POLUAREA FONICĂ

Vulpe Alexandra
An I, EIM
Poluarea fonică reprezintă expunerea oamenilor sau a animalelor la sunete ale căror intensități sunt stresante sau
care afectează sistemul auditiv. Deși sunetele puternice sau înspăimântătoare fac parte din natură, în ultimele
două secole zonele urbane și industriale au devenit extrem de zgomotoase.

Tot ce este în jur, de la animale, gadget-uri,

autoturisme, până la fabrici și uzine vor
provoca zgomot. Dacă oamenii și animalele
au reușit în timp să se acomodeze cu unele
dintre acestea, sunt foarte multe surse care
încă deranjează auzul.
Poluarea sonoră are multiple cauze:
sunetele din trafic precum: mașini,
autobuze, ambulanțe, pietoni;
activitățile de construcție;
aeroporturile și traficul aerian;
transportul feroviar;
muzica la un nivel foarte mare;
concerte;
sunete industriale cauzate de mori,
ventilatoare, compresoare sau generatoare;
sunete casnice cauzate de mașini de spălat
haine, mașini de spălat vase, uscătoare,
mașini de tuns gazonul, televizoare,
aspiratoare;
artificii;
focuri de armă, explozii;
animale;
Poluarea fonică are o mulțime de
efecte negative și afectează milioane
de oameni zilnic.
Cea mai comună și mai frecventă
problemă pe care o provoacă este
pierderea auzului.
De asemenea, poate duce la:
hipertensiune arterială;
dureri de cap;
gastrită;
infarct miocardic;
stres;
tulburări de somn;
tulburări de memorie;
tulburări de comportament;
boli de inimă;
depresie, oboseală și anxietate;
Măsurile tehnice pentru combaterea poluării sonore se referă
la ecranarea sursei de zgomot şi protecţia urechii omului şi a
locuinţei, spaţiului în care îşi desfăşoară activitatea.

Managementul poluării sonore ar trebui să:

 monitorizeze expunerea omului la zgomot;

 să controleze sursele de poluare sonoră şi nivelul de imisii în special în
zone specifice, cum ar fi şcolile, spitalele, zonele rezidenţiale, locurile de
joacă, dar şi stabilirea locurilor “sensibile” atât pe perioada zilei cât şi
noaptea, controlul sănătăţii în zonele de risc;
 să ţină cont de consecinţele zgomotului la planificarea teritorială a
transportului;

 să introducă sisteme de control a efectelor adverse asupra sănătăţii;

 să evalueze eficienţa politicilor de diminuare a zgomotului;

 să adopte un ghid pentru zgomotul public, în vederea protejării sănătăţii

populaţiei