Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Electronică și Telecomunicații

Departamentul Telecomunicații și Sisteme Electronice

Lucrarea de laborator Nr.4

LA DISCIPLINA : PROTECȚIA MUNCII ȘI MEDIULUI AMBIANT

TEMA: Cercetarea zgomotului industrial

A efectuat studenta gr.RST-171 Malcoci V

A verificat lec.univ : Capră

Mihail

Chişinău 2020
Scopul lucrării: a lua cunoştinţă de metodica cercetării zgomotului industrial, metodele de
normare, aparatul şi metodele de măsurare, măsurile şi mijloacele de protecţie.

4.1. Acţiunea zgomotului asupra omului

Acţiunea zgomotului asupra omului depinde de mai mulţi factori: caracteristicile zgomotului,
durata acţiunii, calităţile individuale ale omului (starea fizică şi psihică). Acţiunea negativă a
zgomotului influenţează mai întâi de toate asupra organelor auditive şi se manifestă în trei
forme: obosirea auzului, traumă sonoră, hipoacuzie profesională. Zgomotul influenţează
negativ asupra proceselor fiziologice, provocând, în primul rând, îngustarea capilarelor,
mărirea tensiunii arteriale şi dereglarea activităţii cardiovasculare, mărirea conţinutului de
zahăr în sânge: în al doilea rând, spasme ale tractului intenstinal, micşorarea contracţiilor
stomacale, eliminării sucului gastric şi salivei, ceea ce duce la bolile de gastrită şi ulcer
stomacal. Zgomotul exercită o acţiune nemijlocită asupra scoarţei cerebrale.
4.2 Caracteristicile zgomotului 4.2.1.Caracteristicile fizice
Zgomotul este îmbinare haotică de sunete. Sunetul – oscilaţii elastice ale particulelor
mediului (gazos, lichid, solid), ce se răspândesc în formă de unde. Caracteristicile fizice:
frecvenţa oscilaţiilor, intensitatea (puterea) sunetului, presiunea sonoră. În dependenţă de
frecvenţă, sunetele se împart în: infrasunete – frecvenţa mai mică de 16 Hz, sunete auzite – de
la 16 până la 20000 Hz, ultrasunete – frecvenţa mai mare de 20000 Hz. Intensitatea (puterea)
sunetului I, (Vt/m2) este fluxul energiei sonore ce trece într-o unitate de timp printr-o unitate
de suprafaţă perpendiculară direcţiei răspândirii undei sonore. În cazul sursei sonore
(punctiforme) energia emisă se răspândeşte în formă de undă sferică. La o distanţă mare de
sursa punctiformă ne putem imagina că unda sonoră se propagă după legea undei plate.
Trecerea undei sonore provoacă schimbarea presiunii, numită presiune sonoră. Presiunea
sonoră P, (Pa) – diferenţa dintre valoarea momentană a presiunii absolute la trecerea undei
sonore prin punctul dat al spaţiului şi presiunea mijlocie a mediului neexcitat (neperturbat).
4.2.2. Caracteristicile psihofiziologice
Zgomotul este un fenomen ce provoacă senzaţii subiective neplăcute, care, în anumite condiţii,
poate duce la boli profesionale. Caracteristicile psihofiziologice: intervalul de frecvenţă, volumul
sonor şi nivelul volumului sonor. Analizatorul uman al sunetelor (urechea) deosebeşte sunetele în
diapazonul de la 16 până la 20000 Hz. Sunetele de diferite frecvenţe sunt percepute de organul
auditiv în mod diferit. Regiunea frecvenţelor rezonante, în care sunetul se intensifică în percepţia
omului, se află în limitele de la 2 până la 5 mii Hz. Mărirea frecvenţei sunetului, subiectiv, este
percepută ca creşterea tăriei acestuia. Intervalul de frecvenţă perceptibil este împărţirea
diapazonului de frecvenţe ale sunetelor auzite în game de frecvenţă (octave). Gama de frecvenţe
(octava) este diapazonul de frecvenţe, în care limita de sus a frecvenţei fs întrece de 2 ori limita de
jos a frecvenţei fj. Octava se notează prin valoarea sa medie geometrică.

