F.E.G.

“EDUCATION” - FILIALA OLTENIŢA

ŞCOALA POSTLICEALĂ
SPECIALIZAREA “ASISTENT MEDICAL
GENERALIST”

PROIECT DE ABSOLVIRE

Îndrumător, Candidat,
Asistent medical generalist, Neagu Alina
Vetreneanu Luciana

2020
 F.E.G. “EDUCATION” - FILIALA OLTENIŢA
ŞCOALA POSTLICEALĂ

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BRONȘITĂ ACUTĂ

2020
 ARGUMENT

Bronşita acută este o inflamare a bronhiilor însoţită de o secreţie exagerată de

mucus, care produce tuse şi expectoraţie de spută mucoasă sau mucopurulentă.

Factorii determinanţi ai bronşitei sunt:

 Factori iritanţi: tabagismul, alcoolul

 Poluanţi atmosferici: vapori din industria chimică
 Condiţii meteorologice: frig, umezeală
 Infecţii microbiene: streptococ, stafilococ
 Alergii la praf, polen

Simptomele bronşitei sunt: tuse, wheezing, subfebrilitate, dispnee, cianoză.

Investigaţii clinice şi paraclinice:

 Anamneza
 Examinare fizică
 Auscultaţie
 Radiografie
 Bronhografie
 Bronhoscopie
 Recoltare probe biologice
 Recoltare probe patologice

Diagnosticul se bazează pe datele de anamneză, evoluţie şi semnele clinice

obiective.Tusea şi expectoraţia care durează sunt cele mai sugestive pentru diagnostic.

Tratament:

 Renunţarea la fumat
 Eliminarea factorilor poluanţi din mediu
 Regim igieno-dietetic prin consum de lichide
 Simpaticomimetice – Salbutamol
 Anticolinergice – Atrovent
 Mucolitice - Bromhexin
 Expectorante – Sirop expectorant
 Antitusive - Tusin
  Antibiotic – când necesită – Ampicilină
 Oxigen
 Cură balneară – Govora, Slănic
 Climatoterapie – munte, mare

În această lucrare am conceput trei planuri de îngrijire individualizate şi adaptate

momentului bolii, în care asistentul medical are intervenţii delegate (administrare de
oxigen şi medicamente la indicaţia medicului) şi autonome care constau în: liniştirea
pacientului, monitorizarea funcţiilor vitale, asigurarea unui mediu ambiant şi de
securitate a pacientului, calmarea tusei, asigurarea unui regim alimentar adecvat,
pacientul să prezinte un somn calitativ şi cantitativ, să acumuleze cunoştinţe noi despre
boală. De asemenea asistentul medical va recolta probe biologice şi patologice.
 MOTIVAŢIE

Am ales ca temă Bronşita acută datorită faptului că în activitatea practică pe

care am desfăşurat-o în timpul stagiului clinic în cei trei ani am acordat îngrijiri mai
multor pacienţi care sufereau de această boală.

Voi fi întotdeauna aproape de cei aflaţi în suferinţă, cu sufletul şi cu toată

priceperea mea pentru a ajuta persoanele bolnave şi sănătoase să-şi menţină sau să-şi
recâştige sănătatea prin suplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singuri dacă ar fi
avut forta, voinţa sau cunoştinţele necesare.

.
 MOTTO:

Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă

sau sănătoasă să-şi menţină sau recâştige sănătatea, sau să-l asiste în ultimele sale
clipe prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut
voinţa sau cunoştinţele necesare.

Asistenta medicală trebuie să îndeplinească aceste funcţii astfel încât

pacientul să-şi recâştige independenta cât mai repede posibil.

Virginia Henderson
 CUPRINS

I. Noţiuni de anatomie şi fiziologie ale aparatului respirator ........................................pag. 8

II. Bronşita acută.............................................................................................................pag. 17

 Definiţie...............................................................................................................pag. 17
 Etiologie...............................................................................................................pag. 17
 Patologie..............................................................................................................pag. 23
 Semne clinice.......................................................................................................pag. 23
 Diagnostic............................................................................................................pag. 23
 Diagnostic diferenţial...........................................................................................pag. 23
 Evoluţie şi prognostic...........................................................................................pag. 24
 Complicaţii...........................................................................................................pag. 24
 Tratament.............................................................................................................pag. 25
 Profilaxie..............................................................................................................pag. 26

III. Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu bronşita acută........................pag. 29

 Condiţii de spitalizare..........................................................................................pag 29
 Supravegherea pacienţilor...................................................................................pag. 31
 Recoltări de produse biologice şi patologice.......................................................pag. 34
 Examene radiologice şi endoscopice...................................................................pag. 36

IV Îngrijiri specifice acordate pacientului cu bronşita acută

 Îngrijiri igienice....................................................................................................pag. 38
 Îngrijiri dietetice...................................................................................................pag. 39
 Administrarea medicamentelor............................................................................pag. 43

V.Cazuri...........................................................................................................................pag. 42

VI. Educaţie sanitară........................................................................................................pag. 63

 Concluzii..............................................................................................................pag. 64
 Bibliografie..........................................................................................................pag. 65
 CAPITOLUL I

NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE ALE APARATULUI RESPIRATOR

Aparatul respirator este alcatuit din două părţi distinctive:

 Căi respiratorii extrapulmonare

 Plămâni

Aparatul respirator reprezinta nevoia fiinţei umane de a capta oxigen din mediul înconjurător necesar
proceselor de oxidare în organism, şi de a elimina bioxid de carbon rezultat din arderile celulare.

Totalitatea organelor prin care organismul ia din mediul exterior oxigen şi elimină bioxid de carbon,
formează sistemul respirator. Acesta este alcătuit dintr-o porţiune superioară supraglotică, cu funcţii mixte (
miros, deglutiţie, respiraţie, fonaţie ) şi o porţiune inferioară subglotică a cărei funcţie este exclusiv
respiraţia.

CĂILE RESPIRATORII EXTRAPULMONARE

Căile respiratorii extrapulmonare sunt alcătuite din:

 Căi nazale
 Faringe
 Laringe
 Trahee
 Bronhii

După origine şi aşezare ele se pot grupa în:

 Căi respiratorii superioare ( reprezentzte de cavitatea nazală şi faringe )

 Căi respiratorii inferioare ( reprezentate de laringe, trahee şi bronhiile pulmonare )

8
 CĂILE NAZALE

Nasul este organul în care se găseşte prima parte a căilor respiratorii superioare şi totodată
segmentul periferic al anlizatorului olfactiv.

Aşezare: în centrul fetei, imediat sub frunte, având forma unei piramide triunghiulare, cu vârful
între sprâncene şi baza îndreptată în jos, unde se deschid orificiile nazale inferioare.

Nasul are rol de a proteja fosele nazale, la exterior fiind acoperit de tegument care se continuă şi
în vestibul. Sub el se găsesc muşchii.Scheletul nazal este cartilaginos fiind format din două oase nazale,
din cartilaje laterale şi accesorii care alcătuiesc pereţii laterali ai nasului.

Cartilajul septal situat în prelungirea glomerului separă cele două nări, el continuându-se cu
septul membranos.

Fosele nazale sunt perechi formate dintr-o porţiune externă numită vestibul nazal şi o porţiune
internă adăpostită în viscerocraniu numită fosa nazală propriuzisă.

Cele două porţiuni comunică între ele prin osatura piriformă.

Fosa nazală propriuzisă are forma unei încăperi cu patru pereţi osoşi.

FARINGELE
Faringele este segmentul unde se încrucişează calea digestivă cu calea respiratorie.Pe aici trece
aerul din fosele nazale în laringe şi trahee, şi invers.

Este calea respiratorie superioară, are formă tubulară care reprezintă o cale mixtă aerodigestivă.

LARINGELE
Laringele este primul segment al căilor respiratorii inferioare, el îndeplineşte pe lângă functiile
de respiraţie şi protecţie a căilor respiratorii inferioare şi pe cea de fonaţie. Din această cauză mai poartă
denumirea de organ vocal fonator.

Aşezare:pe linia mediană şi anterioară a gâtului, deasupra traheii, sub osul hioid şi înaintea
esofagului.

Configuraţia externă:are forma unui trunchi de piramidă triunghiulară, căruia îi deosebim două
feţe anterioare, o faţă posterioară, o extremitate superioară ( baza ) şi una inferioară ( vârful ). Vârful
9
este în jos în continuare cu traheea. Cavitatea laringiană este căptuşită cu o mucoasă de tip respirator, ea
reprezentând două perechi de cute ventriculare, orizontale, apropiate anterior şi depărtate posterior
numite plici.

Scheletul laringelui conţine şase perechi de cartilaje:

 Epiglota
 Cartilajul tiroid
 Cartilajul elicoid legat prin membrane ligamentoase
 Trei cartilaje pereche aritenoide, corniculare, cuneiforme

TRAHEEA
În partea inferioară laringele se continuă cu un tub fibrocartilaginos, lung de 11 – 13 cm şi larg
de circa 2 cm numit trahee.

Aşezare: traheea începe de la nivelul vertebrelor T4 şi T5 fiind aşezată înapoia marilor vase
sanguine.Este formata dintr-un schelet fibrocartilaginos alcătuit din 18 – 20 de semiinele cartilaginoase
( formă de potcoavă ) primul fiind legat de cartilajul cricoid prin ligamentul cricotraheal. Membrana
traheii permite dilatarea esofagului la trecerea bolului alimentar, prin contractarea muşchilor, traheea se
îngustează.

BRONHIILE
Bronhiile sunt două conducte fibrocartilaginoase, rezultate din bifurcarea traheii. Bronhiile
principale ajung în hilul pulmonar prin care pătrund în plămân formând arborele bronşic.După
pătrunderea bronhiilor principale prin hil în plămâni se ramifică în bronhii lobare, care la rândul lor se
ramifică în bronhii segmentare.

Bronhiile lobare şi cele segmentare au o structură asemănătoare cu cea a bronhiilor principale, cu

deosebirea că inelele fibrocartilaginoase sunt separate.

PLĂMÂNII
Plămânii sunt organele de schimb ale aparatului respirator.

Sunt doi plămâni, unul drept şi unul stâng. Plămânul drept este cel mai mare şi are o greutate de
700 grame, iar plămânul stâng este mai mic şi are o greutate de 600 grame, în general cei doi plămâni
au circa 1300 grame.
10
 Aşezare:plămânii sunt aşezati în cavitatea toracică, având fiecare cavitate pleurală proprie şi
ocupă întreaga cavitate toracică, cu excepţia părti mijlocii numită mediastin,în care se găsesc:

 Inima şi vasele de sânge mari de la baza ei

 Traheea
 Esofag
 Aorta
 Nervi vagi
 Nervi frenici
 Canalul toracic
 Ganglionii limfatici
 Timusul

În jos plămânii se întind la diafragmă, în sus depăşesc prima pereche de coaste, iar spre planul
median se află de o parte şi de alta a mediastinului.

Culoarea planului este roşiatică la copii, alb cenuşiu cu zone negre la adulţi, datorită depunerii în
spaţiile perilobulare a particulelor de fum, praf, ce se găsesc în aerul atmosferic.

Unui plămân i se descriu:

 Un vârf
 O bază
 Trei feţe
 Trei muşchi

Vârful plămânului se găseşte la limita superioară a cutiei toracice, depăşind cu 5 cm coasta unu
şi cu 2,5 cm clavicula.

Vascularizaţia plămânilor
Plămânul are o dublă vascularizaţie:

 Funcţională
 Nutritivă

Vascularizaţia funcţională realizează schimburile şi gazoase şi este reprezentată trunchiul pulmonar

şi venele pulmonare care alcătuiesc mica circulaţie.Trunchil pulmonar începe în ventriculul drept şi se
împarte în artera pulmonarăsngă şi dreaptă ,cara pătrund în plămân prin hilul pulmonar.

