Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

Şcoala Sanitară Postliceală Vaslui

Specializarea Asistent Medical Generalist

LUCRARE DE DIPLOMĂ

Îndrumător: Zaharia Romeo

asistent medical licenţiat

Absolvent(ă):Guradeoaie Alexandra

2012
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
Şcoala Sanitară Postliceală Vaslui
Specializarea Asistent Medical Generalist

Îngrijirea bolnavului cu bronşita cronică

Îndrumător: Zaharia Romeo

asistent medical licenţiat

Absolvent(ă):Guradeoaie Alexandra

2012
 CUPRINS

1. ARGUMENT…………………………………………………4
1.1 Aspecte teoretice……………………………………….4
1.2 Aspecte practice care evidenţiază rolul asistentului medical în îngrijirea
pacientuluiafecţiuneaaleasă…………………..………………4
1.3 Competenţele vizate………………………………….…...4
1.4 Scopul şi obiectivele proiectului……………………….…4
2. ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR…………………………5
2.1. Anatomia…………………………………………………5
2.2. Fiziologia………………………………………………….5
3. DESCRIEREA AFECŢIUNII………………………………..11
3.1 Definiţie,…………………………………………………...11
3.2. Etiologie,……………………………………………………12
3.3. Simptomatologie,…………………………………………..13
3.4. Evoluţie,…………………………………………………….14
3.5. Diagnostic,…………………………………………………15
3.6. Tratament, …………………………………………………15

4. ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU BRONŞITA CRONICĂ…………………..17

4.1. Rolurile autonome şi delegate ale asistentului medical generalist în îngrijirea bolnavului
cu…………………………………………..…20
4.1.1 Îngrijiri igienice………………………………..…….10
4.1.2 Investigaţii clinice şi paraclinice………………………10
4.1.3 Dieta……………………………………………….…10
4.1.4 Administrarea tratamentelor………………………….10
4.1.5 Educaţie pentru sănătate………………………….....10
4.2. Planuri de îngrijire………………………………………..…10
4.3. Proceduri nursing specifice……………………………….,,,10
5. ANEXE: fotografii, desene cu instrumentar, tehnici etc………..46
6.BIBLIOGRAFIE
 INTRODUCERE ŞI MOTIVAŢIA LUCRĂRII

Să iubim profesia această minunată de asistent medical generalist, aşa

cum spunea şi Victor Babeş ”Iubeşte-ţi profesiunea şi socoteşte-o cea
m a i frumoasă dintre toate, şi astfel izbânda va fi deplină.”Rolul esenţial al asistenţei
medicale, constă în a ajuta persoană bolnavă sau sănătoasă să-şi redobândească
independenţa cât mai repede posibil. Pornind de la principiile Virginiei Henderson c ă n u
e x i s t ă b o l i c i numai bolnavi, îngrijirea în nursing pune în centrul atenţiei nu
boala ci bolnavul şi mai ales omul: „mit şi legendă, această maşină vie” care este un t o t
din care se ramifică asemenea unui arbore sentimente,
p a s i u n i , comportamente fiziologice, ocupaţionale, atitudini, cu alte cuvinte cele
14nevoi ale fiinţei umane:
1.Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie; 2 . N e v o i a d e a b e a ş i d e a
m â n c a ; 3 . N e v o i a d e a e l i m i n a ; 4.Nevoia de a se mişca şi de a menţine o
bună postură;5 . N e v o i a d e a d o r m i ş i d e a s e o d i h n i ; 6 . N e v o i a d e a s e
î m b r ă c a ş i d e a s e d e z b r ă c a ; 7.Nevoia de a menţine temperatura corpului în
limite fiziologice;8.Nevoia de a fi curat şi de a-şi proteja tegumentele; 9.Nevoia de a
evita pericolele;10. Nevoia de a comunica;11. Nevoia de a acţiona după credinţele şi valorile
sale; 12. Nevoia de a fi util, de a se realiza;13. Nevoia de a se recrea;14. Nevoia de a
învăţa.
Mi-am dorit din totdeauna să-i pot ajuta pe cei aflaţi în suferinţă, să vin
în sprijinul celor fără sprijin, să aduc zâmbetul pe buzele celor trişti, pentru că omul cu
adevărat fericit este acela care poate face pe altul fericit. Ar fi bine să fim înconjuraţi numai
de oameni sănătoşi, dar nu este aşa. Fiecare persoană a r e problemele sale, boală şi
afecţiunea sa mai mult sau mai puţin gravă. M-am orientat aspră acestei lucrări, datorită
faptului că am constatat o incidenţă crescută a bronşitelor în ultima perioadă în secţia
Medicală unde mi-amsatisfăcut practica atât în anul I cât şi în anul III de studiu.Un alt factor
determinant, a fost suferinţa prin care trecea un unchi de-al meu internat de multiple ori cu
diagnosticul de bronşită cronică acutizată. Voi fi întotdeauna aproape de cei aflaţi în suferinţă
cu sufletul şi toată priceperea mea pentru a ajuta persoanele bolnave şi sănătoase să-şi
menţină sau să-şi recâştige sănătatea prin suplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit
singuri,dacă ar fi avut forţa, voinţa sau cunoştinţele necesare.
 CAPITOLUL I

Anatomia şi fiziologia aparatului respirator

Totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor gazoase dintre aerul atmosferic
şi organism constituie aparatul respirator.
Aparatul respirator este alcătuit din:
- cai respiratorii
- plămâni
Căile respiratorii sunt conducte prin care aerul atmospheric este introdus în plămâni ( în
respiraţie ) şi este eliminat apoi ( în expiraţie ).
Căile respiratorii sunt reprezentate prin :
- fosele nazale
- faringe
- laringe
- trahee
- bronhii
În alcătuirea plămânului se disting două componente structurale şi funcţionale:arboreal bronşic
şi ţesutul pulmonar propiu-zis.

I . Arborele bronşic este format din căile respiratorii extra şi intrapulmonare , constituite
dintr-un sistem de tuburi care servesc pentru tranzitul aerului.
 În interiorul ţesutului pulmonar ( parenchin ) bronhiile principale se ramifica progresiv în
bronhii lobare şi apoi în continuare până la bronhiile terminale , din care iau naştere bronsiolele
respiratorii , care se continua cu canalele alveolare ale căror pereţi prezintă dilataţii sub formă de saci –
saci alveolari , în care se deschid alveolele pulmonare.
Vascularizaţia funcţională , asigura schimburile gazoase prin intermediul vaselor de sânge care
constituie mică circulaţie .
Vascularizaţia nutritivă , parte a marii circulaţii este asigurată de arterele şi venele bronşice. Venele
drenează sângele în vena cavă superioară.

Pleura este alcătuită din două foiţe:

- perietala , care căptuşeşte pereţii cutiei toracice;
- viscerala , care acoperă plămânii , pătrunzând şi în scizuri
Între cele două foiţe pleurale se găseşte un spaţiu virtual numit cavitate pleurală, în care există
o presiune negativă.

Fiziologia respiraţiei

Respiraţia , reprezintă procesul de schimburi gazoase dintre mediul înconjurător şi celulele în

care se desfăşoară metabolismul .

Respiraţia este divizată în 3 etape:

1. Respiraţia pulmonară – reprezintă schimbul gazos între mediul ambiant şi sângele din
capilarele pulmonare.
2. Transportul gazelor de către sânge.
3. Respiraţia celulară – reprezintă schimbul gazos dintre sânge şi celule .

1. Respiraţia pulmonară este realizată prin

conlucrarea a trei mecanisme:
a) ventilaţia pulmonară
b) perfuzia cu sânge a capilarelor pulmonare
c) difuziunea gazelor prin membrane alveolocapilara
Ventilaţia pulmonară – este procesul care dă naştere unui flux de aer alternativ între atmosfera
înconjurătoare şi spaţiile alveolare.
 Mişcarea aerului este rezultatul modificărilor de volum ciclice şi ritmice ale aparatului
toraco-pulmonar. Un ciclu respirator este construit dintr-o fază de expansiune inspiratoriu şi o fază
expiratorie de revenire la volumul iniţial.În ventilaţia spontană de repaus inspiraţia este determinată de
contracţia muşchilor inspiratori în special a diafragmului.

Expiraţia se face pasiv, prin revenirea elastică a ţesuturilor pulmonare care au fost destinse
în timpul inspiraţiei.
În mişcările respiratorii ample sau în acele forţate se adauga contracţia muşchilor
expiratori.
Traheea şi brohiile extralobulare au în pereţii lor inele cartilaginoase, cu rolul de a menţine
deschise căile respiratorii în condiţiile variaţiilor de presiune dintre inspiraţie şi expiraţie. Bronhiile
terminale şi respiratorii lipsite de inelul cartilaginos, conţin un strat muscular dezvoltat reglând astfel
circulaţia aerului în căile respiratorii intra pulmonare.

II. Plămânul acoperit de pleure este constituit de următoarele unităţi anatomice şi

funcţionare:
- lobi
- segmente
- lobuli
- acini pulmonar

Lobii pulmonari sunt unităţi mofologice mari, delimitate prin

scizuri. Ei au independenta structurală funcţională şi patologică . Lobii sunt organizaţi în segmente,
unităţi morfologice delimitate imperfect de septuri conjunctive.
Segmentele sunt alcătuite din lobuli. Lobul este o masă piramidala cu baza către suprafaţă
externă a plămânului, constituită din ramificaţii ale bronhiolelor şi vase de sânge , înconjurate de ţesut
conjunctiv.
Lobul pulmonari este format din acini pulmonari constituiţi dintr-o bronhiolă respiratorie,
împreună cu canalele alveolare care derivă din ea şi cu alveolele pulmonare.
Acinul pulmonari –constituie unitatea structurală şi funcţională a lobului pulmonari.
Alveolele pulmonare reprezintă suprafaţa de schimb a plămânului. Peretele alveolar este adaptat
schimburilor gazoase şi este format dintr-un epiteliu alveolar aşezat pe membrana bazală şi ţesut
conjunctiv bogat în fibrele elastice în care se găseşte o reţea de capilare provenite din ramurile
terminale ale arterei pulmonare.
 Epiteliu elveolar şi membrana bazală a capilarului împreună cu membrane bazala a
alveolei şi endoteliu capilar constituie bariere alveolo-capilara prin care se face schimbul de gaze.

Vascularizaţia plămânului este dublă :

- funcţională
- nutritive

Volumele şi capacităţile pulmonare sunt mărimi anatomice funcţionale , dar modificările

lor perturba ventilaţia .
Volumele pulmonare – reprezintă ce se găseşte în plămân la diverse poziţii ale
aparatului respirator.
Determinarea volumelor pulmonare se face cu ajutorul spirometriei, respectiv a
spirogramei.

- Volumul de aer current (VC) – reprezintă cantitatea de aer mobilizată într-o inspiratie-
expiratie normală în condiţii de repaus- are valoarea de 500 cm3.
- Volumul respirator de rezervă (VER)- este cantitatea de aer eliminate în timpul
expiraţiei forţate (după o expiraţie obişnuită). Valoarea normală este de 800-1500 cm3.
- Capacitatea vitală (CV) - reprezintă cantitatea maximă de aer ce poate circula prin
plămâni atunci când amplitudinea mişcărilor respiratorii este maximă.

