Proiect Disertatie

INTRODUCERE
Poluarea fonică (sonoră) reprezintă o componentă importantă a poluării mediului

înconjurător prin caracterul nociv şi prin prezenţa sa în toate compartimentele vieţii moderne,
poluarea sonoră constituind o problemă majoră pentru toate ţările lumii.
În România există o tendinţă, care de altfel se manifestă şi pe plan mondial, de creştere a
nivelului de zgomot şi de producere a vibraţiilor, ale căror surse apar odată cu dezvoltarea
impetuoasă a tuturor ramurilor economiei şi transportului. Aceasta duce la creşterea stres-ului,
modifică dinamica somnului şi creşte probabilitatea apariţiei afecţiunilor cardiace.
Principalul obiectiv în domeniul zgomotului prevăzut în cadrul celui de-al VI-lea
Program de acţiune pentru protecţia mediului constă în reducerea numărului de persoane afectate
în mod regulat şi pe termen lung de nivelurile ridicate ale zgomotului.
Activităţile din mediul urban constituie surse de poluare pentru toţi factorii de mediu, de
aceea aceste activităţi trebuie controlate şi dirijate, astfel încât să se reducă la minim impactul
asupra mediului.
Creşterea demografică, progresele civilizaţiei, alături de dezvoltarea industriei, a
transporturilor şi de exploatarea neraţională a resurselor naturale, pun în pericol starea de
sănătate a populaţiei şi conduc la epuizarea resurselor.
Soluţia viitorului constă în dezvoltarea economico-socială durabilă şi acţiunea pentru
creşterea calităţii vieţii. Activităţile de urbanism şi amenajare a teritoriului au în vedere rolul
foarte important al vegetaţiei atât în reducerea poluării fonice, cât şi ca rol estetic şi decorativ.
Nivelul de zgomot se menţine ridicat în zonele urbane, îndeosebi datorită traficului rutier.
Existenţa sa pune probleme de adaptare, sănătate, poluare. În ultimul deceniu, municipiul
Ploieşti şi-a mărit substanţial parcul auto, devenind un centru comercial mai puternic, cu
trafic bogat, şi-a restructurat economia, astfel încât problema poluării sonore este de mare
actualitate, aceasta impunând un plan de acţiune pentru reducerea poluării fonice.
Lucrarea de faţă încearcă să trateze sintetic, la un nivel adecvat, problematica actuală a
gestionării şi reducerii poluării fonice şi protecţiei mediului, precum şi să evidenţieze
impactul poluării fonice asupra populaţiei oraşului Ploieşti. Capitolul 1 al lucrării prezintă
aspectele teoretice ale poluării, sursele de poluare fonică, impactul acestora asupra activităţii
oamenilor, marimile caracteristice, măsurarea zgomotului, metodele de calcul folosite. În
capitolul 2 este prezentat studiul de caz ce analizează nivelul poluării fonice în municipiul
Ploieşti, localizarea, date privind poluarea fonică în traficul rutier în regim de noapte - zi, analiza
de zgomot privind traficul feroviar în regim de noapte - zi, analiza de zgomot privind activitatea
1
industrială în regim de noapte - zi. În capitolul 3 al lucrării se prezintă măsurile şi metodele de
prevenire şi reducere a poluării sonore şi a vibraţilor. Capitolul 4 face referire la măsurile de
prevenire şi reducere a zgomotului în municipiul Ploieşti şi anume: delimitarea zonelor pe
principalele surse de zgomot luate în consideraţie, valorile limită în vigoare, sinteza rezultatelor
obţinute, hărţile de zgomot, identificarea numărului de persoane şi a situaţiilor care necesită
îmbunătăţiri, probleme ce necesită îmbunătăţiri, planurile de acţiune pentru municipiul Ploieşti,
strategiile pe termen lung. Capitolul 5 cuprinde concluziile finale.
2
CAPITOLUL I
POLUAREA FONICĂ. SURSE DE POLUARE FONICĂ,

IMPACT, MĂRIMI CARACTERISTICE, MĂSURAREA
ZGOMOTULUI
Poluarea fonică (sonoră) constituie o componentă importantă a poluării mediului

înconjurător şi prin caracterul nociv, şi prin prezenţa sa în toate compartimentele vieţii moderne,
poluarea sonoră constituie o problemă majoră pentru toate ţările dezvoltate economic sau în curs
de dezvoltare.
Poluarea fonică reprezintă agresiunea continuă, determinată de diferite zgomote produse
de maşini, utilaje, aparatură industrială sau casnică, în incinta construcţiilor sau în afara acestora,
zgomote favorizate de modul de amplasare şi izolare constructivă a acestora.
În România există o tendinţă, care de altfel se manifestă şi pe plan mondial, de creştere a
nivelului de zgomot şi de producere a vibraţiilor, ale căror surse apar odată cu dezvoltarea
impetuoasă a tuturor ramurilor economiei şi transportului.
Unul din factorii perturbatori ai mediului, care influenţează ambianţa în care se
desfăşoară activitatea şi viaţa omului este zgomotul asociat şi identificat, în general, cu poluarea
fonică (acustică sau sonoră).
În Europa, peste 80 de milioane de oameni trăiesc în zone în care zgomotul depăşeşte 65
dB cauzând în majoritatea cazurilor surzenia.
Toate statele membre al CE au clasificări similare în ceea ce priveşte sursele de poluare
fonică, datorate activităţilor umane: trafic rutier, feroviar, aerian, industrie, activităţile de
construcţii, activitaţile recreative, echipamentul de întreţinere (grădinărit).
Raportul WHO (World Health Organization) 2000 “Criteriul de
sănătate ambientală- Zgomotul comunitar” arată că zgomotul poate avea reacţii adverse
producând tulburări de somn, efecte cardiovasculare, perturbaţii psihice interferate cu surzenie.
În condiţiile civilizaţiei contemporane, omul este supus unei agresiuni practic continue,
determinată de diferite zgomote produse de maşini, utilaje, aparate casnice sau industriale, de
însăşi activitatea oamenilor (mult mai “concentraţi” ca număr pe unitatea de suprafaţă decât în
trecut) zgomote favorizate de modul de amplasare a surselor şi de modul de construcţie al
clădirilor şi al locuinţelor.
3
Efectul acestei agresiuni se manifestă în principal prin stres, eventual prin diminuarea
sau chiar pierderea capacităţii auditive. Toate acestea reprezintă în fond o degradare a mediului
natural şi ca atare pot fi denumite generic, “poluare sonoră” (fonică).
În cazul străzilor, contribuţia cea mai mare la poluarea sonoră o au autovehiculele
echipate cu motoare cu ardere internă, care constituite surse de zgomot, de la admisia aerului,
combustie, funcţionarea sistemului de răcire, evacuarea gazelor arse (nivelul de zgomot cel mai
ridicat). Zgomotul produs are tării diferite în funcţie de regimul de rulare (pornire, mers în gol,
mers cu viteză în treapta I, II, demaraj rapid de pe loc).
S-a stabilit ca cele mai zgomotoase maşini sunt cele cu răcire cu aer şi dotate cu motoare
foarte puternice; cea mai mică variaţie a nivelului de zgomot se constată la rularea cu viteza
constanta de 50 Km/h şi cea mai mare, la demarajul rapid de pe loc.
Pentru reducerea nivelului de zgomot, în diferite ţări s-au introdus niveluri limită, a căror
depăşire implică retragerea permisului de înmatriculare al maşinii.
1.1. Zgomotul şi vibraţiile industriale. Generalităţi
Sunetul reprezintă o vibraţie a particulelor unui mediu capabilă să producă o senzaţie