Vascularizatia nutritivă face parte din marea circulatie şi este reprezentată de arterele şi venele
bronhice. Arterele bronşice provin din artera toracală .iar venele bronşice se deschid în sistem”azigos “

11
 Inervaţia plămânului
Plămânul este inervat de o reţea nervoasă vegetativă simpatică şi parasimpatică provenită de la două
plexuri mixte:

 Plexul pulmonar anterior

 Plexul pulmonar posterior

Aceste plexuri sunt fprmate diu fibre provenite de la nervul vag ( x ) de la ganglionii simpatici
toracali 2-5 şi de la nervii cardiaci. Ele inervează musculatira şi glandele secretorii ale bronhiilor li
vaselor sanguine ajungând pâna la alveole. Toate aceste fibre inervază ţi pleura.

Respiraţia
Aportul necesar proceselor vitala ale organismului asigurate prin respiraţie cuprind patru etape:

1. Etapa pulmonară este perioada prin care aerul pătrunde prin căila aeriene respiratorii ajungând până
la plămân şi se distribuie până în alveolele pulmonare.
2. Etapa sanguină este schimbul de gaze dintre aerul alveolar şi sângele din capilarele circulaţiei mici,
O2 din aerul păstrat este predat sângelui, acesta debarasâdu-se în acelaşi timp de CO2 şi H2O.
3. Etapa circulatorieeste reprezentată de transportul de O2 pâna in ţesut şi a CO2 de la ţesut la alveolele
pulmonare pentru eliminare.
4. Etapa tisulară este reprezentată de schimbul de gaze dintre sânge şi tesutcu ajutorul unui sistem
enzimatic complex in urma căruia O2 este cedat ţesuturilorin vederea asigurării procesului de ardere
a CO2, este înapoiat in sângecu scopul de a fi eliminat prin plămân.Frecventa normală a respiraţiei
este de 16 – 20 bătăi / minut, dar poate prezenta uşoare variaţii în funcţie de vârstă şi sex.

Tipul respiraţiei
Prin dilatarea cutiei toracice se urmăresc toate diametrele ei. La femei dilatarea cutiei
toracicepriveşte mai mult diametrul antero – posterior realizat prin ridicare şi proiectare înaintea
sternului. La bărbaţi se bilată mai mult diametrul transversal, iar la copii şi bătrâni cel vertical prin
contractarea diafragmului.Asfel deosebim:

Asfel deosebim:

 La femei respiraţie de tip costal

 La bărbaţi respiraţie de tip costal inferior

12
  La bătrâni şi copii respiratie de tip abdominal

În unele manifestări patologice tipul de respiraţie se poate modifica.

Ritmul respiraţiei
În stare normală mişcările respiratorii au un ritm regulat, inspiratiile şi expiraţiile succesându-se
la intervale constante, ritmul respiraţiei poate fi modificat prin atingerea centrilor nervoşi.

Dispneea reprezintădiferite modificări ale respiraţiei, nu apare izolat, se îmbină între ele
manifestându-se sub forma dispneei. După frecventă, amplitudinea şi ritmicitatea respiraţiei deosebim:

 Dispnee cu accelerarea ritmului respiraţiei, tahipnee şi polipnee.

 Dispnee cu rărirea ritmului respiraţiei, bradipnee.
 Dispnee inspiratorie sau bradipnee inspiratorie.
 Dispnee expiratorie sau bradipnee expiratorie.
 Dispnee cu perturbarea ritmică şi periodică a respiraţiei.
 Dispnee Cheyn-Stokes.
 Dispnee Kussmaul.
 Dispnee Baichat.
 Dispnee Biot.
 Dispnee dezordonată.
 Dspnee de efort.
 Dispnee de decubit.
 Dispnee de repaus.

Tusea este un act reflex sau voluntar care are drept rezultat expulzia violentă a aerului şi în unele
cazuri a corpilor străini din căile respiratorii. Ca mecanism general actul tusei cuprindeo faza
inspiratorie în care aerul intră în plămâni, o fază de compresiune prin închiderea glotei şi o fază de
bruscă expulzie a aerului prin contracţiile muşchilor abdominali, ridicarea violentă a diafragmului şi
forţată a glotei, în cursul celui de-al doilea timp odată cu coloana de aer sunt proiectate în afară şi
expectorate mucozităţile sau corpii străini.

Tusea poate fi uscată, fără expectoraţie în pleurile din faza iniţială a bronşitei acute sau a
tuberculozei pulmonare.

Tusea umedă urmată de expectoraţie reprezentândsemnul unui proces bronşic sau parenchimatos
pulmonar şi o întâlnim in bronşite acute şi cronice, supuraţii bronşice şi pulmonare.

Tusea seacă este vătămătoare deoarece poate răspândi infecţii, poate epuiza cordul si tulbura somnul,
de aceea trebuie combătută imediat.

13
 Tusea chintoasă care se intâlneşte în tusea convulsivă se caracterizează prin mai multe expectoraţii
puternice şi zgomotoase urmată de o inspiraţie forţată numită repriză.

Tusea bitonală în doua tonuri trădează o paralizie a nervului recurent stâng.

Tusea lătrătoare, zgomotoasă apare în adenopatii traheobronşice şi în tumori mediastinale.

Tusea surdă, răguşită, voalată survine în afecţiuni faringiene.

După etiologie tusea poate fi:

 Faringiană ( faringită acută şi cronică )

 Laringiană ( laringită. Tumori benigne )
 Bronşică ( bronşite, cancer bronşic )
 Pulmonară
 Pleurală
 Mediastinală ( se înţelege eliminarea sputei din căile respiratorii )

Sputa reprezintă totalitatea substanţelor ce se expulzează din căile respiratorii prin tuse.

Expectoraţia are o mare importanţă pentru stabilirea multor diagnostice. Sputa se colectează timp
de 24 h. Pentru a determina modul de stratificare a sputei, asistenta va lăsa sputa 24 h în
borcan.Cantitatea este variabilă, depinde de intensitatea şi întinderea proceselor patologice de la nivelul
căilor respiratorii.

Fiziologia respiraţiei
Respiraţia face parte din funcţiile vegetative şi de nutriţie. Se compune din două etape:

 Procesul de respiraţie externă sau pulmonară prin care se fac schimburile de O2 şi CO2 la nivel
pulmonar.
 Procesul de respiratie internă sau celulară, prin care se face schimbul de gaze la nivel celular.
Procesul de respiraţie este continuu. Oprirea acestuia duce în scurt timp la moartea celulară deoarece
organismul nu dispune de rezerve de O2, iar acumularea de CO2 este toxică pentru celule.

Ventilatia pulmonară
Aerul este introdus în plămâni prin procesul de ventilaţie pulmonară care menţine constantă
compoziţia aerului alveolar.

Schimbul alveolar de gaze

Aerul atmosferic ajuns în plămâni prin ventilaţia pulmonară este condus în alveole unde are loc
schimbul de gaze între aerul alveolar şi sânge, la nivelul membranei alveolo-capilare, prin difuziune în

14
funcţie de presiunea parţială a gazelor respiratorii şi CO2 de o parte şi de alta a membranei alveolo-
capilare.

Ventilaţia pulmonară normală sau normoventilaţia se realizează la concentraţiile alveolare de

CO2 de 5 – 6 % , O2 de 14 % menţinute la frecvenţa respiraţiei normale de repaus ( 12 – 20 minute ) .
Schimbul de gaze între aerul alveolar şi sângele venos se face datorită diferenţei de presiune parţială a
gazelor de o parte şi de alta a membrane alveolo – capilare. Schimbul de gaze se face cu o viteză foarte
mare.

15
16
 CAPITOLUL II

BRONŞITA ACUTA
Definiţie:

Este o boală care începe prin inflamarea bronhiilor şi continuă cu afectarea treptată a acestora, iar
după o vreme însuşi a ţesutului pulmonar.

Bronşita poartă denumirea caracteristică de ,, boală a căilor aeriene mici “ fundamentată

anatomic şi fiziologic, sau permanentă determinată de o secretie bronşică independent de o afecţiune
pulmonară localizată sau specifică. Se mai caracterizează prin puseuri bronşice care durează mai mulţi
ani, având o frecvenţă periodică de 2 – 3 luni pe an.

Evoluţia acesteia poate determina apariţia de :

 Insuficienţă
 Cord pulmonar cronic
 Aspecte generale

Bronşita aparent este o boală banală şi pacientul o tratează în cele mai dese cazuri cu indiferenţă.
Netratată la timp, boala evoluează micşorând posibilităţile terapeutice. Terapia va putea cel mult să
oprească evoluţia bolii , dar nu va mai putea îndepărta modificările instalate. Din cauza evoluţiei
suportate de pacient în prima parte, bronşita are o frecvenţă destul de mare în rândul populaţiei ( se
citează în lectura de specialitate 40 cazuri la 100 locuitori ).

Morbiditatea prin bronşită variază de la o ţară la alta în raport cu factorii naturali ( climă , relief
) şi cei sociali ( asistenţă sanitară , condiţii de trai , hrană , căldură , îmbrăcăminte nivel intelectual,
aglomeraţie urbană ).Se evidenţiază că sexul masculin are o preponderenţă netă asupra celui feminin ( 6
: 4 ) , o preponderenţă evidentă având şi mediul urban şi cel rural.

Este de reţinut că aproximativ 75% dintre pacienţii cu bronşită sunt trecuţi de 40 ani , fiind
boala vârstei adulte.

Etiologia bolii
În cunoaşterea bronşitei este foarte important explorarea diferenţiată a factorilor etiologici , atât
din punct de vedere al formelor de existenţă, precum şi al locului pe care îl ocupă în determinarea bolii ,
favorizarea evoluţiei , respectiv complicarea ei . În general în etiologia acestei bolii este greu de separat
cauzele care o generează de cele care o complică , adeseori acestea dând situaţii complexe care se vor
elucida numai în urma unui studiu atent în care colaborarea pacientului este foarte importantă.

17
Schema de grupare a factorilor etiologici în bronşita

A 1. Factori Endogeni

 Leziuni anatomice
 Infecţii supurative
 Căile aeriene superioare
 Unele pneumopatii ( sechele )
 Pulmonar tuberculoase
 Bronsiectazii pulmonare
 Inflamaţii cronice grefate pe modificări anatomice ( vegetaţii adenoide , deviaţii de sept ,
hipertrofii amigdaliene )

A 2.
 Alergie de tip atipic
 Particularităti constituţionale
 Tipul de secreţie
 Mucoviscidoză
 Vibraţia cililor
 Fermenţi bronşici
 Liozimie

A 3.
 Sensibilitate la frig

B 1. Factorii exogeni

 Neprofesională
 Poluare atmosferică
 Conditţii de climă
 Profesională
18
  Inhalarea de vapori şi gaze nocive
 Inspirarea de pilberi minerale şi vegetale
 Inspirarea de produse animale ( peri , lână , piei )

B 2.

 Neprofesională
 Infecţie bacteriană
 Infectie virală
 Profesională
 Micoze
 Parazitoze
 Viroze

B 3.

 Pneumoalergia
 Peri , fum , parfum
 Praf , polen
 Endoalergia
 Bacterii

Schema explicaţiei
A Factorii etiologici endogeni – în această grupă sunt cuprinse elementele şi cauzele bolii care ţin de
constitiţia individului . Aceşti factori se pot grupa în :

A 1. Factori locali – grupa constituită din acele elemente particulare ale organismului individului , care ,
devin locuri favorizante pentru patrunderea bolii in organism astfel :

 Leziunile trofice ale mucoasei bronşice

 Leziunile anatomoce sau infecţii supurative ale căilor respiratorii superioare
 Grefe de infecţii cronice de hipertrofii amigdaliene , pe vegetaţii adenoide , pe deviaţii de sept
 Infectii post infecţioase pulmonare

A 2. Factori generali – în această categorie se inserează acele cauze derivând din :
 Elementul constituţional diferit de la individ la individ privit ca mediu favorizant pentru apariţia
bronşitei .