Diapazonul auditiv al omului este împărţit în opt octave cu valorile medii geometrice: 63, 125,
250, 500, 1000, 2000, 4000, 8000 Hz. Volumul sonor este aprecierea subiectivă a sunetului prin
valoarea senzaţiilor percepute de ureche. O dependenţă directă între caracteristicile fizice ale
sunetului şi percepţia fiziologică a lui nu există. Ea depinde de particularităţile aparatului
auditiv. Cu intensificarea sunetului omul simte creşterea volumului sonor, care într-adevăr
este cu mult mai mică decât creşterea reală a energiei sau presiunii sonore. Ca unitate de
măsură a nivelului presiunii sonore este acceptat 1 Bell, ce corespunde senzaţiei de schimbare
a sunetului de 2 ori. Însă urechea omului deosebeşte clar schimbarea nivelului sonor cu 0,1
Bell, adică cu 1 dB (deciBell). Nivelul presiunii sonore este folosit pentru măsurarea
zgomotului şi aprecierea acţiunii lui asupra omului. Nivelul volumului sonor este aprecierea
fiziologică a sunetului în dependenţă de frecvenţă.
4.3. Clasificarea zgomotului
Conform standardului de stat ( GOST 12.1.003 - 83 SSBT „Sum. Obşcie trebovania
bezopasnosti”), zgomotul este clasificat după spectru şi caracteristicile temporare. Spectrul de
frecvenţe sunt repartizarea nivelurilor presiunii sonore după game de frecvenţe (octave). După
caracterul spectrului, zgomotul se împarte în: zgomot de bandă largă – cu spectrul continuu mai
lat decât o octavă şi tonal – cu spectrul discret, în care componentele de frecvenţă sunt despărţite
una de alta prin intervale de frecvenţă destul de însemnate. După caracteristicile temporare,
zgomotul se împarte în: permanent, nivelul căruia în timpul schimbului de lucru (8 ore) se
schimbă nu mai mult decât cu 5 dB A şi variabil (întrerupt, impulsiv, oscilator în timp), nivelul
sunetului căruia în timpul schimbului de lucru (8 ore) se schimbă în timp cu mai mult de 5 dBA.
4.4. Normarea zgomotului
Normarea zgomotului constă în calcularea şi alegerea valorilor admise, ce caracterizează
zgomotul, care, acţionând permanent asupra muncitorului în tot timpul activităţii de muncă,
nu provoacă boli. Normarea zgomotului se efectuează conform standardului de stat (GOST
12.1.003 - 83) prin 2 procedee: după spectrul-limită(S.L.) şi după nivelul sunetului în dB A.
S.L. este un ansamblu al nivelurilor admisibile ale presiunii sonore în cele 9 game de
frecvenţe (octave) cu valorile medii geometrice 31.5, 63, 125, 250, 500, 1000, 2000, 4000,
6000, 8000 Hz. EXEMPLU. S.L. – 80 indică spectrul-limită cu nivelul admisibil al presiunii
sonore 80 dB în octava cu valoarea medie geometrică a frecvenţei de 1000 Hz. Normarea,
conform spectrului-limită, este de bază pentru zgomotul permanent cu acţiunea de diferite
durate. Normarea zgomotului, conform nivelului sunetului, în dBA este bazată pe măsurările
pe scara A a sonometrului, care imită sensibilitatea organului auditiv la zgomotul real – ca o
îmbinare de sunete cu frecvenţă diferită. Nivelul sunetului în dBA este folosit pentru
aprecierea aproximativă a zgomotului permanent, deoarece în acest caz nu este considerat
spectrul. Nivelul sunetului este legat de S.L. corespunzător prin următoarea dependenţă:
dB A=SL+5 (dB).
Zgomotul la locurile de muncă nu trebuie să depăşească nivelurile admisibile, valorile cărora
sunt indicate în normativul *Protecția contra zgomotului* E.04.02-2014 tab.1 Zonele cu
nivelul sunetului mai înalt de 80 dBA trebuie să fie marcate cu semne de pericol.
Administraţia este obligată să-i asigure pe angajaţii ce muncesc în aceste zone cu mijloace de
protecţie individuală.
4.5. Mijloacele şi metodele de protecţie antizgomot
Conform normativului E.04.02-2014 (pct. 4,3) , protecția contra zgomotului poate fi obținută
prin metode constructiv-acustice, folosirea mijloacelor şi metodelor de protecţie antizgomot.
Conform standardului de stat (GOST 12.1.029 - 80), mijloacele de protecţie antizgomot se
împart în: mijloace individuale de mijloace şi metode de protecţie
protecţie; Mijloacele de protecţie colectivă. includ: căşti-antizgomot;
individuală antizgomot coifuri- bucşe-antizgomot;
antizgomot; costume-antizgomot.
4.5.1. Determinarea micşorării necesare a zgomotului la locul de muncă
Reducerea necesară a zgomotului la locurile de muncă în încăperea unde
se află o singură sursă de zgomot se calculează după formula: Lnec=L -
Ladm , unde: L – nivelul de octavă a presiunii sonore (dB) sau nivelul
sunetului (dBA) provocat de sursa de zgomot la locul de muncă (se
măsoară cu sonometrul); Ladm – nivelul admisibil de octavă al presiunii
sonore (dB) sau nivelul admisibil al sunetului (după tab. 4.1.).
4.5.2. Reducerea zgomotului cu ajutorul capotei fonoizolante
Prin izolaţia acustică a capotei se subînţelege micşorarea puterii sonore a
zgomotului, emis de sursa de zgomot în mediul înconjurător, în rezultatul
izolării sursei cu ajutorul capotei. În multe cazuri, capota fonoizolantă este
unicul mijloc efectiv de micşorare a zgomotului produs de instalaţiile
tehnologice sau unele părţi ale lor. Capota permite de a micşora simţitor
zgomotul în nemijlocita apropiere a sursei, la cele mai apropiate locuri de
muncă, ceea ce nu permit a face alte mijloace. Capota poate acoperi sursa
de zgomot în întregime fiind instalată pe podea, sau poate închide numai
părţile mai zgomotoase ale instalaţiei, cauza fiind particularităţile de
exploatare şi deservire ale sursei, întărirea făcându-se direct de corpul
maşinii prin intermediul unor căptuşeli fonoizolatoare. Variantele
constructive ale capotei, de asemenea, pot fi diferite: capota poate
cuprinde nemijlocit sursa de zgomot sau poate fi instalată la o anumită
distanţă de sursă.
Concluzii: In cadrul acestei lucrari de laborator am studiat cercetarea
zgomotului industrial unde am discuta care sunt normele admisibile pentru
zgomot in diferite incaperi cum putem sa ne protejam sanatatea de acest
zgomot si care ar fii urmarile in cazurile in care nu ne protejam sanatatea
si activam in asemea conditii.
 Întrebări pentru autocontrol :