Capacitatea vitală reprezintă suma a trei volume:

- Volumul de aer curent
- Volumul inspirator de rezervă
- Volumul expirator de rezervă
În limite normale este de 3500-5000 cm3

- Volumul rezidual este aerul ce umple alveolele şi care nu poate fi eliminat nici după o
expiraţie forţată . Are o valoare de 1000-1500 cm3.
- Capacitatea totală a plămânilor (CT) – este capacitatea vitală împreună cu volumul
residual şi are o valoare normală de aproximativ 5000 cm3.
 Reglarea ventilaţiei

Stimulii care reglează contracţia muşchilor ventilatori provin de la o reţea de celule nervoase
situate în formaţiunea reticulară pontina. Unele celule nervoase emit stimuli inspiratori, altele
stimulează expiraţia .

Celulele nervoase respiratorii prezintă o activitate spontană dar dependenta de nivelul de

excitaţie a creierului în întregime şi anume: respiraţie diminuată , când nivelul excitaţiei scade cum se
întâmplă în timpul somnului şi al anesteziei ; în cursul efortului muscular activitatea SNC creşte şi
odată cu ea şi stimularea respiraţiei. Creşterea temperaturii corpului, a presiunii parţiale a CO2 şi a
ionilor de hidrogen în ţesutul cerebral , stimulează respiraţia . În acelaşi sens acţionează şi impulsurile
aferente provenite de la chemoreceptorii carotidieni şi de la nivelul arcului aortic care sunt receptori
sensibili la scăderea presiunii parţiale a O2 în sângele arterial.

Ventilaţia alveolară este menţinută la nivelul necesar, cu ajutorul informaţiilor primite pe

calea nervilor vagi, de la receptorii situaţi în parenchinul pulmonar , în căile aeriene şi în vasele
sanguine pulmonare. Frecvenţa şi amplitudinea mişcărilor respiratorii sunt astfel reglate dacă
travaliul să fie menţinut la cea mai mică valoare.

Impulsurile aferente de la formaţiunea reticulară sunt transmise neuronilor motori

respiratori din măduva la nivelul cărora se însumează cu impulsuri provenite mai ales de la nivelul
muşchilor respiratori. Cu ajutorul acestora intensitatea contracţiei musculare este adaptată la necesităţi.

2. Transportul gazelor către sânge

Oxigenul transferat prin membrane alveolo-capilara este transportat de sânge care părăseşte
plămânii sub 2 forme:
- oxigen dizolvat în plasmă într-un procent de 1,4% din total
- oxigen legat chimic de hemoglobină sub formă de oxihumoglobina în procent de 98,6%

Saturaţia hemoglobinei cu oxigen depinde de:

- presiune parţială a O2 dizolvat în plasmă
- pH-ul sanguin
- temperature corpului

Bioxidul de carbon , cea mai mare parte a lui , se găseşte în sânge în combinaţie chimică , sub
formă de bicarbonat sau carboxihumoglobina şi numai 4% se găseşte dizolvat în plasmă .
 3. Respiraţia celulară

Oxigenul transferat din aerul atmosferic în sângele arterial sistemic prin procesul respiraţiei
pulmonare, este transportat odată cu sângele la nivelul ţesuturilor , difuzând în interiorul acestora.

Difuziunea oxigenului din sângele arterial în celule se desfăşoară potrivit aceleaşi legi care
guvernează şi transferul gazos la nivelul membranei alveole- capilare (gazul trece din mediul în care
presiunea parţială este mare deci din sângele arterial, în mediul în care presiunea parţială este mică ,
deci în interiorul celulei până când presiunea din cele două medii se echilibrează .
Diferenţa dintre presiunea parţială a oxigenului din sângele arterial care iriga capilarele circulaţiei
sistemice şi cea din interiorul celulelor , variază cu intensitatea proceselor metabolice, intensitate ce
depinde de utilizarea locală a oxigenului.

Cantitatea de oxigen pusă la dipozitia proceselor metabolice celulare , depinde în afară de

radientul de presiune şi de mărirea suprafeţei prin care se petrece aceasta difuziune a gazului , precum
şi de timpul pe care acest process metabolic îl are la dispoziţie.

Ajuns în interiorul celulei oxigenul este utilizat în cea mai mare parte ca receptor de
electroni , proveniţi în urma unor reacţii oxidative furnizoare de oxigen. Concomitent cu aceste reacţii
furnizoare de energie apar diverşi produşi de catabolism, unii dintre aceştia trebuind să fie eliminaţi.

Un astfel de produs este CO2 rezultat al degradării celulare care

difuzează din interiorul celulelor în sângele din capilarele tisulare. De aici
este transportat în plămân fiind eliminate apoi odată cu aerul expirat.
 Capitolul II

Noţiuni despre boala

Noţiunea de bronhopneumopatie cronică obstructive (B.P.C.O.) care cuprinde bronşita cronică,

enfizemul şi unele forme de astm bronşic, a fost introdusă în practică de fiecare zi de epidemiologi, ca
instrument de lucru pe teren, înglobând boli în care apar ca semen commune wheezing diurn său
nocturn, dispnee de effort şi sindrom obstructiv cu reducerea VEMS sub 60%.

Noţiunea să impus findca există forme de graniţa între bronşita cronică, enfizem pulmonar şi astm,
în care este foarte greu să se diferenţieze boală sau cauza.

Bronşita cronică este de obicei complicate cu enfizemul obstructiv ( ambele boli coexista şi este
greu să se separe ). Din aceste motive O.M.S. considera că există o singură boală cu semnele arătate
mai sus, dar în cadrul ei se individualizează un tip predominant bronşitic ( tuse, expectoraţie ) şi altul
predominant,emfidematos ( dispnee ).

Bronşita cronică

Este o bolă caracterizată clinic prin tuse şi/sau expectoraţie intermitenta sau
permanentă,determinate de hipersecreţia mucoasei bronşice, având ca substrat anatomo-patologic o
inflamaţie cronică specifică a peretelui bronşic şi alternarea structurii mucosecretante,şi evoluând de
obicei spre o afectare progresivă a bronhiolelor şi a ţesutului pulmonar ( enfizem ).

Definiţia trebuie completată cu unele precizări:

- caracterul cronic al semnelor (tuse, expectoraţie) trebuie constatat de cel puţin 3 luni, doi
ani consecutive
- simptomele nu trebuie să fie determinate de o boală bronhopulmonara , cardiacă, renala ,
neoplazica sau psihonevrotica.
 Incidenţa ei a crescut mult în ultimul timp din cauza industrializării şi a poluării atmosferice.
În Europa 20-30% din bărbate suferă de bronşita.La noi să constatat o morbiditate generală de 0,5-0,7
cu preponderenta în mediul urban ; 10-11% din bărbaţii adulţi fac bronşite.

ETIMOLOGIE

Cauzele care duc la apariţia brositei cronice pot fi grupate în două mari grupe:

I. Cauze endogene

A. Locale

Modificări anatomice
- vegetaţii edenoide
- hipertrofii amignaliene
- deviaţii de sept
- sechele postinfectii pulmonare, etc.

B. Generale

Mucoviscidoza – alterarea mecanismelor de epurare bronşică

(tip secreţie, fermenţi bronşici ).
Particularităţi – deficit de antetrispina, carente constituţionale,
imunitare serice şi sputa.

C.

Alergie de tip atopic . Sensibilitate la frig.

II. Cauze exogene

Neprofesionala (fum de tutun, poluare atmosferică, condiţii meteo )

A. Iritaţia bronşică
 Profesională – produse animale
- produse minerale
- produse vegetale
- gaze

B. Infecţia

Neprofesionala – virotica, bacteriana

Profesională – mucoze, parazitoze, viroze

C. Alergia

Exoalergie
Endoalergene

SIMPTOMATOLOGIE

Debutul bolii este de obicei indios. Trepiedul simptomatical bolii este constituit de tuse,
expectoraţie şi dispnee cu oscilaţii sezoniere şi cu tendinţa la agravare în cursul epidemiilor de infecţii
respiratorii.

Tusea – este provocată de excitaţie ce pleacă de la nivelul epiteliului alterat, unul din
excitatorii obişnuiţi fiind secreţiile bronşice. În perioadă iniţială este cea mai intensă dimineaţa.

Expectoraţia – semne constante şi importanta ale bolii o pot reprezenta variaţiile calitative (
frecvent mucopurulente, uneori mucoasa , purulenta sau fetida ) şi cantitativă – uneori poate deveni
abundentă.
Dispneea – apar uneori la ani de zile de la debut , la început este manifestată după efort,
survin şi în repaus.
La ascultatie se percep raluri bronşice uscate ( renflate şi sibilante ) sau umede , buloase
( subcrepitante).
 În stadiul tardiv, când se instaleza un enfizem de tip obstructiv apar şi semnele acestuia
( hipersonoritate percutoriu, hiperluminozitate pulmonara şi coborârea diafragmului constatate la
examenul radiologic şi modificări funcţionale respiratorii ).

În perioadele de acutizare şi în infecţiile supraadăugate apar ascensiuni termice,

leucocetoza cu poliucreaza, accelerarea VSH-ului.

În fazele mai înaintate apar diverse tulburări ca : inapetenta, tulburări dispeptice,

constipaţie, cefalee, insomnii.

Examenul radiologic pune în evidenţă o accentuare a desenului bronhoalveolar. Examenul

EKG pune în evidenţă uşoare deconpensari cardiace, unde P apărând secţionata.

Examenul bronhoscopic permite observarea directă leziunilor bronşice. Exploararea

funcţională respiratorie – arata tulburări ale funcţiei ventilatorii în circa 30% din bronşitele cronice
complicate cu enfizem pulmonary. Disfuncţia ventilatorie este de tip obstructive, cu modificări reduse
ale capacităţii vitale şi modificări inportante ale V.E.M.S. Volumul residual şi CPT sunt crescute.

FORME CLINICE

În funcţie de aspectul expectoraţiei se descriu:

- bronşite mucoase
- bronşite purulente
- bronşite putricle
- bronşite pseudomembranoase
- bronşite pituitoare
În raport cu localizarea procesului inflamator se întâlneşte forma difuză comună şi brosita cronica
circumscrisă segmentara.

EVOLUŢIE

Bronşita cronică are o evoluţie îndelungată , intermitentă, cu episoade de acutizare legate de

exacerbări sau acutizări ale procesului bazal , mai frecvente în anotimpul rece şi correlate adesea cu
infecţii ale CAS.
 Bronşita cronică duce la insuficienta respiratorie , datorită scăderii elasticităţii şi mobilităţii
pulmonare , cât şi reducerii permeabilităţii bronsiolare.

În cursul evoluţiei bolii pot apărea diverse complicaţii:

- bronsiectiezari
- pneumopatii infecţioase acute
- emfizemul pulmonar, consecinţă a obstrucţiei bronsiolare
- cordul pulmonar cronic – cea mai gravă complicaţie a bronşitei cronice.

