SUPORT DE CURS

DISPECER CENTRU DE ALARMA

1
 TEMA 1.
LEGISLAŢIA APLICABILĂ ŞI STANDARDE DE SĂNĂTATE ŞI SECURITATE A
MUNCII
Angajatorul are obligaţia să asigure securitatea şi sănătatea salariaţilor în toate aspectele legate de
muncă.
Aspectele care privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor sunt reglementate de Legea nr. 53/2003 –
Codul muncii, republicată, Legea nr. 319/2006 – Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, cu
modificările și completările ulterioare, care se completează cu dispoziţiile legii speciale, ale contractelor
colective de muncă aplicabile, precum şi cu normele şi normativele de protecţie a muncii.
Obligaţiile salariaţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu pot aduce atingere
responsabilităţii angajatorului.
Măsurile privind securitatea şi sănătatea în muncă nu pot să determine, în niciun caz, obligaţii
financiare pentru salariaţi.
În cadrul propriilor responsabilităţi, angajatorul va lua măsurile necesare pentru protejarea securităţii
şi sănătăţii salariaţilor, inclusiv pentru activităţile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare şi
pregătire, precum şi pentru punerea în aplicare a organizării protecţiei muncii şi mijloacelor necesare
acesteia.

Angajatorul are următoarele responsabilităţi:

- răspunde de organizarea activităţii de asigurare a sănătăţii şi securităţii în muncă şi prevede în
regulamentul intern, în mod obligatoriu reguli privind securitatea şi sănătatea în muncă;
- în elaborarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă angajatorul se consultă cu sindicatul sau,
după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, precum şi cu comitetul de securitate şi sănătate în muncă;
- asigură toţi salariaţii pentru risc de accidente de muncă şi boli profesionale, în condiţiile legii;
- organizează instruirea angajaţilor săi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
- organizează locurile de muncă astfel încât acestea să garanteze securitatea şi sănătatea salariaţilor,
- organizează controlul permanent al stării materialelor, utilajelor şi substanţelor folosite în procesul
muncii, în scopul asigurării sănătăţii şi securităţii salariaţilor;
- răspunde pentru asigurarea condiţiilor de acordare a primului ajutor în caz de accidente de muncă,
pentru crearea condiţiilor de preîntâmpinare a incendiilor, precum şi pentru evacuarea salariaţilor în
situaţii speciale şi în caz de pericol iminent.
Instruirea angajaţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă (art. 181) Codul muncii,
republicat):
- se realizează periodic, prin modalităţi specifice stabilite de comun acord de către angajator
împreună cu comitetul de securitate şi sănătate în muncă şi cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii
salariaţilor;
- se realizează obligatoriu în cazul noilor angajaţi, al celor care îşi schimbă locul de muncă sau felul
muncii şi al celor care îşi reiau activitatea după o întrerupere mai mare de 6 luni,
- în toate cazurile instruirea se efectuează înainte de începerea efectivă a activităţii;
- este obligatorie şi în situaţia în care intervin modificări ale legislaţiei în domeniu.
În privința
modificările instruirii,
și completările Legea nr.
ulterioare, 319/2006
prevede – Legea
în sarcina securităţiiurmătoarele
angjatorului şi sănătăţiiobligații
în muncă, cu
(art 20,
21):
domeniul 1. Asigurarea de sănătăţii
securităţii şi condiţii pentru ca fiecare
în muncă, lucrător
în special subsă formă
primească o instruire şisuficientă
de informaţii şi adecvată
instrucţiuni în
de lucru,
specifice locului de muncă şi postului său:
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.
2
 2. Să adapteze instruirea la evoluţia riscurilor sau la apariţia unor noi riscuri.
3. Să realizeze instruirea periodică şi ori de câte ori este necesar.
4. Să se asigure că lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi în
întreprinderea şi/sau unitatea proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile legate de
securitate şi sănătate în muncă, pe durata desfăşurării activităţilor.
5. Să asigure reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă instruirea corespunzătoare.
Angajatorii mai au, potrivit Legii nr. 319/2006 – Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, cu
modificările și completările ulterioare, și următoarele obligații:
a) să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în muncă,
inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;
b) să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra echipamentului de
protecţie care trebuie utilizat;
c) să ţină evidenţa accidentelor de muncă ce au ca urmare o incapacitate de muncă mai mare de 3
zile de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a
accidentelor de muncă;
d) să elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale rapoarte
privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii săi.
Obligatiile salariatilor

Salariatii sunt obligati sa foloseasca in mod corect echipamentul individual de protectie dat. Trebuie
sa comunice imediat angajatorului sau supraveghetorului despre orice situatie care ar reprezenta un pericol
serios imediat la protectia muncii si despre orice neajuns in aranjamentele de protectie.
Trebuie sa indeplineasca toate sarcinile cuprinse in regulamentele de protective sis a coopereze cu
angajatorul pentru a asigura un mediu de lucru si conditii care sa nu reprezinte riscuri in termenii
protectiei muncii.

Normele şi normativele de protecţie a muncii pot stabili:

a) măsuri generale de protecţie a muncii pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale, aplicabile tuturor angajatorilor;
b) măsuri de protecţie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activităţi;
c) măsuri de protecţie specifice, aplicabile anumitor categorii de personal;
d) dispoziţii referitoare la organizarea şi funcţionarea unor organisme speciale de asigurare a
securităţii şi sănătăţii în muncă.

Riscurile specifice activitatii de dispecer sunt:

a)munca in ture si noaptea, la sfarsit de saptamana si in zilele de sarbatori legale
b)pozitia de munca-sezand pe scaun
c)Riscul expunerii la radiatii
e)factorii de risc legati de organizarea muncii
f)Incarcatura fizica
g)Incarcatura psihosociala

a)Munca in ture si noaptea

Potrivit Directivei nr. 93.104.CEE privind anumite aspecte ale structurii programului de
munca, statele membre urmeaza sa ia masurile necesare astfel ca:
- Angajatii care lucreaza noaptea sau in ture se bucura de protectie a muncii care este adaptata la
felul activitatii pe care o desfasoara.

3
 - mijloacele de protectie si prevenire şi serviciile corespunzătoare muncii de noapte si in ture a
lucratorilor sunt echivalente cu acelea aplicabile pentru alti lucratori si sunt disponibile oricand
- Munca de noapte si turele au impact asupra pauzelor, meselor şi somnului si determina încărcătura
fizică a activitatii

Timpul petrecut la munca in acest domeniu este atipic: munca de noaptea, la sfarsit de saptamana,
în schimburi, zile lungi de munca, saptamani si luni grele de munca, orele suplimentare.
Schimbul de munca: o metoda de organizare a echipei de munca in care angajatii urmeaza succesiv
unul dupa altul in aceeasi activitate, incluzînd rotatia schimbului, care poate fi continuu sau nu. Aceasta
inseamna ca un angajat trebuie sa faca schimbul la ore diferite intr-o perioada specifica de zile.
Efectele orelor de munca asupra dispecerilor sunt următoarele: mese dezordonate,somn dezordonat
şi extenuare.
Functiile unei fiinte umane urmeaza un ciclu de aproximativ 24 de ore. Acest ciclu se numeste ciclu
circadian sau bioritm. Schimburile de munca si munca de noapte sunt cauza unei intregi serii de efecte
nedorite caci ambele implica o dereglare in cadrul ciclului: nerespectarea meselor principale; ore diferite
de masa, deseori de slabă calitate – mese reci (sandvisuri), servite rapid sau nemancarea la ore regulate,
etc. Dupa toate acestea rezulta un dezechilibru nutritional, necazuri digestive si obezitate. Prin alterarea
modului de somn se conturba modelul propriu de somn, scade calitatea somnului (zgomot, lumini), iar
numarul orelor de somn se reduce.
O reducere a timpului de recuperare, face ca individul să fie obosit din ce in ce mai tare,apar
dificultati in a ramane treaz la munca, ceea ce duce la cresterea riscului de a comite accidente, uneori chiar
cu victime.
MASURI PREVENTIVE
Angajatorul trebuie:
- Sa va informeze despre riscuri;
- Sa va informeze despre locul unde vă veţi desfăşura activitatea, masurile protective, preventive si
activitatile care se impun
- Sa va furnizeze suficiente informatii corespunzatoare pentru sanatatea si siguranta dvs.
- Sa va ofere instruire corespunzatoare functiei pe care o aveti.
Munca in ture si cea de noapte au impact asupra familiei agentului de securitate si a vietii lui
sociale.
Viata lui se afla in contratimp si urmeaza un ritm diferit decat cea a familiei si a prietenilor; iar
programul lui liber nu coincide cu acela al rudelor apropiate.
Exista multe consecinte psihologice si sociale ale acestei nesincronizari a stilului de viata: de ex.
stresul, izolarea graduala, iritabilitatea, probleme maritale (număr mare de divorţuri), dificultati in
asumarea responsabilitatilor familiare, etc.
Mai mult decat atat, munca de noapte este deseori asociata cu riscul consumului de alcool si fumat,
apar probleme de sanatate mentala, depresii,etc.

b)Pozitia in munca
Pozitia de munca este aceea care cauzeaza cele mai mari probleme. In general, dispecerii tind sa
isi petreaca cea mai mare parte a zilei sezînd. Pozitiile sezand sunt cele mai frecvente in activitatea
privind supravegherea monitoarelor cum este cazul centrelor de control de securitate, centrele de control
alarma si anumite posturi de control acces. Aceste activitati implica nu numai riscul ergonomic, dar şi
probleme de incarcatura a vederii si mintii.

4
 TEMA 2
ECHIPAMENTE DE PROTECTIE , DE LUCRU SI MATERIALE IGIENICO-SANITARE

Dotarea cu echipament individual de protectie si echipament individual de lucru

Dotarea cu echipament individual de protectie se face in scopul prevenirii accidentelor de munca si
a imbolnavirilor profesionale.
Echipamentele individuale de protectie trebuie sa fie utilizate atunci cand riscurile nu pot fi evitate
sau limitate prin mijloacele tehnice de protectie colectiva sau prin masuri, metode sau procedee de
organizare a muncii.
Echipamentul individual de protectie se acorda gratuit angajatilor de catre angajator. Personalului
detasat, elevilor sau studentilor in practica, vizitatorilor, personalului cu atributii de indrumare si control
etc., de asemenea, li se acorda gratuit echipament individual de protectie.
In vederea acordarii echipamentului individual de protectie angajatorul trebuie sa efectueze
evaluarea riscurilor. In functie de aparitia unor riscuri noi sau a altor modalitati de protectie, acesta poate
fi completat.
Angajatorul este obligat sa intocmeasca lista interna de dotare cu echipament individual de protectie
adecvat executarii sarcinilor de munca in conditii de securitate.
Inainte de alegerea unui echipament individual de protectie, angajatorul trebuie sa evalueze in ce
masura, echipamentul individual de protectie pe care intentioneaza sa-l utilizeze, raspunde cerintelor, dupa
cum urmeaza:
a) analiza si evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace;
b) definirea caracteristicilor pe care trebuie sa le aiba echipamentul individual de protectie pentru a
proteja eficient impotriva riscurilor , tinand cont de eventualele surse de riscuri proprii acestora;
c) compararea caracteristicilor precizate la pct. b) cu caracteristicile echipamentului individual de
protectie.
Evaluarea trebuie revizuita in functie de modificarile elementelor componente.
Lista interna de dotare cu echipamente individuale de protectie intocmita de catre angajator trebuie
discutata si convenita in comitetele de securitate si sanatate in munca sau cu reprezentantii
angajatilor/sindicat, dupa caz.
Angajatorul este obligat sa asigure conditii pentru efectuarea verificarilor legale, depozitarea,
curatarea, denocivizarea, intretinerea si repararea mijloacelor individuale de protectie in conformitate cu
instructiunile de utilizare ale producatorilor.
Angajatorul este obligat sa inlocuiasca echipamentul individual de protectie care nu mai corespunde
din punctul de vedere al calitatilor de protectie, cand se constata acest lucru, indiferent de motiv.
Angajatorul va furniza si va pune la dispozitie angajatilor si/sau reprezentantilor lor informatii
adecvate despre fiecare echipament individual de protectie si de lucru.
Angajatorului ii revine in totalitate obligatia instruirii angajatilor asupra tuturor masurilor care
trebuie luate privind securitatea si sanatatea acestora la utilizarea echipamentului individual de protectie in
timpul lucrului, astfel:
a) trebuie sa asigure instruirea in prealabil a angajatului asupra riscurilor impotriva carora este
protejat prin purtarea echipamentului individual de protectie;
b) trebuie sa asigure instruirea si sa organizeze, daca este cazul, un antrenament in purtarea
echipamentului individual de protectie.
In cazul in care diferiti factori de risc impun utilizarea concomitenta a mai multor echipamente
individuale de protectie, acestea trebuie sa fie compatibile si sa-si pastreze eficacitatea in raport cu
riscurile respective.
Echipamentul individual de protectie este destinat in principiu utilizarii individuale. In cazul in care,
prin forta imprejurarilor acesta va fi utilizat de mai multe persoane, se vor lua masuri corespunzatoare
pentru ca diferitilor utilizatori sa nu le fie afectata starea de sanatate sau de igiena.

