sau pe
baza biletului de transfer eliberat de către un alt spital. La internarea unor persoane găsite pe
stradă,în vederea identificării lor, asistenta de serviciu va anunța imediat organele de serviciu.

Cazurile grave vor fi primate fără bilet de trimitere sau bilet de transfer, bolnavii internați fiind
înscriși în registrul de urgență. Acolo se completează foaia de observație cu datele de identitate a
bolnavului și anamneza culeasă de la bolnav și însoțitori. În vederea examinării bolnavului de
către medic, asistenta va ajuta bolnavul să se dezbrace și va asigura condițiile necesare bunei
desfășurări a acestei activități. Examinarea clinică poate fi completată cu prelevări de produse
biologice și patologice,precum și de un examen psihologic.

După stabilirea diagnosticului înainte de a ajunge în secția cu paturi,bolnavul trece prin serviciul
de internare unde:

 Va fi îmbăiat și dacă este cazul și deparazitat

 Hainele și obiectele personale vor fi înregistrate,în vederea înmagazinării pe perioada
internării

27
 28

 După terminarea băii,bolnavul va fi îmbrăcat cu pijama și cămașă de noapte,ciorapi și

papuci.

Bolnavul astfel pregătit va fi dus pe secție, unde se prezintă la asistenta șefă sau la registratorul
medical, în vederea internării. De reținut este faptul că o primire adecvată în secție diminuează
stresul suferit de bolnav la internare și ușurează adaptarea lui la mediul spitalicesc. Asistenta de
salon introduce bolnavul în salonul indicat, îi face cunoștința cu ceilalți pacienți,îl ajută să-și
aranjeze obiectele personale în noptieră,îl conduce pentru a cunoaște secția,prezentându-I
cabinetul asistentelor,sala de mese,grupul sanitar și îi aduce la cunoștință regulamentul de ordine
interioară. Pentru că bolnavii stau majoritatea timpului spitalizării în pat, acesta trebuie să aibă
anumite calități : să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atăt cerințele de
confort ale bolnavului,cât și ale personalui de îngrijire, să-i permită bolnavului să se poată mișca
în voie,să nu-i limiteze mișcările, să aibă lenjeria curată și schimbată des. În sala de mese trebuie
să se asigure condiții igienice de mediu, să se aerisească permanent; se vor așeza estetic mesele
în vederea creșterii apetitului , mancarea să arate bine pentru al face pe pacient să se hrănească
corespunzător.

Observarea poziției pacientului

La majoritatea afecțiunilor de bază cea mai confortabilă poziție pentru bolnav este cea
semișezand. Acest lucru nu trebuie forțat și dacă starea bolnavului nu contrazice, alegerea
poziției trebuie lăsată la latitudinea lui. În toate cazurile el va fi îndemnat să-și schimbe poziția
cât mai des pentru a evita complicațiile hipostatice (escare). De asemenea bolnavului i se va
explica faptul că poziția șezând la marginea patului, cu toracele împins înainte, cu mâinile pe
lângă corp favorizează o bună oxigenare și îi dă pscirntului o stare general mai bună.

Rolul asistentului medical în drenarea secrețiilor traheo-bronșice

Rolul asistentului medical este în primul rând acela de a comunica cu pacienții , deoarece
comunicarea este un instrument modern de management pentru o instituție medicală ca să-l facaă
pe pacient să înțelegă necesitatea intervențiilor, indispensabilă atunci când prețuiești sănătatea
bolnavilor. Asistenta medicală prin drenarea secrețiilor traheo-bronșice previne apariția
infecțiilor supraadăugate.

28
 29

Indicațiile pe carele dă asistenta medical la externare

Asistenta medicală va spune bolnavului să revină la control. Să facă controlul periodic prescris
de medic. Să ia medicamentele la orele indicate,conform rețetei prescrise de doctor,să aibe o
alimentație corespunzătoare la fel și hrana. Să se ferească de zonele predispose la current sau de
alte surse care îi pot afecta starea de sănătate. Să păstreze biletul de ieșire din spital și să îl
prezinte atunci când revine la control.

