ACORDAREA MATERIALELOR

IGIENICO-SANITARE
 

•       Definitie:
Materialele igienico-sanitare sunt mijloace de igiena individuala
(sapun, unguente, perii de unghii, pasta si periuta de dinti, prosoape/lavete,
etc.) utilizate pentru prevenirea bolilor profesionale.

•       Cum se acorda materialele igienico-sanitare?

-       In mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori;

-       Categoriile
de materiale igienico-sanitare, precum si locurile de munca ce
impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau
contractul individual de munca si pe baza caracteristicilor sanitare ale locurilor
de munca.

CARACTERISTICILE LOCURILOR DE MUNCA

PENTRU CARE SE ACORDA MATERIALE IGIENICO-
SANITARE
 

•       Procese de munca ce au loc in conditii de contact direct cu:

          - unele substante toxice care nu au actiune iritanta cutanata, dar pot
patrunde in organism prin piele;

•       Manipularea si prelucrarea materiilor infectate:

          - prelucrarea materiilor prime de la animale – par, lana, oase;

          - personalul medico-sanitar;

          - personalul veterinar, ingrijitori de animale;

          - vidanjori, gunoieri

          - personal din statiile de epurare.

•       Procese de munca ce se desfasoara in conditii de contact cu praf:

          - care produc murdarirea mainilor;

          - care produc murdarirea mainilor si corpului.

Locuri de munca in care sunt prezente noxe chimice sau pulberi care pot
•      

patrunde in organism pe cale respiratorie.

•        Procese de productie care necesita un regim sanitar special:

         - legate de fabricarea si manipularea produselor alimentare;

         - legate de productia materialelor sterile.

Procese de munca ce au loc in conditii de contact direct cu unele substante

•       

iritante asupra pielii:

         - contact cutanat permanent cu acizi reactivi sau cu materii corozive;

         - contact cu produse de distilare a huilei, petrolului si sisturi bituminoase

(smoala, asfalt, gudron, parafina);

         - contact direct cu alte substante iritante cutanate (coloranti, crom,

uleiuri minerale).

•        Procese ce se desfasoara in conditi de degajare de praf:

         - cu degajare medie de praf (turnatorii, ind. materialelor de constructii,

ind. inului si canepii, ind. sticlei, polizoare);

         - cu degajare mare de praf (macinare si cernere carbuni, fabrici de

ciment, ipsos, sablaj, munca in subteran);

         - degajare si contaminare excesiva de praf (fabricarea si manipularea

negrului de fum).

 
 

ALIMENTATIA DE PROTECTIE
 

•       Cum se acorda alimentatia de protectie?

-       In
mod obligatoriu si gratuit de catre angajatori persoanelor care lucreaza
in conditii de munca ce impun acest lucru;

-       Cantitatile,
precum si locurile de munca ce impun acordarea acesteia se
stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de
munca si pe baza caracteristicilor sanitare ale locurilor de munca.

PRINCIPIILE CARE STAU LA BAZA ACORDARII

ALIMENTATIEI DE PROTECTIE
 

•       Alegerea
unor alimente care, prin continutul lor in substante nutritive, pot
completa o ratie calorica insuficienta sau incorecta.

•       Se
va urmari ca alimentele acordate sa asigure elementele necesare
proceselor de conjugare a noxelor chimice in vederea eliminarii lor din
organism.

•       Se
va urmari ca alimentele acordate sa asigure pastrarea structurii si
functionalitatii organelor si sistemelor mai sensibile la agresivitatea agentului
nociv din mediul de munca (ficat, rinichi, sistem nervos, etc.)

 
 

CRITERII DE ACORDARE A
ALIMENTATIEI DE PROTECTIE
 

•       Expunere la metale toxice (plumb, mercur, crom, cadmiu, nichel), pulberi
agresive;

•       Expunere la solventi organici hepatotoxici;

•       Expunere la gaze iritante pulmonare;

•       Expunere la microclimat cald nefavorabil.

NOXE CHIMICE
 

Definitie: Factori de natura chimica, ce pot constitui surse generatoare de

•       

accidente de munca sau imbolnaviri profesionale.

       Se pot utiliza ca mijloace de munca sau obiecte ale muncii supuse unor
utilizari, prelucrari, operatii de transport.

•        Exemple: - gaze, vapori, aerosoli toxici;

                       - gaze, vapori, aerosoli caustici;

                       - pulberi in suspensie in aer;

                       - gaze, vapori inflamabili;

                       - gaze, vapori explozivi;

                       - pulberi pneumoconiogene.

      Substantele toxice – Pentru prevenirea imbolnavirilor profesionale este
obligatorie respectarea limitelor stabilite pentru concentratiile admisibile de
substante toxice si pulberi in atmosfera zonelor de munca.

      Valoarea limita de expunere profesionala (VLMO) – limita mediei

ponderate in functie de timp a concentratiei unui agent chimic in aerul zonei
in care respira un lucrator, pentru o perioada de referinta specificata, pentru
8 ore sau pentru un termen scurt de maximum 15 minute. Valorile limita
obligatorii nationale de expunere profesionala ale agentilor chimici in
atmosfera zonei de munca sunt stabilite in HG 1218/2006.

       Valoarea limita biologica (VLBO) – limita maxima tolerata de om a unei

substante din mediul de munca astfel incat starea de sanatate a celui expus sa
nu fie alterata.

 
 

SUBSTANTE PENTRU CARE S-AU STABILIT

INDICATIVE CE ACCENTUEAZA PERICULOZITATEA
LOR
 

•       Substantele cu indicativul pC – potential cancerigene si /sau mutagene.

•       Substantele cu indicativul C – au actiune cancerigena si /sau mutagena.

       Se va verifica clasificarea ca substanta cancerigena si/sau mutagena,

conform definitiei agentului cancerigen si, respectiv, agentului mutagen din
HG 1093/2006 privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate
pentru protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la
agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca, in scopul aplicarii corecte
a art. 3 din hotarare.
 Substantele cu indicativul Fp – foarte periculoase, expunerea la aceste
•      

substante trebuie practic exclusa.

Substantele cu indicativul P (piele) – pot patrunde in organism prin pielea

•      

sau mucoasele intacte. Indicativul P nu se refera la substantele care au numai

o actiune locala de tip iritativ.

   
      

ZGOMOTUL
 

•       Caracteristicile fundamentale ale unui zgomot:

        - nivelul in decibeli

        - continutul in frecventa

        - durata totala si variatia nivelului de timp.

•       Tipuri de efecte ale zgomotului asupra executantului:

        - Efectul de mascare – cand sunt emise mai multe sunete simultan, cel
mai intens impiedica perceperea celorlalate pe celelalte;

        - Oboseala auditiva – cresterea temporara a pragului de perceptie a

sunetului la frecventa de 4000 Hz;

        - Surditatea profesionala;

        - Tulburari generale ale functiilor organismului uman (oboseala – cel mai
frecvent simptom);

        - Efecte asupra functiei vizuale.

 
 

REDUCEREA ACTIUNII NOCIVE A ZGOMOTULUI LA

LOCURILE DE MUNCA
 

•       Masuri tehnice:

     - masuri de combatere a zgomotului la sursa (dispozitive atenuatoare

speciale pentru ET);

     - masuri de izolare a surselor de zgomot (amplasarea de ecrane fonoizolante;

carcasarea fonoizolanta a ET);

     - masuri de combatere a zgomotului la receptor (izolarea personalului care

lucreaza in zone zgomotoase – cabine fonoizolante)

•       Masuri organizatorice:

     - instruirea lucratorilor privind riscul expunerii la actiunea zgomotului si

modul de utilizare a EIP impotriva zgomotului (exercitii practice);

     - examinarea starii auzului lucratorilor de la locurile de munca cu nivel de

zgomot ridicat (la angajare si periodic);

     - stabilirea programului de lucru pe posturi de munca in functie de durata

expunerii la zgomot.

SEMNALIZAREA RISCURILOR LA LOCURILE DE

MUNCA
 
 In cadrul activitatii de prevenire si protectie, angajatorul trebuie sa
•       

stabileasca zonele care necesita semnalizare de securitate si sanatate in

munca, tipul de semnalizare necesar si amplasarea conform prevederilor HG
nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si
sanatate la locul de munca.

Lucratorilor trebuie sa li se asigure o instruire corespunzatoare in ceea ce

•       

priveste semnalizarea de securitate si sanatate la locul de munca, in special

sub forma unor instructiuni precise.

Instruirea trebuie sa cuprinda semnificatia semnalizarii, precum si

•       

comportamentul general si specific ce trebuie adoptat.

 

 
 
CULORILE DE SECURITATE
 

•       ROSU = semnificatie:

•       semnal de interdictie (atitudini periculoase),

•       pericol - alarma (stop, oprire, dispozitiv de oprire de urgenta; evacuare),

•       identificarea
si localizarea materialelor si echipamentelor de prevenire si
stingere a incendiilor

         - interzicerea de a efectua anumite operatii;

         - oprirea de a intra intr-un anumit loc;

         - interzicerea de a intra cu foc deschis intr-un anumit spatiu;

         - interzicerea de a atinge conductoare electrice.

 
•       GALBEN / GALBEN ORANJ = semnificatie:

•       Semnal de avertizare (atentie, precautie, verificare)

         - semnalizare de riscuri (incendiu, explozie, radiatie, riscuri chimice);

         - semnalizare de praguri, denivelari, obstacole.

•       ALBASTRU = semnificatie:

•       Semnal de obligatie (informare, obligativitate; comportament sau actiune

specifica)

         - obligativitatea de a purta EIP;

         - informare asupra posturilor telefonice, tablourilor electrice.

         !!! Se considera culoare de obligativitate cand este folosita impreuna cu

un cerc.

•       VERDE = semnificatie:

•       Semnal de salvare sau de prim ajutor

          - indicarea de cai de evacuare, iesiri de salvare usi, cai de acces,

            echipamente, posturi, incaperi;

          - posturi de prim-ajutor

2.  Situatie de securitate (siguranta) – revenire la normal

ORGANIZAREA ACTIVITATII DE PRIM

AJUTOR
 

 
PRINCIPII CARE TREBUIE RESPECTATE
 

•      primul ajutor se acorda la locul accidentului!

•      victima nu se deplaseaza de la locul accidentului decat in cazul in care

situatia din teritoriul respectiv continua sa fie periculoasa pentru victima
sau/si pentru persoana care acorda primul ajutor!

•      in primul rand se evalueaza gravitatea starii victimei si dupa aceasta

evaluare se anunta ambulanta!
 

SUCCESIUNEA OPERATIUNILOR
SALVATORULUI
 

•             Izolati zona, indepartati curiosii (evitati cresterea numarului de victime)

•             Degajati accidentatul

•             Acordati primul ajutor

•             Chemati ambulanta (apel telefonic 961 care va deveni apel unic 112)

•             Supravegheati victima si continuati, daca este nevoie, sa-i acordati primul ajutor pana
la sosirea ambulantei.