5
 Echipamentele individuale de protectie, cu exceptia unor cazuri particulare si exceptionale, trebuie
sa fie utilizate numai in scopul prevazut. Echipamentele individuale de protectie se vor utiliza conform
instructiunilor insotitoare care trebuie elaborate pe intelesul angajatului.
Conditiile de utilizare ale unui echipament individual de protectie, in special cele referitoare la
durata purtarii, sunt determinate in functie de gravitatea riscului, frecventa expunerii la risc si
caracteristicile locului de munca al fiecarui angajat, precum si de performantele echipamentului individual
de protectie.
Angajatii si celelalte categorii de persoane care beneficiaza de echipament individual de protectie au
urmatoarele obligatii:
a) sa cunoasca caracteristicile si modul corect de utilizare a echipamentului individual de protectie
din dotare;
b) sa poarte intregul echipament individual de protectie pe toata durata indeplinirii sarcinii de munca
sau activitatii pe care o desfasoara in unitate;
c) sa utilizeze echipamentul individual de protectie numai in scopul pentru care acesta a fost atribuit
si sa se preocupe de conservarea calitatilor de protectie ale acestuia;
d) sa prezinte echipamentul individual de protectie la verificarile periodice prevazute in
instructiunile de utilizare si pentru curatare sau denocivizare;
e) sa solicite un nou echipament individual de protectie, atunci cand din diverse motive cel avut in
dotare nu mai prezinta calitatile de protectie necesare.
(2) Degradarea echipamentului individual de protectie din vina angajatului caruia i-a fost atribuit sau
instrainarea lui, inainte de expirarea duratei de utilizare prevazute, atrage raspunderea acestuia pentru
prejudiciul cauzat, potrivit legii.
(3) Nepurtarea echipamentului individual de protectie se sanctioneaza conform legislatiei in vigoare.
Angajatul participant la procesul de munca are dreptul de a refuza executarea sarcinii de munca daca
nu i se asigura echipamentul individual de protectie prevazut in reglementarile in vigoare, fara ca refuzul
sa atraga asupra sa masuri disciplinare.
Un echipament individual de protectie trebuie sa fie conform reglementarilor legale in vigoare
corespunzatoare, referitoare la proiectarea si fabricarea sa din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in
munca. In toate cazurile, un echipament individual de protectie trebuie:
a) sa fie adecvat corespunzator riscurilor pe care le previne, fara a induce el insusi un risc
suplimentar;
b) sa raspunda conditiilor existente la locul de munca;
c) sa tina seama de cerintele ergonomice si de sanatate ale angajatului;
d) sa fie adaptat conformatiei purtatorului.
Echipamentul individual de lucru se acorda de catre angajator, in conditiile negociate prin contractul
colectiv de munca.
Cheltuielile necesare privind dotarea cu echipament individual de lucru sunt suportate in proportie
de minimum 50% de catre angajator, din capitolul alte cheltuieli de exploatare sau din sumele prevazute
cu aceasta destinatie in buget pentru unitatile finantate de la bugetul de stat, respectiv de la bugetele
locale, iar diferenta se suporta de catre angajat.
Obligatiile producatorilor si importatorilor de echipamente individuale de protectie si de lucru
privind fabricarea si comercializarea oricarui model nou, prin care se garanteaza calitatea din punctul de
vedere al protectiei asigurate pentru domeniul de utilizare previzibil, sunt definite in "Normele
metodologice privind certificarea calitatii de protectie a sortimentelor de echipament individual de
protectie si de lucru si avizarea introducerii in fabricatie", cu completarile si modificarile ulterioare.
Acordarea materialelor igienico-sanitare
Materialele igienico-sanitare se acorda obligatoriu si gratuit angajatilor in scopul asigurarii igienei si
protectiei personale, in completarea masurilor generale luate pentru prevenirea unor imbolnaviri
profesionale.

6
 Materialele igienico-sanitare, cantitatile respectivesi periodicitatea acordarii acestora se stabilesc
prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de munca, la recomandarea medicului de
medicina muncii, pe baza caracteristicilor locurilor de munca.
Trusele sanitare de acordare a primului ajutor medical constituie materiale igienico-sanitare, iar
continutul si modul de dotare se stabilesc conform reglementarilor Ministerului Sanatatii si Familiei.
Personalul serviciului de medicina muncii are obligatia instruirii angajatilor in vederea utilizarii
corecte a materialelor igienico-sanitare distribuite si urmaririi eficientei acestora in prevenirea unor boli
profesionale.
Angajatii sunt obligati sa utilizeze materialele igienico-sanitare primite in conformitate cu indicatiile
personalului sanitar.
TEMA 3
PROCEDURI DE URGENTA SI EVACUARE

Scopul elaborarii prcedurii de realizare a alarmarii salvarii si evacuarii personalului este de a

limita numarul victimelor si a efectelor consecintelor incendiului si/sau a situatiilor de urgent.Orice
persoana care observa un incendiu are ovligatia de a anunta prin orice mijloace pompierii sis a ia masuri
dupa posibilitatile sale pentru limitarea si stingerea incendiului.Pentru toate constructiile, instalatiile
platformele amenajate anexele din cadrul societatii se va asigura alarmarea si avertizarea
angajatilor(persoanelor) in caz de incendiu cu sistemele instalatiile si mijloacele din dotarea societatii.
La orice inceput de incendiu in primul rand se va alarma personalul de la locurile de
munca,folosindu-se mijloacele de semnalizare existente,se anunta incendiul la dispeceratul centralizat de
situatii de urgent 112 si se executa intocmai dispozitiile primate sau evacuarea-salvarea victimelor dupa
caz.
Instalatiile de alarmare electrice vor fi prevazute cu sisteme auxiliare de alimentare cu energie
pentru a se asigura continuitatea lor in exploatare.
Langa telefoanele accesibile personalului, se va afisa numarul de telefon a dispeceratului de
situatii de utgenta a pompierilor si al apararii civile,dupa caz.
Deasemenea intreg personalul trebuie sa fie instruit cu privire la planul de evacuare in caz de
urgent pentru a cunoaste traseele de evacuare si activitatile ce trebuie sa le desfasoare evitand astfel
intrarea in panica si provocarea de situatii critice,care sa duca la inrautatirea situatiei si la aparitia unor
stari tensionate.
TEMA 4
CADRUL LEGISLATIV SI DE PROTECTIE A MEDIULUI. CONSERVAREA CALITATII
FACTORILOR DE MEDIU.PROTECTIA RESURSELOR NATURALE SI CONSERVAREA
BIODIVERSITATII

Activitatea de protecţie a mediului in România are o istorie relativ îndelungată, dezvoltându-se în

concordanţă cu preocupările specifice populaţiilor locale. Începând cu secolul XIV, în dreptul
vechi românesc sunt cuprinse o serie de reguli şi instituţii privind ocrotirea unor componente ale
mediului, în special pentru protejarea vânatului şi a altor resurse forestiere.

Preocupările vizând direct ocrotirea naturii se manifestă în special începând cu secolul XX, în
1930 fiind adoptată prima Lege pentru protecţia monumentelor naturii. Având la bază acest act
normativ s-a înfiinţat prima Comisiune pentru ocrotirea monumentelor naturii, aflată pe lângă
Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, iar apoi alte institutii regionale de acest gen. Activitatea
acestor structuri a avut, prin excelenţă, un caracter de cercetare ştiinţifică materializată prin
publicarea a numeroase studii, note sau lucrări ce au stat la baza ocrotirii, prin lege, a valoroase
obiective ca monumente ale naturii ( 36 de rezervaţii ale naturii cu o suprafaţă de aproximativ
15.000 ha. - printre care şi Parcul Naţional Retezat înfiinţat în 1935, 15 specii de plante şi 16 speci
7
 de animale). Tot în acest context au fost elaborate normele tehnice şi de aplicare a legii, cele
privind marcajul traseelor turistice, respectarea toponimiilor autohtone, normele vizând ocrotirea
păsărilor migratoare etc.
Legislaţia României are ca bază Constituţia, care este legea fundamentală, cu forţa juridică cea
mai mare, constituind un izvor şi pentru dreptul mediului. Ca obligaţii corelative a drepturilor
legate de protecţia mediului, Constituţia prevede obligaţia statului de a asigura exploatarea
resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional, refacerea şi conservarea mediului
încojurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic.
În domeniul conservării naturii, sunt în vigoare următoarele legi:
 Legile de ratificare sau aderare la convenţiile prezentate mai sus;
 Legea 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei “Delta Dunării” ce are ca scop
înfiinţarea Administraţiei Rezervaţiei, ca instituţie publică cu personalitate juridică, aflată în
subordinea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
 Legea 137/1995 de protecţie a mediului ce are ca obiect reglementarea protecţiei mediului,
obiectiv de interes public major, pe baza principiilor şi elementelor strategice ce conduc la
dezvoltarea durabilă a societăţii. Printre aceste principii este stipulat în mod direct şi cel
referitor la conservarea biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic
natural. Ca modalităţi de implementare a principiilor şi elemntelor strategice sunt menţionate:
 obligativitatea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în faza iniţială a
proiectelor, programelor sau activităţilor, incluzându-le pe cele ce vizează modificarea
cadrului natural al unei zone, urmată de avansarea soluţiilor tehnice de menţinere a
zonelor de habitat natural, de conservare a funcţiilor ecosistemelor, defrişările de
vegetaţie forestieră din afara fondului forestier, importul sau exportul plantelor şi
animalelor din fauna şi flora sălbatică, etc.
 corelarea planificării de mediu cu cea de amenajare ateritoriului şi de urbanism;
 rezolvarea, pe nivele de competenţă, a problemelor de mediu;
 introducerea pârghiilor economice stimulative şi coercitive;
 promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei mediului;
 instruirea şi educarea populaţiei, precum şi participarea organizaţiilor
 neguvernamentale la elaborarea şi aplicarea deciziilor.

Protecţia naturii, în general şi a biodiversităţii, în special, are ca obiectiv principal păstrarea

nealterată a ecosistemelor naturale (ecofondului) şi a fondului genetic (genofondului) la nivel global şi
regional, în vederea asigurării echilibrului între componenetele naturale ale mediului, pe de o parte şi între
acestea si societatea umană, pe de altă parte.
Iniţiativele de protecţie a naturii au pornit de la necesitatea salvării speciilor floristice şi faunistice
rare sau ameninţate cu dispariţia, idee care s-a extins asupra unor teritorii naturale sau antropizate, de
importanţă naţională sau internaţională, declarate parcuri sau rezervaţii.
Cel mai important demers în conservarea elementelor cadrului natural şi/sau cultural-istoric îl
reprezintă crearea pe cale legislativă a reţelei de arii protejate la nivel naţional şi internaţional.
Comisia Parcurilor Naţionale şi a Ariilor Protejate (CNPPA), din cadrul Uniunii Internaţionale
pentru Conservarea Naturii (IUCN), defineşte aria protejată ca o suprafaţă de teren sau acvatică destinată
în mod special protecţiei şi conservării biodiversităţii, resurselor naturale şi culturale şi gestionată conform
unor legi şi reglementări juridice.
Principalii factori responsabili în timp istoric de dispariţia a numeroase specii floristice şi faunistice
pot fi consideraţi:
- vânatul excesiv
- alterarea sau distrugerea bitopurilor care atrag după sine restrângerea sau chiar extincţia
speciilor care le populează.
- agricultura mecanizată şi chimizată -utilizarea pesticidelor şi a fungicidelor
8
 - poluarea fizică, chimică, biologică ce poate afecta, de la caz la caz, în mai mică sau mai mare
măsură, speciile vegetale şi animale, inclusiv mediile de viaţă ale acestora; astfel, unele specii de licheni
pot avea sensibilităţi diferite la emisiile atmosferice ale surselor industriale;
Termenul biodiversitate înglobează ansamblul format din totalitatea formelor de viaţă vegetale şi
animale şi ecosistemele din care acestea fac parte, interacţionând unele cu altele şi cu componenetele
abiotice ale mediului. Fiind rezultatul unor procese dinamice care au loc în învelişul biotic la scară spaţio-
temporală, biodiversitatea unei regiuni are la rândul ei un caracter dinamic. Biodiversitatea reprezintă o
trăsătură de bază a structurii unei biocenoze sau a unui ecosistem; deranjarea ecosistemelor/biocenozelor
de către diferiţi factori de stress (catastrofe naturale, activităţi agricole, industriale, exploatări miniere,
activităţi turistice etc.) conduce la o reducere considerabilă a biodiversităţii, fapt care, cu deosebire în
teritoriile afectate, reclamă măsuri concrete de protecţie şi conservare.
Conservarea biodiversităţii trebuie abordată ca nou domeniu pluridisciplinar de cercetare, dezvoltat
ca răspuns la crizele cu care se confruntă astăzi lumea vie.
Conservarea biodiversităţii vizează trei obiective:
 Investigarea şi descrierea diversităţii lumii vii
 Înţelegerea efectelor activităţilor umane asupra speciilor, comunităţilor şi ecosistemelor
 Dezvoltarea unor metodologii interdisciplinare pentru protejarea şi restaurarea diversităţii
biologice.

În România, ariilor protejate le revin 1,23 milioane hectare, adică 6,18% din suprafaţa ţării; cele mai
mari teritorii protejate aparţin parcurilor naţionale şi Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.
Atunci cand vegetatia este degradata, rata de eroziune a solurilor si chiar alunecarile de
teren cresc rapid, reducând substantial valoarea terenurilor. Mai mult, particulele de sol ajunse în apa pot
elimina animalele de apa dulce, viata marina din estuare. Sedimentele reduc indicele de potabilitate si
indirect posibilitatea de utilizare a apei de catre comunitatile umane ce traiesc de-a lungul râurilor.
Cresterea debitului solid conduce la colmatarea accelerata a lacurilor de acumulare, la diminuarea
productiei de energie electrica sau reducerea navigabilitatii.
CONSERVAREA CALITATII FACTORILOR DE MEDIU
Care sunt factorii de mediu?
 Aerul- Mentinerea calitatii aerului in limitele concentratiilor maxime admisibile
prevăzute în legislatia in vigoare
 Apa -Limitarea poluarii punctiforme si difuze a corpurilor de apa şi mentinerea
functiilor ecologice a apelor curgatoare
 Sol -Limitarea poluarii punctiforme si difuze a solului
 Conservarea-, protejarea şi reabilitarea zonei costiere a Mării Negre
 Suprafaţe împădurite-Limitarea reducerii suprafeţelor împădurite
 Conservarea diversităţii naturale a faunei, florei şi habitatelor din ariile naturale
protejate şi din ariile potenţiale ale reţelei Natura 2000
Evitarea acelor activitati care ar putea afecta in mod semnificativ biodiversitatea
 Biodiversitatea-Conservarea si protejarea ecosistemelor acvatice si terestre din zona
costiera
a Marii Negre
 Deşeuri- Susţinerea colectării selective a deşeurilor, creşterea gradului de recuperare şi
reciclare a deşeurilor
 Ameliorarea starii de sanatate a populatiei prin implementarea de masuri care
sa vizeze asigurarea dotarilor edilitare si prevenirea poluarii datorita noxelor,
inclusiv a poluarii fonice
 Sănătatea publica-Cresterea protectiei populatiei impotriva riscurilor asociate accidentelor
de
trafic
9
  Cresterea gradului de siguranta in conditii de riscuri naturale
 Managementulriscurilor de mediu-Conservarea, protejarea şi reabilitarea zonei costiere a
Mării Negre prin asigurarea protejării patrimoniului natural (inclusiv a ecosistemelor acvatice şi terestre)
şi a celui cultural în vederea dezvoltării durabile a acestei regiuni.
 Sensibilizarea publicului cu privire la aspectele de mediu-Creşterea responsabilităţii
turiştilor faţă de mediul înconjurător prin facilitareaaccesului la informaţie şi cunoaştere
 Conservarea şi valorificarea zonelor de agrement, armonizarea cadrului
natural cu cel construit şi păstrarea tradiţiilor zonei
 Asigurarea protejarii patrimoniului cultural prin revitalizarea zonelor degradate
 Peisajul şi mostenirea culturala Mentinerea activitatilor umane în spatiul rural prin
încurajarea dezvoltării agroturismului

TEMA 5
MANIPULAREA SI GESTIUNEA DESEURILOR

DESEU” însemnă orice substanţă sau obiect pe care posesorul îl aruncă, sau intenţionează, sau este
obligat sa-l arunce.

