Acustica

Acustica este stiinta sunetului, tratand aspecte ca producerea, propagarea, influentarea si analiza
sunetului. De asemenea, acustica studiază interacțiunea sunetului cu materialele, propagarea în spațiu,
precum și percepția sunetului și efectele asupra oamenilor și animalelor. Acustica este un domeniu de
cercetare și aplicație interdisciplinar, bazat pe diferite discipline, ca fizica, psihologia si fiziologia, tehnica
transmisiei de informații, știința materialelor etc. Sunetul se propagă diferit în diverse medii, acestea
influențând viteza de propagare și spectrul frecventelor. Acustica se ocupă cu studiul undelor sonore
care pot produce senzații auditive (cu frecvența cuprinsă în intervalul 20 Hz - 20 kHz) dar și cu studiul
ultrasunetelor (frecvențe mai mari de 20 kHz) si al infrasunetelor (frecvențe mai mici de 20 Hz)

Pentru ca o undă elastică să provoace senzații auditive trebuie să îndeplinească trei condiții:

1. Să aibă o durată mai mare de 0,06 s.

2. Să aibă o intensitate peste pragul de audibilitate 10-12 W/m2
3. Să aibă o frecvență cuprinsă în intervalul 20 Hz ≤ v ≤ 20 kHz

Presiunea sonoră p este:

, masurata in Pa (Pascali)
Unde:
ρ = densitatea aerului
c= viteza sunetului
ω= frecventa unghiulara
ξ= deplasarea particulei
Z= impendanta acustica
a= acceleratia particulei
I= intensitatea sunetului
E= intensitatea de energie a sunetului
Pac= puterea acustica
A=aria

Masuri de protectie a propriei persoane

si a mediului in vederea efectelor sunetelor

Poluarea fonica consta in sunete produse de activitatea umana si a utilajelor, masini, care afecteaza sau
dezechilibreaza activitatea omului sau a animalelor.
 Măsurile tehnice pentru combaterea poluării sonore se referă la ecranarea sursei de zgomot si
protecţia urechii omului si a locuintei, spaţiului in care îşi desfășoară activitatea. Se caută noi materiale
de constructie cu proprietăţi antifonice iar arhitectura spatiilor de locuit trebuie să tină cont de
amplasarea dormitoarelor astfel incat să nu fie expuse arterelor de circulaţie cu flux continuu.
Direcţia principală in managementul poluării sonore atat in politicile naţionale cat Şi in cea
intenaţională este dezvoltarea unor criterii pentru nivelele de expunere Si promovarea unor măsuri de
control al zgomotului ca parte integrată a programului de protecţie a mediului.
Managementul poluări sonore ar trebui să:
• monitorizeze expunerea omului la zgomot;
• controleze sursele de poluare sonoră si nivelul de imisii in special in zone specifice cum ar fi
şcolile, spitalele zonele rezidentiale locurile de joacă
• stabilirea locurilor sensibile atat pe perioada zilei cât și noaptea, controlul sănătăţii in zonele de
risc;
• tină cont de consecintele zgomotului la planificarea teritorială a transportului;
• să introducă sisteme de control a efectelor adverse asupra sănătăţii,
• evalueze eficienţa politicilor de diminuare a zgomotului;
• adopte un ghid pentru zgomotul public, in vederea protejări sănătăţii populaţiei.

In general cele mai inalte niveluri de zgomot se intâlnesc in unităţile industriale si in marile aglomerări
urbane. Pentru a nu perturba calitatea activităţii la locul de muncă au fost introduse o serie de măsuri
pentru prevenirea şi limitarea depăşiri anumitor niveluri de zgomot Aceste măsuri pot fi: sociale (norme
și legi de interzicere sau limitare a nivelului sonor), tehnice (soluţii silentioase pereti fonoizolanţi etc .),
organizatorice (caști de protecţie dispunerea surselor de zgomot la o distanţa mare faţă de angajaţi) şi
igienice (control medical alimentație cu vitamine etc.)
Dintre procedeele utilzate pentru reducerea zgomotelor industriale se pot menţiona:
• utilizarea unor ecrane fonoizolante, interpuse intre sursa de zgomot şi personalul uman;
• protecţia individuală cu antifoane;
• -mbunătăţirea caracteristicilor tehnice ale utilajelor ce poluează intens fonic;
• utilizarea carcaselor la maşini și utilaje in timpul funcţionării;
• alegerea corectă a fundaţiei utilajelor, neomițând criteriul reduceri zgomotelor;
• folosirea, acolo unde este posibil, a suspensiilor elastice (resorturi metalice, cauciuc, fibre de
sticla, pâslă, mase plastice, plută, azbest);
• schimbări in structura și arhitectura halelor;
• utiizarea de materiale fonoizolante pentru pereţii camerelor;
• rotaţia personalului;
• folosirea unor materiale de construcţie care reduc zgomotele. Astfel, placile de lemn atenueaza
zgomotele de 30 47 de ori, vala de sticlă de 42 88 ori, covoarele de 7-41ori uşile de 20-25 ori,
ferestrele duble de 30 ori, zidăria de beton de 48 ori, zidăria de cărămida de 40 ori.

Ultrasunete
Ultrasunetele sunt vibrații mecanice cu frecvențe mai mari de 20.000 Hz. Ele au de obicei intensitatea redusă.
Ultrasunetele cu intensitate mare se obțin prin procedee electromecanice care se bazează pe fenomenul
piezoelectric si pe cel de magnetistrictiune. Pot fi generate, de asemenea, cu fluiere.

La om limita superioară a auzului tinde să scadă cu vârsta astfel că omul matur nu mai poate auzi acele sunete
pițigăiate pe care un copil le aude. Anumite companii de telefoane mobile folosesc acest lucru pentru a crea
sonerii de telefon care să fie auzite numai de cei tineri, dar ele sunt auzite câteodată și de cei în vârstă din
motive diferite.

Unele animale - cum ar fi câini, pisici, delfini, lilieci și șoareci - au o limită superioară a frecvenței mai mare
decât cea a urechii umane și astfel pot auzi ultrasunete, acesta fiind modul în care un fluier pentru caini
funcționează.

Infrasunetele sunt vibrații cu frecvența cuprinsă între 0,001Hz și 16Hz și nu pot fi auzite de urechea umană.
Știința care se ocupă cu studiul infrasunetelor se numește infrasonică. Infrasunetele sunt caracterizate de
capacitatea acestora de a acoperi distanțe mari și de a ocoli obstacole fără multă disipație. Acestea sunt
utilizate în special în seismologie la studiul cutremurelor.

Este cunoscut faptul că animalele pot percepe infrasuntele care circulă prin pământ și pot servi ca un semnal
de avertizare. Un exemplu recent este tsunamiul din 2004 din Asia. Animalele au fost observate fugind cu
mult înainte ca tsunamiul să ajungă pe coasta Asiei, însă nu se știe dacă acesta este motivul exact deoarece
anumiți cercetători au sugerat că poate fi influența undelor electromagnetice și nu a celor infrasonice care le-
au determinat pe animale să fugă. Elefanții sunt cunoscuți pentru capacitatea lor de a auzi infrasunetele de la
3-4Km distanță.

Infrasunetele sunt cunoscute pentru capacitatea lor de a crea o stare de neliniște, de a induce frică în oameni
și de a-i face pe aceștia să creadă că se întâmplă evenimente supranaturale.

Unele filme folosesc infrasunete pentru a dezorienta publicul (de exemplu Paranormal Activity).