UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREȘTI

PROIECT
- Medicina Muncii -
- Zgomotul -
 CUPRINS

I. Dicționar și terminologie

II. Zgomotul

1. Determinarea și aprecierea zgomotului profesional

2. Audiometria liminară tonală în scopurile medicinii muncii

3. Monitorizarea stării de sănătate a lucrătorilor

4. Bolile profesionale

III. Studiu de caz – zgomotul la un strung SN 400

 I. Dicționar și terminologie EMISIE
Emisia reprezinta sunetul provenit de la o sursa de zgomot. Sursa sonora se afla la locul
de emisie. Indicatorul sonor, care descrie de ex. sursa de emise „trafic rutier“ se numeste
indicator de emisie.

IMISIE
Imisia reprezinta zgomotul interceptat de receptor – urechea umana, microfon. Locul
unde este situate receptorul se numeste loc de receptie (captare). Indicatorul acustic este numit
indicator de receptie. Indicatorii de receptie ai traficului rutier și traficului pe sine sunt indicatori
de apreciere.

SUNETUL (TONUL) SINUS – UNDA SINUSOIDALA

Unda sonora cu functie temporara sub forma de sinus. TON Sunetul auzibil ce provoaca
un efect acustic considerabil.

SUNET
Totalitatea vibratiilor și undelor din mediul elastic (substante), perceptate în mod
subiectiv

ZGOMOT
Sunetul nedorit; sunet ce poate cauza perturbari, deranj, disconfort sau pagube.

UNDA DE ZGOMOT
Sunet ce nu este emis pentru transferul de informatii (de ex. Zgomotul masinilor,
zgomotul din locuinta, zgomotul din trafic)

PRESIUNEA UNDEI DE SUNET

Intensitatea unei senzatii auditive („slab“ sau „puternic“) depinde de marimea
oscilatiilor de presiune. Ca valoare efectiva a presiunii este folosita unitatea de masura µbar.
Spectrul in care presiunea undei sonore poate fi auzita depinde de varsta celui incauza și de alti
factori. Ca valoare de referinta internationala se foloseste: po = 2 x 10 -4 µbar.

IMPULS
Semnal sonor de scurta durata.

FRECVENTA
Marime ce desemneaza numarul oscilatiilor de presiune pe unitatea de timp. Unitatea de
masura – Hz. Domeniul de audibilitate cuprinde frecvente de la 16 la 16 000 Hz și este impartit
în 10 octave. In practica doar domeniul cuprins intre 45 și 11200 Hz are importanta.

SENZATII AUDITIVE
Alcatuirea frecventei unei unde sonore ofera posibilitatea diferentierii fiecarui tip de
senzatii auditive. Din acest punct de vedere se diferentiaza intre tonuri, sunete si zgomote. Un
ton este compus dintr-o singura frecventa. Un sunet cuprinde mai multe frecvente, ce se afla in
raporturi determinate,in timp ce zgomotul se compune din frecvente multiple fara o structura
aparte. Senzatiile audutuve cu un timp de actiune foarte scurt, de pana la cateva milisecunde
(ms)sunt denumite impulsuri.
ZGOMOTUL
„Zgomotul este sunetul care deranjează vecinii sau terţele persoane (pune in pericol,
dezavantajează sau deranjează in mod considerabil)“ Din acesta “definiţie oficiala“ rezulta
următoarele: Zgomotul este un sunet disturbator, incomod sau chiar periculos. Zgomotul nu se
defineşte din punct de vedere fizic, ci dintr-un punct de vedere subiectiv: clasificarea sunetului
ca zgomot este făcuta in funcţie de persoanele afectate. Prin urmare, zgomotul nu poate fi
măsurat: perceperile subiective sunt excluse procedeului obiectiv de măsurare. Sunetele se
măsoară.

TARIA ZGOMOTULUI
Trebuie să se diferentieze între presiunea acustica (masurata în dB) și taria zgomotului.
(masurata in foni). Taria zgomotului este o masura pur subiectiva a unei sonore și nu poate fi
evaluata decat printr-o masurare subiectiva. Taria zgomotului depinde de gradul de sensibilitate
receptiva, intinderea spectruluiundei sonore, valoare efectiva a presiunii acustice si timp. Fonul
nu are in practica nici o aplicare. La 1000 Hz valorilea numerica ale tariei zgomotului
corespunde cu valoarea presiunii acustice.