În erele preindustriale, deșeurile din prelucrarea bronzului și a altor metale prețioase erau colectate
în Europa, și topite pentru refolosire continuă, iar în unele zone praful și cenușa de la focurile de cărbuni
sau lemne erau refolosite pentru obținerea materialului de bază în fabricarea cărămizilor. Principalul motiv
pentru practicarea reciclării materialelor era avantajul economic, nevoia de materii prime naturale
devenind astfel mai mică.
Ca rezultat al proceselor din industrie, agricultură şi tehnologie, se crează cantităţi tot mai mari de noi
deşeuri. Gazele, lichidele, deşeurile solide, deşeurile menajere şi apele riziduale poluează mediul şi în
unele locuri nivelele de poluare sunt periculos de ridicate.
Dacă vrem să trăim într-o lume sănătoasă, trebuie să minimalizăm efectele reziduurilor produse de
societate. Dacă reziduurilor li se permite să domine mediul, echilibrul natural este pierdut şi acest
dezechilibrul poate avea efecte dezastruoase asupra animalelor, vegetaţiei şi chiar a vremii.
Locurile de depozitare a deşeurilor trebuie administrate pentru ca pământul să nu adăpostească boli.
Multe locuri în care au fost depozitate deşeuri timp de zece ani, au fost recuperate şi chiar au oferit teren
de parcuri şi case.

Procedurile de manipulare si eliminare a materialelor contaminate si a deseurilor

.Vor fi obligatoriu respectate reglementarile nationale siinternationale în domeniu. Categoriile care

se includ sunt urmatoarele:

1.Deseurile necontaminate (neinfectioase) care pot fi refolosite, reciclate sau eliminate ca deseuri
generale sau menajere.

2. Obiectele ascutite (taietoare,întepatoare) contaminate (ex. ace hipodermice, bisturie, cutite si

cioburi de sticla); acestea vor fi întotdeauna colectate în containere rezistente la întepare,taiere, prevazute
cu capace si vor fi tratate ca infectioase.

3. Materialul contaminat destinat decontaminarii prin autoclavare urmata de spalare si

refolosire sau reciclare.

4. Materialul contaminat destinat autoclavarii si eliminarii.

10
 5. Materialul contaminat destinat incinerarii directe.
Toate deseurile periculoase trebuie sa treaca prin procesul de prelucrare finala sau de reciclare in
instalatii autorizate. In principal, deseurile periculoase sunt manipulate in doua feluri :
 Deseurile organice se ard,
 Deseurile anorganice se depoziteaza.
Cateva exemple sunt :
 Uleiurile reziduale, de obicei in procesul de prelucrare finala, se incinereaza.
 Solventii, adezivii, lacul si vopseaua se incinereaza.
 Deseurile cu clor, de ex. PCB, Halon, CFC si solventii clorurati se incinereaza la temperaturi foarte
ridicate.
 Acizii si bazele se neutralizeaza.
 Deseurile cu continut de metal pot fi partial reciclate (ex. plumbul, cadmiul din baterii), adesea
metalele toxice sunt manipulate si plasate intr-un depozit de deseuri supravegheat (de ex. bateriile cu
continut de mercur)
 Azbestul/azbocimentul se depoziteaza
 Cheresteaua impregnata se taie in placi si se arde.

Gestionarea deseurilor, cunoscută și ca managementul deseurilor, se referă la educația privind

colectarea, transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deseurilor. Deșeurile gestionate pot fi atât
solide, cât și lichide sau gazoase, precum și cu diverse proprietăți (de exemplu radioactive), necesitând
metode de tratare specifice fiecărora.
Gestionarea deseurilor se efectueaza in conditii de protectie a sanatatii populatiei si a mediului si
se supune prevederilor prezentei ordonante de urgenta, precum si legislatiei specifice in vigoare.
Art. 30. - Controlul gestionarii deseurilor revine autoritatilor publice competente pentru protectia
mediului si celorlaltor autoritati cu competente stabilite de legislatia in vigoare.
Art. 31. - Autoritatile administratiei publice locale, precum si persoanele fizice si juridice care
desfasoara activitati de gestionare a deseurilor au atributii si obligatii in conformitate cu prevederile
prezentei ordonante de urgenta si a celor specifice din domeniul gestionarii deseurilor.
Art. 32. - (1) Introducerea pe teritoriul Romaniei a deseurilor de orice natura, in scopul eliminarii
acestora, este interzisa.
(2) Introducerea pe teritoriul Romaniei a deseurilor, in scopul recuperarii, se realizeaza in baza
reglementarilor specifice in domeniu, cu aprobarea Guvernului, in conformitate cu prevederile Tratatului
privind aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, ratificat prin Legea nr. 157/2005.
(3) Valorificarea deseurilor se realizeaza numai in instalatii, prin procese sau activitati autorizate de
autoritatile publice competente.
Tipuri de deșeuri
După proveniență, pot fi deosebite următoarele tipuri de deșeuri:
A. Deseuri municipale și asimilabile, care sunt deșeuri generate în mediul urban și rural. Ele sunt
grupate în:
 A1 - Deseuri menajere, provenite din activitatea casnică, magazine, hoteluri, restaurante, instituții
publice.

 A2 - Deseuri stradale, specifice fluxurilor stradale (hârtii, mase plastice, frunze, praf).

 A3 - Deseuri din construtii si demolări, provenite din activitatea de constructii si modernizarea si
întretinerea străzilor.
 A4 - Nămol orăsenesc, rezultat din stațiile de tratare a apelor uzate și menajere.
B. Deseuri sanitare, provenite din spitale, dispensare și cabinete medicale.
C. Deseuri de productie, rezultate din procesele tehnologice industriale sau agricole.
 C1 Deseuri industriale stocabile, pe care normele europene le clasifică în:
o Clasa 1 Deseuri industriale periculoase, dar netoxice, de exemplu azbest.
11
 o Clasa 2 Deseuri industriale nepericuloase și netoxice.
o Clasa 3 Deseuri inerte, de exemplu cele provenite din construcții.
o Clasa 4 Deseuri toxice, de exemplu cele medicale, radioactive.
o Clasa 5 Deseuri industriale produse în cantități foarte mari, de exemplu cenu șile produse
de termocentralele care funcționează pe cărbune.
 C2 Deseuri agro-zootehnice, provenite din agricultură și, în special, din zootehnie.
 C3 Deseuri speciale, categorie în care intră explozibilii și substanțele radioactive.

Clasificarea deșeurilor conform Directivei 2006/12/CE

Q1 Reziduuri de producție sau de consum, nespecificate altfel în continuare

Q2 Produse care nu corespund specificațiilor
Q3 Produse al căror termen de garanție a expirat
Q4 Materiale deversate în mod accidental, pierdute sau care au suferit alte incidente,
inclusiv orice materiale, echipamente etc. contaminate ca rezultat al incidentului în
cauză
Q5 Materiale contaminate sau pătate în urma unor ac țiuni planificate (de exemplu,
reziduuri de la activități de curățire, ambalaje, containere etc.)
Q6 Piese inutilizabile (de exemplu, baterii rebutate, catalizatori epuizați etc.)
Q7 Substanțe a căror performanță nu mai este satisfăcătoare (de exemplu, acizi
contaminați, solvenți contaminați, săruri de amestec epuizate etc.)
Q8 Reziduuri din procese industriale (de exemplu, zgură, reziduuri de la distilare etc.)
Q9 Reziduuri din procese de captare a poluanților (de exemplu, nămol de la epuratoare
de gaze, praf de la filtre de aer, filtre uzate etc.)
Q10 Reziduuri din prelucrare mecanică / finisare (de exemplu, șpan provenit de la
operațiile de strunjire, zguri măcinate etc.)
Q11 Reziduuri din extracția și prelucrarea materiilor prime (de exemplu, reziduuri
miniere, reziduuri din exploatarea zăcămintelor de petrol etc.)
Q12 Materiale contaminate (de exemplu, uleiuri contaminate cu PCB etc.)
Q13 Orice materiale, substanțe sau produse a căror utilizare a fost interzisă prin lege
Q14 Produse care nu mai au utilizare pentru de ținător (de exemplu, articole rebutate de
agricultură, menajuri, birouri, magazine, ateliere etc.)
Q15 Materiale contaminate, substanțe sau produse rezultate din acțiuni de remediere a
solului
Q16 Orice materiale, substanțe sau produse care nu sunt incluse în categoriile
mentionate anterior.

Precolectarea deseurilor se referă la adunarea lor în diferite recipiente: cosuri de gunoi, pubele
(pentru deșeurile menajere) și containere (pentru deșeurile stradale și cele produse de agenții economici).
Pentru a permite reciclarea, colectarea deșeurilor care conțin materiale refolosibile se face separat în
recipiente de culori diferite. Culorile recipientelor disponibile sunt: galbenă, roșie, verde, albastră, maro și
negru antracit.] Culorile recomandate pentru recipientele destinate diferitelor tipuri de deseuri sunt:
 rosu (portocaliu) - materiale plastice,
 galben - metale,
12
  verde - biodegradabile,
 albastru - hârtie, carton și sticlă,
 maro - electrice și electronice,
 negru - nereciclabile, însă acestea nu sunt respectate întotdeauna.
Pe recipiente există etichete care precizează exact ce fel de deseuri se pot pune în recipientul
respectiv.
TEMA 6 -7
COMUNICAREA INTERPERSONALA LA LOCUL DE MUNCA SI PREVENIREA
DECLANSARII CONFLICTELOR IN CADRUL COLECTIVULUI
DESFASURAREA ACTIVITATII IN ECHIPA

Desi comunicarea este o caracteristica fundamental a existentei , oamenii nu se preocopa de

modul in care comunica –fie ca sunt prea ocupati, fie fie ca nu am timp pt lucruri atat de ‘’neimportante ‘’.
Statisticele spun ca :
- Peste 65% din fiecare zi de munca se pterece discutand si ascultand ;
- Peste 70% din ceea ce auzim auzim inexact ;
- Peste 75% din ceea ce auzim cu precizie uitam in 3 saptamani .

COMUNICAREA – este transmiterea unui mesaj de la un emitator la un receptor.

MESAJ – Ideea, informatia care trebuie transmisa receptorului .
EMITATOR –RECEPTOR :comunicarea implica prezenta a cel putin doua persoane , fara de care
nu are sens.
Comunicarea umana ‘’fata in fata ‘’ are 3 componente dinstincte :
 Continut sau cuvinte exprimate ;
 Tonul vocii;
 Limbajul trupului (gesture , contact visual , pozitia corpului etc ).
Exista diferite pareri asupra procentelor in care cele trei component influenteaza receptarea
mesajului .
Ce este important de retinut : un procent extreme de mare din semnificatia mesajului receptionat ,
dupa unii specialisti chiar de 50-55%, este dat de limbajul trupului ( in cazul transmiterii de sentimente
sau atitudini ).
De aceea voi eumera cateva regului pentru utilizarea comunicarii non-verbale (limbajul trupului ):
 Adaptarea posturii ( pozitia corpului ) la ceea a interlocutorului ;
 Orientarea corpului spre interlocutor (vis-a-vis);
 Contactul visual (nu lasati capul in piept si nici nu va uitati in alta parte );
 Evitarea incrucisarii maiilor si a picioarelor ;
 Atingerea cotului , strangerea mainii sau o usoara ataie pe spate indica intentii de apropiere ,
cooperare.
Comunicarea poate fi :
 Scrisa
 Verbal
 Non-verbala.
Pasii procesului de comunicare :
1. Expeditorul (emitatorul ) codifica mesajul –decide exact ce vrea sa cominunice si alege cu
grija limbajul potrivit ;
2. Expeditorul trimite mesajul in cea ma adecvata forma :srisa , verbal , non-verbala ;
3. Destinatorul (receptorul ) primeste mesajul – el filtreaza comunicarea pentru a inalatura
elementele perturbatoare (denaturarile );