Profilaxia

Măsurile profilactice vor ține cont de factorii menționați la etiopatogeneză. În afara măsurilor
generale luate pentru evitarea rinitelor,laringitelor care sunt la fel de importante în profilaxia
bronșitelor,aici mai sunt importante unele măsuri în privința factorilor profesionali. Astfel , vor fi
de cea mai mare importanță măsurile de protecție în industriile în care lucrătorii inhalează
pulbere de carbine,siliciu dar și alte gaze toxice. Se va sfătui abandonarea fumatului,care,prin
acțiunea în timp poate conduce la bronșită cronică. Se vor depista factorii alergizanți și se vor lua
măsuri pentru combatere. Profilaxia se realizează prin învățarea organismului și creșterea
rezistenței biologice la agenții infecțioși, prin evitarea sau tratarea factorilor etiologici și
favorizanți menționați, iar în cazul instalării unui catar nazofaringian prin tratarea acestuia fiind
recomandate curele heliomarine pentru aerosoli naturali.

Intervenții pentru mobilizarea secrețiilor

Hidratarea corespunzătoare ținându-se cont de ingestie-excreție,anotimp,vârstă,fiinf eficace

pentru funcționarea sistemului mucociliar,la un pacient cu o hidratare adecvată, o tuse slabă
poate ușor disloca secrețiile. Se recomandă aproximativ 2000 ml lichide/zi. Umidificarea constă
în adăugarea vaporilor de apă la aerul inspirat, cu rolul de a păstra căile aeriene umede.

Nebulizarea

Constă în adaos de umiditate sau medicamente la aerul inspirat. Se realizează prin pulverizare
(folosind atomizorul) sau cu ajutorul aerosolilor egal un amestec de gaz cu medicament dispersat
în particule sferice de ordinal micronilor(antibiotic,antialgice,bronhodilatatoare,expectorante).

29
 30

Tapotament

Constă în lovirea peretelui toracelui,cu mâna,ritmic,pe toată suprafața timp de 1-2 minute.
Încheietura mâinii trebuie să fie relaxată iar cotul în flexie. Pacientul este rugat să respire lent și
adânc. Toracele pacientului trebuie să fie acoperit. Este contraindicat la pacienții cu osteoporoză
sau coaste fracturate și la cei cu probleme de coagulare.

Vibrația

Pacientul este rugat să inspire adânc pe gură și să expire lent pe nas. În timpul expirației se aplică
cu mâna pe peretele toracic o presiune ușoară și oscilatorie. După cinci expirații pacientul este
încurajat să tușească și să expectoreze. Este contraindicate la sugari și la copii mici.

Drenajul postural

Este un procedeu pozițional care permite eliminarea secrețiilor. Poziția pacientului se schimbă la
20-30 de minute: decubit ventral cu pernă sub abdomen,decubit ventral cu patul înclinat la
200,decubit dorsal,decubit lateral drept, decubit lateral stâng,poziția semișezând. La sfârșitul
fiecărei poziții pacientul este rugat să respire profund. Să renunțe la poziții care îi creează
pacientului discomfort sau dispnee. Este contraindicat la pacienții cu leziuni ale măduvei spinării
sau cu hipertensiune intracraniană.

Aspirația traheo-bronșică

Scop : prevenirea obstrucției căilor aeriene respiratorii prin stagnarea secrețiilor și prevenirea
pulmonară determinate tot de stagnarea secrețiilor.

Materiale necesare : dispozitiv de aspirație, sonde sterile,mănuși sterile, prosop,comprese sterile,

soluții sterile pentru umectarea sondei.