PRESIUNEA SI FRECVENTA ACUSTICA

Pentru a reproduce functia urechii umane (care este mai putin sensibila la frecvente
foarte joase sau foarte inalte, spre deosebire de frecventele situate intre 1000 si 4000 Hz) s-au
construit 3 sisteme electroacustice (A, B si C). In momentul activarii acestor sisteme asupra
frecventelor joase si foarte inalte se exercita o presiune diferentiata. Indicatorii presiunii
acustice astfel obtinute sunt desemnati cu dB(A), dB(B) si respectiv dB(C). Daca acesti
indicatori sunt folositi pentru caracterizarea aceleiasi unde sonore, avem urmatoarea relatie:
dB(A) ≤ dB(B) ≤ dB(C). Indicatorul presiunii acustice cu intensitatea cea mai mica este dB(C).
Pentru evaluarea sunetului este folosit numai sistemul A, caruia ii corespunde indicatorul
presiunii acustice dB(A).

NIVELUL PRESIUNII ACUSTICE RAPORT LA TIMP

Un rol important in aprecierea actiunii sunetului îl constituie viteza acestuia. Daca unda
sonora se deplaseaza lent, in special impulsurile isi pierd capacitatea de a genera energia
specifica. Sunt folosite trei tipuri de functii pentru evaluarea timpului: Fast – (F) – Evaluare:
constanta T = 125 ms In functie de acesta evaluare sunt determinate toate sunetele cu o durata
mai mica de 125 ms a caror presiune este mai mica decat energia degajata corespunzatoare
undei somore. In special impulsul auzibil nu poate fi evaluat corect prin folosirea acestei
functiiaceasta constanta nu ofera solutii din cele mai corecte. Impuls – (I) – Evaluare: constanta
T= 35 ms Prin acesta evaluare poate fi apreciat si impulsul sonor mai scurt. Slow – (S) –
Evaluare: constanta = 1600 ms. In aceasta categorie intra sunetul care, datorita vitezei de
deplasare lente, nu cuprinde decat componente de aceeasi forma.
NIVELUL SUNETULUI PERMANENT ECHIVALENT (NIVEL MEDIU, VALOARE
TEMPORARA MEDIE A INDICATORULUI ACUSTIC)
In cazul variatiilor de presiune acustica puternice situatia zgomotoasa este caracterizata
cu ajutorul indicatorului de sunet permanent echivalent. Prin acest indicator se intelege un
indicator calculabil al presiunii acustice, care corespunde valorii medii masurate in timpul de
actiune al energiei sonore.

INCARCARE ACUSTICA
Dimensiune fizica a undelor de zgomot, care actioneaza asupra unui om sau a unui loc
de captare.
LEZIUNE
Efect incarcarilor acustice, care conduc, printer altele la micsorarea confortului fizic,
sufletesc sau social.

TULBURARE
Impiedicare constienta sau inconstienta a unei activitati fizice sau mentake (ori a
somnului).

DERANJ
Leziune apreciata individual.

PREJUDICIU
Paguba ramasa, ce depaseste o anumita masura.
 II. Zgomotul industrial
Fiind un important factor de creştere economică, asigurarea securităţii şi sănătăţii în
muncă a tuturor lucrătorilor reprezintă o cerinţă de egală importanţă şi în deplină concordanţă
cu obiectivele orientate spre profit şi calitate ale unităţilor economice.
Zgomotele produc boli profesionale ireversibile pentru muncitorii supuşi acţiunii de
lungă durată a poluantului sonor.
Zgomotul şi vibraţiile fac parte din domeniul oscilaţiilor mecanice.
Oscilaţii mecanice se propagă în mediile elastic din aproape în aproape prin comprimări şi
destinderi successive ale particulelor mediului, sub formă de unde. Mediile elastic pot fi: solide,
lichide şi gazoase.
Zgomotul se caracterizează prin: perioadă, frecvenţă şi lungime de undă.

Tipuri de zgomote
• De impact: şocuri unice sau repetate, în ritm lent
• De ciocănire: de impact cu ritm rapid De frecare: fricţiunea unor piese între ele De
scurgere: a unor lichide sau gaze sub presiune
• Generate de vibraţiile libere şu forţate ale unor piese.