13
 4. Destinatarul decodifica mesajul pe baza experientei aterioare , a unor puncte de vedere
personale , cunostinte , stari emotionale, preferinte .
Scopul fiecarui proces de comunicare este de a ajunge la o intelegere reciproca cu
ascultatorul.
Desi teoretc suna foarte frumos ce am scris mai sus referitor la pasii procesului de comunicare ,
exista cateva adevaruri fundamentale aplicabile in procesul de comunicare de care este foarte important
sa tinem cont :
 Mesajele transmise nu sunt intodeauna si primate ;
 Doua persoane nu interpreteaza acelas mesaj in acelasi fel (sau acelasi mesaj nu are aceeasi
semnificatie pentru 2 persoane );
 Sensul unui mesaj este in intellect (in minte ), nu in cuvite sau simboluri utilizate;
 Simbolurile alese pentru a comunica nu sunt perfecte; cuvintele pot avea intelesuri diferite .
Transmiterea mesajului
Pentru a transmite cat mai bine un mesaj este necesar sa stabiliti:
 CE doriti sa spuneti –trebuie sa stabiliti obiectivele comunicarii;
 CUI doriti sa spuneti –e bines a abordati persoana cea mai potrivita , de care depinde sau care
poate sa va ajute in rezolvarea unei probleme.
 CAND veti transmite mesajul – alegeti momentul cel mai bun pentru a aborda subiectul .
 UNDE veti transmite mesajul – alegeti locul potrivit , astfel incat mesajul sa fie receptat pe cat
posibil fara perturbari .
 CUM veti transmite mesajul – alegeti cuvintele potrivite si forma cea mai potrivita .
Receptarea mesajului
O greseala extrem de des intalnita in comunicare :
Expeditorul trimite esaje si presupene ca ascultatorul sau cititorul intelege semnificatia a ceea ce
s-a incercat sa se comunice . Cei mai ulti expeditori (emitatori) nu verifica daca mesajul a fost bine
primit .Daca punem intrebari sau permitem comentarii si sugestii , inseamna ca reusim sa verificam
sis a echilibram procesul comunicarii .
Pentru a imbunatati receptia unui mesaj putem folosi ASCULTAREA ACTIVA .
Se stie ca oamenii asculta de 4 ri mai rapid decat vorbesc .Penru a deveni un bun ascultator ,
trebuie sa invatam sa ne folosim viteaza de ascultare cat mai eficient.
 Incurajati interlocutorii sa vorbeasca aratandu-le interes , zambid si dand semen aprobative ;
 Evitati distragerile din afara ;
 Opriti-va din ceea ce faceti si acordati vorbitorului intreaga atentie (puneti-va mobilul departe pe
SILENT);
 Permiteti celor cu care vorbiti sat ermine idea inceputa .Nu ii intrerupeti nu anticipate cea ce vi se
va spune , nu trageti concluzii ;
 Fiti ateti la comunicare non-verbala ca sa intelegeti mai bine mesajul real ;
 Cereti explicatiii daca o informative lipseste sau nu este suficient de clara ;
 Incercati sa va puneti I locul vorbitorului ca sa percepeti problema din perspective lui ;
 Repetati ce s-a spus cu cuvintele dvs. (parafrazati ), ca sa fiti siguri ca ati inteles corect ceea ce s-
a spus.
 forma importanta de comunicare este COMUNICAREA PRIN TELEFON .
Telefonul este un mijloc de comunicare folosit foarte frecvent .
Folosirea eficienta a telefonului are in vedere :
 pregatirea mesajului : inseamna sa realizam o detasare de la problemele care ne preocupau pana in
acel moment si definirea prealabila a subiectului convorborii , obiectului convesatiei .Intr-o conversatie
telefonica se include numai 2-3 idei principale;

14
  pregatirea pentru apelul telephonic :sa ne gandim la tonul si atitudinea pe care vom adopta , sa
avem o pozitie comoda .Vom vorbi mai rar decat in mod obisnuit , dar nu trebuie sa vorbim tare, ci direct
in telefon ;
 prezentarea corecta a mesajului : trebuie sa evitam cuvintele si formarile negative sis a
prezentam clar si la obiect mesajul ;
 ascultarea interlocutorului :se asculta cu mare atentie ce ni se spune , iar daca acesta se opreste
un timp , nu trebuie interupt , se va lasa timp de gandire ;
 Concluzia convorbirii: la sfarsitul convorbirii se reformuleaza concluzia la care s-a ajuns .
 Convorbirea trebuie incheiata intodeauna intr-un climat amical . indifferent de rezultatul ei .
Forme de COMUNICARE SCRISA
Comunicarea scrisa , alaturi de cea verbala , reprezinta o componenta a comunicarii umane .
Caracteristicile mesajului scris sunt urmatoarele :
 Anumite restrictii de utilizare ;
 Sa fie conceput explicit ;
 Implica un control exigent privind informatiile , faptele si argumentele folosite;
 Poate fi exprimat sub diferite forme ;
 Este judecat dupa fondul si forma textului .
Un indicator care caracterizeaza comunicarea scrisa este vizibilitatea (vizibil = a putea fi citit
cu usurita ). Pentru acest aspect se recomanda metoda FLESCH, care consta in calculul lungimii
medii a propozitiei si al numarului mediu de silabe pentru fiecare 100 de cuvinte . Pentru textile
normale care trebuie citite si intelese de 83% dintre oameni , media lungimii propozitiei trebuie sa fie
de 15-17 cuvinte , cu 147 silabe la 100 de cuvinte .
Am enumerate mai jos cateva forme de comunicare scrisa , mai des folosite in firme :
 Proces verbal –reprezinta un document oficeal in care se inregstreaza oa numita constatare sau
se consemneaza pe scurt discutiile si hotararile unei anumite adunari.
 Minuta – este un document care consemeaza atatea lucruri , asemanandu-se cu procesul verbal
de constatare .Se deosebeste de acesta prin faptul ca acesta din urma inregistreaza si propuneri sau
actiuni intreprinse la un moment dat care urmeaza a fi completate ulterior .
 Referatul – este documentul srcis in care sunt prezentate aspecte concrete , date si aprecieri in
legatura cu o anumita problema , precum si propuneri modificari a situatiei existente .
Structura sa este compusa din : prezentarea succita a problemei abordate ; concluzii si
propuneri ,semnatura.
 Raportul - cuprinde o relatare a unei activitati ( personale sau de grup).Se face din oficiu sau la
cererea unui organ ierarhic .Se bazeaza pe cereri amanuntite , schimburi de experienta , diverse
documentari .

TEMA 8
MANAGEMENTUL CALITATII ACTIVITATII DINTR-UN CMRA. ASIGURAREA
SATISFACTIEI BENEFICIARULUI

DEFINITIA CALITATII
15
 Pentru a putea intelege sistemele de management al calitatii este important sa definim in primul rand
calitatea.
Esential este ca in calitate de furnizori sau prestatori de servicii sa determinam necesitatile clientilor
nostri si sa le satisfacem la pretul pe care ei vor sa-l plateasca. Numai atunci putem spune ca oferim cea
mai buna calitate.

Acum putem define Calitatea-este aptitudinea de utilizare si valoarea oferita pentru banii cheltuiti,
si mai mult decat atat, satisfacerea necesitatilor clientilor.

NECESITATEA IMPLEMENTARII UNUI SISTEM DE MANAGEMMENT AL CALITATII

Toate firmele preocupate de calitate trebuie in primul rand sa stie exact care sunt clientii lor.
Numai dupa aceea putem raspunde la cerintele specific ale acestora si astfel sa reusim sa livram
produse si servicii de calitate.
Departamentul de marketing al firmei identifia clientii, nevoile lor si gradul in care ei sunt pregatiti
sa cheltuiasca pentru a-si satisface aceste nevoi.
Tot ce avem de facut in acest stadiu este sa obyinem acele produse si servicii care vor permite ca
firma noastra sa prospere.

Dar cum ne vom asiguta ca:

 Proiectam produsele si serviciile noastre in concordant cu cerintele clientilor?
 Furnizam servicii pe linia acestor cerinte?
 Folosim in produsele noastre numai material si servicii care ne fac capabili sa indeplinim aceste
cerinte?
 Managementul firmei si angajatii cunosc toate cerintele si sunt instruiti in mod adecvat?
 Ontrolul calitatii ca fi corespunzator mentinerii nivelului standardizat?
 Daca exista diferite problem, ele pot fi identificate si corectate?
 Invatam din greselile noastre si ne dezvoltam intr-un mediu de perferctionare continua?
Raspunsul la toate aceste intrebari este:
Prin implementarea unui sistem efficient de management al calitatii.

PRINCIPII ALE MANAGEMENTULUI CALITATII

 Orientarea catre client
Organizatiile depind de clientii lor si de aceea trebuie sa inteleaga nevoile curente si viitoare ale
clientilor, sa indeplineasca cerintele acestora sis a le depaseasca asteptarile.
Clientii stiu sa aprecieze managementul calitatii dupa cum:
 Primesc la timp produsele/serviciile;
 Produsele/serviciile raspund cerintelor lor explicite si implicite;
 Recurg la reclamatii mult mai rar.

 Leadership

Conducatorii stabilesc sensul, directia si mediul intern al unei organizatii.Ei creaza ediul adecvat in
care oamenii pot deveni pe delin implicati in atingerea obiectivelor organizatiei.
Managementul calitatii este o problema colectiva dar conducerea organizatiei este responsabila
pentru crearea premiselor procesului de imbunatatire a calitatii;ea insasi trebuie sa participe activ in acest
proces si sa stimuleze totodata implicarea tuturor angajatilor.

 Implicarea personalului
16
 Oamenii de la toate nivelurile sunt esenta unei organizati si implicarea lor totala face posibila
utilizarea abilitatilor lor pentru beneficial maxim al organizatiei.
Nu numai clientii vor profita de sistematizarea proceselor din interiorul organizatiei si de cresterea
eficientei generate de aceasta.In egala masura managementul calitatii adduce schimbari in bine si pentru
angajati.In acest sens, cresterea nivelului profitului aduce, pe langa posibilitatea cresterii nivelului
veniturilor salariale si cresterea implicarii organizatiei din punct de vedere social.(contracte de munca
special ,gradinite pentru copiii salariatilor, sponsorizari pentru continuarea studiilor etc).Principial ,fiecare
angajat este integrat in acest sistem.Un sistem de management al calitatii asigura transparent
firmei.Procesele si responsabilitatile sunt clar definite.Fiecare angajat isi cunoaste locul pe care il ocupa in
cadrul acestor procese.El devine constient de importanta sa ca component a intregului sistem si de
raspunderea pe care o poarta pentru calitatea produselor si serviciilor,pentru succesul firmei.
Fiecare angajat care cunoaste sensul muncii sale si se poate identifica cu aceasta, isi va
indeplini bine oblogatiile.Cine constata ca initiativele si propunerile sale de eficientizare sunt luate
in serios,va participa activ la procesul de amelioarare a calitatii.
Managementul calitatii trebuie sa asigure transpunerea in practica de catre angajati a obiectivelor
firmei si ale catitatii.Aceasta garanteaza bunul mers al afacerii-dar nu “intr-un fel sau altul” , ciconform
planificarii”constiente”.
 Abordarea bazata pe proces
Rezultatul dorit este atins mai eficient atunci cand resursele si activitatile care au legatura intre ele
sunt administrate ca fiind un process.
Functionarea eficace a unei organizatii este determinata de identificarea si conducerea a numeroase
activitati correlate.O activitate care este condusa astfel incat sa permita transformarea elementelor de
intrare in elemente de iesire este considerate un proces.
 Abordarea managementului ca sistem
Identificarea,intelegerea si administrarea unui sistem de procese interdependente pentru atingerea
unui obiectiv dat, contribuie la eficacitatea si eficienta unei organizatii.
Sistemul se defineste ca fiind un ansamblu de elemente aflate in corelatie sau interactiune ,in cazul
de fata un ansamblu integrat,format din unul sau mai multe procese,hardware,software,infrastructura si
oameni care furnizeaza o capacitate de a satisface o necesitate sau un obiectiv specificat.
 Imbunatatirea continua
Obiectivul permanent al organizatiei este imbunatatirea continua.Imbunatatirea continua se refera la
ectiuni intreprinse pentru sporirea trasaturilor si caracteristicilor produselor/serviciilor si/sau cresterea
eficacitatii si eficientei proceselor utilizate pentru producerea si livrarea lor.
Astfel de actiuni include urmatoarele:
 Definirea,masurarea si analiza situatiei existente;
 Stabilirea obiectivelor pentru pentru imbunatatire;
 Cautarea solutiilor posibile:
 Implementarea solutiilor selectate;
 Masurarea, verificarea si analizarea rezultatelor implementarii;
 Oficializarea schimbarilor.
 Abordarea bazata pe fapte pentru luarea deciziilor

Deciziile eficace se bazeaza pe analiza logica si anticipative a datelor si informatiilor.

Analiza logica si anticipativa trebuie intreprinsa in mod sistematic si documentat pentru a se asigura
ca subiectul in discutie este potrivit,adecvat,eficace si efficient pentru inplinirea obiectivelor stabilite.
 Relatii reciproc avantajoase cu furnizorii
Capacitatea organizatiei de a crea valoare este marita de existent unor relatii reciproc benefice cu
furnizorii.

17
 Furnizorul este definit ca partea care este responsabila pentru un produs, process sau
serviciu.Definitia poate fi aplicata fabricantilor,distribuitorilor,importatorilor,montatorilor furnizorilor de
servicii interni sau externi organizatiei.
ISO 9001:2008PREZENTAREA CERINTELOR
ISO 9001 specifica cerinte pentru un SMQ atunci cand o arganizatie are nevoie sa-si demonstreze
abilitatea de a furniza produse care indeplinesc cerintele clientului si ale reglementarilor aplicabile si
urmareste sa creasca satisfactia clientului.
Sistemele de management ale calitatii pot ajuta organizatiile la cresterea satisfactiei clientului.
Clientii solicita produse cu caracteristici care sa le satisfaca necesitatile si asteptarile.
Aceste necesitati si asteptari sunt exprimate in specificatiile produsului si sunt mentionate prin
termenul generic de cerinte ale clientului.
Cerintele clientului pot fi specificate contractual de catre client sau pot fi determinate de organizatia
insasi.In oricare din cazuri, clientul decide in ultima instant acceptarea produsului.
Deoarece necesitatile si asteptarile clientului se schimba si datorita presiunilor competitiei si
progresului ethnic,organizatiile sunt determinate sa-si inbunatateasca continuu produsele si procesele.
Abordarea SMQ incurajeaza organizatiile:
 Sa analizeze cerintele clientului;
 Sa defineasca procesele care contribuie la realizarea unui produs acceptabil pentru client;
 Sa tina procesele definite sub control.
Un SMQ poate:
 Furniza cadrul pentru imbunatatirea continua pentru a mari probabilitatea de crestere a satisfactiei
clientului;
 Furniza incredere organizatiei si clientilor sai ca este capabila sa ofere produse care indeplinesc in
mod consecvent cerintele.
Standardele din familia ISO 9001 fac distinctive foarte clara intre cerintele pentru SMQ si cerintele
pentru produse.
Cerintele pentru sistemele de management al calitatii sunt specificate in ISO 9001.Aeste cerinte sunt
generice si apliabile organizatiilor din orice sector industrial sau economic indifferent de categoria de
produse oferite.
TEMA 9
MANAGEMENTUL SITUATIILOR DE CRIZA