auditivă. Sunetul se propagă sub formă de unde elastice numai în substanţe (aer, lichide şi solide)
şi nu se propagă în vid. În aer, viteza de propagare este de 340 m/s.
Urechea umană percepe sunetele cu frecvenţe de la 16 Hz (sunetele joase) la 20 000 Hz
(sunetele înalte). Sunetele sub 16 Hz se denumesc infrasunete sau trepidaţii, iar cele peste 20000
Hz – ultrasunete. Sensibilitatea maximă a urechii umane este pentru domeniul 2000 – 5000 Hz.
Pentru sunete intense se lucrează cu valori foarte mari şi de aceea s-a adoptat o altă
unitate, decibel (dB). Când dB se referă la auz, se foloseşte notaţia dB(A). Este o unitate de
măsură relativă, având ca bază logaritmul raportului între intensitatea zgomotului dat şi
intensitatea de referinţă, stabilită convenţional ca fiind presiunea vibraţiilor sonore de 0,0002
dyne/cm şi care a fost considerată ca limita inferioară a sunetelor audibile de către om.
Ţinând seama de scara logaritmică, înseamnă că sunetele cu intensitatea de 10, 20, 30 dB
reprezintă depăşirea de 10, 100, 1000 ori a pragului inferior al intensităţii acustice a sunetului.
Pentru diferite rapoarte I/Io se obţine:
 I/Io= 1, rezultă LI = 0 dB
4
 I/Io= 1012, rezultă LI = 120 dB; unde L= 10 lg I/Io.
Pentru intensitatea auditivă a sunetelor se mai utilizează ca unitate de măsură fonul (egal
cu tǎria unui sunet a cǎrui intensitate auditivǎ este cu 1,26 ori mai mare decât pragul auditiv
inferior). Aparatele cu care se măsoară intensitatea sunetului în foni se numesc fonometre.
Omul percepe sunete cu o frecvenţă între 16 şi 20 000 vibraţii pe secundă şi cu o
intensitate între 0 si 120 dB.
Zgomotul se defineşte ca fiind o suprapunere dezordonată a sunetelor de frecvenţe şi
intensităţi diferite care produc o senzaţie dezagreabilă şi agresivă.
Apare ca o consecinţă a activităţii industriale a omului, a activităţii de transport în urma
căreia undele mecanice, reprezentate de trepidaţii, sunete, infrasunete şi vibraţii ultrasonore au o
acţiune dăunătoare asupra sănătăţii omului.
Existǎ un mod diferit de definire a zgomotului: fizicienii definesc zgomotul ca o
suprapunere dezordonată cu frecvenţe şi intensităţi diferite, iar fiziologii consideră zgomotul,
orice sunet supărător care produce o senzaţie dezagreabilă.
Parametrii principali consideraţi în analiza acţiunii zgomotului sunt:
 intensitatea;
 frecvenţa;
 modul de acţiune;
 durata acţiunii zgomotului;
 durata activităţii în mediul zgomotos.
Propagarea sunetelor este influenţată de:
 sursa de zgomot;
 atmosfera;
 distanţa;
 obstacolele întâlnite.
Intensitatea sonoră este energia purtată de sunet şi se măsoară în decibeli.
Intensitatea sonoră a unei şoapte este de aproximativ 15 dB, murmurul produs de o clasă
de elevi este de 50 dB, zgomotul unei străzi aglomerate este de aproximativ 90 dB. Sunetele de
peste 90 dB pot fi deja insuportabile.
Un zgomot de o intensitate de 140 dB produs de ex. de un avion cu reacţie în timpul
decolării este aproape dureros şi poate afecta timpanul.
Cel mai comun efect al zgomotului este afectarea echilibrului neurovegetativ, care se
poate produce la intensităţi de circa 60 dB.
5
Practic, se consideră că limita de suportabilitate la zgomot pentru om este de 65 decibeli.
În tabelul 1.1 se prezintă intensităţile sonore, în ordine crescândă, pentru unele activităţi uzuale.
Tabel 1.1. Intensitatea sunetelor unor activităţi uzuale
Prag auditiv 0 dB
Sunetele naturii 10 dB
Bibliotecă 20 dB
Conversaţie 40 dB
Zgomot într-un birou 5060 dB
Aspirator 70 dB
Zgomotul trenului 80 dB
Autocamion 90 dB
Ciocan pneumatic 100 dB
Motocicletă în demaraj 110 dB
Orchestră de jazz modernă 112 dB
Motorul pornit al avionului cu reacţie 120 dB
Avion cu reacţie, la decolare 130 dB
Pragul dureros >140 dB
Legat de durata zgomotului, s-a demonstrat că într-un mediu în care intensitatea este de
120 dB, omul poate fi activ doar 2 minute.
Marea majoritate a activităţilor omeneşti este generatoare de zgomote.
Poluarea sonoră poate fi generată de surse naturale şi surse artificiale.
 Sursele naturale de zgomot sunt erupţiile vulcanice, cutremurele, alunecările de teren,
vuietul unei cascade etc.
 Sursele artificiale de zgomot pot fi surse generatoare de zgomot în mediul ambiant:
zgomotul utilajelor industriale şi agricole, sunetul sirenelor, soneriile, claxoanele,
zgomotul produs de traficul auto sau aerian.
Sursele artificiale de zgomot mai pot fi clasificate în două mari categorii:
 zgomotele produse de transport (rutiere, feroviare, aeriene);
 zgomotele de vecinătate (stabilimente industriale, şantiere, activităţi domestice şi de
petrecere a timpului liber etc.).
Vibraţiile sunt mişcările alternative ale unui sistem material faţă de poziţia de echilibru.
Fenomenele cu efectele lor asociate sunt importante deoarece vibraţiile pot fi dăunătoare
pentru om sau pentru elementele de rezistenţă ale structurilor, dar pot avea şi un efect benefic,
util (baterea unor piloni, forări etc.).
6
Dintre sursele de vibraţii cu efecte defavorabile asupra structurilor de rezistenţă ale
construcţiilor şi maşinilor se detaşeazǎ:
 mişcarea de rotaţie a unor maşini cu mase neechilibrate;
 utilajele supuse unor sarcini variabile de scurtă durată (şocuri);
 sarcinile mobile (poduri rulante, convoaie de vehicule pe poduri etc.);
 acţiunea mişcărilor seismice, a vântului;
 exploziile etc.
Zgomotul poate apǎrea fie la mişcarea de translaţie, fie la mişcarea de rotaţie a două
corpuri, intensitatea sunetului rezultat fiind datǎ de coeficientul de frecare şi de reacţiunile
normale dintre corpurile în contact. Astfel, cu cât suprafeţele corpurilor sunt mai rugoase, cu
asperităţi pronunţate cu atât intensitatea zgomotului produs este mai mare. În urma frecării,
corpul vibrează pe frecvenţele sale proprii care vor determina spectrul zgomotului generat, acesta
fiind influenţatǎ şi de amortizarea internă a vibraţiilor corpurilor în trecere. Ex.: rularea roţilor pe
şine, prelucrarea pieselor la raboteze, rotirea axelor în lagăre generează zgomot prin frecare.
Tipurile de zgomote:
Zgomotul aerian, este produs într-o încǎpere, care se propagă prin mediul aerian al
încăperii respective până la elementele de construcţie despărţitoare (pereţi, planşee), prin
intermediul cărora este radiat în încăperile adiacente.
Zgomotul aerodinamic, denumit şi zgomot de sirenă este generat de scurgerea unui fluid
între suprafeţe rigide, fixe (de exemplu, refularea aerului printr-o gură de ventilator), precum şi
scurgerea fluidelor datorită mişcării relative a suprafeţelor (de exemplu, rotirea unei elice, a
rotorului unei maşini) care atrage după sine variaţii de presiune; forma spectrului zgomotului
depinde de o serie de factori printre care dimensiunile şi forma conductei de scurgere a fluidului,
viteza curentului, de debit, vâscozitate etc. În cazul zgomotului de jet, analizele spectrale au pus
în evidenţă şi existenţa unui spectru infrasonor şi ultrasonor.
În cazul zgomotului magnetic, care este specific maşinilor electrice, acesta se datorează
forţelor periodice care se exercită în interspaţiul dintre stator şi rotor.
Componentele tangenţiale ale forţelor magnetice dau naştere momentului (cuplului) total
care produce lucrul util al motorului, iar componentele radiale nu contribuie la efectuarea unui
lucru mecanic util, ci acţionând asupra elementelor maşinii electrice, le pun în vibraţie, generând
zgomot. Deci, de mărimea componentelor radiale ale forţelor magnetice depinde şi intensitatea
zgomotului generat.
Astfel, zgomotul se datorează formării de turbioane în focar, desprinderii turbioanelor de
pe marginea arzătorului şi vibraţiilor aerului în focar.
7
În spectrul unui asemenea zgomot predomină componentele de joasă frecvenţă 60 - 260
Hz, aceasta datorându-se şi apariţiei fenomenului de rezonanţă între vibraţiile proprii ale
focarului şi vibraţiile generate de arzător.
Zgomotul alb - sunet complex, al cărui spectru, în funcţie de frecvenţa, este continuu,
având valoarea medie a energiei acustice raportată la un hertz.
Zgomotul aleatoriu - al cǎrui nivel variază întâmplător în timp.
Zgomotul colorat - sunet complex al cărui spectru, în funcţie de frecvenţă, este continuu,
având valoarea medie a energiei acustice care variază cu frecvenţa.
Zgomotul de fond - care exista într-un punct dat, în absenţa semnalelor acustice auditive.
Zgomotul de impact - cel care ia naştere sub forma de sunet structurat, produs prin
lovirea unui element de construcţie şi care este radiat în incapere sub formă de zgomot aerian. Se
defineşte ca şi zgomot de impact standardizat, produs cu ajutorul ciocanului de impact.
Zgomotul de instalaţii - este recepţionat în interiorul unei unităţi în care se desfasoara o
activitate şi este datorat funcţionării unor instalaţii dintr-o unitate.
Zgomotul staţionar - este caracterizat printr-un nivel constant în timp.
1. 2. Poluare fonică. Impactul poluării fonice asupra activităţii omului
Zgomotul are asupra organismului uman o serie de efecte patologice. Numeroase