Din punct de vedere al perceperii prin organul auditiv distingem:

Infrasunete cu f< 16 Hz
• Sunete de f: 16-16.000Hz (pentru tineri până la 20.000 Hz)
• Ultrasunete cu f: > 16.000 Hz

Fig. nr. 1 Harta frecvențelor sonore

2.1. Determinarea și aprecierea zgomotului profesional

Zgomotului profesional este "un complex de sunete cu intensităţi şi înălţimi diferite, cu

caractere diferite (zgomot obişnuit, impulsiv, ritmice sau aritmice), produse continuu sau
discontinuu de maşini, instrumente, aparate, mijloace de transport, vocea omenească, etc, în
timpul activităţii profesionale". Zgomotul poate fi:
• în general, este definit ca orice sunet nedorit, jenant.
• în unele cazuri este chiar "dorit" fiind un indicator al funcţionării normale a
maşinilor, instalaţiile procesului tehnologic
• de cele mai multe ori el este "indiferent" (nici dorit, nici nedorit) Determinarea
zgomotului profesional

A. Aparatura necesară:
- sonometrul compus din:
• microfon pentru
captarea sunetelor la un loc
de muncă;
• aparat de măsură
(după transformarea
prealabilă a sunetelor în semnale electrice).
• sonometru cu integrator cu ajutorul căruia se creează „hărti de zgomot”
Sonometrul măsoară intensitatea zgomotului în decibeli (dBA), unitate de măsură a intensităţii
zgomotului. Indicativul „A” – reprezintă un circuit de ponderare
care diminuă intensitatea zgomotelor, răspunsul aparatului fiind
astfel adaptat proprietăţilor perceptuale ale urechii umane, care
percepe mai slab frecvenţele joase. B. Stabilirea punctelor de
determinare: zona auditivă a muncitorului, adică la 20 cm de
pavilionul urechii;
• în jurul sursei de zgomot, concentric, realizând aşa-
numitele hărţi de zgomot,
• la distanţă de sursa de zgomot.
C. Stabilirea momentelor de determinare a zgomotului
- determinări făcute în dinamică, pe parcursul schimbului, la diferite intensităţi ce corespund
unor procese tehnologice, faze sau operaţii diferite;
- procese tehnologice cu caracter uniform al zgomotului: sunt suficiente 3 determinări, care
caracterizează zgomotul pe schimbul de lucru.
Interpretarea rezultatelor

În interpretarea rezultatelor obţinute în urma

determinărilor cu sonometrul se ţine seama de
solicitarea atenţiei în timpul activităţii profesionale.
A. locuri de muncă cu solicitare mică a atenţiei. Limita maximă
admisă (L.M.A.) în acest caz este de 87 dBA.
Acţiunea nocivă a zgomotului asupra urechii Interne.
Debutează de la intensitatea de 80 dBA şi are drept consecinţă
apariţia efectelor otice (hipoacuzie şi surditate profesională).
Hotarârea nr. 493 din 2006 privind cerintele minime
de securitate și sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la
riscurile generate de zgomot prevede urmatoarele valori:
• valorea de expunere superioară de la care se declanseaza acțiunea = 85 dB(A)
• valorea de expunere inferioară de la care se declanseaza actiunea = 80 dB(A)

Figura nr. 2 Niveluri de sunet

În această lege sunt prevăzute următoarele măsuri în cazul expunerii la zgomot:
• zgomot 80-85 dBA o angajatorul este obligat să pună la dispoziţia muncitorilor
mijloacele de protecţie auditivă externă (căşti) şi internă (antifoane),
 o angajatul nu este obligat să folosească mijloacele de protecţie, o în cadrul
controlului medical periodic se va efectua audiogramă o dată la 5 ani.
• zgomot între >85 dBA o angajatorul este obligat să pună la dispoziţia muncitorilor
mijloacele de protecţie auditivă externă (căşti) şi internă (antifoane), o angajatul este
obligat să folosească mijloacele de protecţie,
o în cadrul controlului medical periodic se va efectua audiogramă pe fiecare an, o
angajatorul va marca vizual (prin panouri) zonele în care zgomotul depăşeşte
L.M.A.
B. locuri de muncă cu solicitare medie sau mare a atenţiei în timpul
activităţii profesionale. În acest caz L.M.A. variază între 50 - 75 dBA în
funcţie de activitatea desfăşurată. Zgomotul are efecte extraotice – scade
atenţia, puterea de concentrare, randamentul.

Alte metode practice de apreciere a zgomotului profesional

Dacă nu dispunem de sonometru, putem aprecia orientativ, nivelul de intensitate al

zgomotului la un loc de muncă, cu ajutorul a două persoane neexpuse anterior la zgomot,
astfel:
o dacă vocea de conversaţie obişnuită este inteligibilă la distanţa de 1 m, intensitatea
zgomotului la acel loc de muncă este mai mică de 90 dB(A);
o dacă vocea şoptită de la o distanţă de 20 cm de pavilionul urechii nu este inteligibilă
nivelul estimat al zgomotului este de 100 dB(A). o daca în urma expunerii la zgomot
apar fenomene vegetative (greaţă, vomă, cefalee), nivelul estimat al zgomotului este mai
mare de 110 dB(A).