1. Zgomotul şi acţiunea lui asupra organismului uman.

Acţiunea zgomotului asupra omului depinde de mai mulţi factori: caracteristicile
zgomotului, durata acţiunii, calităţile individuale ale omului (starea fizică şi psihică).
Acţiunea negativă a zgomotului influenţează mai întâi de toate asupra organelor
auditive şi se manifestă în trei forme: obosirea auzului, traumă sonoră, hipoacuzie
profesională. Zgomotul influenţează negativ asupra proceselor fiziologice, provocând,
în primul rând, îngustarea capilarelor, mărirea tensiunii arteriale şi dereglarea
activităţii cardiovasculare, mărirea conţinutului de zahăr în sânge: în al doilea rând,
spasme ale tractului intenstinal, micşorarea contracţiilor stomacale, eliminării sucului
gastric şi salivei, ceea ce duce la bolile de gastrită şi ulcer stomacal. Zgomotul exercită
o acţiune nemijlocită asupra scoarţei cerebrale.
2. Caracteristicile zgomotului(fizice şi psihofiziologice).
Zgomotul este îmbinare haotică de sunete. Sunetul – oscilaţii elastice ale particulelor
mediului (gazos, lichid, solid), ce se răspândesc în formă de unde. Caracteristicile
fizice: frecvenţa oscilaţiilor, intensitatea (puterea) sunetului, presiunea sonoră.
Zgomotul este un fenomen ce provoacă senzaţii subiective neplăcute, care, în anumite
condiţii, poate duce la boli profesionale. Caracteristicile psihofiziologice: intervalul de
frecvenţă, volumul sonor şi nivelul volumului sonor.
3. Clasificarea zgomotelor.
După caracterul spectrului, zgomotul se împarte în: zgomot de bandă largă – cu spectrul
continuu mai lat decât o octavă şi tonal – cu spectrul discret, în care componentele de
frecvenţă sunt despărţite una de alta prin intervale de frecvenţă destul de însemnate.
După caracteristicile temporare, zgomotul se împarte în: permanent, nivelul căruia în timpul
schimbului de lucru (8 ore) se schimbă nu mai mult decât cu 5 dB A şi variabil (întrerupt,
impulsiv, oscilator în timp), nivelul sunetului căruia în timpul schimbului de lucru (8 ore) se
schimbă în timp cu mai mult de 5 dB A.
4. Metodele de normare a zgomotului.
Normarea zgomotului constă în calcularea şi alegerea valorilor admise, ce caracterizează
zgomotul, care, acţionând permanent asupra muncitorului în tot timpul activităţii de muncă,
nu provoacă boli. Normarea zgomotului se efectuează conform standardului de stat (GOST
12.1.003 - 83) prin 2 procedee: după spectrul-limită(S.L.) şi după nivelul sunetului în dB A.
S.L. este un ansamblu al nivelurilor admisibile ale presiunii sonore în cele 9 game de
frecvenţe (octave) cu valorile medii geometrice 31.5, 63, 125, 250, 500, 1000, 2000, 4000,
6000, 8000 Hz. Normarea zgomotului constă în calcularea şi alegerea valorilor admise, ce
caracterizează zgomotul, care, acţionând permanent asupra muncitorului în tot timpul
activităţii de muncă, nu provoacă boli. Normarea zgomotului se efectuează conform
standardului de stat (GOST 12.1.003 - 83) prin 2 procedee: după spectrul-limită(S.L.) şi
după nivelul sunetului în dB A. S.L. este un ansamblu al nivelurilor admisibile ale presiunii