19
  În rândul factorilor endogeni în afara celor mai putin descrişi se incriminează mucoviscidoza
care determină o tulburare a mucusului bronşic şi îngreunând eliminare lui , creează condiţii
interne pentru apariţia pe un fond infecţios al bolii.
 Elementul atipic caracteristic individual , constituită ca teren alergic
 Constituţia particulară bronşică , caracteristică individuală de un tip în care puterea de
autoaparare a organismului şi autoepurare a aerului sunt reduse , incapabile de a rezista
agresiunii mediului normal.
 Deficit de litripsină
 Gamaglobulinele
 Sensibilitatea la frig

Mai poate fi citat în cazul bătrâneţii când apariţia bolii poate fi determinată de apariţia tulburărilor
trofice ale mucoasei bronşice , respectiv scăderea rezistenţei. Tot aici se înscrie sensibilitatea la frig care
ca particularitate individuală poate fi o cauză predispozantă.

B. Factorii etiologici pot fi împarţiţi în:

B 1. Iritaţia bronşică – ca factor venit din afară , determinând iritaţia căilor respiratorii; pentru o mai
uşoară urmărire se poate divide în două grupe :

a . Neprofesională – produse de cauze nespecifice , cauze cu care individul vine în contact

individual şi se pot evita sau diminua prin capacitatea acestuia de a le recunoaşte , selecţiona şi ocoli . Se
pot enumera :

 Fumul de tutun dă 70 % - 80 % din îmbolnăviri

 Poluarea atmosferei rezultată din prezenta unor produşi industriali toxici, eliberaţi în
atmosferă de fabrici , mijloace de transport , explorări miniere , combinate industriale
 Condiţii meteorologice , respectiv temperatura scăzută , umezeala atmosferică crescută.

Aceste cauze sunt nefaste când se asociază între ele, cât şi cu alte categorii paralele .

B . Profesională – această categorie este constituită din condiţiile existente într-un anumit loc de
muncă , reprezentând un individ în contact zilnic a aceleiaşi substante toxice de-a lungul unor
perioade de viaţă , cele mai dese cazuri sunt celerezultate din inhalarea de acid clorhidric ,
amoniac , pulberi , spray , vapori de gaze. În rândul muncitorilor agricoli se constată că praful de
câmpie se constituie ca unul din factorii iritanţi.

Factorii profesionali pierd din capacitatea lor de favorizare a instalării bolii dacă acţionează pe
fondul unor condiţii sociale bune ( nivel de trai ridicat ) , asistenţă socială profilactică , locuinţe
sănătoase şi condişii de climă sănătoase prin măsuri antipoluante eficiente , la nivelul în care produce
intoxicarea mediului.

20
B2. Infecţia bronşică este de regulă nelipsită în această afecţiune . Ea poate fi subâmpărţită in doua
grupe :

a. Neprofesională – este o categorie în care se înscriu cel mai des următorii germeni patogeni :
- Diplococus pneumoniae
- Streptococul
- Stofilococul

Precum şi următorii viruşi :

- Adenovirusurile
- Microvirusurile

a. Profesională – printre infecţiile profesionale se citează diverse micoze şi parazitoze

( lambrioză , anchilostomioză ) şi chiar tuberculoza ( formă bovină ) şi unele infecţii virotice.

B3. Alergia este unul din factorii etiologici importanţi ai bronşitei cronice , factor care are însă o
distribuţie greu de depistat în contextul semiologic al bolii.

Dintre manifestările frecvente ale alergiei se pot cita :

 Sensibilitatea unor bolnavi la pneumoalergene ( praf de c\mp , polen fum neindustrial ) .

 Slaba rezistenţă a unor substanţe endoalergene ( bacterii ) .

Forme clinice

Clinic bronşita este privită în raport cu studiul de dezvoltare al bolii , astfel vor apărea două stadii
distincte :

 Bronşita bronhiilor mari ( bronşita simplă )

 Bronşita bronhiilor mici ( bronhobronşiolita )

a. În bronşita bronhiilor mari , este etapa în care boala se instalează direct , cu acuze sărace şi
neclare , pacientul prezentându-se arare ori la medic. Primele simptome ale bolii sunt :
- Tusea care-l determină pe pacient să meargă la medic, mai ales dacă este însoţită de
expectoraţie.
- Hemoptizia apare rar având un aspect particular, sub forma sputelor seromucoase , striate cu
sânge , alarmându-l pe pacient
- Dispneea care apare de obicei lipseşte în bronşita simplă , poate apărea după un efect de tuse .

Semne subiective sunt foarte reduse , inspecţia , palparea , percuţia neinterceptând nimic ,
auscultarea poate sesiza o respiraţie uşor înăsprită. Examenele cardiologice ies negative. Explorările

21
funcţionale nu pot evidenţia reducerile volumetrice deoarece pacientul are reduceri fireşti din cauza
virozei.

b. În bronşita a bronhiilor mici caracteristică este apariţia leziunilor bronşiolare şi de obicei în

timp cu modificări parenchimatoase.Simptomele prinderii bronhiilor mici sunt :

 Dispneea – cel mai clar simptom , apare la început , la eforturi mari dar şi la cele mici.

Puseele inflamatorii încep a fi din ce în ce mai frecvente ţinând pasul cu schimbările de

temperatură atmosferică.

Semne obiective – apar semne de hipersonoritate şi murmur vezicular diminuat , în prelungirea

expiraţiei.

Examenul bronhografic evidenţiază patru tipuri de modificări ale bronhiilor mici :

1. Absenta injectării colateralelor

2. Aspectul bronşiolar filiform
3. Reacţie parenchimatoasă
4. Mici dilataţii cilindrice

Examenul bronhoscopic descoperă leziuni şi permite biopsia mucoasei bronşice şi examenul

histologic al acestuia. În afara acestor două stadia ale bolii mai pot apărea două forme de bronşită .

Forme clinice

a. Bronşita supurată – care poate devia din primul stadiu cât şi din bronşita cronică ca fiind un episod
tranzitoriu de adetizare a bronşitei cronice , în urma unor agresiuni microbiene.
b. Bronşita asmatiformă – care este o formă caracterizată printr-un element clinic particular ,
dominant , iar criza de dispnee expiratoare este asemănătoare celei din astmul bronşic.

Anatomia patologică

Arată fie atrofie , fie hipertrofie a mucoasei bronşice cu edem şi hipersecreţie. Cu timpul apare
rigiditatea arborelui bronşic , cu deformări , care favorizează retenţia continuă a secreţiilor.

Diagnostic

Se bazează în mod esenţial pe datele de anamneză , pe evoluţie şi pe semnele clinice obiective.

Tusea şi expectoraţia care durează de multă vreme , cu recaderi şi ameliorări sunt foarte sugestive pentru
diagnostic. Datele clinice obiective sărace , sunt eficiente pentru completarea diagnosticului pozitiv şi
pentru cel diferenţial .

22
Diagnosticul diferenţial

Trebuie făcut cu bronşita cronică bacilară şi sifilitică , care sunt foarte rare cu manifestări
bronşice care însoţesc tumorile bronhopulmonare , cu astmul bronşic , cu emfizemul pulmonar ,
pneumoniazele şi bronşiectaziile. Diagnosticul diferenţial cu bronşita bacilară se face pe baza datelor
clinice , radiologice şi pe examenul sputei, potrivită pentru bacilui Koch este cel mai valoros semn
diferenţial pentru diagnostic.

Diagnosticul diferenţial al manifestărilor bronşice din cadrul tumorilor bronhopulmonare se face

pe baza examenului de spută, care arată prezenţa celulelor atipice colorate Papanicolau , precum şi prin
examen bronhoscopic. Examenul radiologic este mai puţin util.

Diagnosticul diferenţial al astmului bronşic este mai dificil uneori el se bazează pe recunoaşterea
în anamneză a unor manifestări de hipersensibilitste care însoţesc astmul bronşic. Declanşarea crizelor
de astm bronşic cu problemele lor şi cu bradipneea caracteristică ajută mult la acest diagnostic.

Astmul atipic ridică unele probleme de diagnostic diferenţial cu bronşita cronică cu componenţă
obstructivă şi cu emfizemul în stadii mai avansate ale bolii. Astmul apare de obicei la vârste mai tinere ,
în timp ce bronşita cronică este legată de grupele de vârstă mai înaintate. Această situatie nu este
intotdeauna valabilă .
Diagnosticul diferenţial cu pneumomicozele se face pe baza anamnezei care marchează
expectoraţia profesională pe baza semnelor clinice şi mai ales a semnelor radiologice caracteristice .
Diagnosticul diferenţial cu bronhostazie se face pe baza datelor clinice , pe aspectul expectoraţiei şi pe
baza examenului bronhografic .

Evoluţia şi complicaţii

Mersul bolii depinde de mai mulţi factori şi in primul rând de posibilitatea de a-i influenţa pe cei
doi factori etiologici .
De pildă întreruperea fumatului la timp are un efect salvator chiar şi în cazurile in care există o
predispoziţie genetică la boală , indepărtarea factorilor nocivi din mediu sau scoaterea pacientului din
mediul poluat , prevenirea şi tratamentul infecţiei .
Boala are de obicei o evoluţie mai lungă , dar se cunosc şi cazuri cu evoluţie rapidă care nu pot fi
influenţate in nici un fel . Ea este reversibilă spre emfizem şi decompensare cardiacă , apariţia
hipercapniei , a insuficienţei respiratorii şi moartea , gravitatea evoluţiei este profesională cu întinderea
leziunilor.
Manifestările digestive constau în pirozis , dureri în epigastru , uneori ritmate ale alimentaţiei ,
câteodata un ulcer gastric sau duodenal legat de hipersecreţia acidă ce se datorează cantităţii mari de
acid carbonic din plasmă .
23
 Manifestările cardiace constau în dureri precordiale şi semne de decompensare cardiacă , dreaptă
sau globală , ventriculul stâng este afectat precoce , mai întâi datorită hipoxiei , apoi prin faptul că preia
o parte din munca ventricului drept după deschiderea antero-venoasă şi accentuarea circulaţiei bronşice .
Complicaţiile nervoase constau în cefalee , care apar precoce în evoluţia bolii şi este explicată
prin hipoxie şi hipercapnie , uneori insomnie , cel mai adesea somnolenţă .
Complicaţiile locale - bronşita supurată , bronşectazia segmentară , emfizemul obstructiv .
Bronşita supurată este adesea consecinţa tratamentului incorect cu antibiotice .

Prognosticul

Este favorabil în stadiile iniţiale şi rezervat în stadiile mai înalte . El depinde de întinderea
leziunilor , de existenţa complicaţiilor precum şi de factori genetici sau de mediu . La un moment dat
nici un fel de măsură terapeutică nu mai este capabilă să redreseze starea pacientului , mai ales că
hipoxia , hipercapnia şi complicaţiile cardiace sunt mari .

Tratamentul

Va imbrăca două ipostaze :

- Preventiv ( profilactic )
- Curativ

Măsurile profilactice fac obiectul organizaţiei sanitare teritoriale şi de întreprindere şi anume :

- Trebuie să aibă in vedere anumite zone , puncte de lucru prin periculozitatea lor pulmonara .

-Trebuie să facă analize şi anamneze la persoanele încadrate în activitatea respectivă , măsuri de

protecţie a muncii în fabrici , uzine , întreprinderi .

-Trebuie să întreprindă o largă mobilizare de educaţie sanitară copiilor din şcoli , şi de călire
sistematică prin sport .

-Lupta împotriva fumatului se înscrie într-o intensă reţea profilactica .