2.2. Audiometria liminară tonală în scopurile medicinii muncii

Audiometriei liminară tonală este tehnica de bază utilizată în medicina muncii pentru
investigarea stării analizatorului auditiv, în condiţiile de expunere profesională la zgomot de
peste limita maximă admisă - 87 dB(A).
De ce se numeşte audiometrie liminară totală:
- deoarece urmăreşte determinarea limitei inferioare de audibilitate, a pragului
inferior de audibilitate, posibilitatea de a auzi sunetele cu cea mai mică intensitate sonoră.
- deoarece sunetele pe care trebuie să le audă cel investigat sunt tonuri pure (nu un
complex de sunete sau vocea omenească).
1. Determinare
1.1. Aparatura necesară
Audiometria liminară tonală se efectuează cu audiometrul, care în principal se compune din
următoarele elemente:
o un generator de tonuri pure, cu frecvenţe diferite de 125-500-1000-2000-4000-
 8000 Hz; o un sistem de transmitere a tonurilor pure la urechea persoanei
investigate.
Această transmitere se poate face pe două căi: o pe cale aeriană (CA) cu ajutorul
unor căşti microfonice care se plasează pe pavilionul urechi şi de aici tonul ajunge
la receptorul auditiv (urechea internă) traversând urechea externă şi medie; o pe
cale osoasă (CO) cu ajutorul unui vibrator care se plasează pe mastoidă şi de aici
tonul ajunge direct, prin os, la receptorul auditiv (urechea internă), ocolind urechea
externă şi urechea medie.
1.2. Tehnica de lucru
Condiţiile de bază pentru efectuarea corectă a unei audiometrii liminare tonale sunt: o subiectul
investigat să aibă un repaus auditiv de cel puţin 14-16 ore (adică să nu mai lucreze în mediul
cu zgomot), incluzând şi odihna de noapte. Repausul auditiv este necesar pentru a se elimina
din înregistrare "oboseala auditivă", fenomen fiziologic reversibil, şi a se înregistra astfel
numai pierderea auditivă permanentă, fenomen patologic ireversibil;
o încăperea în care se efectuează audiometria să fie izolată fonic de zgomotele din interior
şi exterior;
o poziţia subiectului să fie în aşa fel încât să nu poată urmării indicaţiile aparatului; o
conductul auditiv să fie liber (se efectuează control otologic pentru a depista afecţiuni
ale conductului auditiv extern, pentru a depista şi elimina eventuale obstacole de la acest
nivel (dop de cerumen, corpi străini etc.);
o să nu se interpună fire de păr între ureche şi cască;
Ordinea testării: mai întâi calea aeriană (CA) apoi calea osoasă (CO), testarea se
efectuează mai întâi la urechea dreaptă, sau la urechea sănătoasă.
Ordinea testării frecvenţelor: examinarea se începe atât în CA cât şi în CO, cu frecvenţa
de 1000 Hz, se continuă cu frecvenţele superioare 2000-3000-4000-6000-8000 Hz şi se încheie
cu frecvenţele inferioare 500-250-125 Hz şi altele;
Înregistrarea rezultatelor audiometriei pentru urechea stângă şi pentru urechea dreaptă,
pentru conducerea aeriană (CA) şi pentru conducerea osoasă (CO), pe un grafic standardizat se
numeşte audiogramă.
În mod obişnuit, conducerea aeriană se înregistrează cu o linie continuă, iar conducerea osoasă
se înregistrează cu o linie întreruptă.
2. Interpretarea rezultatelor
Audiograma oferă date referitoare la:
o frecvenţele la care apar deficitele auditive (liniile verticale cu indicativele 125-250-
500-1000-2000-4000-8000 Hz); o intensitatea pierderii (deficitului) auditive (liniile
orizontale): 0-nici un deficit auditiv,
10-20... 90, etc., arată pierderi auditive; o modul de comportament al celor două
conduceri: CA faţă de CO.
 Urmărind modul de comportament al celor două conducerii putem diagnostica tipul de
surditate şi anume:
o surditate de percepţie (lezarea urechii interne);
o surditate de transmisie (existenţa unui obstacol sau leziuni pe căile de transmisie, în
special urechea medie);
o surditate mixtă - surditate şi de percepţie şi de transmisie.
Surditatea de tip percepţie se caracterizează prin:
- curbele CA şi CO fără diferenţe şi normale pe frecvenţele joase;
- curbele CA şi CO evoluează în paralel dar înregistrând amândouă o cădere pe frecvenţele
înalte.
Surditatea de transmisie se caracterizează prin:
- diferenţe între CA şi CO pe frecvenţele joase; CA situată sub CO care apare normală;
- curbele CA şi CO se apropie prin revenire la normal a CA, pentru frecvenţele înalte. Surditatea
de tip mixt se traduce prin:
- diferenţă între CA şi CO (CA situată sub CO) pe frecvenţele joase (componentă de
transmisie);
- curbele CA şi CO fără diferenţe dar înregistrând amândouă cădere pe frecvenţele înalte
(componenta de percepţie).
La interpretarea unei audiograme trebuie avut în vedere şi corecţiile de prezbiacuzie,
adică pierderea fiziologică a auzului datorită vârstei.