Căderea unor fonduri sau jocuri piramidale, falimente sau lipsa de lichiditate a unor bănci, prăbuşiri
de avioane, inundaţii catastrofale, incendii, poluări ale unor ape, manifestaţii cu forme violente, atacuri şi
asasinate asupra unor personalităţi, epidemii succesive, scandalul diplomelor false sau al înscrierii la licee
etc.
Iată numai câteva exemple, dintre sute de cazuri trăite de societatea românească, care arată că
această perioadă este una zguduită de numeroase crize. În zilele noastre, criza (economiei, culturii,
valorilor, învăţământului, societăţii etc.) a devenit o stare cotidiană, iar cuvântul a intrat în vocabularul
curent al conducătorilor de instituţii, al jurnaliştilor şi al publicului larg.
Prezenţa aproape continuă a crizelor, plasate în cele mai diferite instituţii, precum şi nevoia de a le
înţelege, a le anticipa sau de a le controla au făcut ca tot mai mulţi lideri, conducători de întreprinderi,
specialişti în management şi practicieni ai relaţiilor publice, să se preocupe de „gestiunea crizelor”,
„managementul crizelor”, „comunicarea de criză” etc. Totuşi, experienţa de zi cu zi din România ne arată
că foarte puţini sunt aceia care deţin competenţele, experienţa şi logistica necesare preîntâmpinării şi
controlării eficiente a unei crize.
Orice organizaţie se poate confrunta cu o situaţie de criză, în măsură să pună în pericol funcţionarea ei
normală şi reputaţia de care se bucură într-o anumită comunitate. Unele crize sunt previzibile şi pot fi
prevenite, altele nu pot fi bănuite şi nu pot fi anticipate în mod corect. Experienţa a arătat că, în ciuda tuturor
precauţiilor (de ordin tehnic, economic, financiar, educativ etc.) luate pentru stoparea sau controlarea unei
18
crize, ea poate scăpa de sub control şi poate lua amploare. În aceste condiţii, criza poate aduce prejudicii grave
organizaţiei dacă nu este gestionată corect din toate punctele de vedere, inclusiv din punct de vedere al
comunicării. Altfel spus, o bună comunicare în timpul crizei poate să atenueze şi chiar să împiedice reacţiile
negative ale publicului.
În general, se consideră că o criză afectează profund imaginea unei organizaţii. De obicei, imaginea de
marcă se construieşte în perioadele de normalitate, când se conturează ansamblul de valori şi reprezentări prin
care publicul percepe organizaţia respectivă. În timpul crizei se impun alte reprezentări şi „simboluri” şi se
fixează „clişee”, care vor rămâne mult timp asociate cu imaginea acelei organizaţii. De aceea, conducerea
organizaţiei, împreună cu departamentul de relaţii publice trebuie să se pregătească din timp pentru a face faţă
unor situaţii neaşteptate sau anormale. Gestiunea crizei nu se poate improviza: dimpotrivă, ea se întemeiază pe
evaluarea corectă a circumstanţelor şi pe stăpânirea unor strategii adecvate de răspuns, strategii pregătite şi
chiar experimentate cu mult timp înainte de declanşarea crizei
Criza apare, ca o ruptură, ca o situaţie nedorită, care întrerupe funcţionarea obişnuită a unei organizaţii şi
care afectează imaginea ei la nivelul publicului. De aceea, este necesar să existe o strategie globală de
întâmpinare a crizei (managementul crizei), un grup de specialişti bine antrenaţi (celula de criză) şi o politică
de comunicare adecvată (comunicarea de criză)
Crizele sunt clasificate după:
a) cauze (ele sunt datorate unor factori interni sau externi; conjuncturali, imediaţi ori structurali);
b) derularea în timp (bruşte sau lente);
c) amploare (superficiale sau profunde);
d) nivelul la care acţionează (operaţionale – afectează activitatea curentă; strategice – afectează
elaborarea strategiilor; identitare – afectează identitatea organizaţiei);
e) consecinţe (afectează personalul, clienţii, partenerii, opinia publică etc.).

Nu există reţete-miracol pentru stăpânirea unei situaţii de criză.

Managementul corect al crizei reprezintă „o colecţie de măsuri, pregătite din timp, care permit
organizaţiei să coordoneze şi să controleze orice urgenţe”, astfel:
􀂃managementul eficient al crizei permite unei organizaţii să-şi maximalizeze şansele şi să reducă
pericolele cu care se confruntă;
􀂃managementul crizelor reprezintă un set de factori concepuţi pentru a combate crizele şi a reduce
daunele produse de crize. Altfel spus, managementul crizelor încearcă să prevină sau să reducă efectele
negative ale crizelor şi să protejeze organizaţia, publicul implicat şi domeniul respectiv de pagubele posibile;
􀂃managementul crizei este un proces de planificare strategică, având scopul de a elimina o parte din
riscul şi nesiguranţa datorate evenimentelor negative şi care permite astfel organizaţiei să aibă sub control
evoluţia sa.
Controlarea unor asemenea evenimente se bazează pe elaborarea unui Plan de Management al Crizei
(PMC). Acesta cuprinde o listă completă de proceduri care trebuie aplicate în toate sectoarele asupra cărora ar
putea acţiona efectele diferitelor crize. Un asemenea plan reprezintă un instrument de lucru esenţial deoarece:
a) crizele sunt evenimente care se desfăşoară sub presiunea timpului şi în care răspunsurile rapide sunt
vitale. Un PMC contribuie la reducerea timpului de răspuns prin oferirea informaţiilor de context necesare,
prin identificarea responsa-bilităţilor şi prin atribuirea de sarcini specifice unor persoane bine identificate.
b) pe lângă factorul viteză, PMC creează un sistem de răspunsuri organizate şi eficiente. PMC oferă un
sistem care poate salva vieţi, poate reduce expunerea unei organizaţii la factorii de risc şi poate permite ca
acţiunile de remediere să fie luate fără alte analize în amănunţime.

Managementul eficient al crizei include, ca o componentă esenţială, comunicarea de criză. Aceasta nu

numai că poate să uşureze situaţia de criză, dar poate să aducă organizaţiei o reputaţie mai bună decât aceea de
care beneficia înainte de criză. Comunicarea de criză reprezintă comunicarea dintre organizaţie şi publicul său
înainte, în timpul şi după evenimentele negative. Această comunicare este astfel proiectată încât să reducă
elementele periculoase care ar putea afecta imaginea organizatiei

TEMA 10
19
 CADRUL LEGISLATIV NATIONAL. REGLEMNTAREA DOMENIULUI SISTEMELOR
ANTIEFRACTIE IN Legea 333/2003, Legea 40/2010 si HG 301/2012

In cadrul legii privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanei se

reglementeaza domeniul sistemelor de alarmare impotriva efractiei .
Astfel , la CAPITOLUL IV –‘’Sisteme tehnice de protectiesi de alarmare impotriva efractiei ‘’,prin
cele trei sectiuni , respective 9 articole se reglementeaza domeniul sistemelor de alarme ,licentierea
societatilor specializate in instalarea sistemelor si dispeceratele de monitorizare .
Sectiunea I - Mijloace de protective si alarme impotriva efractiei
Sectiunea a – II- a - Licentierea societatilor specializate in sisteme de alarmare impotriva efractiei
Sectiunea a -III- a - Dispeceratele de monitorizare a sistemelor de alarmare

In Sectiunea I , la art .28 alin .(1), este stpulata obligatia conducatorilor de unitati care detin
bunuri valori si suporturi de stocare a documentelor de asi asigura paza , mijlacele de protective mecano –
fizice si sistemele de alarmare impotriva efractiei .
In alin . (2), este stabilita competent de avizare a proiectelor de instalare a sistemelor de protective
si alarmare impotriva efractiei , potrivit actelor normative ce privesc protectia informatiilor clasificate .
Alin . (3)precizeaza conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca elementele de protective mecano-
fizice , respective sa fie certificate ca rezista la efractire , corespunzator gandului de de siguranta impus
de caracteristicile obiectivului pazit.
La Alin. (4)sunt definite elementele de protective mecano-fizice si anume :ziduri , plaje ,
blindaje ,case de fier , seifuri, dulapuri metalice, tezaur, geamuri si folie de protective , grilaje , usi si
incuietori .
In Alin.(5) se defineste sistemul de alarmare impotriva efractiei .
‘’Prin sistem de alarma impotriva efractiei se intelege ansamblu de echipamente electronice
compus din centrala de comanda si semnalizare optica si acustica , detectoare de prezenta , antisoc si
acustice , butoane si pedale de panica control acces siteleviziune cu circuit inchis cu posibilitati de
inregistrare si stocare a imaginilor si datelor de batura sa asigure o protective corespunzatoare
obiectivelor si persoanelor ‘’
Alin.(6) stabileste conditiile de intalare s sistemelor de alarmare dupa avizarea proiectului si
controlul politiei in executarea instalatiilor si punerea in functiune .
Ultimul alineat , respective alin. (7) precizeaza ca ‘’proiectele sistemelor de alarma impotriva
efractie se intocmesc in conformitate cu normerle tehnice stabilite prin hotararea de guvern ‘’.
In art. 29 , este stabilita obligatia firmei prestatoare si a beneficiarului in folosirea de mijloace de
protective mecano-fizice si sisteme de alarmare certificate .
Certificarea calitatii mijloacelor de protective mecano-fizice se face de catre un labolator de
incercari din tara , autorizat si acreditat .
La art. 30 , se stabileste obligatia de prevedere a mijloacelor de protective mecano-fizice si
sistemelor de alarmare impotriva efractie in faza de proiectare de executie a cladirilor .
Art.31, se stabileste conditiile de comercializare a mijloacelor de protective mecano-fizice si de
alarmare impotriva efractie dupa incadrarea intr-o clasa de sigurata (rezstenta ), in conformitate cu
normele europene .
I art. 32 este stabilita obligatia beneficiarilor , a personalului firmeleor prestatoare in pastrea
cofidentialitatii informatiei referitoare la sistemele istalate sau aflate in intretinere .
In ultimul articol din sectiune , respectiv art. 33 sunt precizate conditiile de clasificare asistemelor
de alarmare in raport cu importanta bunurilor si a valorilor ce urmeaza a fi aparate si categoria de
importanta a constructiei ,competent de clasificare fiind acordata societatilor de asigurari .
Sectiunea a - II - a Licentierea societatilor specializate in sisteme de alarme impotriva
efracte.

20
 In art.34 alin (1) se reglementeaza conditiile de a desfasura activitati de proiectare instalare si
intretinere a sistemelor de alarmare impotriva numai in baza licentei Inspectoratului General al Politiei
Romane si avizul prealabil al Serviciului Roman de Inoformatii .
In alin. (2 ), se stabileste obligatia conducerii firmelor licentiate de a face cunoscute organului de
politie modificarile survenite in structura si organizarea activitatii.
In alin. (3) , se stabileste necesitatea avizarii conducatorilor si personalului ethnic din cadrul
societatii licentiate .
Prin art. 35 alin (1), este stabilita interdictia de culegere a informatiilor , inregistrarilor audio sau
video care exceed obiectului de activitate pentru care li s-a acordat licenta , precum si instalarea de
echipamente care sa le permita executarea acestor activitati
In alin. (2) este stabilita obligatia conducerii societatilr spcealizate in sisteme de alarmare in
asigurarea prevederilor legale si a regulamentelor proprii de organizare si functionare aprobate cu
ocaia licentierii .
La alin.(3), se reglementeaza asocierea societatilor specializate cu firme de profil .
Sectiunea a –III – a – Dispeceratele de monitorizare a sistemelor de alarmare .
Art.36 stabileste cine poate organiza dispecerate de zona .
Astfel , unitatile de jandarmi , corpul gardienilor publici, societatile specializate de paza si cele din
domeniul sistemelor tehnice de alarma pot infiinta dispecerate de monitorizare .
Alin . (2) ‘’Infiintarea dispeceratelor de zona se face numai dupa avizarea regulamentului de
organizare si functionare de catre Inspectoratul General al Politiei Romaine . Fac exceptie unitalile de
jandarmi , pentru dispeceratele proprii’’.
Alin. (3) , se stabileste obligatia existentei contaractelor incheiate cu beneficiarii conectati la
dispecerat.
Alin . (4) stabileste persoanele care pot efectua interventii la obiectivele alarmate fiind competent
numai persoalul calificat din jandarmerei , corpurile gardienilor publici si societatile specializate de
paza .
La alin . (5) se reglementeaza procedura de interventie si masurile ce se impugn , in functie de
situatie .
In ultimul alineat –(6), este stipulate obligaivitatea metionarii in planul de paza ca obiectivul
respective este conectat la un dispecerat de monitorizare .
Prin standardele CEI seria 839 sunt definite termenii , facilitate ale echipamentelor component
ale sistemelor de alarmare .
TEMA 11
NOTIUNI DESPRE SISTEMELE DE SECURITATE ELECTRONICA

Sisteme de securitate electornica sunt: sistemele de de alarma si sfractie si jaf armat, sisteme de
protectie perimetrala, sisteme de control al accesului, sisteme de detectie, semnalizare, si averitzare la
incendiu, sisteme CCTV.
Sistemele de securitate pot fi definite ca un ansamblu de dispositive si detecteaza si semnalizeaza o
ontruziune su o stare de pericol asociata intrarii neautorizate in spatial protejat. Exista doua categorii de
detective: pasiva si activa.
Ca sensor de detectie putem aminti:
-contactul magnetic este contactul mecanic- este cel mai vechi utilizat
-senzorul pasiv in infrarosu( PIR) este un dispozitiv destinat detectiei unui corp cu diferenta de
temperature fata de mediu 3-5 grade.
- Senzorul active cu microunde genereaza un camp electromagnetic in spatial protejat
-Senzorul de vibratii detecteaza vibratii sau socuri

21
 -Senzorul de geam spart functioneaza pe principiul analizei spectral a sunetului produs prin
spargerea unui geam
-Senzorul geofonic similar cu senzorul de vibratii dar diferit prin frecventa analizata
Mai exista si detectoare dubla tehnologie cum ar fi:
-Detectorul dual PIR +MW
-Detector dual PIR + Geam spart
-Detectorul dual PIR + Ultrasonic.
-Detectoare antimasking- sesizeaza opurarea zonei supravegheate
-Senzori in linia de vizibilitate

Sisteme de protective perimetrala:

Tehnologii de protectie a gardurilor:
-Senzori de vibratie
-Fibra optica
-Cu camp electrostatic
-Cu puls RF
-Sistem “ taut wire”

Sisteme de control al accesului:

Sunt sisteme complexe formate din component mecanice, electromecanice, electronice soft –ware,
interconectate astfel incat sa asigure functiile de protective si control impuse anumitor tipuri de spatii.
Principalele functii ale unui sisterm de control acces constau in :
-identificare/autentificare
-restrictionarea accesului
-blocarea accesului folosind elemente electromecanice
-aplicarea politicilor de securitate intr-un anumit spatiu
-monitorizarea elementelor din sistem si a utilizatorilor
-detectia si inregistrarea evenimentelor precum si luarea deciziilor aferente
-raportare audit
Un sistem de control acces este constituit din 3 elemente:
-o cartela/un cod PIN/un tag- care se prezinta unui cititor/tastatura
-un cititor/tastatura- care autentifica cartel PIN
-o usa/bariera/poarta de acces care se deschide cand se autorizeaza intrarea
Tipuri de echipamente :
Bariere auto, usi de control acces, porti de acces, contacte magnetice, fotocelule, cititoare diversa
tehnologii, interfete de intrari, interfete de comunicatie, terminale de pontaj, calculatore de gestiune,
software, retele de comunicatie.