24
 Tratamentul curativ – concret , potrivit stadiului bolii . Prin tratarea bronşitei se va urmari :

-Stoparea evoluţiei bolii

-Ameliorarea modificărilor fiziopatologice
-Inlăturarea factorilor etiologici sau măcar minimalizarea influenţei lor
-Combaterea complicatiilor prin apariţia altor factori neprevăzuţi ( infecţii , viroze)
-Aplicarea măsurilor terapeutice special potrivite

Se înţelege că tratamentul va fi diferenţiat în raport cu stadiul şi forma bolii . În schema

următoare am descris mijloacele terapeutice utilizate de la caz la caz

A ) Pentru dezobstrucţie

-Antiinfecţioase
-Soluţii bronhodilatatoare
-Substanţe mucolitice
-Fluidizante şi expectorante

B ) Pentru ameliorarea schimbului gazos şi restabilirea hemostazei sanguine

-Oxigenoterapie
-Stimulente pentru respiraţie
-Substanţă corectoare pentru hipercapnie şi acidoza
-Consolidarea dezobstrucţiei şi ameliorarea schimbului gazos
-Gimnastica respiratorie

Profilaxia infecţiilor virale şi bacteriene este o măsură utilă , ea se realizează prin :

-Vaccinarea anuală antigripală

-Vaccinarea antigripală din timpul epidemiilor sau tratamentul profilactic antiviral
-Tratamentul focarelor de infecţie de la nivelul gurii şi al căilor respirtorii extratoracice

Amigdalectomia este necesară numai dacă focarul amigdalian este supurat sau infecţia nu poate
fi controlată cu antibiotice .
Tratamentul antiinfecţios – se face prin folosirea antibioticelor şi sulfamidelor , in funcţie de caz
. Este terapeutica principală care duce la reducerea inflamaţiei şi a hipersecreţiei înlăturând factorul
principal (infecţia) .
Tratamentul se face cu antibiotice active pe germeni găsiţi mai frecvent în suprainfecţii
bacteriene .
25
-Ampicilină 2 – 4 g/zi per os
-Amoxacilină (amoxypen) 0.75 – lg/zi de trei ori pe zi
-Prampicilină (maxifen) 0.7 g de patru ori pe zi
-Tetraciclină 2 – 4 g/zi
-Biseptol două capsule la 12 ore sau sulfametin

În infecţiile cu manifestări clinice severe , se impun doze mai mari .

Tratamentul trebuie inceput odată cu primele semne de infecţie acută respiratorie , de căi aeriene
superioare deoarece numai un tratament precoce scurteaza durata puseului bronşic acut . Administrarea
antibioticului dureaza 7 – 10 zile .
Tratamentul cu substanţă bronhodilatatoare – substanţă care pe lângă efectul bronhodilatator poate da
reacţii negative care trebuiesc alese in raport cu capacitatea pacientului de a suporta .

a. Tratamentul utilizează trei categorii de medicamente :

- Simpaticomimetice – Salbutomol ( Ventolin ) se administrează în inhalaţii 0.1 mg/puf la 4 – 6 h , sau

tablete de 2mg X-3 – 4 ori/zi
- Fenoterolul ( Berotec ) se aplică inhalator 0.2 mg/puf X 3 – 4 ori /zi
- Metapraterenul Terbutalina , Izotharina , pot fi folosite pe cale inhalatorie , 4 – 6 administrări/zi

b. Medicaţia anticolinergică , prin efectul său bronhodilatator şi de reducere a secreţiei mucoase ,

se preferă bromura de ipratropium ( Atrovent ) cu efecte secundare minime . Doza este de 8,18 mg/puf
, două pufuri X 4 ori/zi .

c. Devivaţii de teofilină – se administreată de obicei cu anticolinergice sub forma intravenos si

per os .
Preparatul intravenos ( Miofilin – 0.240 g/fiolă ) , se prescrie la pacient cu sindrom obstructiv
sever . Doza de incărcare este de 5 – 6 mg/ Kilo-corp . Se administrează intravenos lent in 15 – 30 de
minute .
Per os se pot administra preparate cu resorbţie rapidă ( Miofilin , Eufilin ) sau lentă (Teofilină
retard ) în doze zilnice iniţial de maxim 300 – 400 mg/zi , crescându-se la trei zile până la doza maximă
de 10 mg / kilo/corp / 24 h .
Preparatele retard asigură pacientului o protecţie mai bună pe perioada somnului de noapte .
Ameliorarea după bronhodilatatoare se apreciază clinic ( reducerea dispneei , ameliorarea
expirului şi diminuarea numărului ralurilor sibilante ) şi prin măsurarea VEMS – ului şi a capacităţii
virale care cresc .

26
 Cresterea eliminării secreţiilor bronşice

Acest obiectiv trebuie urmărit in toate tipurile de boală şi poate fi singurul tratament în bronşita
simplă . Se obţine cu :
- Hidratare corectă , de obicei per os .
- Aerosoli cu H2O şi ser fiziologic
- Mucoliticele rup dopurile de mucus şi reduc disconfortul toracic produs de tuse , acetil cisteină
în aerosoli şi per os , Brofimentul sau Bronheximul în picături sau tablete , soluţie de Bicarbonat de
sodiu .
- Expectorante orale – Gliceroeguiacelat sau Guinofenezina ( Trecid soluţie sau tablete ) şi
soluţia de Iodură de potasiu 1 K – 1Og , 1120 250 g , sirop 50 g , 3 – 4 linguri/zi sau 1 K soluţie .
Igiena şi fizioterapia bronşică se realizează prin drenaj postural ( adică heliu elimină mai mult de
30 mg spută / zi sau tamponaj toracic dacă tusea este neproductivă , de asemenea pacientul trebuie
invăţat să tuşească eficient .
Corticoterapia ( medicaţie utilizată mai rar ) se poate asocia la tratamentul bronhodilatator , este
utilizata pe cale orală .Se administrează Prednison 40 mg / 24h ,timp de 2 – 4 săptămâni . Corticoizii
intravenos sunt rezervaţi tratamentului insuficienţei respiratorii cu hipoxemie severă şi hipercomie .
Oxigenoterapia - tratament specific complicaţiilor bronşice 02 se administrează in concentraţie
de 24 – 28 % cu un debit de 1 – 2 litri/minut .
Terapia fizică – gimnastica medicală este un exerciţiu de mare utilitate pentru pacienţii sedentari
, pacienţii trebuiesc instruiţi pentru a-şi controla continuu efectul tratamentului . Reabilitarea psihologică
şi terapia ocupaţională sunt aspecte care ameliorează toleranţa la efort şi psihică a bolii şi calitatea vieţii
acestor pacienţi .
Alimentaţia trebuie să fie echilibrată , să ofere o raţie calorică directă asupra mucoasei iritate şi
inflamate .
Cura balneară – Govora , Slănic .
Climatoterapia – munte , mare , au efecte favorabile datorită numărului redus de alergogeni din
atmosferă .
Privind retrospectiv , cele spuse despre tratamentul bronşitei cronice vom reţine că factorii de
tratament enumeraţi sunt folosiţi în raport cu complexitatea cazului şi cu rezervele ce se impun prin
caracteristica fiecărei metode alese

27
 CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN TRATAREA PACIENTULUI CU BRONŞITĂ

ACUTA

RECOLTAREA DE PRODUSE BIOLOGICE ŞI PATOLOGICE

Examinările de laborator efectuate produselor biologice şi patologice , completează

simptomatologia bolilor cu elemente obiective , exprimând modificările apărute în morfologia ,
fiziologia şi biochimia organismului .
Pentru ca recoltarea să se realizeze asistentul medical trebuie sa respecte orarul recomtărilor ,
efectuarea pregătirilor fizice şi psihice a pacientului , pregătirea instrumentarului şi a materialelor
necesare pentru recoltare. Tehnica recoltării propriu-zisă, completarea buletinului de analize .
pregătirea pacientului printr-un regim alimentar şi repaus la pat.

Buletinul de analize va cuprinde:

-Nume
-Prenume
-Secţia unde este internat pacientul
-Numărul salonului şi al patului
-Natura produsului recoltat
-Data recoltării
-Analiza cerută

Pacientului cu bronşită cronică i se va recolta atat produse biologice (sânge) cât şi produse
patologice (spută). Acestuia i se vor face aceste investigaţii înainte de masă pentru majoritatea analizelor
de sânge .

Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de puncţie.

Scop

explorator

 recoltarea sângelui pentru examene de laborator: biochimice, hematologice, serologice şi

bacteriologice
terapeutic

 administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase

28
 recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale
 executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui
Locul puncţiei

Se examinează calitatea şi starea venelor:

 vena de la plica cotului (bazilică şi cefalică), unde se formează un „M” venos prin anastomozarea lor
 vena antebraţului
 vena de pe faţa dorsală a mâinii
 venele subclaviculare
 venele femurale
 venele maleolare interne
 venele jugulare şi epicraniene (mai ales la sugar şi copilul mic).
Pentru evidenţierea venelor

 se fac mişcări în sensul circulaţiei de întoarcere cu partea cubitală a mâinii pe faţa anterioară a
antebraţului
 se introduce mâna şi antebraţul în apă caldă
 pentru evidenţierea venelor la care nu se poate aplica garoul se face o presiune digitală pe traiectul
venei deasupra locului puncţiei(în sensul circulaţiei venoase)
materiale

de protecţie

 pernă elastică pentru sprijinirea braţului

 muşama
 aleză
pentru dezinfecţia tegumentului tip I

 tampon
 alcool
instrumentar şi materiale sterile

 ace de 25-30 mm, diametrul 6/10, 7/10, 10/10 mm(în funcţie de scop)
29
  seringi de capacitate(în funcţie de scop)
 pense
 mănuşi chirurgicale
 tampoane
alte materiale

 garou sau bandă Esmarch

 eprubete uscate şi etichetate
 cilindru gradat
 fiole cu soluţii medicamentoase
 soluţii perfuzabile
 tăviţă renală
(materialele se vor pregăti în funcţie de scopul puncţiei)

Pacientul

pregătire psihică: se informează asupra scopului puncţiei

pregătire fizică: pentru puncţia la venele braţului , antebraţului:

- se aşează într-o poziţie comodă atât pentru pacient, cât şi pentru persoana care execută puncţia
(decubit dorsal)
- se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice circulaţia de întoarcere
la nivelul braţului
- se aşează braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi extensie maximă
- se dezinfectează tegumentele
- se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei strângându-l aşa încât să oprească
circulaţia venoasă fără a comprima artera
- se recomandă pacientului să deschidă pumnul venele devenind astfel turgescente

Execuţie

Asistenta îmbracă mănuşile sterile şi se aşează vizavi de bolnav:

30
 se fixează vena cu policele mâinii stângi, la 4-5 cm sub locul puncţiei, exercitând o uşoară
compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine
 se fixează seringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu bizolul în sus, în mâna dreaptă, între police şi
restul degetelor
 se pătrunde cu acul traversând, în ordine, tegumentul – în direcţie oblică (unghi de 30 de grade), apoi
peretele venos – învingându-se o rezistenţă elastică, până când acul înaintează în gol
 se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei
 se controlează pătrunderea acului în venă prin aspiraţie cu seringa
 se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei venoase: injectarea medicamentelor, recoltarea
sângelui, perfuzie
 în caz de sângerare, se prelungeşte acul de puncţie cu un tub din polietilenă care se introduce în
vasul colector, garoul rămânând legat pe braţ
 se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului şi a pumnului
 se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a acului şi se retrage brusc
acul
 se comprimă locul puncţiei 1-3 minute, braţul fiind în poziţie verticală
Îngrijirea ulterioară a pacientului

 se face toaleta locală a tegumentului

 se schimbă lenjeria dacă este murdară
 se asigură o poziţie comodă în pat
 se supravegheză pacientul
Pregătirea sângelui pentru trimiterea la laborator se face imediat, eprubetele se etichetează, se
completează formularele de trimitere.

Reorganizarea : materialele refolosibile se dezinfectează, se spală , se pregătesc pt.sterilizare;

deşeurile se îndepărtează.

Recoltarea sputei

Materiale necesare:
-Cutie Petri sau scuipătoare specială
31
 Pacientul înainte să expectoreze trebuie să-şi clătească cavitatea bucală şi faringele cu apă.
Se recoltează sputa matinală sau adunată în timp de 24 de ore. Sputa recoltată are o culoare albă
sau alb- cenuşiu.

Examene radiologice şi endoscopice

Examenul radiologic permite studiul morfologic şi al funcţionării organelor interne , completând

alte metode ale investigaţiei. In vederea stabilirii diagnosticului de bronşită cronică sunt foarte
importante bronhografia şi bronhoscopia (radiologie şi endoscopie ).