Intervenții :

- asigurarea intimității
- pregătirea psihică a pacientului –poziție semișezănd dacă nu este contraindicat
- asamblarea echipamentului de aspirație
- umectarea sondei ce urmează să fie introdusă prin canulă

30
 31

- introducerea sondei prin mișcări blânde prin orificiul canulei

- se repetă aspirarea după oxigenarea pacientului
- după terminarea procedurii se curăță canula de traheostomie.

31
 32

CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZURI

CAZUL NUMĂRUL 1.

1. DATE GENERALE DESPRE PACIENT

Inițialele pacientului: N. C.

Vârsta: 66 ani

Sex : Feminin

Starea civilă: Căsătorit

Număr copii: 3 copii

Religia: Ortodox

Profesia: Lucrător pe șantier

Ocupația: Pensionar

Condiții la locul de muncă: Praf, aer rece;

Mediul de locuit: Locuiește împreună cu soția și unul dintre copii, la casă

2. STIL DE VIAȚĂ

Obiceiuri: pasionat de fotbal

Alimentare: inadecvată bazată pe mese neregulate

De muncă: ușoară

De a se odihni și dormi: doarme aproximativ 7-8 ore/ noapte

Consum de alcool: Ocazional

Consum de tutun: Da, fumează in medie 4-5 țigări/zi

Consum de droguri: Nu

32
 33

3. ANTECEDENTE PATOLOGICE

Menarha : 14 ani

Alte operații: apendicectomie la 15 ani.

4. MOTIVUL INTERNĂRII :

Pacientul în vârstă de 66 de ani se prezintă la data de 03.ian.2019 la Camera de Gardă a

Spitalului Universitar de Urgență Elias, din București, acuzând următoarele probleme: tuse
sâcâitoare de aproximativ 5 zile, însoțită de expectorație mucoasă, senzație de arsură
retrosternală, nas înfundat . După examinare, pacientul este internat pe Secția de Pneumologie a
spitalului pentru mai multe investigații și administrarea tratamentului corespunzător.

5. DIAGOSTIC DE INTERNARE: BRONȘITA ACUTĂ

6. DATA INTERNĂRII: 03.ian.2019

7. DATA EXTERNĂRII: 06.ian.2019

8. PARAMETRII STĂRII DE SĂNĂTATE:

Tensiune arterială: 130/80 mmHg

Număr de respirații: 18 r/minut

Temperatura: 37,8 0 C

Puls: 72 b/minut

Greutate: 70 kg

9. INVESTIGAȚII PARACLINICE:

Radiografie pulmonară

Examen bacteriologic al sputei

Sumar de urină

33
 34

Examen de laborator : VSH, Hemoleucogramă, Biochimie, Grup Sanguin și Rh.

Electrocardiogramă

Spirometrie

10. PROBLEMELE PACIENTULUI

Alterarea respirației

Alterarea somnului

Alterarea stării generale

Alterarea comunicării

Alterarea eliminărilor

Alimentare insuficient calitativ și cantitativ

Risc de complicații.

11. NEVOILE AFECTATE

Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

Nevoia de a bea și a mânca

Nevoia de a elimina

Nevoia de a dormi și a se odihni

Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale

Nevoia de a menține tegumentele uscate și integre

Nevoia de a comunica

Nevoia de a învăța

Plan de îngrijire a pacientului cu bronșită acută începând cu data de 03.01.2019-06.01.2019

34
 35

Nevoia Diagnostic de Obiective Intervenții Intervenții Evaluare

afectată nursing autonome delegate
1.Nevoia -Alterarea -Ameliorarea -Asigur repaus Administrez În urma
de a funcției durerii la pat la indicatia îngrijirilor
respira și respiratorii -pacientul sa -Așez medicului acordate
a avea o manifestată prin aibă o pacientul în antialgice, pacientul
bună tuse cu respirație poziție comodă Nurofen respiră cu
circulație expectorații, corespunzătoar -Măsor 200 mg ușurință pe
durere e funcțiile vitale Administrez nas și căile
retrosternală, nas --să-și și vegetative oxigen prin respiratorii
înfundat, elibereze căile -Ofer masca de fiiind
intoleranță la respiratorii pacientului oxigen eliberate
efort fizic pentru o scuipătoare respirând
datorită bronșitei postură bună -ofer detalii intr-un ritm
despre nevoia respirator
afectată normal