observaţii clinice i-au determinat pe specialişti să afirme că există o “boală a zgomotului”.
Zgomotul influenţează negativ sănătatea omului, afectând în primul rând sistemele nervos şi
auditiv.
Oscilaţiile acustice care iau naştere în timpul funcţionării maşinilor şi agregatelor pot
constitui factori nocivi pentru organismul uman.
În mediul industrial, infrasunetele, sunetele şi ultrasunetele se suprapun atât în ceea ce
priveşte componenţa spectrului oscilaţiilor generate de maşini şi utilaje, cât şi în privinţa acţiunii
lor asupra organismului lucrătorului.
Zgomotul acţionează asupra întregului organism, deoarece prin intermediul senzaţiei
auditive la sistemul nervos central, influenţează şi alte organe. Efectele resimţite de om sunt:
 reducerea atenţiei, a capacităţii de muncă, deci, creşterea riscului producerii

accidentelor;
 instalarea oboselii auditive, care poate dispărea odată cu dispariţia zgomotului;
8
 traumatisme ca urmare a expunerii la zgomote intense un scurt timp. Aceste
traume pot fi: ameţeli, dureri, lezarea aparatului auditiv şi chiar ruperea
timpanului;
 scăderi în greutate, nervozitate, tahicardie, tulburări ale somnului;
 efecte asupra funcţiei vizuale (deficienţă în recunoaşterea culorilor, în special a
culorii roşii);
 surditate la perceperea sunetelor de înaltă frecvenţă.
Efectele datorate zgomotelor depind de natura persoanei, de complexitatea, natura şi
intensitatea zgomotelor (Ex.: zgomote de intensitate foarte mare pot provoca deteriorări ale
clădirilor, aparatelor, instrumentelor).
Nivelele de zgomot s-au limitat în toate ţările, prin standarde, pe tipuri de activităţi.
În România, sunt încă valabile STAS 10009 – 88 pentru zgomote din trafic, STAS 6161.3
– 82 pentru zgomotele exterioare clădirilor etc.
Tabelul 1.2. Limitele admise pentru nivelul de zgomot din exteriorul clădirilor, conform STAS 6161.3 – 82
Limita de Limita de
Nr.crt. Zona Nr.crt Zona
zgomot, dB zgomot, dB
Centru 60
1. Locuinţe 50 5.
orăşenesc
Stradal:
Recreere şi - cu trafic intens 85
2. 45 6.
odihnă - cu trafic mediu 75
- cu trafic redus 65
Aeroporturi,
3. Dotări protejate 45 7. 85
gări, porturi
Centru de Incinte 65
4. 55 8.
cartier industriale
În tabelul 1.3. se prezintǎ situaţia îmbolnăvirilor profesionale în Romania pentru perioada

1998-2008.
Tabelul 1.3. Situaţia îmbolnăvirilor profesionale în Romania într-un deceniu
Anii de observaţie Total cazuri Boli profesionale

determinate de
zgomot
1998 1506 56
1999 1562 50
2000 1875 56
2001 2031 159
2002 2015 337
2003 2060 395
2004 1828 211
9
2005 1802 386
2006 1576 696
2007 2200 892
2008 1723 292
1.3. Mărimi caracteristice zgomotului şi vibraţiilor
1.3.1. Zgomotul
În continuare se prezintǎ mǎrimile ce caracterizeazǎ zgomotul.

Pentru exprimarea cantitativă a intensităţii unui zgomot, se utilizează o lege logaritmică
şi o valoare de referinţă arbitrară.
Prin definiţie, nivelul de intensitate acustică se exprimă în formula următoare:
(1.1.) unde:
L este nivelul de intensitate acustică a zgomotului considerat, exprimat în decibeli.

I1 = intensitatea acustică a zgomotului, exprimat în W/m.2
I0 = intensitatea acustică de referinţă (intensitatea minimǎ audibilǎ la 1000 Hz;
I0 =10 -12 W/m2).
În realitate, pentru măsurare se utilizează microfoane care sunt sensibile la presiunea
acustică. În condiţiile undei progresive plane în aer, intensitatea este proporţională cu pătratul
presiunii.
Prin urmare, se defineşte în acest caz nivelul de presiune acustică:
(1.2.) unde:
Lp este nivelul de presiune acustică;

P1 – presiunea acustică a zgomotului măsurat;
P0 – presiunea de referinţă (presiunea minimǎ audibilǎ la 1 Hz; P0= 2  10-5 Pa).
Lp se exprimă întotdeauna în decibeli.
Dacă se integrează intensitatea pe întreaga suprafaţă ce înconjoară o sursă de zgomot, se
va obţine puterea acustică a acestei surse. Nivelul de putere acustică va fi:
10
(1.3.) unde:
LW este nivelul de putere acustică, exprimat în dB;

W1 – puterea acustică a sursei;
W0 – puterea acustică de referinţă (10-12 W).
Această valoare a nivelului de putere acusticǎ reprezintă energia acustică totală eliberată de
maşină în unitatea de timp. Puterea este deci o caracteristică intrinsecă a sursei şi se măsoară în
dB.
1.3.2 . Caracteristicile vibraţiilor
Fenomenul care sta la baza producerii sunetelor este VIBRAŢIA unei surse sonore.
Sunetul se propaga sub forma de unde elastice numai in substanţe (gaze, lichide si
solide), dar nu se propaga în vid. Ele se propaga cu viteza de 340m/s în aer.
Caracteristicile lui sunt:
 Înaltimea - exprimată în frecvenţa vibraţiei;
 Intensitatea - exprimata în energia vibraţiei.
Orice sunet simplu, cum ar fi o nota muzicală, poate fi deschisa in totalitate, specificând
trei caracteristici perceptive:
 Înaltimea;
 Intensitatea;
 Calitatea.
Aceste caracteristici corespund exact a trei caracteristici fizice:
 Frecvenţă;
 Amplitudine;
 Constituţia armonică.
Zgomotul este un sunet complex, o mixare de multe şi diferite frecvenţe, sau note care nu
sunt legate armonic. Sunetul de propaga din aproape în aproape sub forma de unde sonore.
Propagarea sunetului se face cu viteza constanta, fiecare strat de aer vibrând cu o frecvenţa egala
cu cea a sursei sonore.
Sunetul se mai caracterizeaza in funcţie de trei factori:
 Durata - se refera pur şi simplu la intervalul de timp în care urechea este expusă la
un sunet;
11
 Frecvenţa sau tonalitatea - este exprimata în cicluri pe secunda sau hertzi. Gama
de frecvenţe pentru un auz sanatos si normal este de 20 pana la 20000 de cicluri
pe secunda;
 Amplitudinea sau intensitatea - se masoara in dB .
1.4. Surse majore de poluare sonoră
Sursele de poluare sonoră pot fi:

 circulaţia sau transporturile;
 activitǎţile industriale;
 activitatea din construcţii şi construcţiile – montaj;
 terenurile sportive şi stadioanele (zgomotele provenite de la acestea fiind de
multe ori de peste 100 dB );
 animalele (câinii, pisicile, păsările) pot tulbura liniştea, mai ales în timpul nopţii;
 mediul urban; viaţa unui oraş poate fi o sursă importantă de zgomot, prin
cumularea zgomotului din activitǎţile descrise anterior.
Nivelul aproximativ de decibeli al unor surse obişnuite:
 Respiraţia - 10 Db;
 Şoapta - 20 Db;
 Conversaţia - 60 dB;
 Traficul la orele de vârf - 80 dB;
 Mixerul de alimentare - 90 dB;
 Un tren in mişcare - 100 dB;
 Ferastraul cu lanţ - 110 dB;
 Un avion in mişcare - 120 dB;
 Zgomotul produs de o puşca - 140 dB.
1.5 Măsurarea nivelului de poluare fonică
Măsurarea caracteristicilor fizice ale zgomotului generat de diferite maşini şi agregate are
mai multe obiective:
 Verificarea faptului că zgomotul generat de sursă este conform normelor;
 Compararea zgomotului emis de maşini cu aceleaşi caracteristici;
12
 Compararea zgomotului emis de maşini diferite;
 Determinarea zgomotului perceput de la o oarecare distanţă.
În procesul de măsurare o influenţă particulară o pot avea:
 tipul aparatului;
 experienţa operatorului (la nivelul frecvenţei de 400 Hz reflexiile datorate
corpului pot introduce erori de 6 dB, când corpul operatorului se află la o distanţă
de sub 1 m de obiectul de măsurat);
 condiţiile meteorologice (vântul, umiditatea, temperatura, presiunea ambiantă,
vibraţii, câmpuri magnetice etc ),
După măsurare se fac corecţii, în funcţie de condiţiile de măsurare:
 datorate zgomotului de fond, Lf.
 datorate efectelor acustice ale încăperii (reflexii, reverberanţe, rezonanţe);
 datorate adunării nivelelor de zgomot (a două sau mai multe utilaje);
Măsurătorile de zgomot se efectuează conform STAS 7150 şi STAS 7301. Aparatura
implicată este prezentată în continuare.
Sonometrul
Sonometrul este cel mai simplu aparat portabil pentru măsurarea zgomotului.
Aparatul măsoară efectiv nivelul de presiune acustică exprimat în dB.
Sonometrul este un aparat care răspunde semnalului sonor aproximativ în acelaşi mod ca
urechea umană şi care permite determinări de nivel de zgomot obiective şi reproductibile.
Analizorul de frecvenţă
Analizorul este un aparat care permite măsurarea spectrului zgomotului, adică a

distribuţiei presiunii acustice în funcţie de frecvenţă.
În principiu, analizorul de frecvenţă este constituit dintr-un amplificator de intrare, o serie
de reţele colectoare, o secţiune de amplificare selectivă şi un amplificator de ieşire.
Analizorul de frecvenţă tip 2107 (BRŰEL şi KJAER) este un amplificator selectiv
continuu în domeniul de frecvenţă 20 Hz – 20 KHz împărţit în 6 domenii.
Filtrul este constant proporţional cu lărgimea benzii care este reglabilă de la 6 la 20%.
Are încorporate circuite de ponderare A, B şi C care pot fi înserate în serie cu filtrul, permiţând
analiza de frecvenţă a semnalelor de tărie sonoră egală.
Spectrogramele se pot înregistra automat pe hârtie etalonată în frecvenţe, când analizorul
este conectat cu înregistratorul rapid de nivel tip 305.
Înregistratorul de nivel
13
Acest aparat este conceput în vederea înregistrării exacte a nivelurilor semnalelor în
diferite game de frecvenţe, cât şi a semnalelor de curent continuu.
Tipul cel mai des utilizat la noi în ţară este 2305 (BRŰEL şi KJAER), care înregistrează
semnalele în gama de frecvenţe 2 Hz – 20 KHz.
Nivelurile de zgomot pot fi înregistrate în funcţie de timp, folosind hârtie liniată, sau în
funcţie de frecvenţă (analiză spectrală), împreună cu analizorul de frecvenţă 2107, folosind hârtie
etalonată în frecvenţe.
Semnalele se pot înregistra în intervalul de frecvenţă de la 1,6 Hz la 20 KHz.
Aparatele moderne actuale au 8 viteze ale hârtiei şi 4 viteze de scriere şi permit
înregistrarea automată sau semiautomată a spectrogramelor de zgomot.
1.6 . Metodele de calcul sau de măsurare folosite
Metodele de calcul interimare recomandate de Comisia Europeană şi utilizate la

realizarea hărţilor de zgomot sunt:
 zgomotul produs de traficul rutier în conformitate cu metoda naţională franceză de
calcul “NMPB Routes-96 (SETRA-CERTU-LCPC-CSTB)”, menţionată în Hotarârea din
5 mai 1995 referitoare la zgomotul produs de traficul pe infrastructurile rutiere, Jurnalul
Oficial din 10 mai 1995, Articolul 6 şi în standardul francez “XPS 31-133”. Pentru datele
de intrare referitoare la emisii, aceste documente se refera la “Ghidul zgomotului produs
de transporturile terestre, fascicula previziunea nivelelor sonore, CETUR 1980”.
 zgomotul produs de traficul feroviar: în conformitate cu metoda naţională olandeză de
calcul publicată în “Reken-en Meetvoorschrift Railverkeerslawaai ’96, Ministerie
Volkshuisvesting, Ruimtelijke Ordening en Milieubeheer, 20 noiembrie 1996”- (RMR).
 zgomotul industrial în conformitate cu ISO 9613-2: “Acustica – Diminuarea propagării
sunetului în aer liber, Partea a doua: Metoda generala de calcul”.
14
1.7 . Măsurarea şi modelarea poluării fonice
Mǎsurarea corectǎ şi apoi modelarea ulterioarǎ a poluării fonice depinde de alegerea

metodei şi a mijloacelor de măsurare. Corectitudinea măsurătorilor este asigurată de elaborarea
unor specificaţii obligatorii de măsurare, în care se precizează metoda de măsurare a mărimii,
condiţiile şi mijloacele de măsurat.
Măsurarea zgomotului, în scopul ameliorării cauzelor producerii acestuia şi în scopul
verificării măsurilor propuse în vederea atenuării lui, este utilizată ca metodă de identificare a
surselor de zgomot, precum şi a nivelului acestora (calitativ şi cantitativ).
Măsurarea zgomotului se face prin evaluarea caracteristicilor lui fizice şi fiziologice şi
anume:
 caracteristica spectrală a zgomotului, prin măsurarea nivelului de presiune
acustică L, în dB, funcţie de frecvenţa f, în Hz;
 nivelul global de presiune acustică Lg, în dB;
 nivelul acustic ponderat LA folosind curba de ponderare A, măsurat în dB.
Măsurarea zgomotului, a mărimilor sale caracteristice este influenţată de o serie de
particularităţi specifice ca valoarea redusă a acestor mărimi, presiunea acustică reprezentând de
obicei milionimi din presiunea atmosferică, lăţimea mare a gamei de frecvenţe, complexitatea
câmpurilor acustice din încăperi şi a spectrului zgomotelor.
15
De aceea pentru măsurătorile acustice de precizie sunt necesare aparate de măsurare şi
analizoare corespunzătoare exigenţelor impuse, precum şi încăperi special echipate.
Mărimi şi relaţii de calcul. Aprecierea nivelului zgomotului emis de o maşină se
face cu:
 Nivelul ponderat A al presiunii acustice LA;
 Nivelul mediu al presiunii acustice L (valoarea medie a nivelelor presiunii
acustice măsurate în n puncte);
 Indicele de directivitate a zgomotului într-un punct: ID= Li-L +3;
 unde: Li este nivelul presiunii acustice în punctul i;
 L este nivelul mediu al presiunii acustice.
Stabilirea suprafeţelor şi punctelor de măsurare. De regulă se stabilesc suprafeţe
ipotetice (contururi) de măsură (emisferice sau paralelipipedice), măsurarea efectuându-se în
câmp acustic liber (deasupra unui plan reflectant), difuz (încăpere puternic reverberantă) sau
semidifuz (încăpere semireverberantă).
Amplasarea punctelor de măsurare şi modul concret de măsurare sunt diferite pentru
utilaje diferite: compresoare, ventilatoare, motoare etc.
Ex.: pentru motoarele Diesel se măsoară:
 Nivelul zgomotului global generat de motor şi toate instalaţiile sale auxiliare;
 Nivelul zgomotului generat de motor în condiţiile fonoizolării complete a acestuia
faţă de alte surse de zgomot ca eşaparea gazelor şi aspirarea aerului;
 Nivelul zgomotului emis de eşaparea gazelor şi aspiraţie a aerului.
În procesul de măsurare o influenţă particulară o pot avea:
 tipul aparatului;
 experienţa operatorului (la nivelul frecvenţei de 400 Hz reflexiile datorate corpului
pot introduce erori de 6 dB, când corpul operatorului se află la o distanţă de sub 1 m
de obiectul de măsurat);
 condiţiile meteorologice (vântul, umiditatea, temperatura, presiunea ambiantă,
vibraţii, câmpuri magnetice etc. ).
După măsurare se fac corecţii, în funcţie de condiţiile de măsurare:
 datorate zgomotului de fond, Lf;
 datorate efectelor acustice ale încăperii (reflexii, reverberanţe, rezonanţe);
 datorate adunării nivelelor de zgomot (a 2 sau mai multe utilaje).
Masurătorile de zgomot se efectuează conform STAS 7150 şi STAS 7301.
16
LEGISLAŢIA EUROPEANĂ ŞI NAŢIONALĂ PRIVIND NIVELUL
POLUĂRII FONICE
STANDARDE APLICATE ÎN ROMÂNIA:
 STAS 10009 – 88 Acustică urbană. Limite admisibile ale nivelului de zgomot.