 
•              IZOLAREA ZONEI

•              DEGAJAREA ACCIDENTATULUI

•              ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

•              -
controlarea functiilor vitale ale victimei (starea de constienta,
prezenta/absenta respiratiei, circulatia sangelui)

A. Verificarea starii de constienta

•               -
victima poate raspunde la intrebarile salvatorului (ce s-a intamplat?,
cum va simtiti?, ce va doare?). In acest timp se misca usor victima de
umeri.

•              -
victima nu raspunde la intrebari – se incearca reactia la durere (mici
dureri provocate strangand victima de varfurile degetelor sau, pur si
simplu, ciupind-o de ureche).

I. Victima reactioneaza la intrebari sau la provocarea durerii = VICTIMA

CONSTIENTA – se face inventarul leziunilor (fracturi, rani) – se anunta
ambulanta prezentand starea accidentatului – evaluarea victimei pana la
sosirea ambulantei.

II. Victima nu reactioneaza la intrebari sau la provocarea durerii =

VICTIMA INCONSTIENTA – succesiune de operatii:

•       *
Solicitarea ajutorului (altor martori ai accidentului) – e mai usor ca
primul

 ajutor sa fie acordat de doua/mai multe persoane decat de catre una singura.

•       * Eliberarea cailor respiratorii ale victimei

B.  Existenta respiratiei

   - capul
victimei este in extensie (ridicat “pe spate”) – se apropie urechea
salvatorului de gura victimei in timp ce privirea este indreptata spre pieptul
accidentatului – exista posibilitatea ca salvatorul sa-i auda respiratia, sa o
simta cu pielea obrazului si in acelasi timp sa vada eventual miscarile
respiratorii ale pieptului accidentatului. 

C. Existenta circulatiei sangelui

    - manevra se executa prin cautarea pulsului la artera carotida atat pe
partea dreapta cat si pe partea stanga a gatului (artera carotida se poate
palpa pe partea laterala a gatului, la 2-3 cm distanta de cartilajul tiroid
(marul lui Adam)
 

Evaluarea functiilor vitale – 3 situatii:

 

•             VICTIMA ARE RESPIRATIE SI ARE PULS

•             * Se aseaza accidentatul in pozitie de siguranta = decubit lateral, cu capul

intr-o parte sprijinit pe fata dorsala a mainii de deasupra, cu membrul
inferior de dedesubt in extensie si cel de deasupra in flexie – pozitia
asigura libertatea permanenta a cailor respiratorii ale victimei.

•             ! La o persoana in stare de inconstienta, lasata sa zaca culcata pe spate,

exista riscul ca baza limbii sa “cada” in faringe = asfixierea victimei.

•             * Se cheama ambulanta

 

STOPUL RESPIRATOR
 

•              VICTIMA NU RESPIRA DAR ARE PULS (STOP RESPIRATOR)

•              * Se incepe imediat ventilatia artificiala (respiratie gura la gura):

 –           Se aseaza capul victimei in extensie

–           Se penseaza nasul victimei intre degetul aratator si degetul mare

–           Se aplica batista salvatorului pe fata accidentatului

–           Prin
intermediul batistei se fixeaza etans gura salvatorului de gura
victimei si se insufla aer in caile respiratorii. Dupa fiecare insuflare se
desprinde gura de gura victimei si se permite acesteia sa expire

–           Se reia o noua insuflare dupa ce toracele a revenit la pozitia initiala.

•              * Se cheama ambulanta.

•              !
Se fac 10 ventilatii artificiale dupa care se anunta ambulanta si se
continua ventilatia artificiala pana la sosirea ambulantei.
 

STOPUL CARDIO-RESPIRATOR
 

VICTIMA NU RESPIRA SI NU ARE PULS (STOP CARDIO-

•             

RESPIRATOR)

* Se solicita imediat ajutor si se cheama ambulanta

*Se mentin functiile vitale ale victimei (respiratia si circulatia sangelui) pana
la

 sosirea ambulantei = respiratie artificiala si masaj cardiac extern:

•              Se executa doua ventilatii gura la gura

•             Se cauta punctul de presiune (punctul in care se va executa masajul

cardiac extern) – se fixeaza un deget pe marginea cutiei toracice si se
misca degetul de-a lungul acestei margini pana se simte capatul inferior al
apendicelui xifoid (osul pieptului)
 Deasupra acestui reper se aseaza inca doua degete; punctul de presiune se
•             

va afla, in acest moment, deasupra reperului format de aceste doua

degete;

•              Se aseaza podul unei palme in punctul de presiune

•              Se aseaza cealalta palma peste palma fixata in punctul de presiune

Se comprima toracele victimei prin miscari ferme executate cu toata

•             

greutatea corpului aplicata din umeri, in lungul bratelor.

      ! Comprimarea torcelui victimei trebuie facuta astfel incat sternul (osul

      pieptului) sa se infunde cu 4-6 cm

•       Se
continua aplicarea masurilor de resuscitare in succesiunea 2 la 15, adica
2 ventilatii urmate de 15 compresii toracice. Daca resuscitarea este executata
de doua personae, atunci una dintre acestea se va ocupa de ventilatie, timp in
care cea de-a doua va face masajul cardiac in succesiunea de 1 la 5, adica 1
ventilatie urmata de 5 compresii toracice)

•       !
Nu se intrerup masurile de reanimare decat in momentul in care pacientul
este preluat de catre personalul ambulantei.
 

SUCCESIUNEA MANEVRELOR DE PRIM AJUTOR

CORESPUNZATOARE STARII VICTIMEI
(VICTIMELOR)
 

Actiunile salvatorului depind de starea victimei, astfel:

1. daca victima nu vorbeste (este inconstienta), dar respira si are puls (ii bate
inima) sunt necesare:

•       asezarea in pozitia de siguranta;

•       acoperirea victimei, alarma;

•       supravegherea
circulatiei, a starii de constienta, a respiratiei, pana la
sosirea ajutoarelor medicale.

2. daca victima nu raspunde, nu respira si are puls (ii bate inima) sunt
necesare:

•       degajarea (eliberarea) cailor respiratorii;

•       manevra Heimlich;

•       respiratie “gura la gura” sau “gura la nas”.

3. daca victima nu raspunde, nu respira si nu are puls (nu ii bate inima) este
necesara:

•       reanimare
cardio-respiratorie (masaj cardiac extern asociat cu respiratie
“gura la gura” sau “gura la nas”).

4. daca victima sangereaza abundent se aplica:

•              compresie manuala locala;

•              pansament compresiv;

•              compresie manuala la distanta (in zona subclaviculara sau inghinala).

5. daca victima prezinta arsuri provocate de:

•              foc
sau caldura, se face spalare pentru a evita ca arsura sa progreseze si
pentru racorire;

•              substante
chimice, se face spalare abundenta cu apa (nu se incearca
neutralizarea acidului cu baza si invers).

6. daca victima vorbeste, dar nu poate efectua anumite miscari:

•              oricare
ar fi semnele, va actiona ca si cum victima ar avea o fracura,
evitand sa o deplaseze si respectand toate eventualele deformari la nivelul:
membrului superior, membrului inferior, coloanei vertebrale.
•              victima poate sa prezinte:

•              plagi
grave: asezarea victimei intr-o pozitie adecvata, ingrijirea
segmentului amputate, compresie pentru oprirea sangerarii, etc.;

•              plagi simple: curatirea si pansarea plagii.

 

ACCIDENTE PRIN ELECTROCUTARE

 

•       Accidentul
prin electrocutare apare atunci cand corpul omului se
intercaleaza accidental intre doua puncte cu potentiale electrice diferite,
situatie in care prin el circula un curent capabil sa afecteze functiile vitale ale
organismului (respiratie, circulatia sangelui si activitatea nervoasa).

•       Efectele
curentului electric asupra functiilor vitale pot avea urmari
imediate si intarziate.

•       Urmarile
imediate se manifesta prin paralizarea functiilor respiratorii
si/sau circulatorii, respectiv aparitia stopului respirator si/sau a stopului
cardiac, ori deces instantaneu prin fibrilatie ventriculara.

•       Urmarile
intarziate (ore, zile) se manifesta printr-o slabire a fortei
musculare, amorteli, chiar in cazul in care accidentatul se afla in stare de
repaus; la reluarea activitatii pot aparea tulburari care influenteaza centrul
generator de excitatii al inimii.

 
•      PRIMUL AJUTOR – esential pentru viata victimei,  intrucat numai
intamplator se poate beneficia de ajutor calificat.

•      In practica se intalnesc doua situatii:

•    accidentatul nu se poate desprinde de instalatia electrica;

•    accidentatuls-a desprins de instalatia electrica, nemaifiind in contact cu

aceasta si nici in imediata ei apropiere.

 ! Salvatorul trebuie sa constate cu operativitate situatia concreta a victimei si

sa hotarasca modul de actionare, astfel incat sa nu-si pericliteze integritatea
corporala sau chiar viata, expunandu-se aceluiasi risc.

 
 

SCOATEREA ACCIDENTATULUI DE SUB ACTIUNEA SAU INFLUENTA

CURENTULUI ELECTRIC

A.  instalatii cu tensiunea de lucru sub 1000V.

•       Daca
accidentatul este in contact cu instalatia electrica si se afla undeva la
inaltime:

dupa intreruperea tensiunii, muschii se relaxeaza, existand posibilitatea

–    

caderii accidentatului. Analizati situation si luati preveniv masuri de evitare a

acestei consecinte.

sprijiniti accidentatul cu proptele izolante sau organizati atenuarea caderii

–    

prin prinderea victimei ori prin plasarea pe sol a unor suporturi groase la
locul eventalei caderi – paie, crengi, materiale textile, etc.

•       Se
actioneaza pentru intreruperea tensiunii prin deschiderea
intrerupatorului de alimentare, iar in lipsa acestuia prin deschiderea
separatorului, scoaterea sigurantelor, scoaterea din priza, etc. de la caz la caz.
•       Daca
scoaterea de sub tensiune a instalatiei necesita timp, defavorizand
operativitatea interventiei, scoateti accidentatul de sub tensiune prin
utilizarea oricaror materiale sau echipamente electroizolante care sunt la
indemana, astfel incat sa se reuseasca indepartarea accidentatului de zona de
pericol.

B. instalatii cu tensiunea de lucru peste 1000V – insasi apropierea de

accidentat poate prezenta pericol pentru salvator, din cauza tensiunii de pas.
Se vor efectua urmatoarele manevre:

-     Deconectarea instalatiei (scoaterea de sub tensiune) o poate face numai o

 persoana care cunoaste bine instalatia, iar scoaterea accidentatului din

•      

instalatiile

      aflate sub tensiune este permisa numai dupa deconectare. Pentru aceasta
se vor folosi orice mijloace disponibile: prin strigat, telefonic, prin radio sau
prin mesager, etc.

-     Scoaterea accidentatului din instalatia aflata sub tensiune este permisa
numai in statiile electrice, unde operatia se executa de catre personalul special
instruit in acest sens si care utilizeaza mijloacele de protectie electroizolante
(cizme si manusi de inalta tensiune, stanga de manevra, corespunzatoare
tensiunii nominale a instalatiei).