Informativ
Vârsta Prezbiacuzia - corecţia în dB pentru frecvenţele
în ani
125 250 500 1000 2000 4000 8000
20-29 0 0 0 0 0 3 3
30-39 5 5 5 5 6 14 16
40-49 7 7 7 8 8 21 25
50-59 10 10 12 12 13 29 32
60-69 14 14 15 19 24 40 48
70-79 18 19 23 24 31 47 59
80 22 23 27 33 39 56 60

Hipoacuzia şi surditatea profesională, la zgomot, implică obligatoriu afectarea

componentei de percepţie.
Hipoacuzia profesională: pierderea auditivă definitivă, în general bilaterală şi simetrică de tip
percepţie, de peste 30 dB, inclusiv, la frecvenţa de 4000 Hz, după corecţia de prezbiacuzie, de
etiologie profesională.
P4000 Hz = D4000 Hz – Pz4000 Hz
D4000 Hz - pierderea auditivă prezentă la frecvenţa 4000Hz (pe linia punctata-CO)
Pz4000 Hz - prezbiacuzia la frecvenţa de 4000 Hz corespunzătoare vârstei subiectului
investigat.
 Surditatea profesională: deficit auditiv permanent, în general bilateral şi simetric, de tip
percepţie, de peste 25 dB, inclusiv în zona conversaţională (media aritmetică a deficitului
auditiv la 500-1000-2000 Hz), după corecţia de prezbiacuzie, de etiologie profesională.
PAM = pierdere auditiva medie
PAM = (D500 – PZ 500) + (D1000 – PZ 1000) + (D2000 – PZ 2000)/3
D500, D1000, D2000 – reprezintă deficitul auditiv la frecventele respective si se calculează pe
linia punctata (CO)
Pz500, Pz1000, Pz2000 – reprezintă prezbiacuzia si se găseşte in tabel in funcţie de vârsta, nu
trebuie memorata valoarea.

2.3 Monitorizarea stării de sănătate a lucrătorilor

1. Examenul medical la angajare în muncă

Scopul examenului medical la angajare:

- atestă starea sănătăţii;
- depistarea bolilor care constituie contraindicaţii pentru profesiunea respectivă
Contraindicaţiile medicale pentru activităţile cu expunere la noxe profesionale se găsesc
în fişele noxelor din Hotărârea de Guvern nr. 355 din 2007, majoritatea fiind relative, nu
absolute.
Examenul medical la angajare se efectuează în baza a doua fise: „Fişa de solicitarea
examenului medical la angajare” şi Fişa de identificare a factorilor de risc profesional”,
ambele completate de către angajator.
Medicul va completa Dosarul medical ce conţine examenul clinic general şi analize sau
examene specifice noxei la care va fi expus.
Examen clinic general, conform dosarului medical, va fi efectuat de medicul de medicina
muncii sau medicul de familie/medicină generală cu atestat în medicină de întreprindere.
Analizele specifice sunt trecute în fişa fiecărei noxe din Hotărârea de Guvern nr. 355 din 2007;
ele vor fi efectuate de medicul specialist de medicina muncii cu excepţia situaţiei când medicul
de medicina muncii recomanda ca examenul respectiv sa fie efectuat de un medic specialist.
La final se completează „Fişa de aptitudine”, numai de medicul de medicina muncii, cu
unul din următoarele diagnostice: o Absenţa unei contraindicaţii privind încadrarea la locul de
muncă solicitat presupune acordarea diagnosticului de apt. o Diagnosticul de apt condiţionat
se dă în cazul existenţei unor afecţiuni care impun anumite restricţii în desfăşurarea activităţii.
o Diagnosticul de inapt temporar se acordă în cazul existenţei unei afecţiuni acute până la
vindecarea lor.
o Diagnosticul de inapt se acordă în cazul existentei unor boli care contraindică exercitării
meseriei sau profesiei solicitate
Fişa de aptitudine se completează numai de către medicul de medicina muncii, în două
exemplare, unul pentru angajator şi altul pentru angajat.
Conţinutul dosarului medical este necomunicabil angajatorului si se păstrează la cabinetul
medical un timp cel puţin egal cu timpul minim de apariţie a bolii respective. Angajatul are
dreptul sa facă contestaţie la diagnosticul de aptitudine în 7 zile.