 STAS 6156 – 86 Protecţie împotriva zgomotului în construcţii civile şi social culturale
precizează:
a) limitele admisibile pentru nivelul de zgomot echivalent interior în unităţile funcţionale
din clădirile civile şi social culturale datorat unor surse de zgomot exterioare unităţilor
funcţionale;
b) limitele admisibile pentru nivelul de zgomot echivalent interior datorat acţiunii
concomitente a surselor exterioare unităţii funcţionale din clădirile tehnico-administrative
şi a agregatelor ce funcţionează în interiorul încăperilor (centrale telefonice, agregate
frigorifice etc.);
c) limitele admisibile pentru nivelul de zgomot echivalent interior datorat acţiunii
concomitente a surselor exterioare unităţii funcţionale din clădirile tehnico-administrative
şi a agregatelor ce funcţionează în interiorul încăperilor pentru anumite anexe ale clădirii
de locuit, social culturale,comerciale.
 SR EN 60645-1:2003 Electroacustică. Echipamente audiologice. Partea 1:

Audiometre tonale
 SR EN 60645-3:2003 Audiometre. Partea 3: Semnale de scurtă durată pentru
încercări audiometrice şi oto-neurologice
 SR EN 60645-4:2003 Audiometre. Partea 4: Echipamente pentru audiometria
extinsă la domeniul frecvenţelor ridicate
 SR EN 60651:2002/A2:2003 Sonometre
 SR EN 61019-2:2003 Unde acustice de suprafaţã (UAS) rezonatori. Partea 2:
Ghid de utilizare
 SR EN 352-1:2003 Protectori individuali împotriva zgomotului. Cerinţe
generale. Partea 1: Antifoane externe
generale. Partea 2: Antifoane interne
17
generale. Partea 3: Antifoane externe montate pe o casca de protecţie utilizata în
industrie
 SR EN 352-4:2003 Protectori individuali împotriva zgomotului. Cerinţe de
securitate si de încercare. Partea 4
 SR EN ISO 11688-1:1999/AC:2003 Acustică. Recomandări practice pentru proiectarea
maşinilor şi echipamentelor cu zgomot redus. Partea 1: Planificare
 SR EN ISO 11691:2003 Acustică. Măsurarea pierderii prin inserţie a atenuatoarelor
de zgomot în conducte, în absenţa curgerii fluidului. Metodă de control în
laborator
 SR EN ISO 11820:2002 Acustică. Măsurarea atenuatoarelor în situ
 SR EN ISO 11904-1:2003 Acustică. Determinarea emisiei acustice de la sursele
acustice amplasate în apropierea urechii. Partea 1: Metodă care utilizează un
microfon în urechea reală (metoda MIRE)
 SR EN ISO 12001:1999/AC:2003 Acustică. Zgomotul emis de maşini şi echipamente.
Reguli pentru elaborarea şi prezentarea unui cod de încercare a zgomotului
 SR EN ISO 14257:2003 Acustică. Mãsurarea şi descrierea parametrică a curbelor de
distribuţie acustică spaţială în camerele de lucru în scopul evaluării
performanţelor acustice ale acestora
 SR EN ISO 15667:2003 Acustică. Indicaţii pentru reducerea zgomotului cu ajutorul
carcaselor şi cabinelor
 SR EN ISO 266:2003 Acustică. Frecvenţe standard
 SR EN ISO 2922:2003 Acustică. Măsurarea zgomotului aerian emis de navele
pentru navigaţie pe apele interioare şi în porturi
 SR EN ISO 3741:2003 Acustică. Determinarea nivelurilor de putere acustică ale
surselor de zgomot utilizând presiunea acustică. Metode exacte în camere de
reverberaţie
 SR EN ISO 5136:2003 Acustică. Determinarea puterii acustice radiate într-o
conductă de ventilatoare şi alte dispozitive de circulare a aerului.
 SR EN ISO 7029:2003 Acustică. Distribuţia statistică a pragurilor de audibilitate în
funcţie de vârstă
 SR EN ISO 7779:2003 Acusticǎ. Mǎsurarea zgomotului aerian emis de
echipamentele pentru tehnologia informaţiilor şi pentru telecomunicaţii
 SR ISO 11094:2003 Acustică. Cod de încercare a zgomotului aerian emis de
18
cositoare cu motor pentru peluze, tractoare pentru peluze, tractoare pentru peluze
şi grădini, cositoare profesionale şi tractoare pentru peluze şi grădini, cu accesorii
pentru cosit
 SR ISO 6395:2003 Acustică. Zgomotul aerian emis de maşinile de terasament.
Condiţii de încercare dinamice
 SR EN 1032:2003 Vibraţii mecanice. Încercarea maşinilor mobile pentru
determinarea valorilor emisiei vibraţiilor transmise corpului. Generalitaţi
 SR EN 1032:2003/A1:2003 Vibraţii mecanice. Încercarea maşinilor mobile pentru
determinarea valorilor emisiei vibraţiilor transmise corpului. Generalitaţi
 SR EN 1299:2003 Vibraţii şi şocuri mecanice. Izolarea maşinilor împotriva
vibraţiilor. Informaţii privind realizarea izolării sursei
 SR EN 28662-2:2001/A1:2003 Unelte manuale portabile cu motor. Mǎsurarea
vibraţiilor pe mâner. Partea 2: Ciocane de dǎltuit şi ciocane de nituit
 SR EN ISO 10846-1:2003 Acustică şi vibraţii. Măsurarea în laborator a proprietăţilor
vibroacustice de transfer ale elementelor elastice. Partea 1: Principii şi indicaţii
Acoustics and vibration - Laboratory measurement of vibroacoustic transfer
properties of resilient elements - Part 1: Principles and guidelines (ISO 10846-
1:1997)
 SR EN ISO 10846-2:2003 Acustică şi vibraţii. Măsurarea în laborator a proprietăţilor
vibroacustice de transfer ale elementelor elastice. Partea 2: Rigiditatea dinamică a
reazemelor elastice pentru mişcarea de translaţie. Metoda directă
 SR EN ISO 10846-3:2003 Acustică si vibraţii. Măsurarea în laborator a proprietaţilor
vibroacustice de transfer ale elementelor elastice. Partea 3: Metoda indirectă de
determinare a rigiditaţii dinamice a reazemelor elastice pentru miscarea de
translaţie
 SR EN ISO 5349-1:2003 Vibraţii mecanice. Măsurarea şi evaluarea expunerii umane
la vibraţii transmise prin mână. Partea 1: Cerinţe generale
 SR ENV 28041:1999/A1:2003 Răspunsul uman la vibraţii. Aparate de măsurat
 ORDIN pentru aprobarea Ghidului privind metodele interimare de calcul a indicatorilor
de zgomot pentru zgomotul produs de activităţile din zonele industriale, de
traficul rutier, feroviar şi aerian din vecinătatea aeroporturilor, Publicat în
Monitorul Oficial, Nr. 730/730 BIS din 25 august 2006.
Ameliorarea caliţătii factorilor de mediu în zonele urbane şi rurale în ceea ce priveşte
nivelul de zgomot care afectează populaţia din zonele urbane, se realizează în România prin
promovarea HG 321/2005 privind evaluarea si gestionarea zgomotului ambiental.
19
În tabelul următor se prezintă armonizarea legislaţiei europene cu reglementările
naţionale, privind reducerea zgomotului.
ACTUL NORMATIV COMUNITAR ACTE NORMATIVE NAŢIONALE CE TRANSPUN

ACTUL COMUNITAR
- Legea nr. 137/29.12.1995 (republicata M.Of. nr.