Sisteme de detectie , semnalizare si avertizare la incendiu

Mijloacele tehnice de aparare impotriva incendiilor reprezinta sistemele, instalatiile, echipamentele,
utilajele, aparatele, dispozitivele, accesoriile, materialele, produsele, substantele si autospecialele destinate
prevenirii, limitarii si stingerii incendiilor.
1.Seturi pentru instalare:
Detectarea incendiului/alarme de incendiu:
-seturi de sisteme combinate de detectare a incendiunui si alarmare a incendiului
-seturi de detectare a incendiului
-de alarmare a incendiului
- sisteme de comunicatii de alertare in caz de incendiu
Insataltii pentru controlul focului;
-de evacuare a fumului si gazelor fierbinti
22
 -sistem cu presiune diferentiala
-semnalizatore de fum

2.Componente
Detectoare de fum si de flacara:
-dispozitiv de control si indicatoare
-dispozitiv de transmitere alarme la distanta
-izolator pentru scurt-circuit
-surse de energie
-butoane manual de semnalizare
Prevenirea si stingerea incendiului
-hidranti de incendiu
-comutatoare pentru debitul de apa si presiune
- tubulatura de admisie
-pompe si seturi de pompare
-supape de inchidere si supape de control
-dispozitive de control multiple
-perdele de fum
-umidificatori
-canale
-ventilatoare electrice
-ventilatoare naturale
-Panouri de control
Dispozitive nelectrice de dezactivare:
-manometre
-presostate

Sisteme CCTV
Un sistem de supraveghere video cu circuit inchis este format din camera video, medii de transmisii,
echipamente de inregistrare si comutare, afisare si prelucrarea imaginilor achizitionate de la camerele
video.

Procesele principale ce au loc intr-un sistem de supraveghere video pot fi descries ca fiind:
-procesul de achizitie a imaginii si de producer a semnalului video
- Transmisia semnalului video
- procesul de inregistrare, conversie, distributie a semnalului video
- procesul de afisare
Astfel se pot distinge urmatoarele component:
- Obiectivul/lentila si camera video
- Cablu coaxial, fibra otica sau wirless
- Vidoerecordere, matrici video, distribuitoare, amplificatoare
- Mo itoare CRT, LCD, si software de gestiune

TEMA 12
SISTEMELE DE TRANSMISIE A ALARMELOR, CENTRUL DE MONITORIZARE, SI
RECEPTIE A ALARMELOR. CERINTE STANDARD EUROPENE SPECIFICE

23
 Pe langa conditiile tehnice prevazute in EN 50136 ,necesare a fi indeplinite de sistemele de
transmisie a sistemelor de securitate si de echipamentele de receptive,colectia de standarde EN 50518
eglementeaza aspect organizatorice si functionale ale CRMA ,plecand de la masurile de protective ale
obiectivului unde am amplasat trecand la masurile de electro-alimentare pana la procedurile de functionare
si conducere.
Pana in momentul de fata sunt in curs de adoptare urmatoarele standarde:
EN 50518-1 Cerinte pentru locatia si constructia
EN 50136-2 Cerinte pentru Facilitatile tehnice
EN 50136-3 Procedurile si conditiile de operare

5.2. Cerintele constructive ale CRMA

CRMA trebuie situat pe un amplasament care ofera riscuri scazute de

incendiu,explozie,inindatii,vandalism si expunere la pericole de alte obiective.Acolo unde CRMA nu
ocupa toata cladirea in care se afla ,ar trebui sa fie separate de restul cladirii printr-o limitare fizica.
Accesul in cladire sau intr-o parte a cladirii ar trebui sa fie utilizat exclusive de catre compania care
opereaza CRMA.Constructiv CRMA trebuie sa dispuna minim de urmatoarele incaperi:camera
operatiuni,vestibule,grup sanitar,loc de luat masa.
Suprafata cladirii ocupata de compania unde opereaza central de monitorizare trebuie sa fie protejat
printr-un sistem de alarma contra efractiei ,sistem de detective si avertizare in caz de incendiu,sistem de
supraveghere video,sistem de control al accesului.De asemenea cladirea trebuie prevazuta cu mijloace
manual de stingere a incendiului.
Siguranta si securitatea personalului CRMA trebuie sa fie monitorizate in mod automat, la interval
de maxim 60minute.In cazul lipsei raspunsului la control de securitate al personalului in termenul
stability, trebuie alarmat un alt CRMA.
Reteaua publica de alimentare va fi folosita ca sursa principal de alimentare pentru centrul
demonitorizare.Distributia consumatorilor interni se va face pentru urmatoarele circuite:
 Pentru echipamemnte de receptionare semnale de alarma,
 Pentru echipamente de securitate
 Pentru iluminat si consumatori electrocasnici.
Tabloul de distributie se amplaseaza obligatoriu in interiorul MARC.
In cazul unei intreruperi a retelei publice de alimentare, un generator al sursei stand-by se va conecta
automat.Sursa Stand-by va contine o baterie reincarcabila,localizata in interiorul centrului de monitorizare
,de o capacitate suficienta de sustinere a functionarii echipamentului de receptive si a sistemelor proprii
de securitate ,pentru o perioada mai mica de 24 de ore, sau nu mai putin de 4 ore in cazul unui singur
generator stand-by instalat sau 30 minute unde exista un generator secundar.Pentru calculatorul centrelor
de monitorizare, bacteria reincarcabila va opera prin intermediul unui sistem UPS.
Capacitatea amperoasa sursei stand-by va fi calculata in baza mediei curentului de descarcare din
ora in ora inmultit cu 1.5.Orice facilitate de incarcare ca fi suficienta pentru a produse maximum de
incarcare ceruta si simultan sa reincarce bacteria din faza de complet descarcata la 80% din capacitatea
ceruta in mai putin de 24 ore.
Unde este instalat un generator stand-by ,nu neaparat in suprafata protejata, acesta va produce
capacitatea de alimentare stand-by mai mult decat este necesar.Se va pregati o cantitate suficienta de
combustibil adecvat pentru ca acesta sa functioneze cel putin 24 ore.
Unde este instalat un generator stand-by, nu neaparat in suprafata protejata ,acesta va produce
capacitatea de alimentare stand-by mai mult decat este necesar.Se va pregati o cantitate sufivienta de
24
combustibil adecvat pentru ca acesta sa functioneze cel putin 24 ore.Un asemenea generator va porni
automat.
Natura si locatia fiecarui semnal receptionat va fi separate identificat la central de monitorizare si
toate semnalele vor fi automat inregistrate,oferind cel putin urmatoarele informatii:
 Identificarea clientului/utilizatorului
 Natura semnalului
 Data si ora receptionarii semnalului.
Aditional,unde actiunea operatorului rezulta din receptionarea unui semnal, detaliile actiunilor luate
vor fi inregistrate,inclusiv data si timpul completarii si identitatea persoanei/persoanelor care a/au luat
masurile.
Mesajele pe banda magnetia sau mesajele vocale generate electronic nu vor fi folosite pentru a
transmite semnale centrului de monitorizare de la sistemele de alarma contra efractiei care apeleaza
automat.
O alta cerinta impusa CMRA, in ceea ce priveste receptionarea semnalelor ,este aceea referitoare la
monitorizarea conexiunilor liniilor de comunicare.
In cadrul unui sistem de comunicare digital calea de transmisie a alarmei este stabilita doar
temporar pentru transmisie, nu este posibila.
Una dintre cele mai folosite metode de monitorizare poate fi atinsa prin initierea transmisiilor test la
interval regulate.
O alta solutie de monitorizare este cea de supervizae a liniilor de comunicare de catre operatorul
care asigura mediul de comunicare, si notificarea CMRA pentru aplicarea procedurilor in astfel de situatii.

5.5. Procedurile de functionare si operare

Centrul de monitorizare va fi in permanenta intretinut de minim doi operatori.Daca un CMRA
opereaza impreuna cu un al doilea CMRA in acelasi timp si metodele operationale asigura ca efectul este
acelasi cu cel in care exista minim doi operatori,aceasta cerinta este nula.
Intreg personalul CMRA trebuie sa detina competentele profesionale si experienta in activitatea pe
care o desfasoara.Inaintea intrarii in serviciul operativ trebuie sa existe o perioada minima de instruire
pentru a asigura competenta necesara indeplinirii obligatiilor de serviciu.
Pentru asigurarea disponibilitatii CMRA, se recomanda asigurarea redudantei cu un alt centru
CMRA.De asemenea este recomandat ca fiecare CMRA sa fie monitorizat de un alt CMRA, in
urmatoarele circumstante:
 Deschiderea simultana a ambelor usi de la intrare in centru
 Atac personal
 Activarea alarmelor de efractie si/sau incendiu
Informatiile despre fiecare sistem conectat la CMRA sunt disponibile dispecerilor.
Informatiile pot fi scrise sau stocate in memoria unui calculator dar in ambele cazuri listarea trebuie
sa fie disponibila.I
nformatiile trebuie sa includa:
 Numele,adresa si numarul de telefon de contact al clientului
 Numarul de referinta al localului si orice aranjament special
 Numele,adresa si numerele de telefon ale utilizatorilor
 Actiunile care trebuie executate in cazul unei alarme
 Intelegerile existente si resetatea timpilor acolo unde e necesar
Toate comunicarile catre CMRA trebuie inregistrate si informatia trebuie arhivata pentru o perioada
de minim:
 3 luni-toate comunicarile telefonice catre si dinspre CMRA impreuna cu data si ora
 12 luni-toate informatiile communicate catre si de la CMRA cu privire la evenimentele
monitorizate impreuna cu data si ora
25
  12 luni-perioada de arhivare a comunicarilor sau informatiilor telefonice cu privire la incidente
supuse cerintelor autoritatilor.

5.6.Procedurile de urgenta
Procedurile de urgent trebuie sa tina cont de posibilele pericole care pot apare.Unele ar putea fi
urmatoarele:
 Incapacitatea totala de procesare a CMRA
 Distrugerea sau avarierea utilitatilor
 Foc,sau expunerea la foc de la locatiile invecinate
 Inundatie,sau avariile tevilor de apa
 Esecul comunicarilor de infrastructura
 Accidente rutiere,inclusiv feroviare si aviatice
 Deterioarare intentionata a CMRA
 Atac criminal ,amenintare cu bomba sau situatii de constrangere
 Activitati anormale sau deficit de personal
In cazul in care un CMRA este scos din functie procedurile de urgent trebuie aplicate pentru a face
fata situatiei date.Procedurile de urgent trebuie sa faca fata oricarei aparitii anormale la CMRA.Aici se
include orice problema la CMRA, care degradeaza serviciului.Procedura de urgent trebuie sa acopere o
situatie tehnica sau orice situatie.Planul de urgenta trebuie sa contina:
 Modalitatea de informare a serviciilor de urgenta
 Modalitatea de conducere spre CMRA secundar si/sau redirectionarea semnalelor
 Modalitatea de informare a clientilor/utilizatirolor

TEMA 13
NOTIUNI DESPRE MENTENATA SI EXPLOATAREA SISTEMELOR DE SECURITATE
ELECTRONICA
Urmatoarele echipamente ale cetrului de monitorizare vor fi verificate pentru a functiona normal si
rezultatele vor fi inregistrate:
 La interval de maxim 24 ore:
 Ora (orele) interne ale echipamentului de receptionare a semnalului de alarma, impreuna cu orice
alt echipament implicat in asigurarea intregii activitati,inclusiv actiunile operatorului, sunt exact datate.
 Comunicarile externe.
 La interval nu mai mari de 7 zile:
 Sursele de alimentare principal si stand-by,transformatorul, iluminatul de urgent si sistemul de
alarma al MARC.
Toate liniile care receptioneaza semnalele de alarma impreuna cu cele ce furnizeaza comunicarea
vocala cu central de monitorizare
TEMA 14
NOTIUNI DESPRE MENTENATA SI EXPLOATAREA SISTEMELOR DE TRANSMISIE
A ALRMELOR

Verificarile periodice ce trebuie operate asupra echipamentelor si sistemelor de securitate ,sunt de

regula prevazute de producatorii echipamentelor ,dar si prin norme tehnice ale autoritatilor de
reglementare.Aceste verificari cad atat in sarcina utilizatorului- verificari zilnice, saptamanale,cat si
sarcina personalulu firmelor de specialitate care asigura mentenanta-verificari
lunare,trimestriale,anuale.Cand sistemul de securitate este monitorizat este foarte important pa langa
aceste verificari,firma care asigura monitorizare sa asigure verificari asupra sistemelor de transmisie a
mesajelor.
26
 Verificarea functionalitatii a unui sistem transmitator de alarma trebuie sa cuprinda un numar de
aspect precum cele enumerate mai jos:
 Verificarea comunicarii corecte la MARC a alarmei date pe fiecare dispozitiv de detectie
saualarmare manuala;
 Verificarea comunicarii corecte la MARC a sabotajului pentru fiecare dispozitiv,circuite electrice,
si/sau elemente constructive ale sistemului;
 Verificarea comunicarii corecte la MARC a mesajelor de defectiune;
 Verificarea autonomiei sistemelor pe sursa stand-by;
 Verificarea faptului ca mesajele de alarma sunt trimise printr-un sistem la destinatia intentionata si
testate de sistemul de monitorizare;
 Verificarea timpului de transmitere al alarmei ;
 O verificare vizuala a sistemului de securitate si identificarea modificarilor operate asupra acestuia
de natura a diminua nivelul de securitate initial;