2. Nevoia - alterarea nevoii - pacientul -întrerup -la indicația -în urma

de a bea și de a bea și a să-și recapete alimentația medicului îngrijirilor
a mânca mânca pofta de solidă care ar administrez acordate
manifestată prin mâncare putea îngreuna medicament pacientul se
jenă la deglutiție: - pacientul să alimentarea ția prescrisă alimentează
- inapetență înghită fără pacientului de acesta și se
datorită dificultate -alimentez Strepsils hidratează în
procesului pacientul cu 8,75 mg mod regulat
inflamator lichide călduțe și
-recomand dorespunzăto
pacientului r
mese regulate
în cantități
mici și
hrănitoare

3. Nevoia - alterarea nevoii -pacientul să - învăț Administrez În urma

de a de a elimina prezinte un pacientul să nu medicament îngrijirilor
elimina manifestată prin ritm de înghită sputa atia precrisă acordate
transpirații,tuse eliminare -să tușească de medic pacientului,
cu expectorații, normal cu gura închisă acesta
--secreții nazale -prevenirea -întrețin igiena elimină
datorită infecțiilor corporală și secrețiile fără
procesului nozocomiale schimb lenjeria probleme
infecțios și de pat ori de
anxietătii câte ori este
nevoie

35
 36

4.Nevoia -alterarea -pacientul să -asigur liniștea -administrez -pacientul are

de a somnului și a aibă 7-8 ore deși confortul Diazepam un orar bun
dormi și a odihnei odihnă termic 10 mg, doar de somn,
se odihni manifestată prin - pacientul să -aerisesc la indicația acesta
insomnii, se poate odihnii
încăperea medicului odihnindu-se
datorată tusei și corespunzător inaintea corespunzăto
a febrei și în ritm somnului r și în ritm
normal -planific normal
împreună cu
pacientul
metode de
relaxare pentru
a putea
adormii mai
rapid
5. Nevoia -febră moderată, - pacientul să -urmăresc cu Administrez Pacientul
de a datorită aibe atenție pacientului prezintă o
menține procesului temperatura temperatura antipiretice temperatură a
temperatu inflamator, corpului în corpului și o Paracetamol corpului în
ra manifestat prin limite normale notez în foaia 1 cp, la limte
corpului transpirații, frison de observație indicația normale
în limite și disconfort -asigur medicului T =37,80C
normale temperatura
încăperii în
limite normale
-Aplic
pacientului
comprese reci .
6.Nevoia -alterarea nevoii -Pacientul să -ajut pacientul În cazul Pacientul
de a de a menține aibă tegumente la întreținerea apariției prezintă
menține tegumentele uscate și corporală escarelo, cer tegumente
tegumente uscate și curate prevenirea -recomand părerea uscate și
le și datorită escarelor dușuri dese și medicului integre în
mucoasele transpirațiilor și călduțe urma
uscate și anxietății -lenjeria îngrijirilor
integre patului trebuie acordate
să fie curată
7.Nevoia -alterarea -pacientul să -permit În urma
de a counicării din comunice familiei să îi îngrijirilor
comunica cauza bolii și a normal și să fie alături acordate
posibelor înfecții depășească -îl acomodez pacientul a
- durata starea cu mediul revenit la
îndelungată de depresivă în cel spitalicesc tonalitatea
spitalizare face mai scurt timp -comunic cu normală a
pacientul să se posibil acesta, vocii;
introvetească ascultându-l

36
 37

CAZUL NUMĂRUL 2.

1. DATE GENERALE DESPRE PACIENT

Inițialele pacientului: F.R.