70/17.02.2000) privind protecţia mediului (modificata si
completata prin Legea nr. 294/27.06.2003 - M.Of. nr.
505/14.07.2003 - pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţa
Directiva Parlamentului European a Guvernului nr. 91/20.06.2002 - M.Of. nr.
si Consiliului 2000/14/CE pentru 465/28.06.2002)
armonizarea legilor statelor membre
privind zgomotul emis de - Legea nr. 608/31.10.2001 (M.Of. nr. 712/08.11.2001)
echipamentele utilizate in exteriorul privind evaluarea conformitaţii produselor (modificata si
constructiilor înglobează următoarele completata de: Ordonanţa Guvernului nr. 71/28.08.2003 -
9 directive: 79/113/CEE; M.Of. nr. 621/30.08.2003; Ordonanţa Guvernului nr.
62/05.08.2004 - M.Of. nr. 741/17.08.2004 aprobata de
84/532/CEE; Legea nr. 406/11.10.2004 - M.Of. nr .941/14.10.2004)
84/533/CEE;
84/534/CEE - Hotărârea de Guvern nr. 539/07.04.2004 (M.Of. nr.
84/535/CEE; 398/05.05.2004) privind limitarea nivelului emisiilor de
84/536/CEE; zgomot în mediu produs de echipamente destinate
84/537/CEE; utilizării in exteriorul cladirilor
84/538/CEE
86/662/CEE - Hotărârea de Guvern nr. 487/16.05.2002 (M.Of. nr.
388/06.06.2002) pentru aprobarea Normelor
metodologice privind desemnarea si notificarea naţională
a laboratoarelor de încercări, precum şi a organismelor de
certificare şi inspecţie care realizează evaluarea
conformitaţii produselor din domeniile reglementate
prevazute în Legea nr. 608/2001 privind evaluarea
conformitaţii produselor.
- Hotărârea de Guvern nr. 482/01.04.2004 (M.Of. nr.

348/21.04.2004) privind stabilirea condiţiilor de
introducere pe piaţă a aparatelor electrocasnice in funcţie
de nivelul zgomotului transmis prin aer
- Legea nr. 608/31.10.2001 (M.Of. nr. 712/08.11.2001)

privind evaluarea conformitaţii produselor (modificata si
completata de: Ordonanţa Guvernului nr. 71/28.08.2003 -
M.Of. nr. 621/30.08.2003; Ordonanţa Guvernului nr.
Directiva Consiliului 86/594/CEE 62/05.08.2004 - M.Of. nr. 741/17.08.2004 aprobata de
privind zgomotul emis de aparatele Legea nr. 406/11.10.2004 - M.Of. nr .941/14.10.2004)
electrocasnice
437/06.08.2001) privind înfiinţarea, organizarea si
20
funcţionarea Comitetului Interministerial pentru
Supravegherea Pieţei Produselor si Serviciilor si
Protecţia Consumatorilor

377/11.07.2001) privind stabilirea cerinţelor referitoare
la etichetarea şi eficienţa energetica pentru introducerea
pe piaţă a maşinilor de spalat rufe de uz casnic

la eficienţa şi etichetarea energetica pentru introducerea
pe piaţă a maşinilor combinate de spalat si uscat rufe de
uz casnic

la etichetarea si eficienţa energetica pentru introducerea
pe piaţă a uscatoarelor electrice de rufe de uz casnic cu
tambur
68/30.01.2002) privind stabilirea cerinţelor referitoare la
etichetarea si eficienţa energetica pentru introducerea pe
piaţă a maşinilor de spalat vase de uz casnic

la etichetarea energetica pentru introducerea pe piaţă a
cuptoarelor electrice de uz casnic

la etichetarea si eficienţa energetica pentru introducerea
pe piaţă a aparatelor de climatizare de uz casnic
21
CAPITOLUL II
STUDIU DE CAZ : ANALIZA POLUĂRII FONICE ÎN
MUNICIPIUL PLOIEŞTI
2.1. Localizare -Municipiul Ploieşti
Municipiul Ploieşti, reşedinţa judeţului Prahova, este situat la 60 km de Bucureşti, pe

coordonatele geografice de excepţie, aria sa fiind strabatuta de meridianul de 26 grade, ce
împarte continentul european în aproximativ doua părti egale, iar partea de nord întinzându-se
pâna aproape de paralela de 45 de grade, elemente ce determina aspectul temperat-continental al
climei.
Localităţile cu care se învecinează: la nord - oraşul Băicoi si comuna Blejoi, la sud -
comunele Barcăneşti şi Brazi, la est - comunele Bucov şi Berceni, la vest – satul Negoieşti şi
comuna Târgşorul Vechi.
Aspectul solului şi subsolului este determinat de aşezarea sa pe structurile vechiului con
de dejecţie al râului Prahova. Ploieştiul se găseşte în apropierea marii regiuni viticole Dealu
Mare - Valea Calugarească şi are acces direct la Valea Prahovei, cea mai importanta zona de
turism montan din România.
Este de asemenea, un important nod de drumuri şi cai ferate care îl leagă de oraşele
Bucureşti, Braşov, Buzău, Târgovişte, Urziceni, Vălenii de Munte, Slănic. Municipiul Ploieşti
este capitala judeţului Prahova, judeţul cu cea mai mare populatie din Romania (aproape 900.000
locuitori) care traiesc în 109 de localităţi.
Conform recensamântului populaţiei din data de 31 octombrie 2011, populaţia
municipiului Ploieşti este de 201.226 persoane.
Prezenta lucrare are ca scop analiza rezultatelor privind expunerea la zgomot pentru
sursele de zgomot în vederea implementării Directivelor Europene, astfel:
 Trafic rutier;
 Trafic feroviar (tren, tramvai);
 Zgomot industrial.
22
2.2. Date privind poluarea fonică pentru oraşul PLOIEŞTI în regim
de zi-noapte
În prezentul studiu de caz se trateaza cuantificat, pe zone şi persoane, cladiri, situaţia

expunerii la zgomot şi efectele imediate ale acestei expuneri.
Distribuţia persoanelor afectate de poluarea fonicǎ pe zone şi surse de zgomot (rutier,
feroviar, tramvai, activităţi industriale) este prezentată în tabelele 2.1-2.18.
În tabelele 2.1 – 2.12 această distribuţie s-a realizat prin estimarea numărului de persoane
(în sute) care traiesc în locuinţe expuse, la intervale de valori ale indicatorului Lzsn în
decibeli(A), la 4 m deasupra nivelului solului pentru cea mai expusă faţadă, pe intervale de nivel
de zgomot (55-59, 60-64, 65-69, 70-74, > 75 dB).
Trafic rutier:
Tabel 2.1. Aglomerarea Ploieş ti (inclusiv DN1)
Nivel de zgomot, Locuitori expuşi,
dB (sute)
55 - < 59 514
60 - < 64 512
65 - < 69 410
70 - < 74 137
> 75 8
Tabel 2.2. Municipiul Ploieşti (fără DN1)

Nivel de zgomot Locuitori expuşi
dB
55 - < 59 479
60 - < 64 488
65 - < 69 396
70 - < 74 131
> 75 8
23
Trafic feroviar:
Tabel 2.3. Aglomerarea Ploieşti - CFR (cu Ploieşti SUD )
Nivel de zgomot dB Locuitori expuşi
55 - < 59 111
60 - < 64 54
65 - < 69 12
70 - < 74 4
> 75 1
Tabel 2.4. Aglomerarea Ploieşti - CFR (cu Ploieşti SUD) + tramvai

55 - < 59 176
60 - < 64 99
65 - < 69 16
70 - < 74 4
> 75 1
Tabel 2.5. Municipiul Ploieşti - tramvai

55 - < 59 176
60 - < 64 99
65 - < 69 16
70 - < 74 4
> 75 1
Tabel 2.6. Municipiul Ploieşti - CFR (fara Ploieşti SUD)