PROGNOSTICUL

Este în general bun în bronşita cronică simplă, dar sever în cea evoluată când deja au
apărut fenomene obstructive, dispnee intensă prezenţa unui sindrom funcţional de tip obstructiv ,
hipoxie importanta.

Diagnosticul pozitiv se bazează pe frecvenţa semnelor mai importante: tuse, expectoraţie,

sindrom auscultatoriu, evoluţie cronică, tulburări de ventilaţie de tip obstructiv .

TRATAMENT

Primul obiectiv este de a preveni instalarea brositei cornice iar dacă ea s-a instalat, de a
preveni evoluţia ei spre faza finală – insuficientă respiratorie şi cordul pulmonar decompensat.
Tratamentul profilactic , are în vedere doua obiectuve:
- profilaxia inbolnavirii
- profilaxia recidivelor
El se realizează prin corectarea sau îndepărtarea factorilor etiologici endogeni şi exogeni şi prin
respectarea regulilor de igienă ale microclimatului .
Tratamentul curativ va acţiona asupra cauzelor (iritaţii, infecţii) şi asupra modificărilor
fiziopatologice.
Infecţia bronşică va fi tratată cu antibiotice pe baza experienţei anterioare, a antibiogramei după
aspiraţie sau pe baza spectrului antibioticului.
 Se recomandă :
Ampicilina şi Tetracilina în doza de 500mg x 4/zi
Doxacilina 100mg x2/zi
Motocitina 300mg x2/zi
Eritromicina / Biseptol
Penicilina (în acutizări) 3-4 mil. Ul /zi
Se folosesc sulfamide : Sulfametin C

Tratamentul fiziopatologic urmăreşte :

1.Dezobstruarea cailor aeriene prin:
a) antiifectioase (antibiotice, sulfamide)
b) mucolitice (bisolvon, enzime) pentru înlesnirea expectoraţiei
c) fluidifiate şi expectorante
d) bronhodilatatoare (miofilin, salbutamol, izoprenalina)pentru
combaterea bronhospamului.

2. Al doilea obiectiv se obţine prin:

a) oxigenoterapie (pentru înlăturarea hipoziei)
b) stimulente ale centrului respirator (în hipercapnie mare)
c) corective ale hipercapniei şi acidozie (ederen, THAM) Existenţa unor
factori alergici va fi tratată prin eliminare, desensibilizare, atihistaminice ( nilfan, romergan).

În cazuri grave de bronşita cronică cu obstrucţie respiratorie parţial reversibila se pot

obţine ameliorări în urma unui tratament cu hormone corticoizi (prednison, superprenol) 40-50 ml/zi
cu prudenţă la bătrâni. Se recomanda pentru reeducarea funcţională respiratorie exerciţii pentru
prevenirea şi tratarea obstrucţiei bronhiilor mici.
 CAPITOLUL III

Prezentarea celor trei cazuri clinice

Cazul A

Numele şi prenumele – H.I.

Sexul - masculin
Vârsta - 55ani
Ocupaţia – pensionar
Diagnostic – bronhopneumopatie cronică obstructivă agravanta.

Motivele internării:
- dispnee de repaus de tip obstructiva
- tuse, expectoraţie muco-purulenta
- cianoza extremităţilor
- slăbire ponderală accentuată
- anxietate
- alterarea stării generale

Istoricul bolii

Bolnavul este cunoscut de la internările anterioare, diagnosticul de BPOC agravanta, a fost

muncitor în mână mai mulţi ani la Baia Borşa şi este pensionat de 10 ani.

În ultimii ani bolnavul a fost internat în secţia medicală în stare gravă, cu acutizare bronşică şi
cord pulmonar decompensat şi starea lui s-a ameliorat sub tratament cu antibiotice, expectorante,
bronhodilatatoare , diuretice, repaus şi regim alimentar adecvat.

A fost recent externat din spital, iar acum se internează din nou în stare grva, prezentând
simptomatologia de mai sus, simptomatologie agravată mult în ultima săptămână.

Antecedente personale

Bolnavul a fost fumător până la stabilirea diagnosticulu şi consuma alcool numai ocazional .
Este căsătorit, are 3 copii, condiţiile de viaţă (locuinţa şi alimentaţia ) sunt corespunzătoare.
 Bolnavul declara că a suferit de boli infecto-contagioase ale copilăriei, are BPOC din 1980
(silicoza pulmonară şi cord pulmonar cronic din 2001).

Portret.Simptomatologie obiectivă

Bărbat statură medie (1,60m) cu stare generală alterată, anxios, cianoza peribucala şi a
extremităţilor, ţesut celular subcutanat diminuat global (50 kg), mers încet, orientat temporo-spatial, nu
prezintă deficienţe fizice, are tegumente uscate , abdomen de forma normală.

Prin palpare se constată: micropoliadenopatie generalizată, articulaţii mobile, nedureroase, artere

periferice cu pulsaţii diminuate, consistenta crescută , jugulare turgescente, abdomen sensibil în
epigastru, fără apărare musculară , ficat cu marginea superioară în spaţial VI intercostal drept,
marginea inferioară 3cm sub ombilic , sensibil, splina şi rinichi nepalpabili, respiraţie superficială.

La percuţie: toracele hipersonor la baze matităţii corolace marita global, ROP şi RFM
corespunzătoare vârstei.

La ascultatie se percep: respiraţie superficială la expir prelungit, raluri bronşice pe ambele

câmpuri pulmonare, şoc apexian în spaţial V intercostals tâng 1,5 cm, inapoa liniei medio claviculare,
suflu sistolic precordial, zgomote cardiace, tahicardie asurzitoare AV=82/min, TA=140/90 mm Hg.

EXAMENELE PARACLINICE RECOMANDATE

Examene sânge Valoare normală

VSH – 65 mm/1h 10mm/1h
- 110mm/2h 22mm/2h
Hb – 14,5 g% 16,5 + - 2g%
Ht – 55% 47 + - 2%
L - 8900 mm3 600-8000mm3
FL N =60% N=60-65%
E=1% E=2-4%
L=23% L=20-25%
Glicemie 0,86% 0.80 – 1.20%
Uree 0,34% 10-35 mg%
Tymol 3UML 2-4 UML
 BT -0,8 mg% 0.5 – 1 mg%
BD – 0,2 mg% 0.2 mg%
TGO – 14 UI 4,7 -18,3 UI
TGP – 10UI 2,3 – 13,9 UI
Examen urina:
- albumina – absent absent
- glucide – absent absent
- urobilinogen – absent absent
- pigmenţi – absent absent
- sediment – rare epitelii şi rare epitelii şi leucocite,cristale
leucocite urinare rare

Examene diverse
- Examen sputa
- B.K. negative
- celule neoplazice negativ
- examen citobacteriologic – flora nepatogena
- EKG – uşoară decompensare cardiacă, unda P apărând secţionata Rg pulmonara , întărirea
desenului bronhoalveolar.
 CAPITOLUL IV

Nevoile fundamentale ale bolnavului H.I.

Caz A

Nevoile fundamentale Diagnostic de nursing Sursa de dificultate

1.A respire -dispnee -cianoza periorala şi a
-obstructia cailor respiratorii extremitatiilor
¾ dependent -accelerarea ritmului
respirator
-secretii bronşice dense
-tuse persistenta cu accente
violente
2.A mânca şi a bea -dificultatea de a -hidratarea insuficientă
urma dieta -anorexie
½ dependent -greutate inferioară
normalului
3.A elimina -constipatie -absenta scaunului de mai
-dezhidratare multe zile
¼ dependent -obstructia cailor respiratorii -oligurie
-tahicadie
-piele uscată
-pierderi în greutate
-hipersecretie cronică
4.A dormi şi a se odihni -insomnie -dificultate în a dormi
-trezire frecvenţă
½ dependent
5. A se mişca -bolnavul se poate deplasa la grupul sanitar,la sala de
mese,poate face mici plimbări prin salon şi în afară să.
independent
6.A se îmbrăca şi dezbraca -bolnavul se poate îmbrăca şi singur,îşi poate allege singur
îmbrăcămintea corespunzătoare;în afara salonului poarta
independent halat gros.

7.A-şi menţine temperature -este subfebril T=37,2-37,8oC

corpului în limite normale

indepenndent
8.A fi îngrijit şi a-şi proteja -bolnavul îşi exercita singur deprinderi de igienă,poartă
tegumentele haine curate, este pieptănat,
Îngrijit,îşi spală dinţii şi îşi îngrijeşte unghiile.
independent
9.A evita pericolele -anxietate -probabilitatea de
atingere a integrităţii
¼ dependent psihice
10.A comunica cu semenii -este foarte volubil şi sociabil,glumeşte,
comentează ziarele,meciurile de fotbal antrenând bolnavii
independent în discuţii
11. A-şi practica religia -pacientul este creştin-ortodox nepracticant.Se roagă pentru
sănătatea lui şi îşi citeşte rugăciuni fiind convins că acestea
independent îi conferă confortul psihic
12.A se ocupa cu ceva în -este pensionar şi nu îl preocupa altceva dăcât sănătatea
scopul de a se realiza lui.Doreşte să se întoarcă cât mai repede acasă pentru a-şi
relua micile activităţi cotidiene
independent
13.A se recrea -bolnavul citeşte ziarul,practica jocuri
logice(şah,cărţi,table),dezleagă rebus
independent
14.A învăţa şi a descoperii -insuficienta cunoaştere a bolii, a diagnosticului medical, a
mecanismului de producere,a factorilor favorizanţi şi a
½ dependent măsurilor de prevenire.
 A. Nevoile fundamentale ale bolnavului H.I.
Plan de îngrijire