Vârsta: 45 ani

Sex : Feminin

Starea civilă: Căsătorită

Număr copii: 1 copil

Religia: Ortodox

Profesia: Agent de vânzări

Condiții la locul de muncă: Relativ bune

Mediul de locuit: Locuiește într-un apartament din Pitești ,împreună cu soțul și copilul său

2. STIL DE VIAȚĂ

Obiceiuri

Alimentare: inadecvată bazată pe mese neregulate, cu grăsimi și lipsită de legume și fructe

De muncă: ușoară

De a se odihni și dormi: doarme aproximativ 5-6 ore/ noapte

Consum de alcool: Nu

Consum de tutun: Da, fumează un pachet de țigări pe zi

Consum de droguri: Nu

37
 38

3. MOTIVUL INTERNĂRII :

Pacienta în vârstă de 45 ani se prezintă la Camera de Gardă a Spitalului Universitar de Urgență

în data de 10.feb.2019 cu următoarele simptome: durere la deglutiție, inapetență, febră, frison,
tuse productivă, insomnii și senzație de sufocare. În urma investigațiilor efectuate se ia decizia ca
acienta să fie internată pe secția de pneumologie, pentru administrarea tratamentului și
diminuarea simptomelor.

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: BRONȘITĂ ACUTĂ

4. DATA INTERNĂRII: 10.feb.2019

5. DATA EXTERNĂRII: 12.feb.2019

6. PARAMETRII STĂRII DE SĂNĂTATE:

Tensiune arterială: 12/75 mmHg

Număr de respirații: 20 r/minut

Temperatura: 370 C

Puls: 65 b/minut

Greutate: 87 kg

7. INVESTIGAȚII PARACLINICE:

Radiografie pulmonară

Examen bacteriologic al sputei

Examen de laborator : VSH,Hemoleucogramă,Biochimie,Grup Sanguin și Rh.

Electrocardiogramă

Spirometrie

8. PROBLEMELE PACIENTULUI

38
 39

Alterarea funcției respiratorii

Alterarea nevoii de a bea

Alterarea nevoii de a elimina

Imposibilitatea de a dormi

Febră moderată

Incapacitatea de a-și acorda îngrijiri igienice corporale

Alterarea stării generale

Risc de complicații.

9. NEVOILE AFECTATE

Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

Nevoia de a bea și a mânca

Nevoia de a dormi și a se odihni

Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale

Nevoia de a comunica

Nevoia de a învăța

39
 40

Plan de îngrijire a pacientului cu bronșită acută începând cu data de 10.feb.2017-12.feb.2017

Nevoia Diagnostic de Obiective Intervenții Intervenții Evaluare

afectată nursing autonome delegate
1.Nevoia de a -alterarea funcției Pacientua să -învăț pacientua Administrez -pacientua
respira și a respiratorii datorită prezinte o să expectoreze și la indicatia răspunde
avea o bună apariției obstrucției respirație să medicului bine la
circulație bronșice, bună și căile colecteze sputa în antialgice, tratamentul
manifestată respiratorii să fie recipient, Nurofen 200 astmatic și se
prin accese de în limite normale - administrez cure mg liniștește;
dispnee și tuse pentru sistemul cu aerosoli la Administrez -starea de
cu expectorație respirator nevoie. oxigen prin anexitate
mucopurulentă. -asigur aerisirea masca de se
salonului, oxigen amelioreaza
-asigur
poziția  semișezând
(ortopnee) care
favorizează o
respirație mai
bună.
-acord liniștesc
pacientul psihic în
vederea
îmbunătățirii stării
generale.