-     Daca din cauza arcului electric provocat de accidentat ca urmare a

atingerii

      instalatiei electrice, acestuia i s-au aprins hainele fara ca el sa fie in contact
sau in imediata apropiere a instalatiei electrice sub tensiune, se va actiona
pentru stingerea hainelor aprinse prin inabusire. Este de preferat ca
accidentatul sa fie culcat la pamant in timpul acestor interventii, deoarece
miscarea acestuia ca o “torta vie” ingreuneaza si agraveaza in acelasi timp
actiunile de salvare.

DETERMINAREA STARII ACCIDENTATULUI

 

•      Dupa scoaterea accidentatului de sub tensiune si in afara pericolului

generat de aceasta, se va determina starea clinica a victimei printr-o
examinare rapida, deoarece tot ce urmeaza sa se faca in continuare depinde
de acesta stare.

    Actiunile de prim ajutor sunt diferentiate, in functie de starea

accidentatului:

•      daca accidentatul este constient;

•      daca accidentatul este inconstient;

•      daca accidentatul prezinta vatamari sau raniri.

 

Daca accidentatul este constient

 

•        In
acest caz examinarea este usurata de faptul ca se poate stabili contact
verbal cu accidentatul. Acest contact trebuie realizat sub forma intrebarilor,
concomitent cu actiunea de calmare, de linistire a accidentatului: “aseaza-te”
respectiv “culca-te si stai linistit, respira adanc si regulat”, “cum s-a intamplat
accidentul?”, “te supara ceva?, ai ameteli?, ai greata?, ai cumva dificultati in
respiratie?, te supara inima?”.

       In timpul intrebarilor se cauta vizual eventualele semne exterioare ale

starii de rau:

•       culoarea pielii, in mod special culoarea fetei (paloare sau roseata excesiva);

•       transpiratia fetei si a palmelor;

•       prezenta si caracteristicile respiratiei si ale pulsului.

•       In cazul unei stari de rau se solicita salvarea.

 
 

Daca accidentatul este inconstient

 

•       Se
considera in stare de inconstienta acel accidentat caruia ii lipsesc
reflexele de autoaparare si capacitatea de miscare autonoma. Functiile vitale
de baza – respiratia si circulatia – pot fi satisfacatoare.

•       Daca
din circumstantele producerii accidentului nu rezulta vatamari si
leziuni care ar contraindica intr-un mod evident miscarea si deplasarea
accidentatului (de ex.: cadere cu grave leziuni si vatamari, fracturi,
hemoragii), asezati accidentatul intr-o pozitie care sa permita examinarea sa,
adica in pozitie culcat pe spate pe o suprafata plana si suficient de rigida, cu
recomandarea de a nu fi miscat inutil, deoarece pot exista eventuale vatamari
“ascunse”, pentru care miscarea ar fi contraindicata.

•       Desfaceti hainele la gat, piept si zona abdominala;

•       Verificati starea respiratiei si existenta pulsului.

•       In
cazul lipsei functiilor vitale, fara a mai tine seama de eventualele
interdictii de miscare a accidentatului, acestuia i se va face respiratie
artificiala sau reanimare cardio-respiratorie.
 

Daca accidentatul prezinta alte vatamari

 

 La accidentele prin electrocutare se pot produce arsuri, fracturi, tulburari

•      

de vedere.

       Simptomele dureroase ale acestor vatamari sunt semnalate de

•      

accidentatii aflati in stare de constienta. In cazul celor care si-au pierdut

cunostinta, cercetarea vatamarilor trebuie facuta abia dupa ce s-a constatat
starea satisfacatoare a respiratiei si circulatiei sangvine, iar examinarea
trebuie realizata numai vizual, fara a misca si dezbraca inutil accidentatul.

         Dupa constatarea starii accidentatului, trebuie decis modul de

•      

acordare a primului ajutor in functie de tipul vatamarii: arsuri, fracturi,

plagi, etc.

! Chiar daca in urma electrocutarii, accidentatul nu acuza stari de rau (nici

•      

macar trecatoare), el trebuie tinut in repaus timp de 0,5 – 1 ora, dupa care
trebuie supus unei consultatii medicale.

! Orice electrocutat va fi transportat la spital pentru supraveghere

•      

medicala, deoarece ulterior pot surveni tulburari de ritm cardiac.

Daca starea de rau persista sau se agraveaza:

•       accidentatul va fi asezat in pozitie culcat, cu picioarele ridicate;

imbracamintea trebuie descheiata si slabita in zona gatului, pieptului si

•      

abdomenului;

se va asigura transport calificat (prin salvare) la un serviciu medical de

•      

urgenta.

! Modalitatea de acordare a primului ajutor si in general orice interventie

•      

se stabilesc in functie de starea concreta a accidentatului.

 

OPRIREA HEMORAGIILOR
 

•       HEMORAGIE = scurgerea sangelui in afara vaselor sanguine.

A. Hemoragii externe – sangele se scurge in afara organismului datorita

sectionarii unor vase de sange. Functie de vasele sectionate:

-       H.
ARTERIALE – sangele de culoare rosu-aprins tasneste intr-un jet
sacadat, in acelasi ritm cu pulsatiile inimii;
-       H. VENOASE – sangele de culoare rosu-inchis curge lin, continuu;

-       H.
CAPILARE – sangele curge pe toata suprafata ranii, avand o intensitate
redusa.

B. Hemoragii interne – semne:

-       Ameteala

-       Cresterea numarului de batai ale inimii pe minut

-       Cresterea numarului de respiratii pe minut

-       Puls slab, iar TA scade mult sub valoarea normala

-       Bolnav
nelinistit, palid, vorbeste repede, are transpiratii reci si prezinta o
sete intensa.

Oprirea hemoragiei – HEMOSTAZA

-       Natural – hemoragii mici, capilare

-       Artificial 

!!! Nu se aplica niciodata alcool iodat pe rana, acesta provocand necroza

(arderea) tesuturilor, nu se pun pe rana grasimi sau unguente.

      Dupa curatarea si dezinfectarea ranii si a tegumentului din jur se poate

incepe pansarea.
 

 
 

 
HEMOSTAZA
 

Oprirea rapida si competenta a unei hemoragii este una din actiunile

•      

decisive care trebuie executata de catre cel care acorda primul ajutor

Hemostaza provizorie – aplicarea unui pansament compresiv (cateva

•      

comprese aplicate pe o plaga, o bucata de vata si un bandaj ceva mai strans)

Daca hemoragia nu se opreste – comprimarea vasului prin care curge

•      

sangele

In hemoragia arteriala – comprimarea se face intr-un punct situat cat mai

•      

aproape de rana, intre aceasta si inima, deoarece trebuie oprita iesirea

sangelui care vine de la inima prin vasul deschis. Comprimarea vaselor se face
mai bine in locurile in care sunt mai aproape de un plan osos si se poate face
direct, cu degetul sau cu toata palma, insa numai pentru o hemostaza de
scurta durata.

Daca nu se poate mentine vasul comprimat un timp indelungat se recurge

•      

la aplicarea garoului (sub garou se aplica o fasa de tifon sau un obiect dur).

!!! Mentinerea unui garou nu poate depasi 1 ora, timp in care accidentatul
trebuie sa ajunga la o unitate medicala

La aplicarea garoului se noteaza ora si data la care a fost pus.

 
APLICAREA GAROULUI
 

•       Se aplica numai in cazul ranirii membrelor

Compresiunea se realizeaza dupa ce membrul ranit este ridicat in sus

•      

cateva secunde pentru a se goli de o parte din sangele venos

•       Nu se aplica direct pe piele ci peste un invelis textil

•       Locul aplicarii difera dupa tipul de hemoragie:

-     h. venoasa – sangele curge de la periferie spre inima, garoul se plaseaza

distal, sub nivelul plagii (daca sangerarea continua inseamna ca e afectata o
artera) – SANGERAREA SE OPRESTE IN 2-3 MINUTE

h. arteriala – garoul se aplica proximal (deasupra plagii), deoarece sangele

-      

curge de la centru spre periferie - SANGERAREA SE OPRESTE IMEDIAT

-        NU SE APLICA LA ANTEBRAT SAU GAMBA

Nu se recomanda utilizarea garoului in hemostaza decat pe perioada

-      

executarii toaletei si pansarii ranii sau in cazuri extreme.

 

SANGERARI DIN NAS

 

•       Sangerarile
din nas pot aparea spontan sau pot fi produse prin suflarea
nasului, printr-o lovitura directa sau in cazuri mai serioase, prin ranire
indirecta cum ar fi o fractura a craniului (si atunci nu opriti curgerea
sangelui).

•       In
sangerari ale nasului, rezultate din alte cauze, acordati primul ajutor
astfel:

•       asezati ranitul in pozitie sezand cu capul inclinat usor in fata;

•       puneti-l
pe ranit sa-si stranga narile intre degetul mare si aratator timp de
aproximativ 10 minute, respirand pe gura;

•       desfaceti articolele de imbracaminte la gat si piept;

•       spuneti
victimei sa stea linistita pentru a evita cresterea pulsului si a
sangerarii;

•       indemnati-o
sa respire pe gura si sa nu-si sufle nasul cateva ore dupa ce
sangerarea s-a oprit pentru ca, cheagul format sa nu se desprinda;
•       daca
in urma acestor masuri sangerarea nu se opreste, duceti accidentatul
la spital
 

SANGERARI DIN URECHI

 

•        Sangerarile
din urechi pot fi insotite si de o eliminare a unui lichid galbui,
simptom care indica o fractura craniana, ceea ce este foarte grav.

•             Nu incercati sa opriti curgerea de sange sau alte lichide din ureche!

•             Nu acoperiti urechea cu tifon!

•             Anuntati imediat medicul si acordati primul ajutor astfel:

•       aplicati un bandaj cervical;

•       puneti un pansament steril lejer pe ureche;

•       culcati
ranitul pe partea afectata sprijinind cu atentie capul si gatul, cu
partea superioara a corpului usor ridicata;

•       daca
ranitul vomita sau daca trebuie sa-l parasiti, puneti-l in pozitia de
recuperare pe partea afectata;

•       controlati respiratia si circulatia;

•       luati masurile impotriva socului.

SANGERAREA VARICELOR
 

•        Varicele
apar cand deschiderile venelor nu permit curgerea normala a
sangelui. Acesta se strange in vene creand o presiune ce poate duce la ruperea
lor. La suprafata, sangerarea interna determina umflarea si colorarea zonei.
Sangerarea exterioara, produsa de o lovitura sau o sfasiere poate parea
serioasa dar in general nu este asa. Aceasta situatie apare mai ales la partea
inferioara a gambelor si la picioare.

•                   Procedati astfel:

•       ridicati membrul cat de mult pana la limita confortului;

•       aplicati
un pansament compresiv si fixati pansamentul cu un bandaj in
timp ce mentineti membrul ridicat si sprijinit;

•       scoateti
sau desfaceti orice articol de imbracaminte care ar putea impiedica
circulatia sangelui;

•       transportati victima la spital.

 

LESINUL (LIPOTIMIA)
 

•       Lesinul
este rezultatul unei oxigenari temporar insuficiente a creierului . O
persoana care lesina va fi inconstienta chiar numai pentru cateva momente.
Scopul acordarii primului ajutor in caz de lesin este de a creste oxigenarea
creierului.

