Zgomotul urban

A elaborat:Ababii Carolina
A verificat :Ciuguranu Ludmila
Zgomotul
Zgomotul este definit ca un complex de sunete fără un caracter periodic, cu
insurgență dezagreabilă aleatorie, care afectează starea psihologică și biologică a
oamenilor și a altor organisme din natură. Caracteristicile fizice sau obiective ale
zgomotului privesc tăria sau intensitatea sonoră, durata și frecvența. Intensitatea
este caracterul cel mai important care depinde de trăsăturile sursei, de distanță și
posibilitățile de transmitere sau multiplicare. Ea se măsoară în decibeli sau foni.
Fonul este unitatea de măsură fiziologică de percepție de către urechea umană a
celei mai slabe excitații sonore. S-a admis că cifra 80 pe scara de decibeli, sau pe
scara de foni, reprezintă pragul la care intensitatea sunetului devine nocivă.
Expunerea excesivă la zgomot intens și pe perioade lungi de timp determină 
surditatea.[2]
În studiile de poluare acustică, pentru determinarea aproape a oricărui tip de
zgomot, în mod special pentru domeniile industrial, protecția mediului și zgomot
aeroportuar, se utilizează sonometrele care măsoară nivelul de presiune acustică.
Cu ajutorul său, prin măsurări repetate, se poate obține o hartă de zgomot a unei
localități sau zone.
Efectele nocive ale poluării acustice
Asupra omuluiPotrivit unui studiu publicat de 
Organizația Mondială a Sănătății (OMS), poluarea acustică produsă
de trafic (autovehicule, trenuri și avioane) stă la originea unor boli,
disfuncții și morți premature. Zgomotul produs de mijloacele de
transport poate provoca diverse tulburări, de la insomnie la infarct,
probleme de învățare și acufene (țiuituri în urechi) Potrivit studiului,
zgomotul provocat de traficul rutier este „al doilea factor de mediu
favorizant al îmbolnăvirilor”, după poluarea atmosferică.
Alte efecte negative ale zgomotului asupra omului constau în spasme
stomacale, tresărirea și reținerea respirației, tensionarea musculaturii,
dilatarea pupilelor sau chiar moartea, dacă această poluare acustică
depășește pragul de 180 dbA.
În anul 2015, se estima că aproximativ 10.000 de persoane mor
anual, în întreaga lume, din cauza afecțiunilor asociate poluării
sonore din marile orașe.
Surse de poluare acustica
În mediile industriale, o sursă importantă de poluare acustică o reprezintă țevile prin care circulă
gazele, vaporii sau lichidele, acestea reprezentând adeseori un risc grav pentru sănătatea și siguranța
muncitorilor.
Alte surse de poluare acustică în mediul industrial sunt:
- compresoare și turbocompresoare;- ventilatoare și turbosuflante;- instalații de ventilare;- conducte
prin care se vehiculează gaze cu viteze mari;- pompe și electropompe;- centrale termoelectrice;-
ventilatoare, generatoarele de energie electrică, compresoarele cu piston pentru furnizarea aerului
comprimat, arzătoarele de la cazanele de abur;- cuptoare industriale (sursa cea mai importantă de
zgomot o constituie arzătoarele, ventilatoarele de tiraj forțat, supapele de reglare și suflantele).În
localități, sursele de poluare fonică sunt clasificate în:
surse fixe, incluzând zonele rezidențiale, industriale, de construcții și demolare;
surse mobile care sunt date de rețeaua de transport urban de suprafata, aeroporturi. La reuniunea de la
Paris din anul 1990, s-a stabilit că transporturile rutiere constituie principala sursă de zgomot în
societatea modernă, circa 80% din poluarea fonică a unui oraș fiind zgomotul emis de autovehicule.
În Uniunea Europeană, limita actuală a zgomotului ce provine din traficul
rutier este de 74 de decibeli pentru cele mai multe dintre automobile, dar 
Comisia Europeană intenționează să reducă această limită, în 2 etape,
până la 68 de decibeli.
Zgomotul este o suprapunere dezordonată a mai multor sunete. Este
produs din surse naturale dar mai ales antropice: utilaje, mijloace de
transport, aparate, oameni.
Ca orice unde elastice, sunetele se caracterizeaza prin frecvenţă definită ca
numar de oscilaţii complete dintr-o unitate de timp.
Propagarea sunetelor este influenţată de: sursa de zgomot, atmosfera,
distanţa şi  obstacolele întâlnite. Sursele de zgomot sunt :industria,
oraşele, mijloacele de transport. Ele produc zgomote de diferite intensităţi
şi pot fi staţionare sau mobile. Atmosfera poluată şi ceaţa atenuează
zgomotele. Obstacolele de asemenea atenuează intensitatea sonoră, fiind
utilizate la reducerea zgomotelor.
Efectele poluarii sonore pot fi:
·  Infrasunetele care pot apărea la automobile cu viteză mare, la
elicoptere, la apropierea furtunii, explozii, cutremure, în timpul zborului
avioanelor supersonice. Infrasunetele sunt foarte greu absorbite, deci se
atenuează puţin cu distanţa. Infrasunetele ca şi ultrasunetele sunt
percepute de sugari, animale şi păsări. La adulţi infrasunetele produc
ameţeală, vomă, un fals efect de euforie, sau chiar efecte cumulate.
·  Ultrasunetele au frecvente de 20000Hz - 1 miliardHz. Sunt produse în
natura, în industrie sau în aparatura electrocasnică. Animalele
recepţionează ultrasunetele iar lilieci utilizează ultrasunetele emise de ei
pentru orientarea în timpul nopţii. La om ultrasunetele distrug globulele
roşii din sânge, apar migrene, greaţă sau chiar pierderea echilibrului.
Ultrasunetele distrug bacteriile, viruşii cum ar fi: bacilul tuberculozei,
virusul gripei, al tifosului.
·  Zgomotul acţionează asupra întregului organism, deoarece senzaţia
auditivă ajunge la sistemul nervos central, prin intermediul căruia
influenţează alte organe. Efectele resimţite de om sunt: - reducerea
atenţiei, a capacităţii de muncă, deci creşte riscul producerii accidentelor,
instalarea oboselii auditive care poate dispărea o data cu dispariţia
zgomotului, traumatisme, ca urmare a expunerii la zgomote intense un
timp scurt. Aceste traume pot fi ameţeli, dureri, lezarea aparatului auditiv
si chiar ruperea timpanului, scăderi în greutate, nervozitate, tahicardie,
tulburări ale somnului, deficienţă în recunoaşterea culorilor, surditate la
perceperea sunetelor de înaltă frecvenţă.