TEMA 15
MASURI DE INTRETINERE SI PROTECTIE A BAZELOR DE DATE AFERENTE CMRA

În zilele noastre, bazele de date sunt componente esențiale ale aplicațiilor web, dând posibilitate
acestora de a servi conținut dinamic. Datorită faptului că informații secrete sau cu caracter confidențial se
stochează adesea într-o bază de date, va trebui să luați în considerare protejarea bazelor de date.
Cu cât creșteți măsurile de protecție asupra bazelor de date, cu atât mai mică este probabilitatea ca
un atacator să reușească să sustragă date importante sau să abuzeze de ele. Încercați ca structura și
designul bazei de date să fie cât mai eficiente, după care vă puteți pune problemele legate de securita.
Toţi membrii personalului cu drepturi de acces beneficiazăde o instruire iniţialăîn domeniul
protecţiei datelor.
Aceastăprocedurăva fi integratăîn programul de instruire şi îndrumare, pentru toţi utilizatorii cu
drept de acces şi atribuţii în operarea sistemului de supraveghere video.
Şeful serviciului se va asigura căîntregul personal din subordine, implicat în operarea sistemului de
supraveghere video, este instruit şi informat cu privire la toate aspectele funcţionale, operaţionale şi
administrative ale acestei activită
După instructaj, fiecare participant semneazăo declaraţie de confidenţialitate.
Orice activitate de dezvăluire a datelor personale către terţi va fi documentatăşi supusăunei analize
riguroase privind pe de-o parte necesitatea comunicării, şi pe de altăparte compatibilitatea dintre scopul în
care se face comunicarea şi scopul în care aceste date au fost
colectate iniţial pentru prelucrare (de securitate şi control acces).
Durata de stocare a datelor obţinute prin intermediul sistemului de supraveghere video este
proporţionalăcu scopul pentru care se prelucreazădatele, astfel căimaginile sunt stocate pentru o
perioadăcare nu depăşeşte 30 de zile, dupăcare se şterg prin procedurăautomatăîn ordinea în care au fost
înregistrate. În cazul producerii unui incident de securitate, durata de păstrare a materialului filmat
relevant poate depăşi limitele normale în funcţie de timpul necesar investigării suplimentare a incidentului
de securitate. Păstrarea este documentată riguros, iar necesitatea păstrării este revizuităperiodic.

TEMA 16
SEMNALE PROCESATE SI TRANSMISE LA CMRA DE CATRE SISTEMELE DE
ALARMA

27
 Scopul unei alarme este intodeauna acela de a initia o reactive, pe plan local sau de la distant. Modul
de functionare a alarmei are, in unele cazuri, un rol dublu: sa previna ceva c ear putea sa apara, de
exemplu, intrarea prin efractie, sis a reacioneze in cazul in care ceva se intampla. In majoritatea cazurilor,
sistemele de alarma cuprind echipamentul de detective al evenimentelor posibile, echipamentul de
transmisie a alarmei, un centru de monitorizare si fortele de reactive: politie, jandarmi,pompieri, asistenta
medicala etc.
Caracteristicile pt fiercare dintre aceste component din intregul sistem de prevenire si raspuns
trebuie sa corespunda tipului de amenintare impotriva careia asigura protectia:
Pentru sisteme antiefractie, protective in caz de sabotaj sau transport, caracteristicile importante
sunt: nivelul gradului de risc, sic el mai important, disponibilitatea sitemului.
Pentru un sistem de alarma la incendiu cele mai importante caracteristici po fi timpul de transmisie
si disponibilitatea, desigur raportate la gradul de risc.
Pentru o interventie corespunzatoare, trebuie oferite suficiente informatii prin sitemul de transmisie
a alarmei. Semnalele transmise de centralele de alarma sunt:
- Semnalizari de stare
- Alarme la efractie si hold-up
- Alarme sociale
- Alarme medicale
- Alarme de control al accesului
- Semnalizari tehnice
- Semnalizari auxiliare

2.1 Semnalizari de stare

Aceste tipuri de mesaje duc operatorului CMRA informatii despre starea principalelor functii ale
sistemului de alarma:
- Starea armata sau dezarmata a sistemului
- Alimentare AC
- Ceasul intern al sistemului
- Baypas-are zone
- Memorie de evenimente
- Partitii

2.2 Alarme la efractie si hold-up

In aceasta categorie de mesaje sunt incluse mesajele de panica si efractie:

- Alarma zona efractie
- Restaurare zona efractie
- Panica
- Restaurare panica
- Alarma sabotaj
- Restaurare sabotaj
- Caonstrangere
- Restaurare constrangere

2.3 Alarme la incendiu

28
 In categoria de mesaje sunt incluse mesajele alarma la incendiu:
- Alarma fum
- Restaurare fum
- Alarma termica
- Restaurare termica
- Alarma inundatie
- Restaurare inundatie
- Alarma manuala incendiu
- Restaurare manuala incendiu
- Alarma flacara
- Alarma gaz
- Restaurare gaz

2.4 Alarma de control al accesului

In aceasta categorie de mesaje sunt incluse mesajele alarma pentru acces:

- Armare/ dezarmare utilizator
- Auto armare sistem
- Armare rapida
- Acces validat
- Acces refuzat
- Armare cu baypas-are
- Armare/dezarmare devreme
- Armare/dezarmare tarzie
- Armare/dezarmare partial

2.5 Semnalizari tehnice

In aceasta categorie de mesaje sunt incluse mesajele referitoare la starea tehnica a sistemului:
- Lipsa/restaurare AC
- Lipsa/restaurare CC
- Defect/restaurare zona
- Test periodic
- Defect/restaurare periferice
- Sabotaj cod utilizator
- Lipsa ceas intern
- Programare locala
- Eroare comunicare
- Lispa/restaurare comunicatie
- Pierdere date

Una dintre componentele sitemului de securitate avand o importanta foarte mare in eficienta unui
sitem monitorizat este comunicatorul digital – CD. Caracteristica acestei component determina pe de o
parte valoarea timpului de transmisie – T, dar foarte important poate asigura un nivel de securutate ridicat
sitemului, prin posibilitatea sau imposibilitatea violarii comunicarii intre sistemul de securitate si
echipamentul de receptive instalat la CMRA. Colectia de standard EN 50136 reglementeaza tocmai
cerintele tehnice care trebuie respectate de echipamentele de emisie – receptive a mesajelo, dar si a
mediului de communicate pe care se face comunicarea.
29
 Pana in momentul de fata sunt adoptate urmatoarele standard:
EN 50136 – 1 Cerinte generale pentru sitemele de transmitere ale alarmei
EN 50136 – 2 Cerinte generale pentru echipamentul de trasmitere ale alarme
EN 50136 – 3 Protocoalele de transmitere ale alarmei ( in pregatire)
EN 50136 – 4 Echipamentul de anuntare
EN 50136 – 5 Liber
EN 50136 - 6 Liber
EN 50136 – 7 Ghidul de aplicatie
Aceste standarde specifica cerinte generale pentru performanta, incredere si caracteristicile de
securitate ale sistemelor de transmitere ale alarmei, acopera cerintele generale pentru conexiunile intr-un
sistem de alarma si un centru de receptionare al alarme. EN 50136 ar trebui sa aplice pentru transmiterea
tuturor tipurilor de alarme: incendiu, efeactie, control acces. In aplicarea acestui standard pentru
comunicatii facute prin retele publice de comunicatii, se vor tine cont si de standardele de comunicare
relevate pentru acestea.
Depinzand de nivelul de siguranta si caracteristicile operationale ale echipamentelor de receptive
disponibile la CMRA, configuratia sistemelor de transmisie ce vor fi folosite vor varia, incluzand si
folosirea a mai mult de o cai de transmitere a mesajelor intre un sistem de alarma si unul sau mai multe
CMRA.
Pentru asigurarea nivelului de siguranta impus sistemul de transmisie trebuie sa fie reduntat, de
exemplu o cale de transmisie sa fie reteaua de telefonie publica, iar reduntanta si fie asigurata de o cale de
transmisie dedicate.
Pentru a indeplini cerintele EN 50136, un sistem de comunicare trebuie sa asigure ca transmiterea
starii sistemului de alarma va fi:
- Continua, sau
- Periodica si /sau
- Atunci cand starea sistemului de alarma se schimba
Daca transmisia nu este continua, aceasta trebuie controlata de catre:
- De sistemul de alarma, si/ sau
- CMRA si/sau
- Sistemul transmisie de alarma
Performantele unui sistem de transmisie a alarmei sunt evaluate dupa criteria cum ar fi timpul de
transmisie al mesajelor de alarma, timpul de raportare a defectelor, semnalizarea securitatii si
disponibilitatii, inclusive a retelei de transmisie.
Reteaua de transmisie trebuie aleasa in conformitate cu performantele cerute. Deoarece
performantele retelei de transmisie nu pot fi influentate, inainte de alegerea performantelor sistemului de
transmisie a alarmei, este necesara analiza performantelor retelei de transmisie impreuna cu operatorul de
retea.
Pentru anumite caracteristici specific este introdus un sistem de clasificare sau masurare. Fiind
aplicabil la un numar al unei aplicatii foarte diferite precum efractia, focul si controlul accesului, cerintele
pentru fiecare aplicatie vor trebui specificate si vor include clase pentru:
- Timpul de transmitere
- Timpul maxim
- Perioada de raportare
- Disponibilitatea
Timpul de transmisie este durata de transmisie a mesajului de larma, din momentul in care
alarma a fost semnalizata de catre echipamentul de emisie al spatiului supravegheat catre echipamentul de
receptive central. Intrucat timpul de transmisie poate varia de la o transmisie la alta, datorita retelei de

30
transmisie ( disponibilitatea liniilor, timpul si numarul de comutari,..), valoarea acestuia este statistica. Din
acest motiv, se specifica media aritmetica si limita superioara de 95% a acestei valori.
Atunci cand se proiecteaza un sistem pentru un caz concret este important sa se verifice performanta
intrinseca a retelei, cea mai nefavorabila valoare a timpului de transmisie trebuie luata in calcul in raport
cu valoarea limita a aplicatiei. Clasele superioare cu timp de transmisie scurt sunt mult mai relevante daca
timpul de raspuns esteimediat sau scurt. Timpul maxim este specificat separate. De fiecare data cand
timpul maxim este depasit trebuie sa fie considerat eroare pe timpul verificarilor de performanta. Fiecare
eroare afecteaza criteriul de disponibilitate al sistemului de transmisie a alarmei.
Timpul de raportare este perioada de timp din momentul aparitiei erorii in sistemul de
transmisie a alarmei pana la raportarea centrului de receptive a mesajului de eroare. Este folosit pentru a
dovedi ca sistemul de transmisie alarme este operational, rezultand diponibilitatea practica a sistemului de
transmitere a alarmelor. Timpul de raportare a erorii este legat de necesitatile de timp ale transmisiei,
disponibilitate si de protectia la manipulare. Exista mai multe moduri de a evalua timpul de raportare
pentru a putea stabili o clasificare. Metodele selectate trebuie cuprinse intr-o procedura scrisa clara.
Cateva exemple de evaluare:
- Masurarea timpului de la ultimul mesaj receptat cu success de catre central de receptive a
alarmei( de catre centru de emisie-receptie sau de la echipamentul de avertizare)
- Monitoricarea continua folosind mesaje de test

Disponibilitatea sistemului de transmisie alarme reprezinta perioada de timp, masurata annual

sau lunar, in care sistemul de transmisie este capabil de a transmite informatii; aceasta evaluare include
probabilitatea aparitiei unor erori si a timpului necesar pentru repunerea in functiune. Evaluarea
diponibilitatii depinde de echipamentul sitemului de transmisie a alarmei si de retelele de transmisie care
vor fi selectate. Metoda de evaluare trebuie exemplificata clar printr-o procedura scrisa. Suplimentar,
aceste retele trebuie alese in mod adecvat, luand in consideratie urmatoarele:
- In cazul in care utilizeaza o retea de calblu trebuie acordata o atentie deosebita calitatii si
vulnerabilitatii lagaturilor locale;
- Trebuie acordata atentie soliditatii retelei de transmisie cu calsificarea disponibilitatii, ceruta de
compania de securitate
Disponibilitatea poate fi marita prin folosirea cailor secundare sau a echipamentelor redundant.
Acesta poate fi un alt sistem de transmisie a alarmei sau alt sitem sau linie de acelasi tip. O combinative
speciala care imbunatateste substantial disponibilitatea poate fi introducerea complementara pe langa
telefonia fixa a unui sitem de telefonie mobile, radio, IP. Aceasta va duce la cresterea diponibilitatii totale
a sistemului combinat de transmisie a alarmei. Trebuie identificate partile commune ale sistemelor de
transmisie a alarmei deoarece acestea pot reduce diponibilitatea in ansamblu.
O alta caracteristica foarte importanta a unui sistem de transmisie este semnalizarea securitatii
transmisiei. Sistemul de transmitere al alarmei va asigura masurile de prevenire sau detectare ale
atacurilor deliberate care interfereaza cu transmisia unui mesaj de alarma sau o alta informative transmisa
intre un sitem de alarma si central receptor asociat prin blocarea sau substituirea in unul din urmatoarele
feluri:
- S0 – nici o masura
- S1 – masuri de detectare a substitutiei ale anexelor transmitatorului prin adaugarea unei identitati
sau adrese in toate mesajele transmise la calea de transmitere a alarmei.
- S2- masuri de detectare a substitutiei ale anexelor supraveghiate prin:criptarea identitatii sau
adresei in toate mesajele transmise la calea transmitatorului de alarma; autentificarea anexelor
supravegheate prin adaugarea unui cod diferit si nespus pentru fiecare transmitator conectat sau, o alta
masura precum este specificat de catre furnizor