2. Nevoia de -alterarea nevoii de -pacienta să-și -întrerup La indicația În urma

a bea și a a bea și a mânca recapete pofta de alimentația solidă medicului îngrijirilor
mânca manifestată prin mâncare -alimentez administrez acordate
jenă la deglutiție, -pacienta să pacientul cu lichide medicamentaț pacienta se
inapetență înghită fără călduțe ia alimentează
dificultate -recomand și se
pacientului mese hidratează
regulate în cantități corespunzăto
mici și hrănitoare r

3.Nevoia de a -nevoia de a dormii -pacienta să aibă -învăț pacienta -administrez -pacienta are
dormi și a se și a se odihnii este un somn bun și tehnici de relaxare, medicamentat un somn
odihni alterată, corespunzător, în exerciții cu ia prescrisă lințtit ți
manifestată prin medie 7-8 beneficii de medic corespunzăto
insomnii, datorită h/noapte expiratorii înainte r
neliniștii alfării de somn
diagnosticului -pacienta să bea o
cana de lapte cald
pentru un somn
mai bun și linistit

40
 41

4. Nevoia de -febra este -pacienta să -urmăresc și notez Administrez -pacient are

a menține moderată, prezinte temperatura medicamentaț temperatura
temperatura maifestându-se temperature corpului în fișa de ia prescrisă corpului în
corpului în prin transpirații, corpului în observație de medic limite
limite frisoane, datorită limite normale -aplic pacientei normale
normale procesului comprese reci la T=370C
inflamator extremități

5. Nevoia de -nevoia de a -pacienta să -premit familiei să -pacienta are

a comunica comunica este comunice viziteze pacieta o stare bună,
alterată , datorită normal -încerc să o depășind
răgușelii. -să depățescă acomodez cu starea
-stare despresivă starea depresivă mediul spitalicesc depresivă, și
datorită mediului -îi comunic detalii comunică
spitalicesc și despre toate normal cu
eventualelor intervențiile făcute familia si
infecții cadrele
medicale

6.Nevoia de a -alterarea nevoii de Pacienta să -învăț pacienta Pacienta a

învăța a învăța primească cum să se protejeze acumulat
manifestată prin informații și să de alte afecțiuni toate
lipsa de cunoaștere prezinte interes respiratorii informațiile
datorită fată de -îi aduc la benefice
inaccesibilității la indicațiile date cunoștintă toate acesteia ți
informație și lipsei informațiile legate primite că le
totale a motivației de boală va pune în
practică

41
 42

CAZUL NUMĂRUL 3.

1. DATE GENERALE DESPRE PACIENT

Inițialele pacientului: L.C.

Vârsta: 29 ani

Sex : Masculin

Starea civilă: SINGUR

Număr copii: 1 copil urmat dintr-o aventură

Religia: Ortodox

Ocupația: Opătar

Mediul de locuit: Locuiește la casă împreună cu părinții lui în orașul București.Sector 5.

2. STIL DE VIAȚĂ

Obiceiuri

Alimentare: inadecvată

De muncă: ușoară

De a se odihni și dormi: doarme aproximativ 8-9 ore/ noapte

Consum de alcool: Da

Consum de tutun: Da

Consum de droguri: Nu

3. MOTIVUL INTERNĂRII :

Durere la deglutiție,tuse seacă, inapetență, febră, frison ,senzație de sufocare, disfonie, durere de
cap

42
 43

4. ISTORICUL BOLII

Pacientul s-a prezentat în urmă cu 4 zile la UPU al Spitalului Clinic de Urgență ELIAS, cu
următoarele simptome: durere toracică, febră, dispnee, cianoză, tuse,inapetențî, durere
profundă de cap, neliniște. După o examinare primară se constată o deformare a toracelui. În
urma investigațiilor pacientul este diagnosticat cu chist hidatic pulmonar.