Bronhografia

Asistentul medical va pregăti pacientul şi materialele necesare:

-Medicamente-sedative (Fenobarbital , Atropină)
-Anestezice
-Sondă Metras sterilă
-Substanţă de contrast (Lipiodol şi Lipodim)
-Scuipătoare

Se explică pacientului necesitatea tehnicii iar acesta nu trebuie să mănânce în dimineaţa

examenului.
Cu două sau trei zile înainte se administrează medicamente expectorante , iar în ajunul
examinării administrându-i-se o tabletă de Fenobarbital sau Bromoval. Cu ½ oră se administrează
Atropină şi medicamente (calmante pentru tuse). În camera de examinare, pacientul va fi aşezat în
decubit dorsal puţin înclinat spre partea care trebuie injectată. Medicul efectuează anestezia căilor
respiratorii , introduce sonda Metras în arborele bronşic şi apoi substanţa de contrast uşor încălzită ,
încet cu presiune moderată. In timpul injectării substanţei pacientul va fi ajutat să-şi schimbe poziţia. În
timpul examinării radiologice se aşează pacientul în poziţie trendelemburg pentru a evidenţia bronhiile
superioare, apoi se aşează cu toracele moderat ridicat pentru a evidenţia bronhiile mijlocii şi inferioare .
După examen pacientul nu trebuie sa bea lichide sau să mănance timp de 24 ore , substanţa de contrast
se elimină prin tuse , sputa nu se înghite deoarece produce intoxicaţie cu iod .

Bronhoscopia

Se explorează vizual interiorul conductelor traheo-bronşice , examinarea mucoasei , traheei ,

bronhiilor mari şi recoltarea materialului pentru biopsie , a exudatului bronşic prin studiul etiologic şi
bacteorologic . Aparatul folosit se numeşte Bronhoscop . Premedicaţia se face cu Atropină pentru a
scădea secreţia bronşică şi cu Morfină pentru sedarea pacientului.
Materiale necesare:
-Casolete cu mănuşi sterile
-Depărtător de gură
32
 -Oglindă frontală
-Aspirator electric cu sonda respectivă
-Oglindă laringiană
-Tăviţă renală
-Pense
-Tampoane
-Port – tampon

-Seringă laringiană
-Comprese de tifon
-Substanţe anestezice (Soluţie de cocaină 2 % - 4 % , Xilină 2 % - 4 % ) încălzite la 3 grade
Celsius
-Medicamente necesare în caz de accidente (cardio-tonice , vasodilatatoare pentru
oxigenoterapie)
Pacientul trebuie să facă gargară cu anestezicul uşor încălzit pentru anestezia regiunii bucale şi
orofaringiene ţinându-l câteva minute în gură fără să-l înghită . Se aşează pacientul pe masa de
examinare în decubit dorsal cu capul în extensie pe articulaţia atlanto-occipitală şi gura larg deschisă
aşezându-se sub umerii pacientului apărătoare.
După aceea pacientul nu trebuie să mănânce , iar după 2-3 zile i se dă regim dietetic , hidric şi de
curăţire a faringelui .
Se va schimba lenjeria ori de câte ori va fi nevoie . Se va asigura igiena personală (baia generală
, duş , toaleta la cei ce sunt imobilizaţi la pat).
Se va administra medicamentele la indicaţia medicului:
-Medicamentul prescris
-Identificarea sa
-Verificarea calităţii
-Respectarea căilor de administrare
-Respectarea dozei prescrise
-Respectarea somnului fiziologic al pacientului
-Evitarea incompatibilităţii dintre medicamente
-Lămurirea pacientului asupra medicamentelor prescrise
-Prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti prin respectarea măsurilor de asepsie pentru fiecare cale
de administrare , în caz de complicaţii se va face oxigenoterapia (sondă cu cateter nazal).

La externare pacientul va fi educat:

-Să evite eforturile fizice mari
-Expunerea la frig şi atmosferă poluată
-Evitarea fumatului
-Alimentaţie echilibrată

Asistentul medical va trece la reorganizarea locului de muncă.

33
Oxigenoterapia

Scop: asigurarea unei cantităţi corespunzătoare de oxigen la ţesuturi prin combaterea hipoxiei
determinată de:

- scăderea oxigenului alveolar

- diminuarea hemoglobinei
- tulburări în sistemul circulator
- probleme care interferează cu difuziunea pulmonară
surse de oxigen

-staţie centrală de oxigen

-microstaţie

-butelie cu oxigen

precauţii în folosirea surselor de oxigen

- deoarece oxigenul favorizează combustia , prezenţa sa trebuie atenţionată

- pacienţii şi vizitatorii vor fi atenţionaţi asupra pericolului fumatului sau al unei flăcări în preajma
sursei de oxigen

- se vor verifica echipamentele electrice din încăperea respectivă

- se vor evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statică (materiale sintetice) şi a

materialelor inflamabile (uleiuri, alcool)

- aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate în partea opusă sursei de oxigen

- transportul buteliilor cu oxigen se va face pe cărucioare , evitându-se lovirea lor în timpul

transportului

- buteliile cu oxigen vor fi aşezate în poziţie verticală, pe un suport şi fixate de perete cu inele
metalice, departe de calorifer sau sobă

- cunoaşterea de către personalul care manevrează oxigenul a locului de amplasare a extinctoarelor şi

a modului de utilizare a acestora
34
 metode de administrare a oxigenului

a. prin sondă nazală

- este metoda cea mai frecvent utilizată
- permite administrarea oxigenului în concentraţie de 25%-45%
- poate fi utilizată pentru o terapie pe termen lung
- nu poate fi utilizată la pacienţii cu afecţiuni ale mucoasei nazale

b. prin mască (cu sau fără reinhalarea aerului expirat)

- permite administrarea oxigenului în concentraţie de 40%-60%

- este incomodă datorită sistemului de prindere şi etanşeizare

- accentuează starea de anxietate, mai ales la copii

- poate cauza iritaţia tegumentelor feţei

- nu se va utiliza la pacienţii cu arsuri la nivelul feţei
c. ochelari pentru oxigen
- sunt prevăzuţi cu două sonde care se introduc în ambele nări
- se utilizează la copii şi pacienţi agitaţi

- sunt mai bine toleraţi de pacienţi

d. cortul de oxigen
- frecvent utilizat la copii
- concentraţia oxigenului nu poate depăşi 50%
- are dezavantajul că atmosfera de sub cort se încălzeşte şi se supraîncarcă cu vapori datorită
faptului că pacientul inspiră şi expiră în acelaşi mediu
- oxigenul introdus în cort nu va fi umidificat, ci trecut prin instalaţii de răcire
- în cort se pot monta instalaţii de răcire
- copiii vor fi supravegheaţi permanent, pentru a nu disloca cortul
echipament necesar administrării oxigenului
- sursă de oxigen
- umidificator (recipient pt.barbotarea oxigenului conţinând apă sterilă)

35
- sondă nazală , cateter, mască de oxigen sau cort, în funcţie de metoda aleasă
- material adeziv (leucoplast), pt.fixarea sondei
intervenţiile asistentei
- pregătirea psihică a pacientului asigurându-l de luarea tuturor măsurilor de precauţie şi aşezarea
pacientului în poziţie corespunzătoare (dacă este posibil poz.semişezând care favorizează
expansiunea pulmonară)
- asamblarea echipamentului
- dezobstruarea căilor respiratorii
- măsurarea lungimii sondei de la nară la tragus
- umectarea sondei cu apă sterilă pentru facilitarea inserţiei şi prevenirea lezării mucoasei
- introducerea sondei în nară şi fixarea acesteia pe obraz, cu benzi de leucoplast
- dacă se utilizează masca de oxigen, aceasta se va aşeza acoperind nasul şi gura pacientului şi se
va fixa cu o curea în jurul capului

- fixarea debitului de administrare a oxigenului, în funcţie de prescripţia medicului

- aprecierea răspunsului terapeutic al administrării oxigenului (observarea culorii tegumentelor,
măsurarea respiraţiei şi pulsului)

- supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor de toxicitate sau de apariţie a unor complicaţii
- supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului (presiune, debit, etc.)
-acordarea suportului psihic al pacientului pe timpul administrării oxigenului şi
combaterea oricărei cauze de disconfort

- mobilizarea periodică a sondei

- scoaterea sondei o dată pe zi şi introducerea ei în cealaltă nară

- curăţirea echipamentului la terminarea tehnicii

incidente şi accidente

- dacă recipientul pt.barbotarea oxigenului se răstoarnă , lichidul poate fi împins de oxigen în căile
respiratorii ale pacientului, asfixiindu-l
- în cazul utilizării prelungite a oxigenului , în concentraţii mari sau la presiuni ridicate, pot apărea:
o iritare locală a mucoasei
36
 o congestie şi edem alveolar
o hemoragie intraalveolară
o atelectazie
- pătrunderea gazului în esofag duce la distensie abdominală

37
 CAPITOLUL IV
ÎNGRIJIRI SPECIFICE ACORDATE PACIENȚILOR CU BRONȘITĂ ACUTA

Cadrul nou cu tehnologie ridicată , asistenta medicală are menirea să umple golul dintre actul
medical propriu – zis ( examenul medical şi îngrijirea pacientului , înţeleasă în toată complexitatea sa . )
Asistentul medical asigură toate îngrijirile prescrise la examinarea pacientului , la supravegherea
lui , prelevă produse biologice si patologice , pregăteşte pacientul pentru examinări radiologice ,
endoscopice şi asigură pacientului cele mai bune condiţii de igienă şi confort , având obligaţia de a
supraveghea pacientul şi de a urmării toate complicaţiile şi accidentele care pot interveni . Afecţiunile şi
tratamentul aplicat trebuie cunoscut de pacient şi la nevoie trebuie recunoscut de acesta .
Asistentul medical trebuie să cunoască bine atribuţiile , să-şi îndeplinească obligaţiile organizat
şi planificat pentru ca timpul de muncă să fie pe deplin folosit . Există totuşi un sector de activitate în
care factorul timp nu are importanţă (liniştea pacientului ).
Atenţia acordată este importantă dacă ne gândim ca patul constituie universul restrâns al
pacientului zile şi uneori chiar săptămâni . Se ştie că pacientul are pe toată durata bolii un moral şi o
psihologie deformată . Unii pacienţi apreciază îngrjirile , sunt binevoitori , cooperanţi , alţii sunt anxioşi
, deprimaţi , neliniştiţi de boală , de perspective şi au complexe de inferioritate .

Condiţiile de spitalizare

Trebuiesc să fie din cele mai bune existând astfel un mediu propice tratării afecţiunilor . Saloanele
trebuiesc să fie luminoase , aerisite , fără curenţi de aer , cu temperatura 18 grade – 20 grade Celsius ,
atmosfera umidificată .
Supravegherea pacienţilor pentru a culege toate datele privind starea generală ţi evoluţia bolii
acestora , comunicând medicului tot ce s-a observat în cursul zilei sau al nopţii . Se va sta cât mai mult
la patul pacientului şi se va urmării:
- Comportamentul pacientului ( facies , starea psihică , reactivitatea generală , somnul )
- Funcţiile vitale şi vegetative ale organismului , apariţia unor manifestări patologice , urmărind
comportamentul pacientului , asistentul medical culege informaţii în mod ştiinţific care redau tabloul
patologic apărut , datele culese de acesta fiind otate grafic pe foaia de temperatură .
- Va măsura zilnic temperatura , respiraţia , pulsul , diureza , starea generală a organismului şi va
interveni în caz de necesitate .

Temperatura

Reprezintă rezultatul proceselor exudative ale organismelor generatoare de căldură prin

dezintegrarea alimentelor energice . Supravegherea temperaturii constituie unul din cele mai importante
şi mai la îndemână mijloc pentru depistarea apariţiei unei îmbolnăviri .