2. Controlul medical periodic

Scopul controlului medical periodic: confirmarea sau infirmarea aptitudinii în muncă pentru
profesia/funcţia şi locul de muncă pentru care s-a făcut angajarea şi depistarea primelor semne
de boală profesională. Controlul medical periodic se efectuează tuturor lucrătorilor pe fiecare
an.
Consta în examen clinic general (efectuat de medicul de medicina muncii sau de medicul
de familie/medicină generală cu atestat în medicină de întreprindere) şi analize specifice noxei
(din fişa noxei H.G. 355/2007, efectuate de acelaşi medic cu excepţia examinărilor pe care
medicul de medicina muncii le recomandă a fi efectuate de către un medic specialist:
oftalmolog, neurolog, psihiatru, ş.a.).
La final medicul de medicina muncii va formula diagnosticul de aptitudine (cu unul din
cele patru diagnostice posibile: apt, apt condiţionat, inapt temporar, inapt), iar rezultatul
analizelor se ataşează la „dosarul medical” efectuat la angajare.

3. Examenul medical al noilor încadraţi în muncă, în perioada de adaptare

Examenul medical al noilor încadraţi în perioada de adaptare constituie o metodă de

supraveghere activă şi continuă a stării de sănătate şi completează examenul medical la
încadrare în situaţiile concrete ale noilor condiţii de muncă.
Acest examen se face în primele 30 de zile, efectuat în 2 etape: o în prima etapă, până la 14 zile
de la data încadrării în muncă, supravegherea se face prin vizitarea locului de muncă şi
controlul stării de sănătate a celui nou încadrat;
o în a doua etapă, între a 20-30 zi de la încadrarea în muncă controlul stării de sănătate se
face la nivelul dispensarului medical de întreprindere sau cabinetului de medicina
muncii.
Categorii de persoane care sunt supravegheate în perioada de adaptare o celor expuşi la diferite
noxe profesionale; o tinerilor sau vârstnicilor; o celor care îşi schimbă profesiunea. Deci, el se
face în mod selectiv. Se vor folosi următorii indicatori generali: o simptomatologia subiectivă;
o indicatori ai sistemului nervos vegetativ, testaţi prin probe funcţionale cardiovasculare
(Teslenko, Crampton, Brouha, etc.); o urmărirea greutăţii corporale; o urmărirea tensiunii
arteriale; o indicatori de producţie personali.

Cazuri particulare
Lucrătorii expuşi zgomotului profesional, examenul în perioada de adaptare se va efectua în
două etape:
o între a 14-a şi a 30-a zi de la încadrare se va programa examinarea clinică şi
audiometrică. o la sfârşitul celei de-a 3-a luni de la încadrarea în muncă se fac examenul
clinic ORL şi audiometria.

2.4. Bolile profesionale: diagnosticul, tartamentul și profilaxia bolilor profesionale

Bolile profesionale sunt afectiuni care se produc ca urmare a exercitarii unei meserii sau
profesiuni, cauzate de agenti nocivi fizici, chimici sau biologici, caracteristici locului de munca
precum și de suprasolicitarea unor organe, aparate sau sisteme ale organismului in procesul de
muncă.
Este necesara cercetarea atenta a fiecarui caz pentru precizarea faptului ca noxa profesionala a
reprezentat factor principal/ determinant sau secundar.
Diagnosticul de boală profesională: se bazeaza pe 3 elemente principale: o expunerea
profesionala la noxa (se stabileste prin anamneza profesionala și date obiective), o tabloul
clinic (se stabileste prin examen clinic general si anamneza pacientului. Pentru diagnosticul
 clinic se au in vedere: debutul clinic al bolii, simptomatologia de grup, periodicitatea legata
de locul de munca) și
o examenele de laborator și paraclinice (se stabilesc dupa datele anamnezei și examenul
clinic. Se au in vedere atat parametrii de expunere cât și cei de raspuns biologic).

Erori diagnostic: o nerecunoasterea sau cunoasterea superficiala a expunerii profesionale reale

la anumite noxe,
o examen clinic superficial, interpretarea gresita a unor date clinice, anamnezei,
istoricului,
o interpretarea eronata a unor date paraclinice si de laborator, recoltarea incorecta,
determinari de laborator incorecte.