Cauzele obisnuite ale lesinului sunt:

•       oboseala,
perioade indelungate petrecute in aceeasi pozitie (in picioare sau
asezat), foame, lipsa aerului proaspat;

•       stari emotionale ca, de ex., frica, anxietatea, vederea sangelui;

•       boala, traumatisme, dureri mari.

Pot exista simptome care preced lesinul: pierderea echilibrului, paliditate,

transpiratii.

Masuri preventive:
•       se
asigura aer proaspat (se deschid usi/ferestre), dar fara temperaturi
excesive;

•       se slabeste stransoarea hainelor la gat, piept si talie;

•       daca
persoana este culcata, picioarele se ridica la inaltimea de 10 – 30 cm
fata de sol.
 

PRIMUL AJUTOR
•       Primul ajutor:

•       se verifica daca victima are caile respiratorii deschise si daca respira;

•       se slabesc hainele la gat, piept si talie;

•       se aseaza victima in pozitia de siguranta (de recuperare);

•       se asigura aer proaspat si se protejeaza victima de temperaturi extreme;

•       se
mentine victima intinsa confortabil inca 10-15 minute dupa ce si-a
recapatat cunostinta.

•       Pierderea
temporara a cunostintei poate fi unul din simptomele care
insotesc o criza cardiaca ischemica sau o comotie cerebrala. Se are in vedere o
astfel de posibilitate, mai ales, cand lesinul se produce la persoanele mai in
varsta si cauza nu este evidenta.

•                   Daca revenirea din lesin nu e rapida si completa este necesar ajutor
medical.
 

SINCOPA
 
•       Ca manifestari, sincopa se aseamana cu lesinul. Apare rar la oameni
sanatosi si e cauzata aproape intotdeauna de lovituri in zonele reflexogene
(plexul abdominal, barbie, gat, testicule) sau de boli cardiace, hemoragii, boli
vasculare.

•                  In sincopa, spre deosebire de lesin, pulsul devine neregulat, deosebit
de slab si poate chiar disparea.

•                  Primul ajutor este acelasi ca pentru lesin.

•                  Daca apare stop cardio-respirator se iau de indata masurile

corespunzatoare. Se asigura transportul urgent si sub supraveghere al
victimei la spital.
 

REGULI GENERALE PRIVIND PANSAREA

 
      Pansamentele si bandajele sunt elemente de baza in acordarea primului
ajutor pentru ingrijirea ranilor si a traumatismelor muschilor, oaselor si
articulatiilor. Persoanele care acorda prim ajutor trebuie sa fie familiarizate
nu numai cu folosirea pansamentelor si bandajelor comerciale, ci si sa fie
capabile sa le improvizeze, de la caz la caz, din materialele aflate la indemana.

Inainte de pansare, opriti hemoragia.

•       spalati-va
pe maini inainte de a pansa o rana. Curatenia este esentiala
pentru prevenirea sau reducerea riscului de infectare.

•       dezinfectati-va,
daca este posibil, cu spirt, tinctura de iod, apa oxigenata,
solutii de rivanol 1o/oo, permanganate de potasiu 1o/oo, bromocet 1o/oo, apa
de colonie, benzina, tuica tare etc.

•       nu
atigeti si nu suflati peste partea de pansament care va veni in contact
direct cu rana;

•       folositi pentru pansare cel mai curat material disponibil;

•       daca
le aveti la indemana, folositi o pensa si un foarfece sterilizate prin
fierbere sau la flacara;

•       acoperiti
complet rana si intindeti marginile pansamentului dincolo de
limitele ranii;

•       inainte
de pansare, aplicati peste compresele de tifon, bumbac absorbant,
vata, fasa neaderenta sau alt material curat;

•       nu
indepartati de pe rana pansamentul deja facut. Daca sangele a trecut
prin pansament, lasati pansamentul neschimbat si acoperiti-l cu pansamente
suplimentare, vata sau alte materiale, fixate cat mai bine.

•       cand
sangerarea nu se opreste si pansamentul se imbiba cu sange, se vor
aplica si alte masuri de oprire a hemoragiei (hemostaza);

•        fixati
pansamentul cu banda adeziva (leucoplast) sau bandaje (fesi) pentru
ca acesta sa nu cada in timpul transportului.

•       daca
pansamentul a fost facut in conditii nesterile, avertizati unitatea
medicala care preia ranitul.
•       Nu puneti niciodata vata direct pe rana!
 

FRACTURILE
 

•       Definitie:
Intreruperea continuitatii unui os, cu alte cuvinte orice rupere,
zdrobire sau plesnire (fisurare) a unui os ca urmare a unui traumatism mai
puternic (cadere de la inaltime, lovitura, strivire, tamponare, izbire, rasucire,
etc)

•       Toate
cele 200 oase ale corpului se pot fractura, dar cel mai des, fracturile
se produc la oasele lungi ale membrelor, la oasele bazinului si ale coloanei
vertebrale.

•       Cazurile mai frecvente ale fracturilor:

                  - Accidentele de munca si de circulatie;

                  - Catastrofele (cutremure, prabusiri de mine, ciocniri de trenuri,

etc)

•       Frecventa:
cel mai mare numar se inregistreaza la barbatii intre 25-50 ani
si la varstnici (fracturile se pot produce si la traumatisme usoare)
 

PREVENIREA FRACTURILOR
 
      Majoritatea fracturilor pot fi prevenite prin adoptarea unor masuri de
securitate (obiceiuri, deprinderi) in diferite activitati profesionale, casnice,
sportive, etc.

Trebuie evitate:

Suprafetele accidentale sau incarcate cu diferite obiecte (obstacole): unelte,

•      

materiale, cordoane de racord, furtunuri, etc.

Pardoselile umede, murdare cu uleiuri, alunecoase; lipsa covoarelor,

•      

carpetelor sau traverselor;

Scarile luminate insuficient si blocate (aglomerate) cu diverse obiecte, fara

•      

balustrada, acoperite cu gheata si/sau zapada;

Folosirea scaunelor pentru a atinge locuri inalte, a scarilor pliante defecte,

•      

a scarilor neasigurate, a improvizatiilor;

Neutilizarea balustradelor si a centurilor de siguranta atunci cand se

•      

lucreaza la inaltime
 

TIPURI DE FRACTURI
 

Cunoasterea diferitelor tipuri de fracturi este foarte importanta in

luarea masurilor de prim ajutor adecvate, care sa nu agraveze

fractura si sa previna complicatiile: transformarea unei fracture

incomplete intr-una completa, a unei fracturi complete intr-una cu

deplasare, a unei fracturi inchise intr-una deschisa.

In functie de modul de producere a accidentului trebuie suspectata o

fractura chiar si la distanta de locul de actiune a agentului agresor.

Functie de actiunea directa/indirecta a agentului agresor:

•             Fractura directa – se produce la locul de aplicare a fortei respective (la
locul de actiune a agentului agresor) – caderea unei greutati pe coapsa,
gamba, mana; o lovitura aplicata pe coloana, etc.

           Acest tip de fractura intereseaza in special oasele care nu au toata

suprafata acoperita de muschi (cubitus, tibie, clavicula)

2.        Fractura indirecta – se produce la distanta de locul de aplicare a fortei

respective (la distanta de locul de actiune a agentului agresor). Se produce
prin:

•             Flexie – agentul agresor actioneaza asupra unei extremitati a osului,

cealalta extremitate fiind fixata; osul se rupe acolo unde curbura e mai
mare (F de clavicula prin cadere pe umar, F gatului femural prin cadere
pe genunchi)

Rasucire – accidentele provocate de prinderea hainelor sau membrelor de o

•      

masina, banda, agregat, fapt ce duce la ruperea oaselor la distanta prin

fracturi spiroide – F coapsei prin rotirea violenta a corpului, in timp ce
piciorul e blocat pe sol.

Tractiune – un segment de membru e prins si atarna sau e tras de un

•      

agregat producandu-se si o mica rotatie;

Presiune – fracturi produse prin caderi de la inaltime: F de calcai,

•      

genunchi, sold si coloana vertebrala in cazul caderilor in picioare; F de

antebrat, brat, si clavicula in caderile pe palme sau pe cot.

Fracturile mai pot fi:

•       Inchise, cand cel putin pielea a ramas intacta

Deschise, cand s-a produs si o rana prin care focarul de factura comunica
•      

cu exteriorul. Fracturile deschise sunt mai grave, find insotite de hemoragii si

complicate cu infectii.
 

SEMNE SI SIMPTOME
 

Inainte de examinarea accidentatului este obligatoriu ca salvatorul sa

se informeze asupra:

•       agentului agresor,

•       a modului de actiune a acestuia

•       caror parti din organism a actionat

Fractura se suspecteaza daca:

•       Traumatismul e produs de o forta externa puternica;

•       S-a auzit o trosnitura sau o pocnitura.

Examinarea accidentatului se realizeaza cu blandete si atentie pentru

a nu provoca leziuni suplimentare.

Membrul accidentat se compara cu cel valid pentru a determina

gradul de deformare.

Imbracamintea trebuie taiata pentru a permite examinarea zonei

traumatizate.
 

SEMNE DE PROBABILITATE
 

Durerea si sensibilitatea dureroasa – maxime la locul fracturii, cu ocazia

•      

miscarii sau palparii portiunii ranite (!!! o simpla contuzie musculara poate
provoca durere)

Deformarea regiunii traumatizate (!!! Hematomul si luxatia pot deforma

•      

zona afectata)
 Impotenta functionala – pierderea functiunii sau imposibilitatea efectuarii
•      

miscarii partii ranite – intotdeauna prezenta ca urmare a durerii si deformarii

(!!! Lipsa miscarii este un act de aparare impotriva durerii)

Scurtarea membrului fracturat (prin deplasarea pe verticala a segmentelor

•      

osoase) (!!! Poate apare si in luxatii)

Vanataia (echimoza) – apare mai tarziu si uneori la distanta de locul

•      

fracturii – indica difuzarea sangelui din focarul de fractura in straturile pielii

(!!! Poate apare si dupa o simpla lovitura)

SEMNE SIGURE
 

Miscarea anormala aparuta in afara articulatiilor indica in mod sigur o

•      

fractura completa. !!! Nu trebuie sa fie cautata de catre salvator indoind

gamba, coapsa, bratul sau antebratul victimei. Poate fi observata in timp ce
accidentatul se misca sau se agita din cauza durerii; cel mult i se cere sa-si
ridice membrul in cauza, putandu-se constata atunci ca miscarea nu se
transmite extremitatii acestuia.

Crepitatia sau frecatura rezulta din frecarea fragmentelor osoase intre ele,
•      

in timp ce accidentatul executa o miscare; e periculos sa fie cautata

intentionat deoarece pot fi provocate complicatii.

PRIMUL AJUTOR IN FRACTURI

•       Scop:  - prevenirea complicatiilor si leziunilor ulterioare

                 - diminuarea durerii si umflarea zonei.

REGULI GENERALE

CE NU TREBUIE FACUT:
-       NU se actioneaza brutal si NU se impun victimei miscari inutile;

Victima NU trebuie ridicata in picioare sau transportata inainte de

-      

imobilizarea fracturii, pentru ca toate acestea pot provoca complicatii:

1. Accentuarea durerii(cauza a socului)

2. Deplasarea fragmentelor osoase uneori ascutite si taioase care distrug

muschi, vase de sange sau nervi provocand hemoragii sau paralizii.