38
 Respiraţia

Reprezintă funcţia vitală prin care se realizează aportul de oxigen necesar proceselor
organismului în paralel cu eliminarea în atmosferă a bioxidului de carbon rezultat din acesta . Valoarea
normală a respiraţiei este de 16 18 respiraţii pe minut .
La noul născut este de 40 de respiraţii pe minut . În stare normală mişcările respiratorii au o
frecvenţă constantă , o amplitudine egală cu un ritm regulat , în timp ce in stările patologice aceste
caracteristici se modifică şi apare dispneea ( dificultatea de a respira ) , uneori după mulţi ani de la
debutul bolii poate apărea după un efort sau repaus . La examenul fizic la auscultaţia plămânilor
întâlnim raluri sibilaneşti romflante . Ralurile sunt zgomote patologice care iau naştere în alveole sau
bronhii şi se modifică prin respiraţie sau tuse .
Ralurile bronşice se datorează secreţiilor din bronhii şi vibrează ca nişte coarde când trece aerul .
Unele sunt groase ca nişte sunete de contrabas ( raluri romflante ) altele sunt asemănătoare cu
ţiuitul vântului sau al fluierăturilor ( raluri sibilante ) . Ralurile umede sunt cel mai frecvent întâlnite ,
sunt ralurile subcrepitante , asemănătoare cu zgomotul ce se aude când se suflă într-un tub de sticlă plin
cu H2O şi apar băşicuţe care se sparg .
Ralurile uscate crepitante care sunt fine , egale , apărând slab la sfârşitul respiraţiei fiind mai
evidente prin tuse , zgomotul fiind asemănător cu cel pe care âl auzim când frecăm între două degete o
şuviţă de păr .
Tusea este un act reflex sau voluntar , care are drept rezultat expulzarea violentă a aerului în
unele cazuri a corpurilor străine din căile respiratorii . Ca mecanism general actul tusei cuprinde o
fază inspiratorie ( în care aerul pătrunde în plămâni ) , o fază de compresiune ( prin închiderea glotei )şi
o fază de bruscă explozie a aerului prin contracţia muşchilor abdominali , ridicarea violentă a
diafragmului şi deschiderea forţată a glotei .
Tusea poate fii:
- Uscată fără expectoraţie
- Umedă urmată de expectoraţie
Expectoraţia este procesul prin care se elimină produsele formate de caile respiratorii . Este
contraindicat să se fumeze sau să se servească masa fără dezinfectarea mâinilor care au venit în contact
cu scuipătoarea . Trebuie precizat :

-Cantitatea ( redusă sau abundentă )

-Aspectul – mucus ( format dintr-un lichid vâscos , aderent la vas )

- perforat ( spută mucoasa cu mici dopuri opalescente )

- muco-purulente ( mucus+puroi )
- purulent (mucozităţi)
- seroasă (lichid spumos)
- sero-muco-purulentă (spută seroasă+mucus+puroi)
39
 - sanghinolentă cu striaţii sangvine
- pseudo-membranoasă (alcătuite din membrane de fibrină)

Mirosul poate fi fetid , putred şi respingător . Rolul asistentului medical constă în educaşia
pacientului asupra modului cum trebuie să strângă şi să utilizeze scuipătoarele , să strângă şi să măsoare
în eprubete sau pahare gradate expectoraţia abundenta .
Pentru dezobstruarea căilor aeriene se foloseşte provocarea tusei artificiale .
Asistentul medical trebuie sa calmeze pacientul , să-l aşeze în pat in poziţie semişezândă , să-i
asigure o cameră aerisită cu semiobscuritate , să-i cureţe cavitatea bucala de cheaguri şi să-i
administreze bucăţi de gheaţă .

Pulsul arterial

Reprezintă senzaţia de şoc percepută la nivelul undei artere superficiale , comprimată incomplet
de un plan rezistent . Valorile în limitele normale sunt de 60 – 80 bătăi pe minut , la noul născut de 130
– 140 bătăi pe minut , iar la copilul de 10 ani valorile sunt de 90 – 100 de bătăi pe minut . Frecvenţa este
normală , accelerată sau încetinită .
Ritmul normal sau ritmic uneori neregulat sau aritmie , intermitent alterând o pulsaţie slabă şi
alta puternică , bigeminat ( două pulsaţii apropiate , urmate de un interval , tensiune puternică , dură ,
volumul sau amplitudinea este mare sau mică ).

Tensiunea arterială

Reprezintă presiunea cu care sângele circulă şi apasă asupra sistemului vascular arterial şi se
măsoară în milimetri şi centimetri coloană de mercur (mm Hg) cu ajutorulaparatelor de tip sigmografic .
Valorile normale:
-Tensiunile sistolice care nu depăşesc 140 mm Hg
-Tensiunile diastolice care nu depăşesc 90 mm Hg

Tensiunea arterială se măsoară de preferabil când pacientul este în decubit dorsal . Valoarea
arătată de monometrula apariţia primului zgomot indică tensiunea maximă (sistolică= , tensiunea
minimă (diasistolică) se notează în momentul în care zgomotul dispare complet.

Diureza

Reprezintă procesul de formare şi eliminare a urinei în organism timp de 24 de ore . Diureza

normală variază între 1200 ml – 1700 ml la bărbaţi şi la femei între 1000 ml – 1400 ml , în funcţie de
cantitatea de lichid îngerată , de apa pierdută prin piele (transpiraţie,respiraţie).
Diureza din timpul nopţii reprezintă 1/3 – 1/4 din urina eliminată în 24 ore . Modificările de
volum se manifestă prin:
-Poliurie (pente 1200 de ml cantitate de urină /24 ore)
40
-Oligurie (sub 1000 ml cantitate de urină/ 24 ore)

Tulburări în emisia urinii:

-Polakiurie (creşterea frecvenţei micţiunilor)
-Disurie (dificultate sau durere la micţiune)
-Nicturia (pacientul este obligat să se trezească noaptea pentru a urina)
-Retenţia de urină (imposibilitatea pacientului de a-şi goli vezica urinară)care poate fi:
-completă (glob vezical)
-incompletă (pacientul deşi urinează nu-şi poate goli vezica urinară complet)
-Hematurie (prezenţa de sânge în urină) care este de culoarea roşu deschis sau închis)
-Piuria (prezenţa de puroi în urină) care are un aspect tulbure

Scaunul

Se notează zilnic în foaia de observaţie . Acesta poate fi:

-Diaree
-Normal
-Moale

-Cu mucus

-Cu sânge

-Cu puroi

-Cu grunji

41
 Capitolul V

CAZUL - I-

Nume prenume: G. C

Data naşterii: 15.02.1940

Domiciliu: Olteniţa

Ocupaţia: Pensionar

Data internării: 30.01.2020

Diagnostic la internare:

ICC , BCI , Angor de efort stabil , Fibrilaţie atrială permanentă , Boală aortică cu predominantă stenoză,
BPOC , HTA grad 2

Diagnostic la 24 ore :

- ICC
- BPOC

Diagnostic la 72 ore:

- ICC

- BPOC

Motivele internării:

- Dispnee la eforturi mici

- Dispnee paroxistică nocturnă
- Dispnee cu ortopnee
- Tuse cu expectoraţie mucoasă
- Epigastralgii
- Greaţă , inapetenţă
42
 - Dureri abdominale

Antecedente personale , fiziologice şi patologice :

În anul 2001 – ICC , Angor de efort stabil, Boală aortică cu predominanta stenozei , HTA grad 2,
BPOC , Disfuncţie ventilatorie severă .

Condiţii de viaţă şi muncă :

- Actual pensionar
- A lucrat în mediu cu pulberi de făină

Comportamente :

- Fumat , alcool
- Pacientul este fumător şi afirmă că fumează în medie de 15 ţigări pe zi de 40 ani.
- A fost consumator de băuturi alcoolice până în anul 2000

Istoricul bolii :

Din anul 2001 pensionat pe caz de boală . Este diagnosticat cu bronşită cronică cu disfuncţie
ventilatorie severă.

- BCI Angor stabil. Fibrilaţie atrială permanentă .

- Boală aortică predominantă stenozei .
- HTA grad 2. Funcţie renală normală. Rinichi ecografic normal . Pacientul nu a
- urmat cu stricteţe tratamentul şi regimul alimentar .

Examen clinic obiectiv :

Stare generală : mediocră

Talie : 1,70 m

Greutate : 60 kg

Stare de nutriţie : proastă

Facies : necaracteristic

Tegumente : hiperpigmentate constituţional

Mucoase : normale
43
Aparat respirator

Tuse cu expectoraţie mucoasă , torace normal conformat , ampliaţii respiratorii uşor diminuate ,
sonoritate pulmonară scăzută , murmur vezicular prezent bilateral îngroşat , raluri crepitante bilateral .

Aparat cardio – vascular

Puls – 70 / minut , neregulat

Tensiunea arterială – 140 / 70 mmHg

Temperatură – 36,4

Respiraţii – 22 / minut

Aria matităţii cardiace in limite normale

Zgomote echidistante cardiace

Aparat digestiv

Puls arterial periferic palpabil , abdomen suplu, dureros la palpare în epigastru şi hipocondru
drept , tranzit intestinal prezent.

Analize care s – au făcut în timpul spitalizării

HGB – 12 g %

HCT – 36,7

Hematii – 4,19

VEM – 87,5

HEM – 29,1

CHEM – 33,2 PLT – 16000

WBC – 5610

VSH – 12mm % 1oră

Urina – sumar urină

44
Glucoză – absent

Proteine – absent

Pigmenţi biliari – absenţi

Urobilirubinogen – normal

PH – 5,5

Densitate – 1020

Celule epiteliale – rare

Leucocite – rare

Pe perioada spitalizării pacientul a urmat tratament cu:

Captopril – 25mg

Digoxin

Teotard 200

Spironolactonă

Ventolin 1 tub

Aspirina

45
 Cazul I - G. C. 73 ani

NR Nevoia fundamentală Diagnostic Manifestări de Sursă de dificultate

. nursing dependenţă
Crt
.
1 Nevoia de a respira şi -alterarea dispnee la eforturi Leziuni Proces
a avea o bună respiriţiei mici
inflamator la nivelul căilor respiratorii
circulaţie -dispnee paroxistică
nocturnă anatomice
- dispnee cu
Conditţii de climă
ortopnee

2 Nevoia de a bea şi a alterarea epigastralgii durere

mânca stării de greaţă anxietate
nutriţie inapetenţă

3 Nevoia de a dormi şi alterarea dispnee la eforturi durere

a se odihni respiraţiei mici dispnee anxietate
alterarea paroxistică
stării de nocturnă
confort
4 Nevoia de a-şi - - -
menţine temperatura
corpului în limite
normale
5 Nevoia de a fi curat - - -
îngrijit, de a-şi proteja
tegumentele şi
mucoasele
6 Nevoia de a evita - - -
pericolele
7 Nevoia de a elimina - - -
8 Nevoia de ase mişca şi - - -
a avea o bună postură
9 Nevoia de a se - - -
îmbrăca şi dezbrăca
10 Nevoia de a comunica - - -
11 Nevoia de a - - -
acţionaconform
convingerii şi să
practice religia
12 Nevoia de a fi - - -
preocupat în vederea
realizării
13 Nevoia de a se recreea - - -
14 Nevoia de a învăţa Lipsa de neacceptarea bolii Incapacitatea de a inţelege informaţii
cum să-şi pastreze cunoştinţe despre boală
sănătatea
46
Nr. Nevoia fundamentală Obiective Intervenţii autonome şi Evaluare
crt. delegate
1 Nevoia de a respira şi a pacientul să monitorizarea funcţiilor în urma îngrijirilor şi intervenţiilor
avea o bună respiraţie aibă o bună vitale autonome şi delegate starea pacientului s-a
respiraţie, o TA = 140/70mm Hg mai ameliorat, tusea este mai rară ,
stare de T = 36,4 C prezintă căi respiratorii permeabile
linişte şi R = 22 / minut
confort SPO2=89%
- să nu fie - asigurarea mediului
anxios ambiant, camera bine
aerisită, umidificarea
aerului din încăpere
calmarea tusei
administrarea de
lichide
administrarea
medicamentelor la
indicaţia medicului
Captopril Digoxin
Teotard 200
Spironolactonă
Ventolin 1 tub
Aspirină
Oxigenoterapie
2 Nevoia de a bea şi Să aibă o Asigurarea unui regim În urma intervenţiilor cu r
amănca stare alimentar variat , bogat ol propriu pacientul se ali
corespunzăto în proteine şi vitamine m e n t e a z ă ş i s e hidratează în
are de Consumarea de lichide limite normale
nutriţie, sa sub formă de ceai,
fie echilibrat compot, supe, lapte,
hidroelectrol sucuri naturale
itic
3 Nevoia de a se odihni Insomnie, În urma îngrijirilor
treziri Pacientul să prezinte un acordate pacientul prezintă
frecvente în somn calitativ şi un somn calitativ şi
timpul nopţii cantitativ cantitativ
Pacientul să inveţe
tehnici de relaxare ,
exerciţii respiratorii
care să favorizeze
somnul
4 Nevoia de a învaţa cu să- Pacientul să Explorarea nivelului de În urma îngrijirilor
şi pastreze sănătatea acumuleze cunoştinţe despre boală acordate , pacientul a
cunoştinţe , modul de participare dovedit că a acumulat
noi despre la intervenţii şi cunoştinţe şi deprinderi
boală procesul de recuperare , noi despre cum să prevină
furnizarea explicaţiilor apariţia bolii şi pentru
simple in limbaj pastrarea sănătăţii
adecvat , conştientzarea
bolnavului asupra
propriei responsabilităţi
privind sănătatea