Nevoia Problema Sursa de Obiectiv Activitate Evaluare

fundame sau dificultate
propie delegata
ntală diagnosticul
de nursing
Nevoia - dispnee - oxigenare - să aibă -linistim bolnavul -Penicilina 1.400.000 Bolnavul
de a - obstrucţia redusă un raport asigurându-l că U.I/4h respira
respira cailor - procese normal de vom face tot - Miofilin 1f mai uşor
respiratorii inflamatorii O2 posibilul pentru a-l - HHC- 100 mg oxigen
- cianoza la nivelul - să scoate din starea în - recoltări de analize de
perionazala cailor respire care se afla laborator: sânge, urină,
şi a respiratorii normal -pozitionam sputa
extremităţi- -hipersecre- -eliberarea bolnavul (poziţie - Rgg pulmonara
lor tie bronşica cailor semisezanda) E.K.G.
respiratori -aeroterapie-
i deschiderea
ferestrelor
-administram
oxigen pe sonda
nazală în mod
interminent cu un
debit de 1-2 l/min
-punctionam o venă
pentru
administrarea
medicamentelor
prescrise de medic
şi efectuăm
tratamentul
intramuscular şi per
os
-luam pulsul, TA şi
observăm respiraţia
bolnavului notându-
 le în F.O. TA=140
mm Hg
Av=82/min
R=32
resp/min
-anuntam bolnavul
că a doua zi
dimineaţă să nu
mănânce pentru a-I
recolta analizele
recomandate
Nevoia -dificultate -anorexie -stimula- -verificam dacă -regim alimentar Revenirea
de a se în a urma -lipsa de rea poftei inapetenta normocaloric şi poftei de
alimenta dieta cunoaştere a de bolnavului este hiposodat viţ.C mâncare şi
-masa întocmirii mâncare totală înregistrar
neechilibrat dietei - -intocmim inpreuna ea unei
a prevenirea cu asistenta uşoare
scăderii în dieteticiana o dietă creşteri în
greutate care să stimuleze greutate la
pofta de mâncare şi externare
pe baza G=51,5
recomandărilor Kg
medicale
-se va începe
alimentaţia cu porţii
mici de alimente la
2-3 ore constând în:
lapte, sucuri de
fructe îmbogăţite cu
gălbenuş de ou,
bullion de legume,
îmbogăţit cu brânză
de vaci, unt faină,
cacao şi completat
cu zeama de lamiae,
iar între mese
oferim lichide reci
uşor acidifiate.
Nevoia -constipatie, -diminuarea -reluarea tranzitului -administram -Nefrix tb. ÎI -reluarea
de a deshidratare peristaltismului intestinal fiziologic bolnavului ceaiuri Kcl 2g/zi tranzitului
eelimina intestinal -hidratarea îndulcite, sucuri de Trecid tb. IV intestinal
-alimentatie corespunzătoare fructe, compoturi Bromfimen 3 şi a
săracă în -reluarea -asiguram o alimentaţie CP mictiuni-
reziduri micţiunilor bogată în celuloza, lor
hidratate în fiziologice salate cu ulei de fiziologice
cantităţi parafină -sputele
suficiente -pentru combaterea sunt mai
secreţiilor retentei hidrosaline albicioase
bronşice dense administrăm la şi mai
indicaţia medicului fluide
deiuretice şi pentru a
evita pericolul
hipopotasemiei îi vom
administra Kcl.
-urmarim zilnic diureza
bolnavului şi o notam
în F.O.
-administram
fluidifiante şi
expectorante.
-oferim bolnavului
scuipătoare curate
pentru colectarea sputei
şi observăm cantitatea
şi aspectul notându-le
în F.O.
Nevoia de -insomnie -dispnee -sa se -recomandam -Romergan tb. -bolnavul nu
a dormi şi -tuse odihnească bolnavului repaus la pat IV mai tuşeşte
a se -trezire şi să doarmă -asiguram în salon un pe timpul
odihni frecvenţă microclimat nopţii şi
corespunzător (căldura doarme
20-21 oC, umiditate până
40%) dimineaţa
-asezam bolnavul în
poziţie respiratorie
(decubit dorsal, corpul
înclinat la 15-20 grade)
-combatem starea de
agitaţie şi tusea spastica
prin administrarea de
Romergan
Nevoia de -anxietate -teama de - -asiguram o atmosferă -bolnavul
a evita -probabilitatea implicaţii psihoterapie caldă în jurul devine mai
pericolele de atingere a -spitalizare bolnavului, optimist,
integrităţii îndelungată transformăm salonul dispare
psihice -teama de a într-un adecvat cămin şi starea
nu mai fi asigurând un climat tensiogena
util propice (radioficare, şi anxietatea
televiziune,cărţi)
-sustinem moralul
bolnavului pentru
ridicarea tonusului
neuro-psihic prin
sădirea încrederii în
perspectivă
Nevoia de a - insuficientă - lipsa de - educatie - facem educaţie sanitară, - pacientul
învăţa şi cunoaşterii cunoştinţă sanitara informând bolnavul care se arata
descoperi -cunostinte despre sunt factorii etiologici şi foarte
insuficiente boala, predisponenti, cum să interesat
despre boala si mecanismul evite aceşti factori,care ceea ce îi
complicatiile ei de sunt complicaţiile ce pot explicam
producere şi apărea şi care sunt
măsurile ce măsurile de prevenire
se pot lua - îi vom recomanda
pentru a-şi gimnastică respiratorie,
menţine care contribuie la
sănătatea îmbunătăţirea ventilaţiei
CAZUL B

Numele şi prenumele – S.C.

Sexul - masculin
Vârsta - 60ani
Domiciliul – com. Tanacu, jud. Vaslui
Ocupaţia - pensionar
Diagnostic – bronhopneumopatie cronică obstructiv cord pulmonar cronic
decompensate HTA constant stadiul II.

Motivele internării:
- dispnee de efort şi repaus
- tuse cu expectoraţie muco-purulenta
- durere în hipocondriul drept
- prurit

Istoricul boliii

Bolnavul a fost diagnosticat în anul 2000 cu BPOC, prezentând simptomatologia de mai sus,
pentru care a fost internat de mai multe ori, urmând tratament cu penicilina şi miofilin.

În prezent simptomele se accentuează, motiv pentru care se internează în spital pentru

tratament.

Antecedentele heredo-colaterale
Mama decedată -64 ani
Tată decedat – 76 ani

Antecedente personale

Bolnavul declara că a suferit de ulcer duodenal timp de 21ani şi a fost operat în 1990. Din anul
2000 prezintă BPOC. Este fumător (15-20 ţigări pe zi) de 40 de ani şi este consummator de alcool. Nu
consuma cafea. Condiţiile de viaţă (locuinţa şi alimentaţia) sunt corespunzătoare.
 Bolnavul este de înălţime medie (1,65m) cu stare generală relative bună, tegumentele şi mucoasa
cianotice la nivelul fetei, ţesut musculo-adipos slab reprezentat (greutate 54 Kg), orientat temporo-
spatial, normostenic, sistem osteo-articular apparent integru, cauta poziţia şezândă pentru a-şi uşura
ventilaţia pulmonară.

La palapare se pun în evidenţă: system limfo-ganglionar nepalpabil, torace normal conformat,

ertere periferice pulsatile, abdomen suplu la palpare, dureros în hipocondrul drept, hematomegalie
(ficat la 2cm sub rebordul costal), loje renale libere, nedureroase, rinichi nepalpabili.

La percuţie: ROT prezente

La ascultare: murmur vezicular diseminat cu raluri bronşice disseminate la nivelul toracelui, şoc
apexian în spaţiul V intercostals tâng pe linia medio-claviculara stânga, zgomote cardiace ritmice, bine
battue, tahicardie (TA=160/90 mm Hg)

Examene paraclinice recomandate

Examen sânge Valori normale

VSH- 82 mm/1h 10 mm/1h
- 153 mm/2h 22 mm/2h
Hb – 8g% 13-15 g%
GA – 10200/mm3 6000-8000 /mm3
FL-N – 68% N - 65%
E- 1% E - 2-4 %
L- 23% L - 20 – 25 %
Uree – 0,24% 10,35 mg%
TGO – 11 U.I. 2,3 – 13,9%
TGP – 10 U.I. 4,7 – 18,3 %
GGT – 31 U.I.
Colesterol 1,70 g% 1,60 – 2,30 g%
Ionograma
Ca 2+ - 4,3 mEg/l 4,1 – 5,5 mEg/l
Na – 130mEg/l 134 – 145 mEg/l
K – 4 mEg/l 3,6 – 4,7 mEg/l
Glicemie 0, 88g% 0,8 – 1,2 g%
 Examen urina
Albumina- absent
Glucoza – absent
Sediment – rare epitelii şi leucocite

Examene diverse
EKG
Oscilometrie
Rg. pulmonara
Ecografie abdominală (colecist, ficat)
Caz B

Nevoile fundamentale Diagnostic de Sursa de dificultate

nursing
1.A respire -dispnee -cianoza la nivelul fetei
-obstructia cailor -accelerarea ritului respirator
¾ dependent respiratorii -secretii abundente
-tuse violente
-dificultate în a respira
2.A mânca şi a bea -dificultate sau refuz -consum de alcool
-omiterea mesei
½ dependent -masa neechilibrata
3.A elimina -prezinta micţiuni fiziologice şi tranzit intestinal normal

independent
4.A dormi şi a se odihni -epuizare -slabire,astenie,aspect palid
-insomnie -nelineste,HTA
½ dependent -trezire frecvenţă.dificultate în
a dormi
5.A se mişca -se poate mişca şi deplasa, iar în pat cauta o poziţie adecvată
pentru uşurarea ventilaţiei pulmonare
independent
6.A se îmbrăca şi dezbraca -bolnavul poate să se îmbrace şi să se dezbrace conform
microclimatului
independent
7.A-şi menţine temperature -este subfebril T=37,2-37,5oC
corpului în limite normale

independent
8.A fi îngrijit şi a-şi proteja -dezinteres în cea ce priveşte măsurile de igienă,neglijentă în
tegumentele a-şi îndeplini îngrijirile de igienă,nu se piaptănă,nu se
barbareste,ţinuta neîngrijită
½ dependent
9.A evita pericolele -se poate autoproteja,boala să reprezinte risc pentru dei din
jur
independent
10.A comunica cu semenii -se integrează uşor în discuţii cu bolnavii

independent
11.A-şi practica religia -este creştin-ortodox,nepracticant

independent
12.A se ocupa cu ceva în -este pensioner şi nu îl preocupa altceva decât sănătatea lui
scopul de a se realize

independent
13.A se recrea -practica jocuri de cărţi,ascultă radio,este vizitat de familie

independent
14.A învăţa şi a descoperi -manifesta interes în a învăţa,lipsa de cunoaştere a
importanţei de a avea infomatii,teama de a afla adevărul
½ dependent
 B. Nevoile fundamentale ale bolnavului S.C.
Plan de îngrijire