3. Transformarea fracturii inchise intr-una deschisa si complicatii

CE TREBUIE FACUT:

Primul ajutor se acorda la locul accidentului, exceptand cazul in care

-      

persista un pericol pentru salvator sau pentru victima. Victima trebuie

asezata in cel mai apropiat loc sigur, unde ranile sale sa poata fi temporar
asistate si stabilizate.

In caz de fractura deschisa – primordiala este oprirea hemoragiei si

-      

pansarea ranii. Orice os exteriorizat trebuie protejat cu fesi de jur imprejur,

dar NU TREBUIE FORTAT SA INTRE INAPOI IN RANA.

Administrarea unui calmant pentru a diminua durerea (antinevralgic,

-      

algocalmin)

Obiectivul principal al primului ajutor – imobilizarea focarului fracturii

-      

pentru a preveni complicatiile si a alina durerea. Imobilizarea se realizeaza cu

ajutorul atelelor confectionate special sau improvizate (bastoane, umbrele,
bucati de scandura sau placaj, cozi de matura, sipci, paturi, etc)
 

 
 

REGULILE IMOBILIZARII FRACTURII

Orice imobilizare trebuie sa cuprinda doua articulatii (incheieturi): cea de
•      

deasupra si cea de dedesubtul focarului de fractura (proximal si distal)

La membre, atelele se pun de o parte si de alta a focarului de fractura (sau

•      

membrul se aseaza intr-o gutiera speciala)

Atelele se invelesc in vata (sau alte materiale moi) pentru a nu leza pielea, a
•      

nu stanjeni circulatia sau a nu mari durerea;

Se evita aplicarea atelelor pe locul unde osul vine in contact direct cu pielea
•      

(fata antero-interna a gambei)

Acolo unde atela nu se poate mula exact pe regiunea imobilizata, golurile se

•      

umplu cu vata;

Se trage apoi o fasa, la inceput circulara, apoi serpuitoare, in jurul atelelor

•      

si membrului fracturat, obtinand astfel o imobilizare provizorie (imobilizarea

de durata – in aparat gipsat – serviciul medical de specialitate)

!!! Fasa prea stransa stanjeneste circulatia sangelui si accentueaza durerea,

iar fasa prea larga este egala cu lipsa imobilizarii.

Orice accentuare a durerii indica agravarea situatiei si necesita controlarea

•      

pozitiei membrelor, a bandajelor si nodurilor si a circulatiei sangelui la

extremitati.

!!! Nodurile de la materialul utilizat pentru fixarea atelelor vor fi facute peste
atela si nu pe zona descoperita deoarece pot provoca compresiuni dureroase
pe tegumente.

!!! Daca sunt ranite ambele picioare, nodurile se fac pe linia mediana.

La efectuarea imobilizarii trebuie sa conlucreze cel putin doua persoane.

•      

Una ridica membrul fracturat cu o mana, in timp ce cu palma cealalta

sprijina locul fracturii iar cealalata persoana aplica atelele si trage fasa.
 

- Dupa imobilizare urmeaza transportarea accidentatului la spital. Pana

atunci se va asigura in continuare supravegherea accidentatului luandu-se in
continuare masurile necesare pentru prevenirea socului: acoperire cu pleduri
sau haine, administrare de calmante pentru durere si de lichide, daca victima
este constienta.

 
 
 
REDUCEREA FRACTURII
 

In cazul fracturarii unui os, muschii asociati acestuia se contracta; daca

fractura e completa, contractia rapida a muschilor poate produce alunecarea
extremitatilor rupte si patrunderea lor in tesutul inconjurator. Manipularea
brutala poate produce dureri si chiar leziuni ale muschilor, nervilor si vaselor
sanguine.

Astfel poate fi necesara reducerea fracturii prin tractiunea membrului

accidentat, ceea ce realizeaza implicit si relaxarea (repunerea, reasezarea in
ax) oaselor rupte si deplasate. Daca aceasta reducere este necesara, ea trebuie
executata de doi salvatori:

•       Unul ridica membrul deasupra fracturii (proximal)

Celalat trage, cu grija, dar ferm, in josul fracturii, divergent fata de primul
•      

si in axul membrului respective

 

PRECAUTIILE TRACTIUNII
 
 NU incercati sa indreptati articulatiile in cazul traumatismelor umerilor,
•      

coatelor, incheieturilor mainii sau genunchilor. Aceasta manevra poate

distruge nervi importanti si vase sanguine mari care trec prin apropierea
acestor incheieturi.

Aplicati o tractiune suficienta numai pentru a alinia membrul si a elibera

•      

compresia musculara si a extremitatilor osului fracturat asupra nervilor si

muschilor. Pentru a realinia membrul poate fi necesara o tractiune mai mare,
dar nu fortati. Daca exista rezistenta sau durere accentuata, intrerupeti
tractiunea si imobilizati in pozitia diformitatii  existente.

•       Mentineti tractiunea pana cand membrul este complet imobilizat.

Efectuati manevra de axare a membrului fracturat numai daca se constata

•      

deformarea evidenta a membrului. Ea nu e obligatorie dar e bine sa se faca in

primele minute dupa accident, pentru ca in aceasta perioada victima are o
scurta perioada de “anestezie naturala”.

Notati ca ati aplicat tractiunea si informati serviciul medical –

•      

verbal/printr-o nota scrisa, introdusa in imbracamintea victimei.

MANEVRELE DE TRACTIUNE
 

1.   PENTRU MEMEBRUL SUPERIOR

La nivelul bratului – se indoaie cotul la 90o – primul salvator trage in ax

-       

apucand de antebrat, in portiunea sa superioara, imediat sub plica cotului, iar

al doilea salvator apuca de brat cu mainile impreunate ca o chinga in axila si
trage in sens contrar;
 La nivelul antebratului – se indoaie incet cotul victimei la 90o – primul
-       

salvator trage in ax de degetul mare al mainii, iar al doilea salvator trage tot
in ax dar in sens contrar apucand de portiunea inferioara a bratului, imediat
deasupra plicii cotului;

2.   PENTRU MEMBRUL INFERIOR

La nivelul femurului (coapsa) – se mentine genunchiul victimei intins si se

-       

trage in ax, primul salvator apucand de picior cu mainile sprijinite de glezna

si de calcai, iar al doilea salvator tragand in sens contrar de radacina coapsei
cu mainile impreunate in chinga sau cu ajutorul unui cersaf introdus intre
coapse.

La nivelul gambei (gleznei) – se ridica membrul inferior, indoindu-l la

-       

nivelul genunchiului si se trage in ax: un salvator apuca de laba piciorului si

cel de-al doilea salvator trage in sens contrar, apucand de genunchi;

La nivelul degetelor, mainii sau labei piciorului – se trage intr-un sens de

-       

varfurile degetelor corespunzatoare regiunii deformate, fixand cu putere, cu

cealalata mana, pumnul sau glezna victimei (membrul superior sau membrul
inferior).

 
HOTĂRÂRE nr. 1.091 din 16 august 2006
 

privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de munca

EMITENT: GUVERNUL

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 739 din 30 august 2006

Guvernul României

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adopta prezenta hotărâre.

 CAP. I

Dispoziţii generale

ART. 1

Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de

munca, asa cum este definit la art. 4.

ART. 2

Prevederile prezentei hotărâri nu se aplica:

a) mijloacelor de transport utilizate în afară întreprinderii şi/sau unităţii sau locurilor de munca
din interiorul mijloacelor de transport;

b) santierelor temporare sau mobile;

c) industriilor extractive;

d) vaselor de pescuit;

e) campurilor, pădurilor şi altor terenuri care aparţin unei întreprinderi agricole sau forestiere,
dar sunt situate în afară ariei clădirilor întreprinderii.

ART. 3

Prevederile Legii securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006 se aplica în totalitate

domeniului prevăzut la art. 1, fără a aduce atingere prevederilor mai restrictive şi/sau specifice
din prezenta hotărâre.

ART. 4

În sensul prezentei hotărâri, prin loc de munca se înţelege locul destinat sa cuprindă posturi
de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii
şi/sau a unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii.

ART. 5

Se considera ca un lucrator lucrează în condiţii de izolare atunci când nu are contact vizual şi
comunicare verbală directa cu alţi lucrători, în cele mai multe cazuri pentru o perioada de timp
mai mare de o ora, şi când nu este posibil sa i se acorde ajutor imediat în caz de accident sau
când se afla într-o situaţie critica.

ART. 6

Locurile de munca utilizate pentru prima data după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri
trebuie sa îndeplinească cerinţele minime de securitate şi sănătate prevăzute în anexa nr. 1.
 ART. 7

Locurile de munca aflate deja în folosinta înainte de data intrării în vigoare a prezentei
hotărâri trebuie sa îndeplinească cerinţele minime de securitate şi sănătate prevăzute în anexa
nr. 2.

CAP. II

Obligaţii generale

ART. 8

În scopul asigurării securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, angajatorul trebuie sa ia toate măsurile

ca:

a) sa fie păstrate în permanenta libere căile de acces ce conduc spre ieşirile de urgenta şi
ieşirile propriu-zise;

b) sa fie realizată întreţinerea tehnica a locului de munca şi a echipamentelor şi dispozitivelor,

în special a celor menţionate în anexele nr. 1 şi 2, iar orice neconformităţi constatate şi
susceptibile de a afecta securitatea şi sănătatea lucrătorilor sa fie corectate cat mai curând
posibil;

c) sa fie curatate cu regularitate, pentru a se asigura un nivel de igiena corespunzător locului

de munca, echipamentele şi dispozitivele, în special cele menţionate la pct. 6 din anexa nr. 1 şi
la pct. 6 din anexa nr. 2;

d) sa fie cu regularitate întreţinute şi verificate echipamentele şi dispozitivele de securitate

destinate prevenirii sau eliminării pericolelor, în special cele prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.

ART. 9

Atunci când locurile de munca suferă modificări, extinderi şi/sau transformări după data
intrării în vigoare a prezentei hotărâri, angajatorul trebuie sa ia toate măsurile necesare pentru a
se asigura ca aceste modificări, extinderi şi/sau transformări sunt în concordanta cu cerinţele
minime corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 1.

CAP. III

Informarea, consultarea şi participarea lucrătorilor

ART. 10
 Fără a aduce atingere prevederilor art. 16 şi 17 din Legea nr. 319/2006, referitoare la
informarea lucrătorilor, lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora trebuie sa fie informati cu privire
la toate măsurile ce trebuie luate în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de munca.

ART. 11

Personalul care lucrează în condiţii de izolare trebuie sa fie informat cu privire la:

a) manevrarea echipamentului de munca, starea acestuia (fiabilitate şi accesibilitate);

b) riscurile de accidentare şi modul de acţiune în caz de aparitie a acestora;

c) comportamentul adecvat în cazul producerii unei avarii sau al apariţiei unei situaţii critice;

d) utilizarea echipamentului individual de protecţie;

e) primul ajutor;

f) utilizarea sistemului de supraveghere şi de legatura cu exteriorul.