55 - < 59 82
60 - < 64 32
65 - < 69 9
70 - < 74 2
> 75 0
24
Tabel 2.7. Municipiul Ploieşti - CFR (fara Ploieşti SUD) + tramvai
55 - < 59 163
60 - < 64 97
65 - < 69 15
70 - < 74 3
> 75 0
Tabel 2.8. Activităţi industriale

55 - < 59 65
60 - < 64 18
65 - < 69 5
70 - < 74 1
> 75 0
Trafic feroviar CFR
Tabel 2.9. Aglomerarea Ploieşti – CFR (cu Ploieş ti SUD)
45 - < 49 145
50 - < 54 108
55 - < 59 37
60 - < 64 9
65 - < 69 3
70 - < 74 1
> 75 0
Tabel 2.10. Aglomerarea Ploieşti - CFR (cu Ploieşti SUD) + tramvai
45 - < 49 213
50 - < 54 166
55 - < 59 53
60 - < 64 10
65 - < 69 3
70 - < 74 1
> 75 0
25
Tabel 2.11. Municipiul Ploieşti - tramvai
45 - < 49 70
50 - < 54 30
55 - < 59 13
60 - < 64 1
65 - < 69 0
70 - < 74 0
> 75 0
Tabel 2.12. Municipiul Ploieşti - CFR (fără Ploieşti SUD)

45 - < 49 103
50 - < 54 80
55 - < 59 21
60 - < 64 6
65 - < 69 1
70 - < 74 0
> 75 0
În tabelele 2.14 – 2.15 această distribuţie s-a realizat prin estimarea numărului de
clădiri cu caracter special expuse la valori ale indicatorului Lzsn in decibeli(A), la 4 m
deasupra nivelului solului pentru cea mai expusă faţadă:
Tabel 2.14. Trafic feroviar

Aglomerarea Ploieşti CFR (cu Ploieş ti SUD) + tramvai
Nivel de zgomot Locuitori expuşi
dB
55 - < 59 9
60 - < 64 2
65 - < 69 0
70 - < 74 0
> 75 0
26
Tabel 2.15. Activităţi industriale
55 - < 59 8
60 - < 64 2
65 - < 69 2
70 - < 74 3
> 75 2
În tabelele 2.16 – 2.18 distribuţia s-a realizat prin estimarea numărului de clădiri cu
caracter special expuse la valori ale indicatorului Lnoapte în decibeli(A), la 4 m deasupra
nivelului solului pentru cea mai expusă faţadă:
Tabel 2.16. Trafic rutier

45 - < 49 32
50 - < 54 23
55 - < 59 15
60 - < 64 7
65 - < 69 2
70 - < 74 0
> 75 0
Tabel 2.17. Trafic feroviar CFR

45 - < 49 13
50 - < 54 8
55 - < 59 1
60 - < 64 0
65 - < 69 0
70 - < 74 0
> 75 0
Tabelul 2. 19. Rezultatele măsurătorilor nivelului echivalent de zgomot

27
28
2.3. Analiza de zgomot pentru oraşul Ploieşti privind traficul rutier în
regim Lzsn şi Lnoapte
Din analiza rezultatelor obţinute se observa faptul ca exista un numar de 14500 persoane
expuse la nivel de zgomot peste limita de 70 dB pentru indicatorul Lzsn respectiv 13800
persoane expuse la nivel de peste 60 dB pentru indicatorul Lnoapte.
În ceea ce priveşte ţinta de atins pentru valorile maxime permise pentru 2012 se
observă că există un numar de 55500 persoane expuse la nivel de zgomot peste nivelul de
65dB pentru indicatorul Lzsn respectiv 96400 persoane expuse la nivel de peste 50 dB pentru
indicatorul Lnoapte.
În ceea ce priveşte numărul de clădiri cu caracter special expuse la niveluri ale indicatorului
Lzsn peste limitele legale se observă faptul ca există un numar de 9 clădiri expuse la niveluri de
peste 70 dB pentru Lzsn respectiv 25 clădiri la niveluri de peste 65 dB.
În ceea ce priveşte indicatorul Lnoapte se observă că există un număr de 9 clădiri expuse la
niveluri de peste 60 dB respectiv 47 clădiri la niveluri de peste 50 dB.
29
2.4. Analiza de zgomot privind traficul feroviar în regim Lzsn şi
Lnoapte
Din analiza rezultatelor obţinute se observă faptul că există un numar de 500 persoane
expuse la nivel de zgomot peste limita de 70 dB pentru indicatorul Lzsn respectiv 1400 persoane
expuse la nivel de peste 60 dB pentru indicatorul Lnoapte.
În ceea ce priveşte ţinta de atins pentru valorile maxime permise pentru 2012 se observă
ca există un numar de 2100 persoane expuse la nivel de zgomot peste nivelul de 65dB pentru
indicatorul Lzsn respectiv 23300 persoane expuse la nivel de peste 50 dB pentru indicatorul
Lnoapte.
În ceea ce priveşte numărul de clădiri cu caracter special expuse la niveluri ale
indicatorului Lzsn peste limitele legale se observă faptul că sunt clădiri expuse la niveluri
de peste 70 dB pentru Lzsn şi la niveluri de peste 65 dB.
În ceea ce priveşte indicatorul Lnoapte se observă că nu există clădiri expuse la niveluri
de peste 60 dB respectiv exista 9 clădiri la niveluri de peste 50 dB.
2.5. Analiza de zgomot privind activitatea industrială în regim Lzsn şi

Lnoapte
Din analiza rezultatelor obţinute se observă faptul că există un număr de 600 persoane
expuse la nivel de zgomot peste limita de 70 dB pentru indicatorul Lzsn respectiv 500 persoane
expuse la nivel de peste 60 dB pentru indicatorul Lnoapte.
În ceea ce priveşte ţinta de atins pentru valorile maxime permise pentru 2012 se observă
că există un numar de 2400 persoane expuse la nivel de zgomot peste nivelul de 65dB pentru
indicatorul Lzsn respectiv 6000 persoane expuse la nivel de peste 50 dB pentru indicatorul
Lnoapte.
În ceea ce priveşte numărul de cladiri cu caracter special expuse la niveluri ale
indicatorului Lzsn peste limitele legale se observă faptul că există un număr de 7 clădiri.
În ceea ce priveşte indicatorul Lnoapte se observă că există un număr de 5 clădiri expuse
la niveluri de peste 60 dB respectiv 14 clădiri la niveluri de peste 50 dB.
30
CAPITOLUL III
MĂSURI ŞI METODE DE PREVENIRE ŞI REDUCERE A
POLUĂRII SONORE ŞI A VIBRAŢIILOR
Combaterea zgomotului este o problemă de sistem de muncă. În acest caz, prin sistem
înţelegem ansamblul format de sursa de zgomot, mediu (calea de propagare) a energiei acustice
şi receptorul. Sursa este acea parte a sistemului în care ia naştere energia acustică. În general,
sursa trebuie considerată ca un grup de generatoare de zgomot care pot să aibă diverse
caracteristici fizice, distribuite în spaţiu şi timp. O schemă simplificată a sistemului este
reprezentată în figura 3.1. Situaţia iniţială este prezentată cu linii continue, iar măsurile posibile,
cu linii întrerupte.
Zgomotul în punctul A este suma contribuţiilor B, C şi D. Metodele de combatere a
zgomotului trebuie încorporate elementelor acestui sistem, combaterea intervenind pe oricare din
componentele ansamblului.
Fig. 3.1. Schema simplificată a unui sistem de combatere a zgomotului
Combaterea zgomotului nu este un termen sinonim cu reducerea zgomotului, după cum