Nevoia Problema sau Sursa de Obiectiv Activitate Evaluare

undamental diagnosticul de dificultate
ă nursing
propie delegata

Nevoia de a -dispnee -oxigenare -sa respire -linistim bolnavul -Miofilina 2fi -dispare
espira -obstructia redusă -reducerea asigurându-l că vom -Furosimid 2f cianoza
cailor -tuse procesului face totul pentru -Penicilina 4,5 -scade pulsul
respiratorii chinuitoare de ameliorarea stării lui mil. U.I. şi TA la
-cianoza la productivă inflamator -aeroterapie -Tertensiv 1 160mmHg
nivelul fetei -modificarea -oxigenare -pozitionam bolnavul cp/zi AV-82
-tahicardie funcţiilor insuficientă (poziţie semisezanda) -sirop resp/min
-H.T.A. cardiace -combaterea -administram oxigen expectorant 1fl
-tahipnee insuficientei pe sonda nazală cu -analize de
-anxietate cardiace prudenţă laborator,
-agitatie -punctionam o venă sânge, urina
pentru administrarea -Rg pulmonara
medicamentaţiei -EKG
prescrise
-administram
tratamentul
intramuscular şi per.
os, hipotensive,
expectorante,
antibiotice, diuretice
-luam pulsul, TA şi
observăm respiraţia,
notându-le în F.O.
AV-90 puls/min
TA- 190 mmHg
R- 34 resp/min
-anuntam bolnavul să
nu mănânce a doua zi
pentru recoltarea
analizelor de
laborator
Nevoia de -dificultate -consum de -suprimarea -intocmim împreună cu -regim -bolnavul
a mânca şi refuz de a alcool şi masa consumului de asistenta dieticiana o alimentar respecta dietă şi
i a bea urma dieta neechilibrata alcool dietă echilibrată care să normocaloric înregistrează o
-omiterea -sa respecte cuprindă toţi factorii şi hiposodat creştere în
mesei orarul de nutritive greutate
masă şiş a se -supraveghem
hrănească respectarea dietei de către
corespunzător bolnav
-explicam bolnavului că
alcoolul este dăunător
sănătăţii sale fiind unul
din factorii favorizanţi ai
H.T.A., împreună trebuie
eliminate din alimentaţie
-asiguram o hidratare
corespunzătoare cu
ciaiuri, zeama de fructe,
sirop în parallel cu
urmărirea zilnică a
diurezei
Nevoia de -insomnie -slabire -sa se -recomandam bolnavului -Diazepam -bolnavul
a dormi şi -astenie odihnească şi repaus la pat tb.l /seara reuşeşte să se
a se -H.T.A. să doarmă -asiguram în salon un -Brofimen odihnească şi
odihni -neliniste linistit microclimat cald cu tb./lll să doarmă în
-apatie umiditate timpul nopţii
-trezire corespunzătoare
frecvenţă -vom percuta părţile cu
motitate crescută pentru
dezlipirea enudatului din
căile respiratorii, ajutând
bolnavul să expectoreze
-vom administra confarm
indicaţiilor medicale un
sedative pentru
combaterea stării de
nelinişte şi agitaţie
-administram fluidifiante
ale secreţiei bronşice.
Nevoia de a -dezinteres -alcoolism - să-l -observam discret starea de curăţenie -ecografie -bolnavul
i curat, în ceea ce -anxietate ajutăm corporală şi vestimentara abdominală îşi
ngrijit şi a- priveşte neglijenţă să fie -indrumam bolnavul să-şi facă (colecist, însuşeşte
i proteja măsurile de faţă de curat toaleta de dimineaţă şi seara, ficat) deprinderi
egumentele igienă igienă spălarea fetei, urechilor, gâtului, -oscilometrie le de
personală membrelor superioare, toaleta igienă
cavităţilor bucale şi îngrijirea părului
-vom supraveghea schimbarea cât
mai des a lenjeriei de corp a
bolnavului
-vom explica bolnavului ca
deprinderile de igienă au o
însemnătate deosebită pentru
menţinerea tegumentelor în perfectă
stare de sănătate, în prevenirea unor
complicaţii cutanate, a stimulării
funciilor pielii care au rol important
în apărarea unei stări de confort fizic
şi psihic
Nevoia de a -dezinteres -lipsa de - să-l - facem educaţie sanitară
nvăţa şi a în a învăţa cunoaştere ajutăm să susţinută de bolnavului,
descoperi a cunoască convingându-l despre necesitatea
importanţei notiunole de a avea informaţii în legătură
de a avea despre cu boala să , pentru a ştii care
informaţii, boala sa sunt factorii care favorizează
teama de a si agravarea bolii, cum sunt
afla complica- complicaţiile ce apar şi să
adevărul tiile cunoască mijloacele ce se pot
acesteia folosi pentru a-şi menţine
sănătatea
Cazul C

Numele şi prenumele - D.I.

Sexul - masculin
Vârsta - 43ani
Domiciliul - Fereşti,com. Văleni, jud. Vaslui
Ocupaţia - agricultor
Diagnostic - bronşita cronică

Motivele internării
- tuse
- expectoraţie mucopurulenta
- dispnee de efort
- cefalee, febră

Istoricul bolii

Boala a debutat în urmă cu 4 ani,în urma unor pusee acute rinofaringiene

neglijabile, bolnavul prezentând o simptomatologie asemănătoare cu expectoraţie
muco-purulenta,tuse,stare generală alterată.

A mai fost internat de două ori în secţia medicală când boala a fost ameliorata prin
tratament cu antibiotice,expectorante,sulfamide iar acum se prezintă din nou acuzând
simptomatologia de mai sus.

Antecedente personale

În anul 1988 I s-a făcut operaţie chirurgicală ( apendicită). Este lucrător la câmp,
nefumător, nu consuma cafea iar alcool numai ocazional. Locuinţa şi alimentaţia sunt corespunzătoare.
 Portret. Simptomatologie obiectivă

Bolnavul orientat temporo-spatial, cu tegumente şi mucoase normal colorate,sistem

osteoarticular aparet integru, ţesut musculoadipos bine reprezentat, greutate 65kg, înălţime 1,60m.

La percuţie ROT prezente. La palpare sistem limfoganglionar nepalpabil, abdomen simplu,

splina şi ficat nepalpabile, loje renale nedureroase. La ascultatie:raluri bronşice mai ales subcrepitatii
diseminate pe ambele arii pulmonare,şoc apexian în spaţiul V intercostals stâng pe linia
medioclaviculara.

Examene paraclinice recomandate

VSH – 55mm/1h GA – 10300/mm3

-125mm/2h Uree – 25mg%
Hb - 15% Ac. Uric - 3,5mg%
Ht - 40% Creatinica – 0.85mg%
FI – N - 75% Glicemie – 0.90g%
E - 3%
L - 45%

Examene urina

Albumina – absent
Glucoza – absent
Urobilurogen – absent
Sediment – rare leucocite şi epitelii

Examene diverse

Ex. Sputa
Ex. Rg. Pulmonara
EKG
Caz C

Nevoile fundamentale Diagnostic de Sursa de dificultate

nursing

1.A respire -alterarea vocii -voce răguşită

-dispnee de effort -respiratie
½ dependent -obstructia cailor respiratorii superficială,gâfâită
-tuse violenta
-secretii abundente
2.A mânca şi a bea -nu are program de masă ordonat

independent
3.A elimina -prezinta micţiuni fiziologice şi tranzit intestinal normal

independent
4.A dormi şi a se odihni -insomnie -durere
-somn agitat
½ dependent -cefalee
5.A se mişca -poate efectua mişcări active şi pasive

independent
6.A se îmbrăca şi dezbraca
independent
7.A-şi menţine temperature
corpului în limite normale
-este interesat de ţinută vestimentară,se îmbraca
corespunzător şi potrivit microclimatului
-hipertermie -temperatura 38-38,5oC
-diaforeza -piele fierbinte

½ dependent
8.A fi îngrijit şi a-şi proteja -prezinta tegumente intacte,normal colorate,îşi face toaleta
tegumentele zilnic,îşi schimba lenjeria

independent
9.A evita pericolele -este orintat temporo-spatial şi se poate autoproteja,boala
să neprezentând risc pentru bolnavii din jur
 independent
10.A comunica cu semenii -se integrează uşor în discuţiile cu bolnavii,discuta
probleme diverse
independent
11.A-şi practica religia -este creştin-ortodox,nepracticant,citeşte rugăciuni şi
independent merge la Biserică
12.A seocupa cu ceva în -dificultatea în a-şi asuma rolurile sociale
scopul de a se realize (este agricultor şi munceşte foarte mult,din cauza bolii este
¼ dependent nemulţumit şi neliniştit că nu poate efectua munca la câmp)
13.A se recrea -bolnavul ascultă radio,citeşte cărţi
independent
14.A învăţa şi a descoperi -si-a însuşit multe cunoştinţe despre boala de la internările
independent anterioare în care a manifestat o atitudine cooperantă faţă
de întregul complex terapeutic
 C.Nevoile fundamentale ale bolnavului D.I.
Plan de îngrijire

Nevoia Problema Sursa de Obiectiv Activitate Evaluare

fundam sau dificultate
proprie delegata
entală diagnostic
ul de
nursing
Nevoia -alterarea -procesul - -linistirea bolnavului Ampicilina -dispunee,
de a vocii patologic combatere asigurând ca prin grija 500mg/6h ragusela,tuse
respira -dispnee -expunere a noastră boala lui se va -Biseptol 3tb moderată şi
de effort prelungită inflamaţiei vindeca -Sirogal cu secreţii în
-obstructia la frig -asiguram în salon o 4lig./zi cantitate
cailor -efort fizic atmosferă -Brofimen redusă
respiratorii -infectie adecvată,căldura,umidi 3tb
-tuse bacteriana tatea normală -Analize de
violenta -educam bolnavul să laborator:
tuşească mai des Sânge,urină,
pentru a sputa sputa
-administram -Rg.
medicamentaţia pulmonara
prescrisă de
medic,antibiotice,sulfa
mide,
expectorante,mucolitic
e
-asiguram un raport
corespunzător de
lichide pentru
fluidizarea secreţiilor
-recoltam analizele
 recomandate:sânge,
urină,sputa

Nevoia -hiperter- -proces -combate- -masuram temperatura -Paracetamol -temperatura

de a-şi mie (febra inflamator rea febrei dimineaţa şi seară şi le 2cp scade până
menţi- moderată) trecem în F.O. la 37,3oC
ne - Td=38,2oC
tempe- T=38,5oC Ts=38,5oC
ratura
-administram la
indicaţia medicului
un antitermic
-administram un
regim alimentar
echilibrat caloric şi
în principii
alimentare,multe
ceaiuri îndulcite şi
călduţe
-febra va fi
combătuta şi prin
tratament general
recomandat de medic
Nevoia - -neliniste, -sa se -recomandam repaus -Fenobar- -bolonavul se
de a se insomnie agitaţie, odihneasc la pat bital linişteşte şi
odihni cefalee, ă -cream un -Algocal- doarme
durere microclimat propice min 3tb
retrosterna odihnei şi somnului
lă -administram
medicaţia
prescrisă:antialgin şi
sedative
Nevoia - -este -sa fie -bolnavul este -bolnavul se
de a se dificultat interesat şi liniştit neliniştit de faptul că linişteşte după
ocupa e în aşi nu poate -sa nu nu poate participa la vizita familiei
de ceva asuma munci la considere lucrările câmpului şi
în rolul câmp boala un nu admite să
scopul social handicap întrerupă munca
de a se -linistim bolnavul
realiza asigurându-l că se va
face bine,iar până
atunci vom anunţa
familia

CAPITOLUL V

Tehnici aplicate practice. Intervenţii legate de planul

de îngrijire

- Administrarea oxigenului (oxigenoterapie)

- Urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative (măsurarea temperaturii, luarea pulsului,
urmărirea respiraţiei, măsurarea tensiunii arteriale, urmărirea diurezei)
 - S-a efectuat pregătirea fizică şi psihică a bolnavilor în vederea însoţirii acestora
la cabinetele de specialitate (explorări funcţionale, radiologie).

Tehnica recoltării sputei (expectoraţiei)

Expectoraţia – actul de eliminare pe gură, după tuse, a produselor formate în

căile respiratorii – sputa sau expectoraţie.

Scop – exploator – examinări microscopice, citologice,bacteriologice şi

parazitologice în vederea stabilirii diagnosticului şi urmărirea evolutieiunor boli pulmonare.

Materiale necesare – pahar conic, cutie Petri sau scuipătoare specială,

tampoane de porttampon, vas gradat, tăviţa renală, foaie de observaţie (temperatura), pix
sau creion de culoare roşie.

Etapele de execuţie

1. Pregătirea instrumentelor şi a materialelor necesare

Se pragatesc materialele necesare spălate, sterilizate şi uscate fără substanţă
dezinfectantă.