47
EPICRIZA

Pacientul G. C. în vârstă de 72 de ani, cu domiciliul în Olteniţa, strada Pescarilor,

nr.18, s-a prezentat la spitalul Municipal Olteniţa, unde în urma anamnezei şi a
examenelor clinice s-a decis internarea sa în secţia Medicală , cu diagnosticul clinic de bronşită
cronică, prezentând următoarele manifestări de dependenţă: dispnee , tuse , epigastralgii, greaţă ,
inapetenţă , dureri abdominale.D u p ă i n v e s t i g a ţ i i l e e f e c t u a t e i s - a a d m i n i s t r a t
t r a t a m e n t c u : Captopril , Digoxin ,Teotard ,Ventolin , Aspirină. Starea pacientului s-a
îmbunătăţit, , anxietatea s-a diminuat, dispneea , tusea şi expectoraţia s-au remis.
La externare se recomandă :
- Continuarea tratamentului
- Revenirea la control

48
Cazul II

Nume prenume : T.E

Data naşterii : 06.02.1951
Domiciliu : Olteniţa
Ocupaţia : Pensionară
Data internării : 09.02.2020

Diagnostic la internare:
- Artroză
- Bronşită cronică

Motivele internării :

- Tuse cu expectoraţie mucopurulentă

- Dispnee de efort
- Prezintă tuse diurno – nocturnă
- Epigastralgii
- Greaţă
-

Antecedente heredo – colaterale

- fără importanţă

Antecedente personale, fiziologice şi patologice

Bronşită Cronică Acutizată - declarată din 2006 când a mai fost internată la secţia
Medicală a Spitalului Municipal Olteniţa cu pneumonie acutizată dreaptă

Condiţii de viaţă şi muncă

- a fost manichiuristă
- actual pensionară

Comportemente ( fumat , alcool )

- fumătoare de 10 – 15 ţigări / zi

Istoricul bolii :

Bronşită cronică de doi ani, tuşeşte mai ales în perioadele reci ale anului. Pacienta prezintă
dispnee de efort , dureri osoase şi musculare accentuate la efort.

49
Examen clinic obiectiv :

Stare generală : mediocră

Talie : 1,58 m

Greutate : 48 kg

Stare de nutriţie : proastă

Facies : necaracteristic

Tegumente : hiperpigmentate constituţional

Mucoase : normale

Aparat respirator :

Pacienta prezintă tuse cu expectoraţie muco-purulentă , la baza dreaptă submatitate 2-3-cm cu

murmur vezicular diminuat.

Aparat cardio – vascular

Puls – 80 bătăi / minut

TA – 120 / 80 mmHg

R – 21 / minut

T – 38,2 C

Aparat digestiv

Abdomen nedureros la palpare

Aparat uro – genital

Normal

50
Sistem nervos , organe de simţ

Orientare temporo – spaţială

Analize recoltate în timpul spitalizării :

HGB – 14%

L – 7500 m3

Ca – 9 mg %

Ureea – 0-45 %

VSH – 12 mm % / 2 ore

Albumină – absent

Glucoză – absent

Sediment – frecvent leucocite

Epitelii – plate

Medicaţia pe timpul spitalizării :

Ciprinol 500 mg tb. – 1 x 4 / zi per os

Bromhexin dj. – 1 x3 / zi per os

Miofilin cp. 1 x 4 / zi per os

Ibuprofen tb. 1 x3 / zi per os

Famotidină 40 mg tb. 1 x 3 / zi per os

51
NR. Nevoia fundamentală Diagnostic nursing Manifestări de Sursă de dificultate
Crt. dependenţă
1 Nevoia de a respira şi a avea o Alterarea Dispnee la eforturi Proces inflamator la nivelul
bună circulaţie respiriţiei mici
căilor aeriene
Dispnee
paroxistică
nocturnă
Dispnee cu
ortopnee
2 Nevoia de a bea şi a mânca Alterarea stării de Durere
nutriţie Inapetenţă Greaţă

3 Nevoia de a dormi şi a se Dificultate în a Dispnee la eforturi Durere

odihni dormi a se odihni mici Anxietate
Dispnee
paroxistică
nocturnă
4 Nevoia de a-şi menţine Hipertermie Febră Proces infecţios
temperatura corpului în limite
normale
5 Nevoia de a fi curat îngrijit, de - - -
a-şi proteja tegumentele şi
mucoasele
6 Nevoia de a evita pericolele Vulnerabilitate Durere Stare generală proasta
faţă de pericole
7 Nevoia de a elimina - - -
8 Nevoia de ase mişca şi a avea - - -
o bună postură
9 Nevoia de a se îmbrăca şi - - -
dezbrăca
10 Nevoia de a cominica - - -
11 Nevoia de a acţionaconform - - -
convingerii şi să practice
religa
12 Nevoia de a fi preocupat în - - -
vederea realizării
13 Nevoia de a se recreea - - -
14 Nevoia de a învăţa cum să-şi Lipsa de neacceptarea bolii Incapacitatea de a inţelege
pastreze sănătatea cunoştinţe informaţii despre boală

52
Nr. Nevoia fundamentală Obiective Intervenţii Evaluare
crt. autonome şi
delegate
1 Nevoia de a respira şi a avea o Pacientul să aibă Monitorizarea În urma îngrijirilor şi
bună respiraţie o bună respiraţie, funcţiilor vitale intervenţiilor autonome şi
o stare de linişte şi TA = 120/70mm Hg delegate starea pacientului s-a
confort T = 38,2 C mai ameliorat, tusea este mai
Să nu fie anxios R = 22 / minut rară , prezintă căi respiratorii
SPO2=88% permeabile
Asigurarea mediului
ambiant, camera
bine aerisită,
umidificarea aerului
din încăpere
calmarea tusei,
administrarea de
lichide ,
administrarea
medicamentelor la
indicaţia medicului
Ciprinol , Miofilin ,
Bromhexin ,
Ibuprofen,
Famotidină
Oxigenoterapie
2 Nevoia de a bea şi a Să aibă o stare Asigurarea unui În urma intervenţiil
mănca corespunzătoare regim alimentar or cu rol propriu pa
de nutriţie, sa fie variat , bogat în cientul se alimentea
echilibrat proteine şi vitamine z ă ş i s e hidratează în
hidroelectrolitic Consumarea de limite normale
lichide sub formă de
ceai, compot, supe,
lapte, sucuri
naturale
3 Nevoia de a dormi, a se odihni Insomnie, treziri În urma îngrijirilor
frecvente în Pacientul să acordate pacientul
timpul nopţii prezinte un somn prezintă un somn
calitativ şi cantitativ calitativ şi
Pacientul să inveţe cantitativ
tehnici de relaxare ,
exerciţii respiratorii
care să favorizeze
somnul
4 Nevoia de a învaţa cu să-şi Pacientul să Explorarea nivelului În urma îngrijirilor
pastreze sănătatea acumuleze de cunoştinţe despre acordate , pacientul
cunoştinţe noi boală , modul de a dovedit că a
despre boală participare la acumulat cunoştinţe
intervenţii şi şi deprinderi noi
procesul de despre cum să
recuperare , prevină apariţia
furnizarea bolii şi pentru
explicaţiilor simple pastrarea sănătăţii
in limbaj adecvat ,
conştientzarea
bolnavului asupra
propriei
responsabilităţi
privind sănătatea
53
5 Nevoia de a evita pericolele Pacientul să nu Am aerisit salonul; În urma intervenţiilor cu
devină o sursă de Am luat măsuri de pre rol propriu şi delegat p a
infecţie pe venire a infecţiilor cientul nu prezentăcompli
perioada nosocomiale. caţii şi nu a devenit sursă de
spitalizării. Educ pacientul pentru infecţii nosocomiale.
a folosi batista
individuală de unică
folosinţă.
Educ pacientul pentru
a evita împrăştierea
secreţiilor nazale.
Am luat măsuri
sporite de
evitare a
transmiterii
infecţiilor în
cazulî m b o l n ă v
irilor cu boli
transmisibile
-
prin izolarea
p a c i e n t u l u i res
pectarea circuitelor
Am urmărit şi am
apreciat corect
potenţialul
infecţios al
pacientului,receptiv
itatea sa.
Am
ales procedurile
de investigaţie
şi tratament cu
risc minim
d e infecţie.
Am informat şi am
stabilit împreună cu
pacientul planul de
recuperarea stării de
sănătate şi
creşterii a

54
 rezistenţei
organismului, am
efectuat
imunizările specifice
şi nespecifice
necesare.
Am învăţat pacientul
să tuşească, să
expectoreze şi să
colecteze sputa.

6 Nevoia de a-şi menţine
temperatura corpului în limite
normale
Pacienta să aibă o Aerisirea salonului, Pacienta prezintă o stare
temperatură în îmbrăcăminte lejeră, de bine, făra febră
limite normale comprese reci,
schimbarea lenjeriei
de corp şi pat,
hidratare,administrare
a medicamentelor
prescrise de medic

EPICRIZA

PacientaT. E. în vârstă de 63 de ani, cu domiciliul în Olteniţa, strada Argeşului,

nr.224, s-a prezentat la spitalul Municipal Olteniţa, unde în urma anamnezei şi a
examenelor clinice s-a decis internarea sa în secţia Medicală , cu diagnosticul clinic de bronşită
cronică, prezentând următoarele manifestări de dependenţă: dispnee , tuse , epigastralgii, greaţă ,
inapetenţă.D u p ă i n v e s t i g a ţ i i l e e f e c t u a t e i s - a a d m i n i s t r a t t r a t a m e n t c u : Ciprinol,
Bromhexin,Miofilin ,Ibuprofen , Famotidină. Starea pacientei s-a îmbunătăţit, , anxietatea s-a
diminuat, dispneea , tusea şi expectoraţia s-au remis.
La externare se recomandă :
- Continuarea tratamentului
- Revenirea la control

55
Cazul III

Nume prenume : G . I .

Data naşterii : 03.10.1967

Domiciliu : Olteniţa

Ocupaţia : strungar

Religia: ortodox

Data internării : 07.01.2020

MOTIVELE INTERNĂRII

dureri toracice difuze, cefalee, vertij, palpitaţii, tuse cu expectoraţie

mucopurulentă, temperatură 38,5C, transpiraţii, greaţă .

Anamneză :

Antecedente heredo – colaterale

- fără importanţă

Antecedente personale, fiziologice şi patologice

1.Rinosinuzită cronică acutizată din anul 2000

2.Ulcer duodenal cronic – din anul 2006

3.Bronşită Cronică – declarată din 2005 când a fost internat la secţia

medicală cu afecţiuni pulmonare

Condiţii de viaţă şi muncă

- A l i m e n t a ţ i e – i n a d e c v a t ă – c o n s u m ă t o t f e l u l d e a l i m e n t e , a r e p r e f e r i n ţ e pentru
condimente, lactate, prăjeli de tot felul

-Alcool – consumator – consumă vin zilnic 1 – 2 pahare înainte de masă;

-Cafea – 3/zi

-Tutun: fumează două pachete pe zi

56
 Istoricul bolii

Pacientul G. I., în vârstă de 46 ani din Olteniţa cunoscut în secţia Medicală cu

afecţiuni pulmonare din anul 2005, declară că de aproape o săptămână prezintă
tuse chinuitoare cu expectoraţie, dureri retrosternale, dispnee la efort, ,.
expectoraţia este m u c o p u r u l e n t ă , i a r t e m p e r a t u r a e s t e d e 3 8 , 5 C . S - a p r e z e n t a t
l a medicul de familie pentru tratament dar se recomandă internare în secţia Medicală a
Spitalului Municipal Olteniţa.