Riscurile unui diagnostic eronat de boala profesionala:

o diagnosticul de boală profesională acolo unde NU exista – manifestari de revendicoza
din partea bolnavului sau a altor muncitori si nediagnosticarea bolii de fond reale care
ramane netratata,
o nediagnosticarea unei boli profesionale duce la agravarea bolii prin continuarea
expunerii si neinstituirea masurilor de profilaxie tehnice si medicale cu posibilitatea
aparitiei unor noi cazuri

Tratamentul în bolile profesionale Aceasta

se bazeaza pe 3 principii: A.
Tratamentul etiologic:
a) intreruperea contactului cu noxa profesionala intoxicatia acuta prin:
scoaterea rapida din mediul nociv (daca toxicul se absoarce pe cale respiratorie)
indepartarea hainelor si spalarea( decontaminarea) tegumentelor – toxic cu absorbtie
cutanata
provocare de varsaturi si spalatura gastrica la cale de patrundere digestiva
intoxicatia cronica prin:
schimbare temporara loc de munca
spitalizare, ITM
b) eliminarea toxicelor acumulate în organism
administrare EDETAMIN – intoxicatie Pb
administrare CUPRENIL (D- Penicilamina) – intoxicatie cu Hg c) administrare
de antidoturi
Kelocyanor – intoxicatia cu HCN

B. Tratamentul patogenic:
a) vitaminoterapie – normalizarea nivelelor enzimatice – Pb, Hg, SC
b) reactivatori de enzime- toxoginina in intoxicatia cu Prathion
c) O2 terapie – CO
d) desensibilizare specifica și nespecifica – BP cu mecanism alergic

C. Tratament simptomatic: adresat mecanismului de producere al simptomelor – AB –

bronhodilatatoare, colica saturnina
- Plegomazin pur simptomatic - antialgice

Bolile legate de profesiune

 Bolile legate de profesiune (BLP) sunt boli cu determinare multifactoriala din care unii
factori sunt de natura profesionala. Noxele profesionale pot interveni în determinismul unor boli
fara a se putea preciza cu exactitate ponderea acestora in etiologie. Astfel de noxe sunt
considerate factori de risc.
Factorii etiologici ai BLP legati de conditiile de munca sunt considerati factori contribuitori
fiind necesar ca aceasta contributie să fie semnificativa, intr-un procent de minim 20%. In unele
cazuri noxele pot contribui la aparitia sau evolutia bolii, intretinand sau agravand boala.
De exemplu HTA poate fi întreținută de stresul psiho-social, bronsita cronica de iritanti
respiratori, astmul bronsic de expunerea la iritanti și alergeni respiratori. Relatia cu profesia
poate fi dovedita prin metoda epidemiologica, pe grupe ocupationale expuse la anumite noxe
profesionale comparativ cu grupuri ne-expuse. De exemplu ateroscleroza, BCI, HTA s-au
dovedit mai frecvente la persoane expuse la noxe ca: Pb, CO, SC. Pe cazuri individuale
ponderea interventiei unor asyfel de noxe profesionale din punct de vedere etiologic nu poate fi
stabilita. In aceasi situatie se afla si anumitre boli ale aparatului locomotor in relatie cu eforturile
fizice sau pozitiile nefiziologice, vicioase sau incordate prelungite.
Evaluarea relatiei cauzale intre factorii de risc profesionali și BLP se poate face prin mai
multe metode:
• incidenta cazurilor de BLP la o anumita populatie luata in studiu intr-un interval de timp
• prevalenta unei afectiuni BLP intr-o colectivitate
Se pot utiliza datele dintr-o perioada anterioara (studii retrospective) sau dintr-o perioada care
abia incepe (prospective).
BLP nu se declara, dar se inregistreaza în evidenta speciala a unitatii care asigura asistenta
medicala persoanelor respective. BLP și principalele lor cauze potentiale – NGPM
HTA – zgomot, vibratii, temperatura și radiatii calorice crescute, stress.
Cardiopatia ischemica BCI - solicitari fizice si psihice crescute
Afectiuni respiratorii cronice nespecifice – pulberi, gaze iritante
Afectiuni digestive - temperatura ridicata, zgomot, vibratii, distress , noxe chimice afectiuni
musculo-scheletice - microclimat nefavorabil, vibratii, efort fizic crescut, postura incomoda,
efect traumatic mecanic.