DIAGNOSTIC MEDICAL: BRONȘITĂ ACUTĂ

5. PARAMETRII STĂRII DE SĂNĂTATE:

Tensiune arterială: 145/70 mmHg

Număr de respirații: 19 r/minut

Temperatura: 39,50 C

Puls: 87 b/minut

Greutate: 79 kg

6. DATA INTERNĂRII : 30.apr.2019

7. DATA EXTERNĂRII: 35.apr.2019

8. INVESTIGAȚII PARACLINICE:

Radiografie pulmonară

Examen bacteriologic al sputei

Examen de laborator : VSH,Hemoleucogramă,Biochimie,Grup Sanguin

Electrocardiogramă

Spirometrie

9. PROBLEMELE PACIENTULUI

Senzație de sufocare

Hipertermie

Inapetență

43
 44

Insomnia

Alterarea stării generale

Alterarea comunicării

Alterarea eliminărilor

Alimentare insuficient calitativ și cantitativ

Risc de complicații.

10. NEVOILE AFECTATE

Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

Nevoia de a menține temperature corpului în limite normale

Nevoia de a bea și a mânca

Nevoia de dormi și a se odihni

Nevoia de a comunica

Nevoia de a învăța

Nevoia de a evita pericolele

Nevoia de a elimina

Nevoia de a menține tegumentele uscate și integre

44
 45

Plan de îngrijire a bolnavului cu bronșită acută încapând cu data 20.apr.2019-25.apr.2019

Nevoia Diagnostic de nursing Obiective Intervenții Intervenții Evaluare

afectată autonome delegate
1.Nevoia Senzație de sufocare Pacientul -așez Administrez În urma
de a datorită bronșitei acute să respire pacientul într- medicament îngrijirilor
respira și manifestată prin corespunză o poziție care ația acordate
a avea o anxietate, tor și să să îi prescrisă de pacientul
bună Disconfort, stare aibă o favorizeze medic prezintă o
circulație generală degradată stare circulația(dec respirație
generală ubit dorsal corespunzăt
bună sau oare și o
semișezând) stare
-îi explic generală
pacientului corespunzăt
tehnici de oare
repirație
-îi creez un
climat
corespunzător
evitând
umezeala și
temperatura
scăzută
2.Nevoia -temperatură mare -pacientul -schimb La creșterea -pacientul
de a-și datorită procesului să-și lenjeria de temperaturii prezintă o
menține inflamator , păstreze pat a peste 370C temperatură
temperatu manifestându-se prin temperatur pacientului administrez a corpului
ra disconfort, tegumente a corpului -îi pun glucoză și normală în
corpului umede, roșeață în limite comprese reci ser urma
în limite normale pe extremități fiziologic îngrijirilor
normale -supraveghez împreună cu acordate
temperatura antipiretice,l
corpului și o a indicația
notez în foaia medicului
de observație
3.Nevoia -inapetență datorită -pacientul - recomand La indicația În urma
de a bea mediului spitalicesc să prezinte pacientului medicului îngrijirilor
și a manifestat prin poftă de mese dese și administrez acordate
mânca slăbiciune,tegumente mâncare și călduțe pacientului pacientul se
uscate datorită să se -recomand glucoză și hidratează și
deshidratării hidrateze pacientului să vitamine alimentează
în mod bea 2000 ml corespunzăt