Examen clinic obiectiv :

Stare generală : mediocră

Talie : 1,80 m

Greutate : 66 kg

Stare de nutriţie : proastă

Facies : necaracteristic

Tegumente : normale

Mucoase : normale

Ţesut conjunctivo – adipos

- Slab reprezentat

Aparat respirator :

Tuse , torace uşor emfizematos , hipersonor , la baza dreaptă submatitate 2-3-cm cu murmur vezicular
diminuat.

Aparat cardio – vascular

Puls – 85 bătăi / minut

TA – 130 / 80 mmHg

Temperatură – 38,5C

Respiratii – 20 / minut

Aparat digestiv

Abdomen cu numeroase cicatrici , mobil , cu mişcări respiratorii nedureroase

57
Aparat uro – genital

Normal

Sistem nervos , organe de simţ

Orientare temporo – spaţială

Analize recoltate în timpul spitalizării :

HGB – 12 %

HCT – 35.7

PLT – 301000

WBC – 6200

VSH – 10mm% 1 oră

Biochimie :

- Proteine – 7,7
- Albumine – 4,3
- Na – 136,8
- K -4,1
- GOT – 26
- GPT – 26
- GGT – 360
- Fosfataza alcalină – 91
- Glicemie – 97
- Bilirubină – T -0,51
- Creatinină – 0,7

Medicaţia pe timpul spitalizării :

Maxifen 500 mg tb. – 1 x 4 / zi per os

Refen tb. 1 x 3 / zi per os

Tussin tb. 1 x3 / zi per os

Miofilin cp. 1 x 4 /zi per os

Ibuprofen tb. 1 x 3/ zi per os

58
Nr. crt. Nevoia fundamentală Obiective Intervenţii Evaluare
autonome şi
delegate
1 Nevoia de a respira şi a Pacientul să aibă Monitorizarea În urma
avea o bună respiraţie o bună respiraţie, funcţiilor vitale îngrijirilor şi
o stare de linişte TA = intervenţiilor
şi confort 130/80mm Hg autonome şi
Să nu fie anxios T = 38,8C delegate starea
R = 20 / minut pacientului s-a
SPO2=89% mai ameliorat,
Asigurarea tusea este mai
mediului rară , prezintă
ambiant, camera căi respiratorii
bine aerisită, permeabile,
umidificarea pacientul poate
aerului din respira normal
încăpere
calmarea tusei,
administrarea de
lichide ,
administrarea
medicamentelor
la indicaţia
medicului
Maxifen ,
Miofilin ,
Tussin ,
Ibuprofen,
Rafen
Famotidină,Ven
tolin,Oxigenoter
apie, recoltarea
de probe
biologice şi
patologice
2 Nevoia de a bea şi a Să aibă o stare Asigurarea unui În urma in
mănca corespunzătoare regim alimentar tervenţiil
de nutriţie, sa fie variat , bogat în or cu rol
echilibrat proteine şi propriu şi
hidroelectrolitic vitamine delegat
Consumarea de pacientul
lichide sub se
formă de ceai, alimentea
compot, supe, ză şi se
lapte, sucuri hidratează în
naturale limite normale
3 Nevoia de a dormi, a se Refacerea În urma
odihni organismului prin Pacientul să îngrijirilo
somn suficient prezinte un r acordate
somn calitativ şi pacientul
cantitativ prezintă
Pacientul să un somn
inveţe tehnici de calitativ
relaxare , şi
exerciţii cantitativ

59
 respiratorii care
să favorizeze
somnul , mediu
ambiant, liniştit
4 Nevoia de a învaţa cu să- Pacientul să Explorarea În urma
şi pastreze sănătatea acumuleze nivelului de îngrijirilo
cunoştinţe noi cunoştinţe r acordate
despre boală despre boală , ,
modul de pacientul
participare la a dovedit
intervenţii şi că a
procesul de acumulat
recuperare , cunoştinţe
furnizarea şi
explicaţiilor deprinderi
simple in limbaj noi despre
adecvat , cum să
conştientzarea prevină
bolnavului apariţia
asupra propriei bolii şi
responsabilităţi pentru
privind pastrarea
sănătatea sănătă
ţii

5 Nevoia de a evita Evitarea

pericolele complicaţiilor , Luarea
urmărirea măsurilor de pre
evoluţiei bolii , venire a infecţiil În urma inter
liniştirea or nosocomiale. venţiilor cu r
pacientului. Educarea ol propriu şi
pacientului delegat pacie
pentru a folosi ntul nu preze
batista ntăcomplicaţii
individuală de şi nu a devenit
unică folosinţă. sursă de infecţii
Educarea nosocomiale.
pacientul pentru
a evita
împrăştierea
secreţiilor
nazale.
Am urmărit şi
am apreciat
60
 corect
potenţialul
infecţios al
pacientului,re
ceptivitatea sa.
Am
ales proced
urile de
investigaţie
şi tratament
cu risc
minim
d e infecţie.
Am informat şi
am stabilit
împreună cu
pacientul planul
de recuperarea
stării de
sănătate şi
creşterii a
rezistenţei
organismului,
am
efectuatimuniz
ările specifice şi
nespecifice
necesare.
Am învăţat
pacientul să
tuşească, să
expectoreze şi
să colecteze
sputa.

6 Nevoia de a-şi menţine Pacientul să aibă Aerisirea Pacientul

temperatura corpului în o temperatură în salonului , prezintă o
limite normale limite normale îmbrăcăminte stare de bine
lejeră , , făra febră
comprese reci ,
schimbarea
lenjeriei de corp
şi pat , hidratare,
măsurarea
temperaturii de
două ori pe zi ,
administrarea
medicaţiei
prescrise de
medic

Ventolin 1 tub 3 puf / zi

Famotidină 40 mg. Tb. 1 x3 3 / zi per os

61
NR. Nevoia fundamentală Diagnostic Manifestări de dependenţă Sursă de
Crt. nursing dificultate
1 Nevoia de a respira şi a Dificultate în a Senzaţia de sufocare, dispnee Proces
avea o bună circulaţie respira
infecţios
2 Nevoia de a bea şi a mânca Dificultate în a Durere
se alimenta Inapetenţă Greaţă

3 Nevoia de a dormi şi a se Dificultate în a Dispnee la eforturi mici Durere

odihni dormi a se Dispnee paroxistică nocturnă Anxietate
odihni
4 Nevoia de a-şi menţine Hipertermie Febră, transpiraţiiă Proces
temperatura corpului în infecţios
limite normale
5 Nevoia de a fi curat îngrijit, - - -
de a-şi proteja tegumentele
şi mucoasele
6 Nevoia de a evita pericolele Risc de Durere Stare generală
complicaţii proasta
7 Nevoia de a elimina - - -
8 Nevoia de ase mişca şi a - - -
avea o bună postură
9 Nevoia de a se îmbrăca şi - - -
dezbrăca
10 Nevoia de a cominica - - -
11 Nevoia de a - - -
acţionaconform convingerii
şi să practice religa
12 Nevoia de a fi preocupat în - - -
vederea realizării
13 Nevoia de a se recreea - - -
14 Nevoia de a învăţa Lipsa de Neacceptarea bolii Incapacitatea
cum să-şi pastreze sănătatea cunoştinţe de a inţelege
informaţii
despre boală

EPICRIZA

Pacientul G. I. în vârstă de 46 de ani, cu domiciliul în Olteniţa, strada Pescarilor,

nr.14, s-a prezentat la spitalul Municipal Olteniţa, unde în urma anamnezei şi a
examenelor clinice s-a decis internarea sa în secţia Medicală , cu diagnosticul clinic de bronşită
cronică acutizata, prezentând următoarele manifestări de dependenţă: dispnee , tuse , epigastralgii, greaţă
, inapetenţă.D u p ă i n v e s t i g a ţ i i l e e f e c t u a t e i s - a a d m i n i s t r a t t r a t a m e n t c u : Maxifenl,
Tussin,Miofilin ,Ibuprofen , Famotidină, Ventolin. Starea pacientului s-a îmbunătăţit, anxietatea s-
a diminuat, dispneea , tusea şi expectoraţia s-au remis.
La externare se recomandă :
- Continuarea tratamentului
- Revenirea la control

62
 Capitolul VI

Educaţie pentru sănătate

Educaţia pacientului ajută la îmbunătaţirea modului de înţelegere a bolii , a abilitaţii de a se

împăca cu boala. Educaţia reprezinta principală modalitate de susţinere a renunţării la fumat, iniţiere de
discuţii, aprofundare a recomandărilor şi în final un management mai bun al exacerbărilor.

Educaţia pacientului cuprinde mai multe elemente:

- răspunsuri la întrebările pacientului (şi ale familiei) despre boală, restricţii şi medicaţie (efecte
terapeutice, posibile efecte adverse)

- informaţii şi sfaturi pentru evitarea factorilor de risc

- instruirea tehnicii de administrare inhalatorie a medicaţiei

- asigurarea că pacientul are un plan scris de management al bolii

- recunoaşterea exacerbărilor şi tratamentul acestora

- stimularea activităţii fizicere a recomandărilor

- o alimentaţie echilibrată

- creşterea imunităţii organismului prin administrare de imunoglobuline umane specifice

-vaccinare antigripală

63
 Concluzii

Bronşita este o boală care începe prin afectarea bronhiilor şi continuă cu afectarea treptată a
acestora , iar după o vreme a ţesutului pulmonar. Prin afectarea bronhiilor mici , leziunile inflamatorii şi
secreţiile produc stenoză , spasm , colaps expirator şi disfuncţie ventilatorie obstructivă. P l e c â n d d e
l a o a f e c ţ i u n e d e s î n t â l n i t ă î n p r a c t i c ă ş i l a t o a t e c a t e g o r i i l e socio-profesionale am
dorit ca prin lucrarea de faţă să relatez importanţa îngrijirilor acordate bolnavilor cu bronşită .
Procesul de îngrijire este un proces clinic pentru identificarea problemelor şi aplicat în
scopul de a permite identificarea necesităţilor persoanelor îngrijite. Un bolnav cu bronşită poate fi
spitalizat 1-5 zile şi este foarte important ca medicul şi personalul medical să cunoască toate
medicamentele pe care le utilizează bolnavul cu bronşita cronică. Pentru tratamentul bronşitei se va
administra medicamente pe cale orala , intravenoasă sau sub forma de aerosoli . Î n l u c r a r e a d e f a ţ ă
am conceput trei planuri de î ngrijire , individualizate şi adaptate momentului
bolii. Pe perioada petrecută cu cei trei pacienţi acordându -le îngrijiri atât cu
r o l propriu cât şi delegat, am ajuns la concluzia că o clipă ,o vorbă în plus la patul pacientului, prin care
să dai răspunsul aşteptat, înseamnă foarte mult pentru acest bolnav. Totodată am învăţat pacienţii cum
să se autoîngrijească ,să prevină complicaţiile, să înţeleagă importanţa pregătirii alimentelor şi a
respectării o r a r u l u i m e s e l o r , r e n u n ţ a r e a l a consumul de alcool, tutun , factori de : climă.
chimici şi alergeni.

64
 BIBLIOGRAFIE

- Corneliu Borundel – “ Manual de medicină internă “ , editura 2007

- Lucreţia Titircă - “ Tehnici de îngrijire “ , editura Viaţa medicală

Românească ; 2007

- Lucreţia Titircă - “ Ghid de nursing “ , editura Viaţa medicală

Românească ; 2008

- L. Gherasim - “ Medicină internă “, editura Medicală 1991

- Roxana Maria Albu – “ Anatomia si fiziologia omului “ , editura Universul ; Bucureşti 2001

65