2. Pregătirea fizică şi psihică a pacientului

- se anunţă bolnavul să nu mănânce şi I se explica necesitatea tehnicii

- se instruieşte bolnavul să nu înghită sputa, să nu o împrăştie, să nu o scuipe în
bastista sau şerveţele de hârtie.
- bolnavul va fi educat cum să expectoreze (să tuşească cu gura închisă, să nu
stropească în jurul său, să nu arunce în scuipătoare corpuri străine, să nu introducă în vasul
de colectare şi saliva din gură.
- se va aşeza bolnavul în poziţia care îi permite să expectoreze cu uşurinţă fără să
obosească.
- se va sprijini capul bolnavului, dacă starea generală a acestuia o cere.

3.Efectuarea tehnicii
 - se invita bolnavul ca înainte de a expectora să-şi clătească gura şi faringele cu
apă.
- se oferă bolnavului vas de colectare şi se cere să expectoreze după un efort de
tuse.
- se colectează sputa (în funcţie de examenul cerut) matinală sau adunată în timp
de 24 ore.
- spălarea pe dinţi.

4. Curăţirea cavităţii bucale

- se pregătesc tampoane de tifon pe porttampon

- se curăţa mucoasa bucală şi dinţii cu tampoane
- se aruncă tampoanele în tăviţa renală
- spălarea pe mâini

5. Pregătirea produsului pentru laborator

- se acoperă vasul în care s-a efectuat recoltarea

- se eticheaza vasul
- se completează buletinul de recoltare
- se transporta imediat la laborator
- se completează în foaia de observaţie dată şi numele celui care a efectuat
recoltarea

Tehnica recoltării sputei se efectuează şi pentru a observa

calitatea şi culoarea ei

A.Culoarea

- roşie, sanghinolenta, aerate şi spumoasă (în hemoptizia din tuberculoza, cancer

pulmonar)
- hemoptica sau sputa strita cu sânge
- ruginie în debut de pneumonie
- rosie-bruna, când sângele stagnează în plămâni înainte de a fi evacuate
 - roşie gelatinoasă în cancer pulmonar
- galben-verzui în supuraţie pulmonară
- albă sau alba-cenusie în inflamaţia bronhiilor în astm

B. Mirosul

- fetid, în dilataţia bronşică, caverne tuberculoase

- fetiditate penetranta insuportabilă în cangrena pulmonara
- mirosul pământului în supuraţie pulmonară

C. Consistenţă

- spumoasă, aerate, gelatinoasa, vâscoasă, lichidă

D. Forma

- perlată în astm
- numularea în caverne pulmonare
- milaje bronşice

E. Compoziţia (aspect)

- mucos, în astm bronşic, inflamaţia bronhiilor

- purulent în supuraţie pulmonară
- muco-purulent
- seros în stare şi edem pulmonary
- pseudomembranos în difteria laringiană, bronşita difterică

F. Cantitatea

- 50-100 ml/24h în bronşita catarală, pneumonie, tuberculoza incipientă

- până la 100 ml/24h în bronsiectazie, cangrene pulmonare şi edem pulmonar
- vomica în abces pulmonar, chist hidatic

Se notează cu culoarea roşie în foaia de observaţie cantitatea de sputa colectat în

vasul gradat în 24h.
 Scuipătoarea va fi prezentată medicului pentru examinare. Golirea şi curăţarea
scuipătoarei va fi precedată de dezinfecţie.

Sputa mai poate fi recoltata prin frotiu laringian, de către madic cu ajutorul
laringoscopului, din stomac prin spălătura gastrică, prin spălătura bronşică la bolnavii care nu
expectorează sau cei cu tuberculoza cavitară.

Observarea şi notarea respiraţiei

Respiraţia este funcţia organismului prin care se realizează aportul de oxigen vital în
paralel cu eliminarea în atmosferă a bioxidului de carbon rezultat din acestea.

Circulaţia aerului prin plămâni se realizează prin cele două mişcări ventilatorii de sens
opus – inspiraţia şi expiraţia în care volumul cutiei toracice creşte şi respectiv descreşte.

Scop: constituie un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, aprecierea evoluţiei bolii,

recunoaşterea complicaţiilor, prognosticul bolii.

Caracteristici ale frecvenţei respiratorii:

- suplă
- regulate
- amplă
- pe nas
- lentă
- profundă

Frecventa normală a respiraţiei este:

- 40 resp./min la noi născuţi

- 20 resp./min la copii mici
- 18 resp./min la femei
- 16 resp./min la bărbate
Materiale necesare:

- ceas cu secundar
- foaie de observaţie
 OXIGENOTERAPIA

Definiţie
Oxigenoterapia reprezintă administrarea de oxygen pe cale inhalatorie, în scopul
îmbogăţirii aerului inspirat cu oxigen în concentraţii diferite, putându-se ajunge până la 100%.

Scop
Restabilirea nevoilor de oxygen pentru a menţine pragul de saturaţie arteriale în limite
fiziologice 95-96% şi a combate hipoxia determinate de alterarea următorilor factori ce
condiţiona trecerea oxigenului de la nivelul alveolei pulmonare în sânge:
- presiunea parţială a oxigenului în amestecul gazos de respirat (în sângele
arterial presiunea oxigenului este de 100 mm Hg, iar în sângele venos 65-70
mm Hg);
- coeficientul de solubilitate al oxigenului;
- cantitatea de hemoglobină existenta (oxihemoglobina este rezervorul care
cedează oxigen);
- starea parenchimului pulmonar;
- starea peretului alveolar.

Tipuri de hipoxie
Hipoxie – scăderea oxigenului din sângele circulant;
- hipoxie anemică;
- hipoxie circulatorie;
- hipoxie hipoxica;
- hipoxie histotoxixa.
 Surse de oxigen
- staţie centrală de oxigen-amplasata în afara clădirii spitalului, conform normelor
metrologice;
- microstatie-statie improvizată din 2-3 tuburi cuplate în serie;
- butelie de oxigen-tuburi de oxigen care se găseşte în anestezie-terapie
intensive.

Mod de administrare al oxigenului

Sonda nazală : metodă simplă, comodă, care constă în introducerea unei sonde de cauciuc
sau plastic prevăzută cu orificii la extremitatea pe care o introducem în nara-sonda Nelaton;
- poate fi utilizată pe termen lung cu interzicere la pacienţii ce prezintă afecţiuni
ale mucoasei nazale;
- oxigenul are presiunea redusă la 1-2 atmosfere şi este obligatoriu trecut prin
umidificator sau nebulizator;
- oxigenul va fi umidificat 2/3 apă şi 1/3 alcool etilic şi de preferat să treacă printr-
un vaporizator care să-l încălzească;
- în umidificator bulele de oxigen barbotează în lichid.
Cateter nasal sau nasofaringian- este confecţionat din plastic sau cauciuc şi prezintă
numeroase orificii laterale.
Ochelarii pentru oxigen – constituie un mod eficace de administrare al oxigenului, mai ales la
pacienţii agitate sau copii care-şi îndepărtează cateterul, chiar dacă acesta este fixat cu
leucoplast.
- este un sistem format din 2 sonde de plastic, care se introduce în nări pentru
administrarea oxigenului, iar ochelarii se fixează după urechi.
Masca
- mască simplă – nu poate fi utilizată din cauza imposibilităţii eliminării de dioxid
de carbon (se poate instala hipercapneea- creşterea gazului);
- mască cu balon – permite reinhalarea parţială, fiind prevăzută cu orificii pentru
eliminarea gazului expirat în exterior, însă debitul de3 oxigen este reglat ca în
timpul inspiraţiei, balonul să nu se golească sub ½ din capacitatea să;
- masca fără reinhalarea gazului expirat – este prevăzută cu un sistem de valve
care dirijează fluzul de gaz; masca realizează concentraţie de 100% oxigen;
- cortul de oxigen - este format dintr-o mantă de platic de preferinţă transparent,
susţinut pe un support şi care cuprinde patul pacientului, având dimensiuni
variate:
- ultimele metode au refrigerator şi o circulaţie a aerului mai bună;
- corturile pot fi pentru fata, pentru cap şi ienuri;
- concentraţia oxigenului poate depăşi 50%;
- circulaţia aerului sub cort este deficitare şi duce la încălzirea
pacientului.
- camere pentru oxigenoterapie – camerele Barach, camere transportabile, sunt
reactualizate datorită metodei hiperbare.
Atitudini şi intervenţii

Oxigenoterapia depinde de:

- vârsta;
- temperatura corpului;
- echilibru acido-bazic;
- tensiunea dioxidului de carbon în sânge şi ţesuturi;
- activitatea sistemului limfatic.

Asigurăm pregătirea pacientului şi menţinem măsuri generale de supraveghere:

- administrarea de oxigen şi efectuează la indicaţia medicului în mod continuu

sau discontinuu;
- asigurăm pregătirea psihică a pacientului;
- aşezăm pacientul corespunzător şi dacă este posibil şi diagnosticul permite,
asigurăm poziţia semisezanda pentru favorizarea expansiunii pulmonare
(presarcina este scăzută);
- fixăm sonda, cateterul sau masca şi urmărim reacţia pacientului;
- supraveghem debitul de oxigen pentru a preveni fluctuaţiile acestuia;
- în caz de terapie îndelungată, alternam sonda cateterul de la o nară la alta
pentru a nu provoca leziuni de decubit ale mucoasei nazale;
- cateterul şi sonda se introduce până în caverne.
 Observăm starea generală a pacientului şi spraveghem functiille vitale

- Anunţăm de urgenţă dacă pacientul este :

alert, confuz, somnolent, dispneic, cianotic, anxios, nu răspunde la stimuli.

- Observăm şi controlăm căile aeriene, deoarece oxigenoterapia nu poate fi eficientă

decât dacă acestea sunt libere.

- Recunoaştem efectele oxigenoterapiei prelungite şi inconcentratii mari:

scăderea hemoglobinei; induce hipotensiune arterială, colaps.

- În cazul folosirii măştilor , evităm fixarea incomodă pentru a nu incomoda şi agită

pacientul.

- Atunci când pacientul varsa şi are masca de oxigen, insituim de urgenţă măsurile
pentru a evita regurgitarea.

- În cazul corturilor de oxigen, vom ridica cortul la un interval regulat de timp pentru a
menţine contactul cu pacientul (orice deschidere a cortului duce la scăderea concentraţiei de
oxigen şi controlăm debitmetrul pentru realizarea concentraţiilor de gaz dârâte).

- Nu confundăm afecţiunile abdominale însoţite de dispnee cu insuficientă respiratorie

acută.

- Instituim măsuri de ordin general, atunci când este cazul:

- repaus obligatoriu la pat, regim alimentar;
- cântărind zilnic pacientul, efectuăm balanta volumica.