ART. 12

Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora cu privire la

problemele la care se face referire în prezenta hotărâre trebuie sa se desfăşoare în
conformitate cu prevederile art. 18 şi 19 din Legea nr. 319/2006.

CAP. IV

Sancţiuni

ART. 13

Încălcarea prevederilor prezentei hotărâri atrage răspunderea contravenţională, civilă sau

penală, potrivit Legii nr. 319/2006.

ART. 14

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către inspectorii de munca din

cadrul Inspecţiei Muncii şi de către inspectorii de sănătate publica din cadrul Ministerului
Sănătăţii Publice.

CAP. V

Dispoziţii finale
 ART. 15

Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

ART. 16

Prezenta hotărâre intra în vigoare la data de 1 octombrie 2006.

Prezenta hotărâre transpune Directiva 1989/654/CEE privind cerinţele minime de securitate

şi sănătate pentru locuri de munca, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene
(JOCE) nr. L 393/1989.

PRIM-MINISTRU

CALIN POPESCU-TARICEANU

Contrasemnează:

---------------

Ministrul muncii,

solidarităţii sociale şi familiei,

Gheorghe Barbu

Ministrul economiei şi comerţului,

Codrut Ioan Seres

Ministrul sănătăţii publice,

Gheorghe Eugen Nicolaescu

Ministrul mediului
 şi gospodăririi apelor,

Sulfina Barbu

p. Ministrul integrării europene,

Adrian Ciocanea,

secretar de stat

Bucureşti, 16 august 2006.

Nr. 1.091.

ANEXA 1

CERINŢE MINIME

de securitate şi sănătate pentru locurile de munca utilizate

pentru prima data conform art. 6 din hotărâre

1. Observatie preliminară

Obligaţiile menţionate în prezenta anexa se aplica ori de câte ori caracteristicile locului de
munca, activitatea, împrejurările sau un risc impun acest lucru.

2. Stabilitate şi rezistenta

Clădirile care adapostesc locuri de munca trebuie sa aibă o structura şi o rezistenta

corespunzătoare naturii utilizării lor.

3. Instalaţii electrice

Instalaţiile electrice trebuie sa fie proiectate şi construite astfel încât sa nu prezinte un pericol
de incendiu sau explozie.

Lucrătorii trebuie sa fie protejati impotriva riscului de accidentare prin atingere directa şi/sau
atingere indirecta.
 Proiectarea, construcţia şi alegerea materialului şi dispozitivelor de protecţie trebuie sa ţină
seama de tensiunea nominală, influenta condiţiilor externe şi de competenta lucrătorilor care au
acces la părţile componente ale instalaţiei.

4. Cai şi iesiri de urgenta

4.1. Căile şi ieşirile de urgenta trebuie sa rămână în permanenta libere şi sa conducă în mod
cat mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure.

4.2. În caz de pericol, trebuie sa fie posibila evacuarea rapida şi în condiţii cat mai sigure a
lucrătorilor de la toate posturile de lucru.

4.3. Numărul, amplasarea şi dimensiunile căilor şi iesirilor de urgenta depind de utilizare, de

echipament şi de dimensiunile locurilor de munca, precum şi de numărul maxim de persoane
care pot fi prezente.

4.4. Uşile de ieşire în caz de urgenta trebuie sa se deschidă spre exterior.

Uşile de ieşire de urgenta nu trebuie sa fie incuiate sau fixate astfel încât sa nu poată fi
deschise imediat şi cu usurinta de către orice persoana care ar avea nevoie sa le utilizeze în
caz de urgenta. Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au
destinaţia de iesiri de urgenta.

4.5. Căile şi ieşirile de urgenta speciale trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile

Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate
şi/sau de sănătate la locul de munca.

Aceasta semnalizare trebuie sa fie suficient de rezistenta şi sa fie plasata în locurile

corespunzătoare.

4.6. Uşile de ieşire de urgenta nu trebuie sa fie incuiate.

Căile şi ieşirile de urgenta, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre acestea trebuie
sa fie eliberate de orice obstacole, astfel încât sa poată fi utilizate în orice moment fără
dificultate.

4.7. Căile şi ieşirile de urgenta care necesita iluminare trebuie prevăzute cu iluminat de
siguranta/urgenta de intensitate suficienta, în cazul în care se întrerupe alimentarea cu energie
electrica.

5. Detectarea şi prevenirea incendiilor

5.1. În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe care acestea le

conţin, de proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor prezente şi de numărul maxim potenţial
de persoane prezente, locurile de munca trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare
pentru stingerea incendiilor şi, dacă este cazul, cu detectoare de incendii şi sisteme de alarma.

5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie sa fie uşor accesibile şi

simplu de manevrat.
 Acestea trebuie sa fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.
971/2006.

Aceste semnalizari trebuie sa fie suficient de rezistente şi amplasate în locuri

corespunzătoare.

6. Ventilatia locurilor de munca în spaţii închise

6.1. La locurile de munca în spaţii închise trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer
proaspăt, avându-se în vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse lucrătorilor.

În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie sa fie menţinut în stare de
funcţionare.

Orice avarie trebuie semnalizata de un sistem de control, dacă acest lucru este necesar
pentru sănătatea lucrătorilor.

6.2. Dacă se utilizează instalaţii de ventilare mecanică sau de aer condiţionat, acestea
trebuie sa funcţioneze astfel încât sa nu creeze disconfort prin expunerea lucrătorilor la curenţi
de aer.

Orice depunere sau impuritate ce poate crea un risc imediat pentru sănătatea lucrătorilor prin
poluarea atmosferei trebuie eliminata fără întârziere.

7. Temperatura în încăperi

7.1. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce cuprind posturi de lucru
trebuie sa fie adecvată organismului uman, ţinându-se seama de metodele de lucru utilizate şi
de cerinţele fizice impuse lucrătorilor.

7.2. Temperatura în camerele de odihna, în încăperile pentru personalul de serviciu

permanent, în grupurile sanitare, în cantine şi în încăperile pentru acordarea primului ajutor
trebuie sa corespundă destinaţiei specifice a acestor încăperi.

7.3. Ferestrele, luminatoarele şi glasvandurile trebuie sa permită evitarea luminii solare

excesive la locurile de munca, în funcţie de natura muncii şi de locul de munca.

8. Iluminatul natural şi artificial

8.1. În măsura în care este posibil, locurile de munca trebuie sa aibă iluminat natural suficient
şi sa fie prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor.

8.2. Instalaţiile de iluminat din încăperile cu posturi de lucru şi de pe căile de acces şi de

circulaţie trebuie amplasate în asa fel încât sa nu existe riscul de accidentare a lucrătorilor ca
rezultat al tipului de iluminat montat.

8.3. Locurile de munca în care lucrătorii sunt în mod deosebit expusi riscurilor în caz de
întrerupere a iluminatului artificial trebuie sa fie prevăzute cu iluminat de siguranta/urgenta de o
intensitate suficienta.
 9. Pardoseli, pereţi, plafoane şi acoperisuri ale încăperilor

9.1. Pardoselile locurilor de munca trebuie sa fie lipsite de proeminente, de găuri sau de
planuri înclinate periculoase şi trebuie sa fie fixe, stabile şi nealunecoase.

Încăperile care cuprind posturi de lucru trebuie sa fie izolate termic în mod corespunzător,
ţinându-se seama de tipul de întreprindere şi de activitatea fizica a lucrătorilor.

9.2. Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi plafoanelor din încăperi trebuie sa fie curatate şi
renovate pentru a se obţine condiţii de igiena corespunzătoare.

9.3. Pereţii transparenti sau translucizi, în special pereţii despartitori realizaţi integral din
sticla, din încăperi sau din vecinătatea posturilor de lucru şi a căilor de circulaţie trebuie sa fie
semnalizati clar şi construiti din materiale securizate sau sa fie separati de aceste posturi de
lucru şi cai de circulaţie, pentru a preveni intrarea în contact a lucrătorilor cu pereţii şi ranirea
cauzată de spargerea lor în bucăţi.

9.4. Accesul pe acoperisurile construite din materiale cu rezistenta insuficienta trebuie permis
numai dacă exista echipamente care sa asigure executarea lucrării în condiţii de securitate.

10. Ferestre şi luminatoare

10.1. Lucrătorii trebuie sa aibă posibilitatea sa deschidă, sa inchida, sa regleze sau sa fixeze
ferestrele, luminatoarele şi ventilatoarele în condiţii de securitate. Când sunt deschise, acestea
trebuie pozitionate şi fixate astfel încât sa nu constituie un pericol pentru lucrători.

10.2. Ferestrele şi luminatoarele trebuie sa fie concepute în raport cu echipamentul sau

trebuie prevăzute cu dispozitive care sa permită curatarea lor fără riscuri pentru lucrătorii care
executa aceasta munca sau pentru lucrătorii prezenţi în clădire sau în jurul acesteia.

11. Usi şi porţi

11.1. Poziţia, numărul şi dimensiunile uşilor şi portilor, precum şi materialele care se folosesc
la construcţia acestora sunt determinate de natura şi ulilizarea încăperilor sau incintelor.

11.2. Uşile transparente trebuie sa fie marcate corespunzător, la înălţimea vederii.

11.3. Uşile şi porţile batante trebuie sa fie transparente sau sa aibă un panou transparent.

11.4. Dacă suprafeţele transparente sau translucide ale uşilor şi portilor nu sunt construite
dintr-un material securizat şi dacă exista pericolul ca lucrătorii sa fie răniţi în cazul spargerii unei
usi sau porţi, suprafeţele trebuie sa fie protejate impotriva spargerii.

11.5. Uşile glisante trebuie sa fie prevăzute cu un sistem de siguranta care sa împiedice
ieşirea de pe sine şi căderea lor.

11.6. Uşile şi porţile care se deschid în sus trebuie sa fie prevăzute cu un sistem de siguranta
care sa împiedice căderea lor.
 11.7. Uşile şi porţile situate de-a lungul căilor de salvare trebuie sa fie marcate
corespunzător.

Trebuie sa fie posibila deschiderea lor din interior în orice moment, fără ajutor special.

Trebuie sa fie posibila deschiderea uşilor atunci când locurile de munca sunt ocupate.

11.8. În vecinătatea imediata a oricăror porţi destinate în principal circulaţiei vehiculelor

trebuie sa existe usi pentru pietoni, cu excepţia cazului în care ulilizarea de către pietoni a
acestor porţi nu prezintă un pericol; astfel de usi trebuie sa fie marcate clar şi degajate în
permanenta.

11.9. Uşile şi porţile mecanice trebuie sa funcţioneze fără sa prezinte un risc de accidentare
pentru lucrători.

Acestea trebuie sa fie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgenta accesibile şi uşor de

identificat şi, dacă nu se deschid automat în cazul întreruperii alimentarii cu energie electrica, sa
poată fi deschise manual.

12. Căile de circulaţie - zone periculoase

12.1. Căile de circulaţie, inclusiv treptele, scarile fixe, cheiurile şi rampele de încărcare
trebuie sa fie amplasate şi dimensionate astfel încât sa asigure un acces uşor, sigur şi adecvat
pentru pietoni şi vehicule fără a pune în pericol lucrătorii aflaţi în vecinătatea acestor cai de
circulaţie.