3. Determinare experimentală

3.1. Procedeul de măsurare

Determinările experimentale ale parametrilor de zgomot s-au realizat conform1, pe un
strung SN 400 situat într-o hală de dimensiuni 16x35x6 m.
Semnalul sonor s-a preluat cu ajutorul microfonului tip
4189, produs de Bruel&Kjaer, iar nivelul de zgomot la 1 metru de
sursa sonoră s-a măsurat cu sonometrul RION NL-15.
Turaţia arborelui de ieşire a fost verificată utilizând
tahometrul PLT200, iar pentru prelucrarea datelor experimentale
s-a folosit software-ul Fastview VA-11011.
Măsurătorile s-au efectuat în următoarele condiţii:
- temperatura mediului ambiant de 23 ºC, - regim de lucru:
mers în gol şi în sarcină,
- turaţiile arborelui de ieşire, n,: 96, 185, 600, 1500 rot/min,
- valori de avans, s: 0,10, 0,24, 0,48 şi 1,2 mm/rot,

1
SR ISO 1996-1:2003 Acoustics – Description, measurement and assessment of environmental noise.
 - adâncimea de aşchiere, t: 1 mm, - materialul semifabricatului: OLC 45, - diametrul
semifabricatului: 40 mm.
Pentru a estima deteriorarea auzului şi riscul de handicap auditiv ca rezultat al expunerii la
zgomot a fost necesară determinarea experimentală a nivelului de expunere echivalent continuu,
ponderat A, normalizat la o zi de lucru nominală de 8 ore, LAech,8h,.
Poziţiile măsurătorilor şi durata lor au fost alese astfel încât să reprezinte expunerea la zgomot
suportată în timpul unei zile tipice de către populaţia supusă riscului.

3.2. Rezultatele măsurătorilor

Rezultatele măsurătorilor nivelului de zgomot echivalent continuu, LAech,8h, în funcţie
de turaţia arborelui de ieşire, sunt centralizate în tabelele următoare astfel: tabelul 1 conţine
valori ale nivelului de zgomot, în regim de mers în gol a 299 strungului, iar tabelul 2 valori ale
nivelului de zgomot, în regim de mers în sarcină.
Deasemenea, în figurile 1 şi 2 sunt prezentate graficele de variaţie a zgomotului
pentrucele două situaţii.
Deasemenea, s-a măsurat nivelul zgomotului de fond. Deoarece valoarea acestuia de
64,7 dB(A) este cu mai mult de 10 dB mai mică decât nivelul zgomotului determinat în timpul
funcţionării strungului, această valoare nu este luată în considerare.

Nr. Turaţie Nr. Turaţie

Nivel Nivel zgomot [dB(A)]
[rot/min] zgomot,[rot/min]
[dB(A)] s = 0,10 s = 0,24 s = 0,48 s = 1,20
1 96 74 [mm/rot] [mm/rot] [mm/rot] [mm/rot]
2 185 75,8 1 96 74,9 69,8 77,2 75,9
3 600 85,4 2 185 75,2 74,2 76 75,9
4 1500 89 3 600 84,4 84,8 85,6 84,8
4 1500 89,4 89,8 89,9 88,9

Tabelul 1
Tabelul 2

3.3 Interpretarea rezultatelor măsurătorilor

În urma analizei rezultatelor măsurătorilor se pot concluziona următoarele:
- parametrul care influenţează semnificativ nivelul de zgomot măsurat este turaţia arborelui:
valoarea zgomotului este proporţională cu valoarea turaţiei;
- nivelul zgomotului măsurat variază în funcţie de valoarea avansului sculei aşchietoare: nivelul
zgomotului este mai mare pentru valoarea avansului sculei aşchietoare de 0,48 mm/rot;
- la mers în sarcină, turaţii mai mici, valoarea nivelului de zgomot este cu aproximativ 2 dB mai
mare decât la regimul de mers în gol.

4. Concluzii
Determinările experimentale ale nivelului de zgomot emis de un strung SN 400 au avut ca
rezultat cunoaşterea condiţiilor de muncă specifice unui mediu industrial. Pe baza acestor
informaţii s-a putut aprecia nivelul de poluare sonoră şi s-a pus în evidenţă influenţa pe care o
poate avea asupra sănătăţii angajaţilor în cadrul exercitării profesiunii. Astfel, s-a ajuns la
următoarele concluzii:
• chiar şi la mers în gol, nivelul de zgomot emis strung depăşeşte valoarea de 74 dB (în
funcţie de turaţia arborelui de ieşire), valoare care poate afecta sănătatea operatorului;
• deoarece, pentru turaţii mai mari de 185 rot/min, pragul de 80 dB este depăşit,
angajatorul are obligaţia să asigure muncitorilor mijloace de protecţie adecvate; în cazul
funcţionării la turaţii mai mari de 600 rot/min, se depăşeşte pragul critic de 85 dB (A)
caracteristic apariţiei deficienţelor auditive;
• efectele posibile ale zgomotului emis de strung sunt: tulburări ale somnului, reducerea
capacităţii de concentrare, scăderea capacităţii de muncă, tulburări vegetative şi apariţia
deficienţelor auditive.