sonore în cele 9 game de frecvenţe (octave) cu valorile medii geometrice 31.5, 63, 125, 250,
500, 1000, 2000, 4000, 6000, 8000 Hz. Zgomotul la locurile de muncă nu trebuie să
depăşească nivelurile admisibile, valorile cărora sunt indicate în normativul *Protecția contra
zgomotului* E.04.02-2014 tab.1 Zonele cu nivelul sunetului mai înalt de 80 dBA trebuie să
fie marcate cu semne de pericol.
 5. Aparatul şi metodele de măsurare a zgomotului.
Zgomotul la locurile de lucru, în încăperile de producţie, se măsoară conform
standardului de stat (GOST 12.1.050 - 86) la nivelul de 1,5 m de la podea, sau la nivelul
urechilor muncitorilor când sunt conectate nu mai puţin de 2/3 din utilajele instalate.
Pentru măsurarea zgomotului în prezenta lucrare de laborator, este folosit aparatul
„VŞV003-M2” vibrosonometru (fig.1), construit pe principiul transformării oscilaţiilor
sonore (mecanice) în semnale electrice proporţionale, care se amplifică şi, trecând prin
filtrele de octavă, sunt înregistrate de acul aparatului, scara căruia este gradată în dB.
Aparatul „VŞV-003-M2” constă din aparatul de măsurare şi microfonul
M-101 .
6. Mijloacele de protecţie individuale contra zgomotului.
Mijloacele de protecţie individuală antizgomot includ: căşti-antizgomot; bucşe-antizgomot;
coifuri-antizgomot; costume-antizgomot.
7. Metodele organizatoric-tehnice de protecţie antizgomot.
Prin izolaţia acustică a capotei se subînţelege micşorarea puterii sonore a zgomotului, emis
de sursa de zgomot în mediul înconjurător, în rezultatul izolării sursei cu ajutorul capotei. În
multe cazuri, capota fonoizolantă este unicul mijloc efectiv de micşorare a zgomotului
produs de instalaţiile tehnologice sau unele părţi ale lor. Capota permite de a micşora simţitor
zgomotul în nemijlocita apropiere a sursei, la cele mai apropiate locuri de muncă, ceea ce nu
permit a face alte mijloace. Capota poate acoperi sursa de zgomot în întregime fiind instalată
pe podea, sau poate închide numai părţile mai zgomotoase ale instalaţiei, cauza fiind
particularităţile de exploatare şi deservire ale sursei, întărirea făcându-se direct de corpul
maşinii prin intermediul unor căptuşeli fonoizolatoare. Variantele constructive ale capotei, de
asemenea, pot fi diferite: capota poate cuprinde nemijlocit sursa de zgomot sau poate fi
instalată la o anumită distanţă de sursă.
8. Metodele acustice antizgomot.
Conform normativului E.04.02-2014 (pct. 4,3) , protecția contra zgomotului poate fi
obținută prin metode constructiv-acustice, folosirea mijloacelor şi metodelor de protecţie
antizgomot. Conform standardului de stat (GOST 12.1.029 - 80), mijloacele de protecţie
antizgomot se împart în:
mijloace individuale de protecţie;
mijloace şi metode de protecţie colectivă.
9. Măsurile arhitectoral-planificatoare antizgomot.
Masurile arhitectorale -planificatoare antizgomot sunt: situarea dormitoarelor si a spatiilor
de odihna in partea de unde e mai putin zgomot ,adica nu in partea din spre autostrada unde
e foarte mult zgomot din cauza autovehicolelor sau din alte cauze care la fel provoaca foarte
mult zgomot.