12.2. Căile utilizate pentru circulaţia pietonala şi/sau pentru transportul intern trebuie sa fie
dimensionate în concordanta cu numărul potenţial de utilizatori şi tipul de activitate.

Dacă pe căile de circulaţie sunt utilizate mijloace de transport, trebuie sa fie asigurate
distanţele minime de securitate pentru pietoni.

12.3. Căile de circulaţie destinate vehiculelor trebuie amplasate astfel încât sa existe o
distanta suficienta fata de usi, porţi, treceri pentru pietoni, culoare şi scări.

12.4. Atunci când echipamentele din încăperi şi ulilizarea acestora impun protecţia
lucrătorilor, căile de circulaţie trebuie sa fie marcate clar.

12.5. Dacă locurile de munca includ zone periculoase în care, data fiind natura activităţii,
exista riscul caderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste locuri trebuie sa fie prevăzute cu
dispozitive care sa evite pătrunderea lucrătorilor neautorizati în aceste zone.

Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt autorizaţi sa
pătrundă în zonele periculoase.

Zonele periculoase trebuie marcate clar.

13. Măsuri specifice pentru scări rulante şi transportoare

 Scarile rulante şi transportoarele trebuie sa funcţioneze în condiţii de securitate.

Acestea trebuie prevăzute cu dispozitive de securitate necesare şi dotate cu dispozitive de

oprire de urgenta accesibile şi uşor de identificat.

14. Cheiuri şi rampe de încărcare

14.1. Cheiurile şi rampele de încărcare trebuie sa corespundă dimensiunilor incarcaturilor

care se transporta.

14.2. Cheiurile de încărcare trebuie sa aibă cel puţin un punct de ieşire.

Dacă este posibil din punct de vedere tehnic, docurile care depăşesc o anumită lungime
trebuie sa aibă câte un punct de ieşire la fiecare capăt.

14.3. Rampele de încărcare trebuie sa fie sigure pentru a preveni caderile lucrătorilor.

15. Dimensiunile încăperilor şi volumul de aer în încăperi - libertatea de mişcare la postul de

lucru

15.1. Încăperile de lucru trebuie sa aibă o suprafata, o înălţime şi un volum de aer suficiente,
care sa permită lucrătorilor sa isi îndeplinească sarcinile de munca fără riscuri pentru
securitatea, sănătatea sau confortul acestora.

15.2. Dimensiunile zonei neocupate a postului de lucru trebuie sa fie calculate astfel încât sa
permită lucrătorilor sa aibă suficienta libertate de mişcare pentru a-şi îndeplini sarcinile de
munca.

Dacă acest lucru nu este posibil din motive specifice postului de lucru, lucrătorul trebuie sa
aibă suficienta libertate de mişcare în apropierea postului sau de lucru.

16. Încăperi pentru odihna

16.1. Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului activităţii sau
prezentei unui număr mare de angajaţi, impun acest lucru, lucrătorilor trebuie sa li se pună la
dispoziţie încăperi pentru odihna uşor accesibile.

Aceasta prevedere nu se aplica dacă lucrătorii sunt angajaţi în birouri sau în încăperi de lucru
similare care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în timpul pauzelor.

16.2. Încăperile pentru odihna trebuie sa fie suficient de mari şi prevăzute cu un număr de
mese şi scaune cu spatar corespunzător numărului de lucrători.

16.3. În încăperile pentru odihna trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecţia
nefumatorilor impotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.

16.4. Dacă orele de lucru sunt cu regularitate şi frecvent întrerupte şi nu exista o încăpere
pentru odihna, trebuie sa fie asigurate alte încăperi în care lucrătorii sa poată sta în timpul unor
astfel de întreruperi, ori de câte ori este necesar pentru securitatea sau sănătatea lor.
 Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecţia nefumatorilor impotriva disconfortului
cauzat de fumul de tutun.

17. Femei gravide şi mame care alapteaza

Femeile gravide şi mamele care alapteaza trebuie sa aibă posibilitatea de a se odihni în

poziţie culcat în condiţii corespunzătoare.

18. Instalaţii sanitare

18.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte

18.1.1. Lucrătorilor trebuie sa li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă aceştia

trebuie sa poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de sănătate sau de
decenta, nu li se poate cere sa se schimbe într-un alt spaţiu.

Vestiarele trebuie sa fie uşor accesibile, sa aibă o capacitate suficienta şi sa fie prevăzute cu
scaune.

18.1.2. Vestiarele trebuie sa aibă dimensiuni suficiente şi sa aibă dotări care sa permită
fiecărui lucrator sa isi incuie îmbrăcămintea în timpul programului de lucru.

Dacă este cazul (de exemplu, existenta substanţelor periculoase, umiditate, murdarie),
dulapurile pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie sa fie separate de cele pentru vestimentatia şi
efectele personale.

18.1.3. Trebuie sa existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru
bărbaţi şi femei.

18.1.4. Dacă vestiarele nu sunt necesare în sensul primului paragraf al pct. 18.1.1, trebuie
prevăzut pentru fiecare lucrator un loc în care sa isi ţină îmbrăcămintea personală sub cheie.

18.2. Duşuri şi chiuvete

18.2.1. Trebuie prevăzute pentru lucrători duşuri corespunzătoare şi în număr suficient, dacă
acest lucru este impus de natura activităţii sau din motive de sănătate.

Trebuie prevăzute sali de duşuri separate sau o utilizare separată a salilor de duşuri pentru
bărbaţi şi pentru femei.

18.2.2. Sălile de duşuri trebuie sa fie suficient de incapatoare încât sa permită fiecărui
lucrator sa isi facă toaleta fără sa fie deranjat şi în condiţii de igiena corespunzătoare.

Dusurile trebuie prevăzute cu apa curenta rece şi calda.

18.2.3. Atunci când dusurile nu sunt necesare în sensul primului paragraf al pct. 18.2.1,
trebuie sa fie prevăzute chiuvete cu apa curenta (şi cu apa calda, dacă este necesar) adecvate
şi în număr suficient şi care sa fie amplasate în apropierea posturilor de lucru şi a vestiarelor.
 Din motive de decenta, trebuie sa existe chiuvete separate sau sa fie asigurata utilizarea
separată a acestora pentru bărbaţi şi pentru femei.

18.2.4. Dacă încăperile cu duşuri sau chiuvete sunt separate de vestiare, trebuie sa existe o
cale uşoară de comunicare între ele.

18.3. Cabine de WC-uri şi chiuvete

În apropierea posturilor de lucru, a încăperilor de odihna, a vestiarelor şi a salilor de duşuri

sau chiuvete, lucrătorii trebuie sa dispună de locuri speciale, dotate cu un număr suficient de
WC-uri şi de chiuvete.

Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate pentru bărbaţi şi pentru femei sau utilizarea
separată a acestora.

19. Încăperi pentru acordarea primului ajutor

19.1. În funcţie de dimensiunile spaţiilor de lucru, de tipul de activitate desfasurata şi de

frecventa accidentelor, trebuie sa fie asigurate una sau mai multe încăperi pentru acordarea
primului ajutor.

19.2. Încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie echipate cu instalaţii şi dispozitive
indispensabile pentru primul ajutor şi trebuie sa permită accesul cu brancarde.

Acestea trebuie sa fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.

971/2006.

19.3. De asemenea, echipamentul de prim ajutor trebuie sa fie disponibil în toate locurile
unde condiţiile de lucru o cer.

Acest echipament trebuie sa fie marcat corespunzător şi sa fie uşor accesibil.

20. Lucrători cu dizabilitati

La organizarea locurilor de munca trebuie sa se ţină seama de lucrătorii cu dizabilitati, dacă

este necesar.

Aceasta prevedere se aplica în special în ceea ce priveşte uşile, căile de comunicaţie,

scarile, dusurile, chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de
persoanele cu dizabilitati.

21. Locuri de munca în aer liber (dispoziţii speciale)

21.1. Posturile de lucru, căile de circulaţie şi alte zone sau instalaţii în aer liber, utilizate sau
ocupate de lucrători în cursul activităţii lor, trebuie sa fie organizate astfel încât pietonii sau
vehiculele sa circule în condiţii de securitate.

Prevederile pct. 12, 13 şi 14 se aplica, de asemenea, căilor de circulaţie principale aflate în

perimetrul întreprinderii (cai de circulaţie care conduc la posturi de lucru fixe), căilor de circulaţie
utilizate pentru întreţinerea curenta şi supravegherea instalaţiilor întreprinderii şi spaţiilor de
încărcare. Prevederile pct. 12 se aplica, de asemenea, locurilor de munca în aer liber.

21.2. Locurile de munca în aer liber trebuie sa fie iluminate corespunzător cu un sistem de
iluminat artificial, dacă lumina naturala nu este suficienta.

21.3. Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de posturi de lucru
trebuie sa fie amenajate pe cat posibil astfel încât aceştia:

a) sa fie protejati impotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este necesar,
impotriva caderii obiectelor;

b) sa nu fie expusi unui nivel de zgomot daunator, nici unor influente exterioare vătămătoare,
cum ar fi gaze, vapori sau praf;

c) sa isi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea vreunui pericol sau sa poată
primi rapid asistenta;

d) sa nu poată aluneca sau cădea.

22. Locuri de munca în condiţii de izolare (dispoziţii speciale)

22.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoana cu atribuţii concrete care sa supravegheze
lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare.

22.2. Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la locurile de
munca în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit legatura cu
persoana care asigura supravegherea:

a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio);

b) periodic automat (radio-telefon, telefon);

c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, camera de luat
vederi şi monitor).

23. Principii ergonomice

23.1. Dimensiunea locului de munca se realizează în funcţie de particularităţile anatomice,

fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile
echipamentului de munca, ale mobilierului de lucru, de miscarile şi deplasarile lucrătorului în
timpul activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutatoare pentru manipularea
maselor, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic.

23.2. Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea

posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea locului de
munca, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de munca care
respecta prevederile reglementărilor în vigoare.
 23.3. Locurile de munca la care se lucrează în poziţie aşezat se doteaza cu scaune
concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi functionale ale organismului uman,
precum şi activităţii care se desfăşoară, corelandu-se înălţimea scaunului cu cea a planului de
lucru.

23.4. La locurile de munca unde se lucrează în poziţie ortostatica trebuie asigurate, de

regula, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de
exemplu, scaune, bănci).

23.5. Echipamentele de munca, mesele şi bancurile de lucru trebuie sa asigure spaţiu

suficient pentru sprijinirea comoda şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii, cu
posibilitatea miscarii acestora.

23.6. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatica se stabileşte în funcţie
de distanta optima de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale
lucrătorului şi de mărimea efortului membrelor superioare.

23.7. Pentru evitarea miscarilor de rasucire şi aplecare ale corpului, precum şi a miscarilor
foarte ample ale bratelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a fluxului
tehnologic, de manipulare corecta a materiilor prime şi a produselor la echipamentele de munca
la care lucrătorul intervine direct.

ANEXA 2

CERINŢE MINIME

de securitate şi sănătate pentru locurile de munca aflate deja

în folosinta, după cum se menţionează în art. 7 din hotărâre

1. Observatie preliminară

Obligaţiile menţionate în prezenta anexa se aplica ori de câte ori caracteristicile locului de
munca, activitatea, împrejurările sau un risc impun acest lucru.