-Cunoastem ca o bună oxigenare este demonstrate clinic de coloritul rozat al tegumentelor

care devin uscate şi calde.
Complicaţii posibile

- introducerea sondei şi cateterului profound (în faringe) ca şi administrarea unui

debit mare duce la pătrunderea oxigenului în esofag, chiar stomac şi intestine;

- rezulta distentia abdominală care creşte rapid cu mari dificultăţi de eliminare a

gazului şi discomfort exacerbate, durere pentru pacienţi;

- în acest caz, introducem urgent tub de gaz şi sonda gastrica pentru golirea
stomacului;

- în caz de fisură a mucoasei nazale la administrarea de oxigen, aceasta

pătrunde şi se infiltrează la baza gâtului, rezultând emfizemul subcutanat, iar
pacientul se sufocă;

- întrerupem imediat oxigenoterapia şi căutăm a elimina parţial gazul din

ţesuturile infiltrate;

- oxigenoterapia prezintă şi efcte toxice, pulmonare şi nervoase;

- administrăm timp de 4-16 ore a 70% di oxigen, produce acţiune iritativă la

nivelul alveolei : otrăvirea cu oxigen sau pneumonia de oxigen;
- în administrările hiperbare (greutate specifică mai mare decât a mediului
ambient) pot apărea :
-crize convulsive;
-agitatie;
-sindrom de decompresiune;
-embolii gazoase în marea circulaţie.
 INJECŢIA INTRAVENOASĂ

Generalităţi

- calea intravenoasa este aleasa atunci când trebuie să obţinem efectul rapid al
soluţiilor medicamentoase sau când acestea pot provoca distructii fisurale;
- injecţia intravenoasă consta în introducerea soluţiilor cristaline, izotonice sau
hipertonice în circulaţia venoasă.

Loc de elecţie

- pentru administrarea anumitor medicamente al căror effect trebuie obţinut rapid

ca şi pentru corectarea unei hipovalemii, anemii, abordul venos capăta o
importanţă deosebită în cadrul diverselor conduite terapeutice;
- abordul venos poate fi efctuat periferic sau central;
- abordul venos periferic este realizat de către asistentă medicală sau medic, iar
cel central numai de către medic;
- alegerea tipului de abord venos şi a locului de elecţie depinde de :
- starea clinică a pacientului şi criteriul de urgenţă în administrare
sau nu;
- tipul medicamentului ce trebuie administrat şi efectul scontat;
- cantitatea de administrat, durata tratamentului.

- pentru alegerea locului în efectuarea puncţiei venoase examinăm atent ambele

braţe ale pacientului pentru a observa calitatea şi starea anatomică a venelor;
- evităm regiunile care prezintă;
-procese recuperative;
-piadermite;
-eczeme;
-nevralgii;
-traumatism, etc.
 - examinarea o efectuăm în următoare ordine;
-plica cotului;
-antebrat;
-fata dorsală a mâinilor;
-vena maleolara internă;
-venele epicraniene la sugari şi copii;
-la nivelul plicii cotului venele antebraţului cefalica şi bazilica se
anastomozează dând naştere venelor mediana cefalică şi mediana bazilica.

Manevre pentru facilitarea palpării şi funcţionarii venelor

- aplicăm garoul elastic şi inclinam pacientul în jos, abducţie şi extensie maximă;

- solicităm pacientului să-şi strângă bine pumnul său să închidă şi să deschidă
pumnul de mai multe ori consecutive, pentru reliefare venoasă;
- masam braţul pacientului dinspre pumn către plica cotului;
tapotam locul pentru puncţie cu două degete;
- încălzim braţul cu ajutorul unui tampon îmbinat cu apă caldă sau prin intrducere
în apă caldă;
- efectuam mişcări de flexie şi extensie a antebraţului;

Utilizarea garoului

- garoul elastic se aplică la aproximativ 10 cm deasupra locului puncţiei, pentru

plica cotului la nivelul bunirii treimii inferioare a braţului cu cea mijlocie;
- strângem garoul în aşa fel încât să oprească complet circulaţia venoasă şi
controlăm pulsul radial care trebuie să rămână perceptibil,astfel am interupt
circulaţia arterială a braţului prin comprimarea arterei;
- în timpul recoltării sanguine este recomandată a se slăbi garoul;
ATENŢIE! Dacă stază venoasă este prea lungă poate modifica parametric biologici
(determinarea potasemiei, probe de coagulare, etc.);

- dacă între garou şi extremitatea braţului apare cianoza, slăbim sau detaşam
garoul pentru cca 3 minute, apoi repunem garoul;
- dacă pacientul prezintă frison, slăbim şi detaşam garoul care a fost prea strâns
sau menţinut timp îndelungat.
Efectuarea injecţiei

injecţia intravenoasă consta în puncţia venoasă şi injectarea medicamentului;

injecţia i.v. nu se efectuează în poziţia şezând.

Puncţia venoasă

- în timpul lucrului ne poziţionam vis-à-vis de pacient;

- aspiram medicamentul din fiola după care schimbăm acul cu unul de lumen mai
mic şi aplicăm garoul;
- alegem locul puncţiei şi îl dezinfectam;
- interzis a palpa vena după dezinfectare;
- menţinem braţul pacientului înclinat în jos;
- întindem pielea pentru imobilizarea venei şi facilitarea penetrării acului prin
cuprinderea extremelor în mama stânga în aşa fel ca policele să fie situate la 4-
5 cm sub locul puncţiei, exercitând mişcarea de tracţiune şi compresiune în jos
asupra ţesuturilor vecine;
- pătrundem cu acul montat la seringa în lujmenul vasului;
- după ce am pătruns cu acul în lumenul vasului, schiţam o uşoară mişcare de
aspirare pentru a verifica poziţia acului;
- desfacem garoul cu mâna stângă.

Injectarea substanţei medicamentoase

- menţinem seringă cu mâna dreaptă fixând indexul şi medianul pe aripioarele

seringii, iar cu policele apăsam pistonul, introducând soluţia lent şi verificând
pentru control la nevoie cateterizarea corectă a venei prin aspirare;
- în afară acelor pentru pătrundere în lumenul vasului, în special în cazul
investigaţiilor cu substanţe de contrast, în cazul pacienţilor agitaţi, sau perfuzii
înseriate folosim catetere intravenoase cu canula şi valva, fluturaş, etc.
 Reguli generale

- abordul venos periferic este realizat de o singură persoană;

mănuşile folosite sunt sterile;
- venele de la plica cotuluisunt păstrate pentru prelevări sanguine, iar pentru
perfuzii se începe cu venele cele mai distale (venele dorsale ale mâinii şi antebraţului);
- abordul venos superficial la nivelul membrelor inferioare este realizat doar în cazuri
de urgenţă majoră şi de scurtă durată pentru a evita complicaţiile tromboembolice şi septice
- poziţia pacientului pentru abordul venei jugulare externe este decubit
dorsal,Trendelenburg 150o cu capul întors contralateral;
- tegumentul gâtului îl destindem cu policele mâinii libere şi puncţionam vena la locul
de încrucişare cu marginea externă a muşchiului sternochidomastoidian;
- abordul venos profound este realizat de către medic în condiţii tip protocol-operator:
- vena jugulară internă, vena femurală, vena subclavic.

Complicaţii posibile

- durere- la înţeparea pielii, avem grijă ca pacientul să nu mişte braţul;

- gazoasă embolie- introducerea de aer în cantitate mare duce la decesul
pacientului;
- hematom şi vărsări sanguine- prin străpungerea venei sau retragerea acului
menţinând stază venoasă datorită garoului nedesfăcut;
- interzis a se puncţiona vena din nou după formarea hematomului;
vom comprima cu un tampon steril 3-5 minute;

- tumefierea bruscă a ţesutului perivenos şi paravenos- revărsarea

substanţei în afară venei; pot rezulta necroze în regiunea injectării;
- flebalgia- injectarea rapidă sau efectul iritativ al soluţiei injectate asupra
endovenei; se manifesta prin durere vie;
- valuri de căldură şi senzaţia de uscăciune în faringe- soluţii injectabile ca Că,
Mg vor fi introduce foarte lent;
- hipotensiunea pe cale reflexa- injectarea prea rapidă a soluţiei
medicamentoase;
- ameţeli, lipotimie, colaps- întrerupem imediat injectarea şi se anunţă imediat
medicul;
- embolie grasoasa- injectări de soluţie uleioasă duce la decesul pacientului;
- paralizia nervului median- consencinta injectării paravenoase a substanţelor cu
acţiune neurolitică; la indicaţia medicului se vor administra soluţii neutralizante;
- puncţionarea şi injectarea unei artere produce necroza totală a extremitatiilor cu
următoarea simptomatologie: durere exacerbată până la albire a mâinii şi
degete cianotice-se întrerupe de urgenţă injectarea.
 TEHNICA RECOLTARII SANGELUI
PENTRU EXAMENELE DE LABORATOR

RECOLTAREA SANGELUI

Asistenta medicala va anunta bolnavul cu o zi inainte ca i se va recolta sange pentru

analiza. In acest scop, in dimineata respectiva, va trebui sa nu manance . Recoltarea sangelui se
face respactand normele de asepsie, atent, fara a provoca reactii neplacute bolnavului:

- este foarte important spalarea pe maini inaintea efectuarii tehnicii;

- pentru a preveni autoinfectarea este foarte important ca asistenta medicala sa-si

protejeze regumentul cu ajutorul manusilor sterile;

- in cazul in care unii pacienti sunt anxiosi, acestia vor fi linistiti si incurajati de
catre asistenta medicala;

- pregatirea materialelor necesare(tampoane de vata, ace sterile, seringi de unica

folosinta, tuburi Vacutainer, solutie dezinfectanta, tavita renala, manusi sterile);

- pregatirea bonurilor pentru analiza pe care se vor trece: numarul salonului si patul
bolnavului,numele acestuia si analiza ceruta;

- dupa recoltare, produselevor fi duse imediat la laborator;