45
 46

corespunză de lichide pe or
tor zi

4.Nevoia -pacientul suferă de -pacientl -ofer La indicația -în urma

de a isomnie, datorită să pacientului medicului îngrijirilor
dormi și a mediului spitalicesc beneficiez un mediu administrez acordate
se odihni manifestat prin stare de e de somn ferit de Diazapam pacientul
disconfort, somn corespunză zgomot și reușește să
întrerupt,agitație tor lumină doarmă 8
-respect orele ore pe
de somn noapte
5.Nevoia -comunicare ineficientă -pacientul -familiarizez În urma
de a la nivel afectiv datorită să pacientul cu îngrijirilor
comunica mediului spitalicesc și comunice mediul acordate
stării generale alterate eficient la spitalicesc pacientul
manifestat prin nivel - încurajez comunică
anxietate,introvertire,nel afectiv pacientul eficient cu
iniște, stare depresivă comunicand familia și
cu acesta cadrul
-explic și medical
familiei
importanța
comunicării
6.Nevoia -lipsa de informații -pacientul - explic În urma
de a datorită, inexitenței unei să importanța îngrijirilor
învăța surse de informații acumuleze acumulării de acordate
manifestată prin noi noi cunoștințe pacientul a
dezinteres cunoștințe -încurajez și acumulat
cu privire ajut pacientul cunoștințe
la boala sa la dobăndirea noi cu
noilor privire la
deprinderi boala sa
7.Nevoia -durere la deglutiție -pacientul -întrerup La indicația În urma
de a evita datorită procesului să poată alimentația medicului îngrijirilor,
pericolele inflamator manifestat înghiții solidă, administrez pacientul nu
prin stare de disconfort, fără recomand Algocalmin mai prezintă
agitație, facies crispat dificultate pacientului 1 fiolă i.v. durere la
gargară cu pentru deglutiție și
soluții durere disconfort
antiseptice
-recomand
pacientul cu
lichide calde

46
 47

CONCLUZII
În îngrijirea celor trei pacienți cu bronșită acută predominantele simptome au fost aproximativ
aceleași :durere toracică, febră, dispnee și tuse. La unul dintre pacienți tusea a fost la început
seacă , iritativă iar după administrarea expectorantelor,tusea a început să devină productivă,
învățând și ajutând în același timp bolnavul cu anumte exerciții de tuse pentru a putea sa
expectoreze și să-și elibereze căile aeriene.

I-am învățat să colecteze într-un recipient secrețiile eliminate pentru a nu fi sursă de infecție
nozocomială și pentru recoltarea sputei fiind necesară la examenul bacteriologic. Am asigurat
hidratarea cu administrarea de 2000 ml de lichide pe zi pentru fluidificarea secrețiilor și evitarea
deshidratării, si le am explicat impotanța consumului de lichide.

Toți pacienții au primit oxigen pe masca de oxigen, în timpul dispneei. După administrarea
medicamentației prescrise de medic și după intervențiile autonome acordate, simptomele
pacienșilor s-au ameliorat și starea generală a acestora a devenit bună. Nu au existat complicații
și toți pacienții au acceptat boala și tratamentul acesteia . La externare pacienții erau echilibrați
hidro-electrolitic și nutritiv, iar confortul psihic și fizic era restabilit, făcându-l pe pacient să-și
recapete încrederea de sine.

La ieșirea din spital,ei au primit recomandări medicale ca:

- Repaus la pat 1-2 ore/zi

- Evitarea eforturilor mari sau mijlocii
- Evitarea expunerii la frig, umezeală și curenți de aer reci
- Evitarea totală a fumatului
- Alimentație în aport caloric suficient și vitamine
- Consum de lichide ridicat
- Comunicarea eventualelor simptome adverse a medicamentației
- Efectuarea exercițiilor de respirație învățate în spital
- Revenirea la control
- Respectarea orelor de administrare a medicamentelor.

47
 48

BIBLIOGRAFIE

1. Corneliu Borundel- Manual de medicină internă pentru cadre medii – Editura

Medicală
2. Compendiu de anatomie și fiziologie ale omului – Editura Medicală
3. G.Bouvenot, B.Delvulder,L.Guillevin- Patologie medicală –Pneumologie
4. Anatomia și fiziologia omului – Dr. Roxana Maria Albu – Editura Corint
5. Manual de medicină internă pentru cadre superioare – Editura Medicală
6. Lucreția Titircă – Nursing- Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții
medicali- Editura Viața Medicală Românească
7. Lucreția Titircă – Urgențe Medico-chirurgicale- Editura Medicală
8. Tratat de medicină internă(volumul Aparatul Respirator)- Editura Medicală
9. Radu Cârmaciu, Caremen Sălăvăstru, Cristian Niță, Cezar Th. Niculescu-Anatomia și
Fiziologia Omului - Compendiu-Editura Corint

48