2. Stabilitate şi rezistenta

Clădirile care adapostesc locuri de munca trebuie sa aibă o structura şi o rezistenta

corespunzătoare naturii utilizării lor.

3. Instalaţii electrice
 Instalaţiile electrice trebuie sa fie proiectate şi construite astfel încât sa nu prezinte pericol de
incendiu sau explozie; lucrătorii trebuie sa fie protejati în mod adecvat impotriva riscului de
accidentare prin atingere directa şi/sau atingere indirecta.

Instalaţiile electrice şi dispozitivele de proiectie trebuie sa corespundă tensiunii nominale,

condiţiilor exterioare şi competentei persoanelor care au acces la părţi ale instalaţiei.

4. Cai şi iesiri de urgenta

4.1. Căile şi ieşirile de urgenta trebuie sa rămână în permanenta libere şi sa conducă în mod
cat mai direct posibil în aer liber sau în spaţii sigure.

4.2. În caz de pericol, trebuie sa fie posibila evacuarea rapida şi în condiţii cat mai sigure a
lucrătorilor de la toate posturile de lucru.

4.3. Trebuie sa existe un număr corespunzător de cai de salvare şi iesiri de urgenta.

4.4. Uşile de ieşire în caz de urgenta trebuie sa se deschidă spre exterior.

Uşile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au destinaţia de iesiri de
urgenta.

Uşile de ieşire de urgenta nu trebuie sa fie incuiate sau fixate astfel încât sa nu poată fi
deschise imediat şi cu usurinta de către orice lucrator care ar avea nevoie sa le utilizeze în caz
de urgenta.

4.5. Căile şi ieşirile de urgenta speciale trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile

Hotărârii Guvernului nr. 971/2006.

Aceasta semnalizare trebuie sa fie suficient de rezistenta şi sa fie amplasata în locurile

corespunzătoare.

4.6. Uşile de ieşire de urgenta nu trebuie sa fie incuiate.

Căile şi ieşirile de urgenta, precum şi căile de circulaţie şi uşile de acces spre acestea trebuie
sa fie eliberate de orice obstacole, astfel încât sa poată fi utilizate în orice moment fără
dificultate.

4.7. Căile şi ieşirile de urgenta care necesita iluminare trebuie prevăzute cu iluminat de
siguranta/urgenta de intensitate suficienta în cazul în care se întrerupe alimentarea cu energie
electrica.

5. Detectarea şi prevenirea incendiilor

5.1. În funcţie de dimensiunile şi destinaţia clădirilor, de echipamentele pe care acestea le

conţin, de proprietăţile fizice şi chimice ale substanţelor prezente şi de numărul maxim potenţial
de persoane prezente, locurile de munca trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare
pentru stingerea incendiilor şi, dacă este necesar, cu detectoare de incendii şi sisteme de
alarma.
 5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie sa fie uşor accesibile şi
uşor de manevrat.

Acestea trebuie sa fie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.

971/2006.

Aceste semnalizari trebuie sa fie suficient de rezistente şi amplasate în locuri

corespunzătoare.

6. Ventilatia locurilor de munca în spaţii închise

Trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt la locurile de munca în spaţii
închise, avându-se în vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse lucrătorilor.

În cazul utilizării unui sistem de ventilare forţată, acesta trebuie sa fie menţinut în stare de
funcţionare.

Orice avarie trebuie semnalizata de un sistem de control, dacă acest lucru este necesar
pentru sănătatea lucrătorilor.

7. Temperatura în încăperi

7.1. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce conţin posturi de lucru
trebuie sa fie adecvată organismului uman, ţinându-se seama de metodele de lucru utilizate şi
de cerinţele fizice impuse lucrătorilor.

7.2. Temperatura în camerele de odihna, încăperile pentru personalul de serviciu permanent,

în încăperile sanitare, în cantine şi în încăperile pentru acordarea primului ajutor trebuie sa
corespundă destinaţiei specifice a acestor încăperi.

8. Iluminatul natural şi artificial

8.1. În măsura în care este posibil, locurile de munca trebuie sa aibă iluminat natural suficient
şi sa fie prevăzut un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor.

8.2. Locurile de munca în care lucrătorii sunt în mod deosebit expusi riscurilor în caz de
defectiune la iluminatul artificial trebuie sa fie prevăzute cu iluminat de siguranta/urgenta de
intensitate suficienta.

9. Usi şi porţi

9.1. Uşile transparente trebuie sa fie marcate corespunzător, la înălţimea vederii.

9.2. Uşile şi porţile batante trebuie sa fie transparente sau sa aibă un panou transparent.

10. Zone periculoase

Dacă locurile de munca includ zone periculoase în care, data fiind natura activităţii, exista
riscul caderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste zone trebuie sa fie prevăzute, în măsura în
care este posibil, cu dispozitive care sa evite pătrunderea lucrătorilor neautorizati în aceste
zone.

Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt autorizaţi sa
pătrundă în zonele periculoase.

Zonele periculoase trebuie marcate clar.

11. Încăperi şi zone pentru odihna

11.1. Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului activităţii sau
prezentei unui număr mai mare de angajaţi decât cel prevăzut, impun acest lucru, lucrătorilor
trebuie sa li se pună la dispoziţie încăperi pentru odihna uşor accesibile sau zone pentru odihna
corespunzătoare.

Aceasta prevedere nu se aplica dacă lucrătorii sunt angajaţi în birouri sau în încăperi de lucru
similare care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în timpul pauzelor.

11.2. Încăperile şi zonele pentru odihna trebuie prevăzute cu mese şi scaune cu spatar.

11.3. În încăperile şi zonele pentru odihna trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru
proiectia nefumatorilor impotriva disconfortului cauzal de fumul de tutun.

12. Femei gravide şi mame care alapteaza

Femeile gravide şi mamele care alapteaza trebuie sa aibă posibilitatea de a se odihni în

poziţie culcat în condiţii corespunzătoare.

13. Instalaţii sanitare

13.1. Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte

13.1.1. Lucrătorilor trebuie sa li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă aceştia

trebuie sa poarte îmbrăcăminte de lucru specială şi dacă, din motive de sănătate sau de
decenta, nu li se poate cere sa se schimbe într-un alt spaţiu.

Vestiarele trebuie sa fie uşor accesibile şi sa aibă capacitate suficienta.

13.1.2. Vestiarele trebuie sa aibă dotări care sa permită fiecărui lucrator sa isi incuie
îmbrăcămintea personală în timpul programului de lucru.

Dacă este cazul (de exemplu, existenta substanţelor periculoase, umiditate, murdarie),
vestiarele pentru îmbrăcămintea de lucru trebuie sa fie separate de vestiarele pentru
vestimentatia şi efectele personale.

13.1.3. Trebuie sa existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru
bărbaţi şi pentru femei.

13.2. Duşuri, cabine de WC-uri şi chiuvete

 13.2.1. Locurile de munca trebuie dotate astfel încât lucrătorii sa aibă în apropierea lor:

- duşuri, dacă natura activităţii lor impune acest lucru;

- locuri speciale prevăzute cu un număr corespunzător de cabine de WC-uri şi chiuvete.

13.2.2. Dusurile şi chiuvetele trebuie prevăzute cu apa curenta rece (şi apa calda, dacă este
necesar).

13.2.3. Trebuie prevăzute duşuri separate sau trebuie asigurata utilizarea separată a
dusurilor pentru bărbaţi şi pentru femei.

Trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate sau trebuie asigurata utilizarea separată a
cabinelor de WC-uri pentru bărbaţi şi pentru femei.

14. Echipamente de prim ajutor

Locurile de munca trebuie dotate cu echipamente de prim ajutor.

Echipamentele trebuie sa fie marcate corespunzător şi sa fie uşor accesibile.

15. Lucrători cu dizabilitati

La organizarea locurilor de munca trebuie sa se ţină seama de lucrătorii cu dizabilitati, dacă

este necesar.

Aceasta prevedere se aplica în special în ceea ce priveşte uşile, căile de comunicaţie,

scarile, dusurile, chiuvetele, WC-urile şi posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de
lucrătorii cu dizabilitati.

16. Circulaţia pietonilor şi vehiculelor

Locurile de munca în spaţii închise sau în aer liber trebuie organizate astfel încât pietonii şi
vehiculele sa poată circula în condiţii de securitate.

17. Locuri de munca în aer liber (dispoziţii speciale)

Când lucrătorii sunt angajaţi la posturi de lucru în aer liber, astfel de posturi de lucru trebuie
sa fie amenajate pe cat posibil astfel încât aceştia:

a) sa fie protejati impotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este necesar,
impotriva caderii obiectelor;

b) sa nu fie expusi unui nivel de zgomot daunator, nici unor influente exterioare vătămătoare,
cum ar fi gaze, vapori sau praf;

c) sa isi poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea unui pericol sau sa poată primi
rapid asistenta;

d) sa nu poată aluneca sau cădea.

 18. Locuri de munca în condiţii de izolare (dispoziţii speciale)

18.1. Angajatorul va numi prin decizie o persoana cu atribuţii concrete care sa supravegheze
lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare.

18.2. Pentru a se putea interveni în timp util în caz de accident sau avarie la locurile de
munca în condiţii de izolare, acestea vor fi dotate cu mijloace tehnice care permit legatura cu
persoana care asigura supravegherea:

a) constant automat (centrale de supraveghere, dispozitive de alarmare prin unde radio);

b) periodic automat (radio-telefon, telefon);

c) periodic prin intermediul unei persoane (apeluri telefonice, radio-telefon, camera de luat
vederi şi monitor).

19. Principii ergonomice

19.1. Dimensionarea locului de munca se realizează în funcţie de particularităţile anatomice,

fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile
echipamentului de munca, ale mobilierului de lucru, de miscarile şi deplasarile lucrătorului în
timpul activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutatoare pentru manipularea
maselor, ca şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic.

19.2. Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea

posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea locului de
munca, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de munca care
respecta prevederile reglementărilor în vigoare.

19.3. Locurile de munca la care se lucrează în poziţie aşezat se doteaza cu scaune

concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi functionale ale organismului uman,
precum şi activităţii care se desfăşoară, corelandu-se înălţimea scaunului cu cea a planului de
lucru.

19.4. La locurile de munca unde se lucrează în poziţie ortostatica trebuie asigurate, de

regula, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de timp (de
exemplu, scaune, bănci).

19.5. Echipamentele de munca, mesele şi bancurile de lucru trebuie sa asigure spaţiu

suficient pentru sprijinirea comoda şi stabilă a membrelor inferioare în timpul activităţii, cu
posibilitatea miscarii acestora.

19.6. Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatica se stabileşte în funcţie
de distanta optima de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale
lucrătorului şi de mărimea efortului membrelor superioare.

19.7. Pentru evitarea miscarilor de rasucire şi aplecare ale corpului, precum şi a miscarilor
foarte ample ale bratelor, trebuie luate măsuri de organizare corespunzătoare a fluxului
tehnologic, de manipulare corecta a materiilor prime şi a produselor la echipamentele de munca
la care lucrătorul intervine direct.

-------