- asistenta medicala are obligatia de a lua rezultatele analizelor di de a le trece in

foaia de observatie a fiecarui bolnav in parte.
RECOLTAREA SANGELUI VENOS CU TRUSA VACUTAINER
Sistemul Vacutainer de recoltare a sangelui venos, constituie o tehnica simpla si sigura.
Etapele prelevarii:
- recoltarea sangelui prin punctie venoasa pentru investigatii de laborator se
practica dimineata pe namancate, in timpul frisoanelor sau la indicatia medicului
indiferent de ora;
- pregatirea psihica si instalarea pacientului pentru recoltare;
- verificarea si completarea datelor privind probele sanguine de recoltat indicate de
medic;
- alegarea si pregatirea materialului pentru punctia venoasa;
- alegerea locului pentru efectuarea punctiei venoase;
- aplicarea garoului;
- dezinfectarea locului de electie;
- efecturea punctiei venoase;
- efectuarea recoltarii;
- aplicarea pansamentului adeziv;
- reorganizarea mediului(eliminarea materialelor utilizate) ;
- transmiterea tuburilor la laborator;
Pregatirea materialelor
Materiale necesare:
- holder;
- ac in carcasa sa protectoare; verificam integritatea benzii de siguranta si
valabilitatea termenului de utilizare;
- garou elastic;
- solutie dezinfectanta;
- tampoane de vata, comprese sterile, pansamant adeziv;
- tuburi Vacutainer pentru analizele indicate de medic;
- ordinea prelevarii in tuburi este: flacoane pentru hemocultura – tuburi fara
adezivi- tuburi pentru determinari de coagulare- citrat de Na, diatube-H – tuburi
cu aditivi=E.D.T.A. ,heparina, trombina.
Montare holder-ac:
- tinem acul cu ambele maini;
- efectuam o miscare de rasucire dintr-o parte spre cealalta avand loc astfel ruperea
benzii de siguranta;
- indepartam carcasa protectoare de culoare alba;
- se insurubeaza capacul liber al acului in holder.
Punctia venoasa:
- in timpul lucrului ne pozitionam lateral de pacient;
- alegem locul punctiei si il dezinfectam, interzis a palpa vena dupa dezinfectare;
- mentinem bratul pcientului inclinat in jos cu pumnul strans;
- intindem pielea pentru imobilizarea venei si facilitarea penetrarii acului prin
cuprinderea extremelor in mana stanga, in asa fel ca policele sa fie situat la 4-5 cm
sub loculpunctiei, exercitand miscarea de tractiune si compresiune in jos asupra
tesuturilor vecine;
- holderul trebuie sa formeze cu bratul pacientului un unghi de 15o;
- detasam carcasa colorata a acului;
- introducem acul in vena cel putin 1 cm.
Efectuarea recoltarii in tuburi:
- introducem tubul in holder, apucand aripioarele laterale ale holderului cu indexul
si mediusul, iar cu policele impingem tubul;
- presiunea de impingere se efectueaza numai asupra holderului, nu si asupra acului
aflat in vena;
- capatul captusit al acului insurubatin holder strapunge diafragma gumata a
capacului tubului Vacutainer, iar sangele va fi aspirat in tub;
- cand sangele nu mai curge in tub,acesta va fi scos din holder printr-o usoara
impingere a policelui asupra aripioarelor;
- holderul este mentinut stabil;
- calea venoasa o curatam dupa recoltare prin injectare a 10-20 ml NaCl 0,9 %;
- cul utilizat, carcasele sunt puse in recipientul pentru deseuri ;
- dupa recoltare, comprimam locul punctiei 3-5 minute cu un tampon steril imbibat
in solutie antiseptica, iar la pacientii cu tratament anticoagulant sau antiagregante
plachetare, durata compresiei trebuie marita si aplicampansament adeziv.
Complicatii posibile:

- punctia alba (imposibilitatea de cateterizare a venei);

- introducerea paravenos a substantei cu formarea unui edem sau hematom sau
chiar a necrozei ulterioare;
- embolie gazoasa-introducerea de aer in cantitate mare duce la decesul pacientului;
- hamatom si revarsari sanguine-prin strapungerea venei sau retragerea acului
mentinand staza venoasa datorita garoului nedesfacut. Interzis a se punctiona din
nou vena dupa formarea hematomului; vom comprima cu un tampon steril 3-5
minute;
- tumefierea brusca a tesutului perivenos si paravenos- revarsarea substantei in
afara venei; pot rezulta necroze in regiunea injectarii;
- flebalgia-injectarea rapida sau efectul iritativ al solutiei injectate asupra
endovenei; se manifesta prin durere vie;
- valuri de caldura si senzatia de uscaciune in faringe-solutii injectabile ca: Ca, Mg
vor fi introduse foarte lent;
- hipotensiunea pe cale reflexa-injectarea prea rapida a solutiei medicamentoase;
- ameteli, lipotimie, colaps- intrerupem imediat injectarea si se anunta medicul;
- embolie gazoasa-injectarea de solutie uleioasa duce la decesul pacientului;
- paralizia nervului median- consecinta injectarii paravenoase a substantelor cu
actiune neurolitica;
- punctinarea si injectarea unei artere- produce necroza totala a extremitatilor cu
urmatoarea simptomatologie: durere exacerbata pana la albirea mainii si degete
cianotice- se intrerupe de urgenta injectarea;
- daca sangele nu este aspirat in tub, controlam ca acesta sa fie corect impins in
holder;
- daca sangele nu curge, nu am punctionat corect vena si impingem sau retragem
acul fata a-l scoate din vena;
- atat timp cat acul se gaseste sub piele, tubul este vidat, iar sangele va fi aspirat
imediat ce am punctionat corect vena.
 SPIROMETRIA

Spirometria este un test simplu ce măsoară cantitatea aer pe care o persoană o poate
inspira sau expira într-o unitate de timp.

Spirometrul este un aparat folosit să măsoare cât de eficient şi cât de rapid plămânii pot
fi expansionaţi sau goliţi de aer.

Spirograma este o curbă volum – timp. Curba flux – volum este o alternativă ce oferă
aceleaşi informaţii.

Măsurătorile spirometrice utilizate în diagnosticul BPOC includ:

- FVC (capacitate vitală forţată): volumul maxim de aer ce poate fi expirat printr-o manevră
forţată.

- FEV 1 (VEMS): volumul expirat în prima secundă a unui expir maximal ce urmează unui
expir maximal, furnizând informaţii despre cât de repede pot fi goliţi plămânii.

- FEV1/FVC: FEV1 exprimat ca procentaj din FVC dă o indicaţie clinică utilă a gradului de
limitare a fluxului de aer.

Raportul FEV1/FVC este cuprins între 70% şi 80% la adultul normal; o valoare sub 70% indică
limitarea fluxului de aer şi posibil BPOC.

FEV1 este influenţat de vârstă, sex, înălţime, etnie. Se foloseşte curent procentul faţă de
valoarea prezisă. Există o vastă literatură a valorilor normale; cele potrivite pentru fiecare
populaţie trebuie să fie utilizate.

DE CE SPIROMETRIE IN BPOC ?

- Spirometria este necesară să confirme diagnosticul de BPOC.

- Impreună cu prezenţa simptomelor ajută la stadializarea severităţii BPOC şi poate fi un

ghid pentru tratamentul specific în trepte.

- Valori normale spirografice exclud diagnosticul de BPOC.

- Cu cât valoarea FEV1 este mai scăzută, cu atât prognosticul este mai rezervat.

- Declinul FEV1 cu vârsta este mai accentuat în BPOC decât la persoanele sănătoase.
Spirometria poate fi utilizată în monitorizarea progresiei bolii dar pentru a fi corectă
estimarea, intervalul între măsurători trebuie să fie de cel puţin 12 luni.

CE ESTE NECESAR PENTRU A EFECTUA O SPIROMETRIE ?

Mai multe tipuri de spirometre sunt disponibile:

 - spirometre de dimensiuni şi capacităţi mari, de obicei, disponibile numai în laboratoare de
explorări funcţionale şi respiratorii. Calibrarea trebuie verificată conform unui volum
cunoscut (de exemplu o seringă de 3 l conform unui protocol stabilit);

- spirometre mici, portabile, de obicei calibrate prin sisteme electronice.

O copie printată a curbei flux – volum este foarte utilă pentru verificarea performanţelor optime
ale aparatului, pentru interpretarea rezultatelor şi expluderea erorilor.

Cele mai multe tipuri de spirometre necesită racordarea la reţeaua de curent. Există versiuni
portabile, cu baterii, dar care nu permit stocarea informaţiilor şi nu sunt recomandate de rutină
în diagnostic.

Este esenţial să înveţi cum să-ţi calibrezi aparatul, cum şi când să-l cureţi.

EFECTUAREA SPIROMETRIEI

Spirometria se efectuează optim cu pacientul şezând. Trebuie calmată anxietatea pacientului

legată de executarea corectă a testului. Explicarea cu răbdare a tehnicii, acompaniate eventual
de o demonstraţie este folositoare. Pacientul ar trebui:

- să respire complet

- să lipească bine buzele în jurul piesei bucale

- să expire „atât de puternic şi atât de rapid, încât să-şi simtă plămânii complet goliţi de aer”

- să respire din nou relaxat

Expirul trebuie să continue până când nu mai există aer de respirat, ceea ce, în cazurile severe
de BPOC poate dura 15 secunde sau mai mult.

Ca la orice test, rezultatele spirometriei pot fi validate numai dacă expirul a fost corect efectuat.
Trebuie efectuate cel puţin 3 măsurători fără să existe diferenţe mai mari de 200 ml. sau 5%
între două valori ale FEV1 sau FVC. Se utilizează valoarea cea mai mare a FEV 1 sau FVC chiar
dacă nu sunt de la aceeaşi explorare. Raportul FEV 1/FVC se calculează de pe curba cu valorile
FEV1 sau FVC cele mai mari.

Testele ce produc tuse sau dureri toracice nu sunt corespunzătoare şi nu vor fi luate în
considerare.
 CAPITOLUL VI
Educaţie sanitară, profilaxie, recomandări la
externare

Educaţia sanitară urmăreşte obţinerea prin toate mijloacele posibile a unei cooperări
active convinse a bolnavului cronic în scopul participării la apărarea propriei sănătăţi prin
dispensarizarea prelungită cu control clinic, radiologic şi funcţional respirator, care să permită
sesizarea primelor mişcări patologice şi luarea măsurilor terapeutice adecvate care la rândul
său să devină măsuri de prevenire a agravării evoluţiei bronhopneumopatiei cronice
obstructive şi a decompensării cardio-pulmonare.

Profilaxia urmăreşte:

- înlăturarea fumatului
- combaterea energică şi la timp a infecţiilor cailor aeriene superioare.
- tratarea medicală sau chirurgicală a factorilor de intretiner, vegetaţii, sinuzite,
amigdalite.
- suprimarea şi evitarea contactului cu toţi agenţii etiologici: fum, pulberi, frig,
vasriatii bruşte de temperatură.
- măsuri de protecţie a muncii în fabrici, uzine, întreprinderi.
- schimbarea profesiei în cazul bronşitei profesionale.
- continuarea combaterii obstrucţiei bronşice şi prevenirea agravării sale şi după
trecerea episoadelor acute prin administrarea în anotimpurile reci şi umede pe
durate variabile de timp (7-10 zile lunar) în scop preventive de tetraciclina sau
ampicilina, cotrimixazol, sulfametin, doxicilina.
- vaccinarea antigripală în perioada rece
- gimnastică respiratorie pentru îmbogăţirea ventilaţiei
- cura balneoclimaterica.
- combaterea bronşitei cornice este o măsură preventive în vederea evitării
cordului pulmonar cronic.
Recomandări la externare

- evidentă şi dispensarizare la circa şi policlinica

- evitarea efortului, a frigului, a umezelii
- regim alimentar hiposodat
- tratament medicamentos conform Rp.
- cure balneoclimaterice
- gimnastică respiratorie
 Bibliografie

1. Tehnica îngrijirii bolnavului

-vol. I şi ÎI Georgeta Aurelia Baltă

2. Medicină internă

3. Biologie, clasa a XI-a

4. Compendiu de anatomie Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti

5. Anatomia şi fiziologia omului, Ediţia a II-a, Editura Corint, Bucureşti 1998

6. Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de asistenţii medicali,

Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 1998

7. ABC-ul sănătăţii, Editura Medicală, Bucureşti 1964

8. Fiziologie, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti 1994

9. Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali, Editura

Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 1997

10. Breviar de explorări funcţionale şi de îngrijiri speciale acordate

bolnavului, Ediţia a III-a, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti,
1997