31
 Autentificarea cere intitdeauna un numar de chei suficient pentru a asigura fiecare transmitatorul
conectat la un cod unic. Marja de identitate in S2 nu trebuie sa fie mai mica de 250 adrese unice. Protectia
informatiei transmisa de catre CMRA va fi asigurata intr-una din urmatoarele feluri:
- I0 – fara masuri
- I1 – masuri de prevenire a citirii neautorizate a infomartiei transmise, acest lucru poate fi realizat
prin criptare
- I2 – masuri de prevenire modificari neautorizate a informatiei transmise, acest lucru poate fi
realizat prin criparea sau criptografierea metodei de autentificare
- I3 – masuri de prevenire a citirii neautorizate si a modificarii neautorizate a informatiei transmise
O alta calecaracteristica importanta a unui sitem de trasmisie este latimea de banda sau puterea de
trecere.
Comunicarea intre un sitem de alarma si un achipament de receptive ca continua sa intampine
cerintele unei transmisii adecvate de timp si clsa de timp a unei transmisii maxime cand alarma sau
mesajele gresite sunt generate:
- La o rata echivalenta unui asemenea mesaj pe minut de la fiecare numar al anexelor supravegheate
reprezentand pana la 0,1 % din capacitatea sistemului
- La o rata de cel putin doua mesaje de alarma pe minut la interfata centrului receptor catre
echipamentul de anuntare.
Evaluarea va fi facuta atunci cand sitemul de transmisie al alarmei este intr-o conditie stabile cu rata
stipulate de mesaje. Cand se stabileste latimea de banda pentru unsitem de transmisie a alarmei luata in
considerare si o posibila crestere a numarului de mesaje de alarm ace pot aparea pe o perioada scurta de
timp.
Performanta sistemului de transmisie poate fi afectata de transmisia simultana a mesajelor de eroare
a centralelor in cazul unei caderi de tensiune intr-o arie larga(de exemplu: oras). In acest caz, metoda de
pastrare a ratei de transmisie este atribuirea unui centru de transmisie fiecarui tip de alarma ( de exemplu:
incendiu, efractie) sau cresterea numarului de canale.
Un alt mod de a preintampina incarcari mari pe liniile de transmisie este de exemplu echiparea
dispozitivelor detransmisie cu baterii de rezerva si intarzierea pentru un timp a alarmei datorate caderii de
tensiune pentru a reduce numarul alarmelor simultane.

TEMA 17- 18
`MODALITATI DE RASPUNS LA SEMNALELE RECEPTIONATE DE LA SISTEMELE
DE ALARMA
PROCEDURI SI METODE DE EVALUARE A MESAJELOR PRIMITE

1.Alarma hold-up (PANICA)/EFRACTIE

Dispecerul identifica zona/partitia stabileste data producerii evenimentului
A. MONITORIZARE SI INTERVENTIE
Transmite alarma echipei de interventie specificand:
O alarma la obiectivul “ X “ zona “Y” partitia “Z”.
Dupa alarmare,urmareste modul de solutionare a evenimentului tinand legatura cu membrii echipei
de interventie care s-au deplasat la fata locului (pentru a se verifica daca alarma este reala sau nu ) si in
cazul in care este reala ,ce masuri au luat pentru clarificarea situatie.
 Face confirmarea in calculator si intocmeste raportul de eveniment.
In situatii reale deosebite, pe langa masurile enuntate mai sus ,se anunta si conducerea
societatii(Administrator ,Director Resurse Umane, Director Tethnic).
Deasemenea echipa de interventie va anunta Organele de Politie care vor lua masurile ce se impun.
B.MONITORIZARE TEHNICA

32
 Identifica zona,partitia, ora producerii evenimentului;anunta telefonic persoanele de legatura
specificate in contractual de monitorizare.
Urmareste ca persoana sunata sa-i comunice care este situatia din obiectivul respectiv.
Daca nu raspunde nici o persoana de legatura din cele specificate in contract va lua legatura cu unii
din lucratorii postului de politie de pe raza caruia este obiectivul.
Daca activitatile intreprinse nu vor duce la clarificarea situatiei respective va suna la ofiterul de
serviciu de la IPJ Vasui 0235/303404.

2.Alarma tehnica a SISTEMULUI DE EFRACTIE

A. Cadere sursa primara alimentare(220V)
MONITORIZARE SI INTERVENTIE TEHNICA
Transmite situatia create echipei de interventie, care se va deplasa la fata locului unde va lua
masurile ce se impun comunicand si dispecerului de serviciu.
Daca este panica sau efractie vor desfasura activitatile prevazute in capitolele mai sus mentionate A,
B.
B.-Baterii sistem descarcata
Vor desfasura activitatile de la punctual 2.
Transmite situatia creata echipei de interventie care se va deplasa la fata locului unde va lua
masurile ce se impun comuni cand si dispecerului de serviciu si va anunta personalul tehnic care urmeaza
sa remedieze situatia creata.
Daca este panica sau efractie vor desfasura activitatile prevazute in capitolele mai sus mentionate A,
B.
C.-Test periodic
In momentul in care sunt decalaje intre orele prevazute pentru testele periodice din obiectivele
monitorizate si apar semnale cum ar fi:”eroare la comunicare” se va lua legatura cu persoanele prevazute
in contractele de monitorizare pentru a se stabili situatia reala iar unde se impune ,existand si interventie la
obiectivul respectiv va fi trimisa echipa de interventie.Se va urmari modul de solutionare intocmindu-se
documentele ce se impun.
3.Armare /Dezarmare
A.In functie de programul obiectivului, daca dispecerul de serviciu constata ca sistemul transmite
dupa terminarea programului(activare/dezactivare)va lua legatura cu persoanele de contact stabilind care
este situatia reala.
B.Daca dupa terminarea programului, la obiectiv se constata ca sistemul nu este activat, va suna
persoana de contact pentru a vedea daca persoanele din obiectiv mai sunt la program, activand sistemul
decat dupa ce vor pleca.
In cazul in care se comunica ,faptul ca sistemul a fost activat si nu a transmis,vom trimite echipa de
interventie sau persoanele de legatura sa verifice cauza incidentului.

TEMA 19
TIMPUL DE RASPUNS AL FORTEI DE INTERVBENTIE MOBILE.FACTORI CARE
INFLUENTEAZA TIMPUL DE RASPUNS

Pentru asigurarea unui nivel ridicat de securitate trebuie realizata mnitorizarea sistemelor in
asa fel in cat sa se ofere CMRA- ului .. informatii utile si rapide despre evenimentele petrecute la
obiectivul protejat .
Daca intr-un sistem de securitate nu este prevazuta si o forta sau o obtiune de raspun , de
interventie in cazul declansarii unei alarme reale , pentru a opri sau limita efectele cauzei care a provocat-
o inainte ca aceasta sa-si atinga telul propus, acel sistem se pate considera incomplete , oprindu-se din
functionalitatea lui numai la nivelul semnalizarii .
33
 Pentru ca actiunea fortei de interventie rapida sa fie eficienta este foarte important ca timpul
scurs pana la declansarea unei alarme reale pna la momentul interventiei trebuie sa fie cat mai mic .
Cu cat este mai scurt timpul scurs de la declansarea alarmei pana la sosirea echipei de
interventie la locul producerii acestia sau la locul indicat de operator in baza urmaririi rau facatorului cu
mijloacele tehnice din cadrul sistemului de securitate , cu atat creste probabilitatea ca actiunea echipei sa
fie incununata de succes . Pentru ca timpul dde raspuns al echipelor de interventie sa fie cat mai scurt iar
activitatea lor sa fie eficienta trebuie tinut cont de o serie de timpi :
- Timpul la care infractorul isi incepe actiunea ;
- Timpul primei alarme ;
- Timpul de comanda ;
- Transiterea alarmei ;
- Timpul de transmisie a alarmei ;
- Timpul de procesare a alarmei
- Timpul de comunicare;
- Timpul de inteerventie;
- Timpul de efractie;
Pentru ca acesti timpi sa fie cat mai scruti trebuie ca sistemele de securitate sa fie cat mai
performante , iar dispecerile de serviciu at si echipa de interventie sa comunice operativ sis a dispuna
masuri sigre si eficiente care sa duca la scurtateea timpului de transmitere si interventie facand astfel
posibil o prindere a infractorilo in obiectivele monitorizate de sistemele antiefractie .
Timpul de efractie reprezinta timpul necesar infractorului pentr a duce la bun sfrasit actiunea sa si
acest timp trebuie marit pe cat posibil din faza constructiei obiectivului .
Astfel este necesar utilizarea unor ateriale de construtie rezistente la socuri mecanice , iar pentru
usi si ferestre trebuie luate in calcul masuri de securizare adecvate si deasemenea se pot prevedea diferite
bariere de natura a intarzaia producerea efractiei .
Avand in vedere cele mentionate mai8 sus se impune ca analiza de risc facuta la obiectiv sa
recomande monitorizarea sistemului de securitate pentru reducerea riscurilor producerii unui eveniment
nedorit si asigurarea unui nivel de protectie ridicat .

TEMA 20
PROCEDURI DE COMUNICARE, COORDONARE SI INFORMARE A ECHIPAJELOR
MOBILE

Activitatea se desfăşoară în dispecerat, ori de câte ori este nevoie, în ture de zi şi de noapte cu
monitorizarea permanentă a obiectivelor. Activitatea se desfăşoară în condiţii de stres, sub presiunea
timpului, este nerutinieră, situaţiile de intervenţie fiind imprevizibile.Dispecerul lucrează în mod
independent şi îşi asumă responsabilitatea pentru coordonarea echipelor de intervenţie în obiectiv

Se identifica poziţia echipelor mobile în teren. Identificarea poziţiei se face utilizând mijloacele
tehnice de monitorizare. Identificarea poziţionării se face având în vedere amplasarea în raport cu
obiectivul aflat în alarmă.
Dispecerul directioneaza echipele mobile in teren. .Echipajele sunt direcţionate în funcţie de tipul
obiectivului, în funcţie de tipul evenimentului , furnizând toate informaţiile preliminare necesare .
Se informează echipele mobile privind situaţia din obiectiv
.Informarea echipelor mobile se face în funcţie de capacităţile tehnice ale sistemului de monitorizare
Informarea echipelor mobile se realizează permanent în funcţie de situaţia concretă până la
soluţionarea evenimentului
.Echipele mobile sunt informate permanent privind poziţia intruşilor, pe baza urmăririi continue a
deplasării acestora.
34
 Identificare, informarea si directionarea echipajelor mobile se face cu responsabilitate si implicare.

TEMA 21
INREGISTRAREA EVENIMENTELOR RECEPTIONATE SI PROCESATE IN CMRA
Este cunoscut faptul ca sistemele de securitate transmit semnale de alarma in CMRA semnaland ca
in obiectivul unde este amplasat s-a produs un incident de securitate .
Incidentele de securitate se pot produce si ca urmare a unor defectiuni dehnice alae acestora ,
sistemul semnaland intr-un anumit mod acest lucru , dar de cele mai multe ori in perimetru obietivului
pot patrunde rau facatori cu scopul de a sustrage s-au distruge bunurile sau valorile care se afla in
interior .
In momentul in care sistemul de securitate transmite alarma dispecerul de serviciu indendifica
zona partitia ora producerii evenimentului , anunta persoanele de legatura s-au contact iar daca
obiectivul este monitrizat comunica ec hipei de interventie pentru a se deplasa la fata locului a verifica
situatia si a lua masurile ce se impun.
Dispecerul tine permanent legatura cu echipa de interventie pentru a se informa cu privire la
eveniment , masurile luate stabilind , daca este necesar dispunerea si altor masuri pentru rezolvarea
situatiei respective .
Dupa ce evenimentul a fost clarifiat acesta v-a fi inregistrat in caietul de evenimente
percizandu-se data , locul si ora cand acesta s-a produs ce probleme au fost si ce masuri au fost luate
p0entru solutionarea acestuia. Se v-a mentina deasemenea daca evenimentul a raas in curs de rezolvare
de la dispecer la fdisdpecer pentru ca fiecare sa urmareasca modul de finalizare a masurilor dispuse .
Daca evenimentele se dovedesc a fi grave si dispecerul nu este in masura sa resolve singur
problemele v-a lua legatura cu factorii de conducere (director ethnic , director executiv , director paza )
carora le va expune situatia create urmand ca acestea sa decida masurile e vor fi inteprinse incontinuare .
In functie de situatie se v-a colabora si cu alte institutii cu atributie linia prevenirii si combaterii
faptelor antisociale .
TEMA 22
INTOCMIREA RAPORTULUI PRIVIND MODUL DE SOLUTIONARE AL
EVENIMENTELOR DIN CMRA
Dupa producerea evenimentului si solutionarea acestuia dispecerul de serviciu acesta v-a fi
mentionat atata cu ocazia predarii –primirii serviiciului de catre dispecere care intra sau ies din tura, dar se
v-a intomi si raport de eveniment separat .
Raportul de eveniment v-a trebui sa cuprinda :
- Data , ora si locul intocmirii raportului ;
- Persoana care intocmeste raportul de eveniment ;
- Se face mentiuni cu privire la obiectivul unde a avut loc evenimentul , ora producerii acestuia ,
felul evenimentului ;
- Se mentineaza felul semanlului care afost receptionat in CMRA (panica , efractie ) ;
- Se vor specifica masurile care au fost dispuse in vederea verificarii si clarifiarii evenimentului
transmis de sistemul de securitate (s-a trimis echipa de interventie la fata locului , s-a anuntat politia ,
pompierii jandarmeria.. etc.) ;
- Vor fi enumerate masurile ce au fost luate pentru solutionarea icidentului
- Se vor face mentiuni cu privire la persoanele sau bunurile care au fost implicate in eveniment
- Se va mentiona numele si semnatura celui care a intocmit raportul de eveniment
Evenimentul va fi prelucrat cu intregul personal de la dispecerat si cu cei din echipa de interventie
iar daca acesta nu a fost solutionat in totalitate ceilalti dispeceri vor urmari modul lui de solutionare
Înregistrările se fac cu seriozitate . Solicitările suplimentare sunt rezolvate cu promptitudine şi cu
orientare spre client. Înregistrarea se face având în vedere redarea corecta a conţinutului cererii

35