reglarea temperaturii nu înseamnă întotdeauna scăderea temperaturii. Este adevărat că multe
probleme de combatere a zgomotului se soluţionează favorabil prin realizarea unei reduceri a
unei părţi a puterii acustice sau a presiunii acustice.Există însă situaţii în care soluţia corectă
constă în modificarea spectrului de frecvenţă, fără a se reduce neapărat nivelul acustic total.
31
Măsurile de prevenire şi reducere a poluării sonore implică tratarea a trei aspecte:
 un aspect de natură socială, care constă în adoptarea celor mai eficiente măsuri în
vederea înlăturării efectului de noxă socială;
 un aspect tehnic care constă în realizarea unor maşini, agregate, instalaţii şi
construcţii al căror nivel de zgomot să nu depăşească limitele admise;
 un aspect medico-sanitar care constă în aplicarea unor măsuri menite să protejeze
individul împotriva efectelor nocive ale zgomotului, în vederea unui confort fizic
şi psihic corespunzător.
Tehnica de combatere a zgomotului se corelează cu definirea exactă a obiectivelor
urmărite, corelat cu aspectele menţionate anterior. Măsurile pentru reducerea poluării fonice necesită
investiţii, noi materiale, noi tehnici în construcţiile civile, industriale, în construcţia de maşini, regândirea unor
procedee, instalaţii, mijloace şi sisteme de trafic şi nu, în ultimul rând, un comportament civilizat al oamenilor între
ei. Poluarea sonoră (fonică) poate fi redusă prin măsuri specifice genului de activitate generatoare de zgomot.
1. Zgomotul produs de autovehicule se poate reduce prin:
 limitarea vitezei de circulaţie (se poate reduce cu cca 4  5 dB);
 interzicerea circulaţiei pe anumite trasee ori la anumite ore, mai ales a maşinilor
grele.
2. Prevenirea ori reducerea zgomotului produs de avioane, care nu au caracter general, se
realizează prin:
 restricţii orare, în special interdicţia de zbor în timpul nopţii;
 stabilirea de itinerarii, altitudini de nivel şi de proceduri de zbor;
 respectarea regulilor de urbanism, care permit evitarea construirii în apropierea
aeroporturilor.
3. Prevenirea zgomotelor produse de transporturile feroviare o constituie acţiunea asupra sursei
de producere prin:
 stabilirea unor norme de construcţie stricte;
 măsuri de izolare a construcţiilor riverane traficului feroviar.
4. Prevenirea ori reducerea zgomotului datorat industriei, şantierelor, discotecilor ori
restaurantelor, activităţilor casnice etc. se poate face prin:
 măsuri tehnice moderne, care vizează direct sursa generatoare de zgomot, în
sensul reducerii zgomotului la niveluri normale, acceptabile pentru organism, prin
insonorizarea surselor de zgomot cu ecrane şi carcase fonoabsorbante sau
fonoizolante;
 utilizarea amortizoarelor, antifoanelor, materialelor izolante antifonice moderne
(polistiren expandat, polistiren elastificat, material spongios din poliuretan)
32
 măsuri de construcţie a locuinţelor din materiale fonoizolante (BCA, poliflex etc.)
cu spatele la stradă, asociat cu proiectarea şi achiziţionarea unor aparate
electronice casnice silenţioase (frigidere, aspiratoare, maşini de spălat, mixere
etc.);
 măsuri de atenuare prin utilizarea factorilor de mediu, dintre aceştia arborii având
un rol important. S-a demonstrat că în interiorul zonelor plantate cu arbori
zgomotul scade cu circa 20%, iar perdelele de protecţie constituite din arbuşti au
capacitatea de a reduce zgomotul pe şosele cu 10-15 dB.
Pentru reducerea zgomotelor se utilizează procedee sau tehnici specifice sursei de
zgomot.
a) Traficul rutier este principala componentă a zgomotului din oraşe. Pe parcursul unei
zile se înregistrează trei maxime ale nivelului de zgomot, la orele 6-7, 12 şi 18-19.
Maşinile răcite cu aer, de puteri mari, motocicletele, motoretele şi scuterele produc cele mai mari
zgomote (tabelul 3.1.). O maşină Dacia 1310 produce 72 dB în regim, iar la frânare şi demarare
rapidă 92 – 97 dB. Frânarea şi demararea sunt cele mai zgomotoase la toate tipurile de
autoturisme. Motoarele Diesel sunt printre cele mai poluante sonic.
Tabelul 3.1. Nivelele de zgomot la câteva vehicule
Vehicul Nivele de zgomot,
dB(A)
Motociclete 75 – 92
Vehicule grele 75 – 88
Autoturisme 46 – 86
Biciclete 60
Pietonii percep componentele înalte de zgomot, iar pasagerii autoturismelor percep
componentele de frecvenţă joasă şi ultrasunete de aproximativ 10 Hz, componente ce pot avea
efecte nefavorabile, inclusiv asupra şoferului. Motorul, prin oscilaţii şi vibraţii produce
infrasunete de 0,5 – 10 Hz şi respectiv 11 – 17 Hz; şasiul produce zgomote de 25 – 40 Hz;
deformaţiile unor piese produc zgomote de 50 – 150 Hz. Pentru reducerea zgomotelor, la
autoturisme se utilizează atenuatoare şi filtre, la evacuarea gazelor de eşapament. Acestea
transformă energia acustică în energie calorică.
Atenuatoarele conţin elemente:
 active, din material fonoabsorbant;
 reactive, în care caz gazele trec prin camere de destindere şi îngustare, conţinând
ecrane (filtre);
 combinate.
33
Constructiv, atenuatoarele de zgomot pot fi cu o cameră, cu două camere, lamelare şi
celulare. La motociclete s-au făcut modificări constructive la motor, cutia de viteze, folosindu-se atenuatoare de
zgomot, materiale fonoizolante etc.
La tramvaie se folosesc amortizoare de cauciuc, bandaje de cauciuc pe calea de rulare,
amortizoare de vibraţii, inele antizgomot la roţi, motorul dispus longitudinal etc.
La metrou, calea de rulare se realizează prin grinzi de beton armat, metal sau lemn de
esenţă tare, curbele trebuie să fie cu rază mare, la postament şi la şină se pot folosi amortizoare,
tunelele se acoperă cu material fonoizolant, în vagoane se reduc zgomotele prin măsuri
constructive, prin natura materialelor de construcţie etc.
b) Traficul feroviar produce zgomote de 110 – 115 dB, la viteze de 110 – 120 km/h.
Pentru reducerea zgomotelor trebuie atât modificări constructive, cât şi de organizare a traficului.
Dintre măsurile constructive se pot enumera: izolarea acustică a vagoanelor de călători şi
locomotivelor, folosirea atenuatoarelor de zgomot, a frânelor cu disc etc. În organizarea
traficului, se pot utiliza centralizarea comenzilor macazelor, eliminarea joantelor, folosirea de
garnituri de cauciuc între talpa şinei şi traversă, stabilirea unei zone de protecţie de 400 – 500 m
de la şină, la localităţi ş.a. Se apreciază că măsurile posibile de diminuare a zgomotelor, în
special la locomotivele Diesel sunt insuficiente, poluarea fonică fiind de mare intensitate.
c) Traficul aerian produce zgomote de la motoare, elice, mişcarea aerului. La avioanele
subsonice (cu viteza sub 340 m/s) se aude zgomotul avionului crescând în intensitate la apropiere
şi apoi scăzând în intensitate, la depărtare. La avioanele supersonice (cu viteză peste 340 m/s) se
produce o undă de şoc, cu suprafaţă conică, deoarece sunetul se propagă cu o viteză inferioară
(340 m/s). La sol, omul percepe un zgomot foarte puternic, ca un tunet, numit bang sonor.
Bangul afectează clădirile, producând uneori chiar fisurarea pereţilor, spargerea geamurilor, iar
pentru oameni acţionează ca efect surpriză. Terenul plat şi denivelările reflectă zgomotele, astfel
încât omul percepe atât unda directă, cât şi undele reflectate multiple, deci, zgomotul se
amplifică. Pentru protejarea populaţiei s-au creat zone de protecţie acustică. Astfel: zona I este
zona cu zgomot peste 90 db, care este declarată nepopulată; zona II cu 80-90 db nerecomandată
pentru locuinţe; zona III cu 80 db, nerecomandată pentru spitale, şcoli, aziluri de bătrâni, case de
odihnă etc.
d) Zgomotul urban apare nu numai prin trafic, dar şi din aparatele electrocasnice, activităţile şi
comportamentul oamenilor.
În birouri se reduc zgomotele prin: - izolarea fonică de la uşi, ferestre, tavan, pereţii laterali,
folosind polistiren expandat, vată de sticlă, pâslă, geamuri duble, tavan aparent din mase
plastice, beton autoclavizat la pereţi, membrane flexibile etc.; - mochetă pe podea; - ecrane
fonoabsorbante la unele maşini ş.a.m.d.
34
Clădirile de locuit se amenajează astfel:
 cu pardoseli fonoizolante, din linoleum, cu covoare, mochetă;
 spaţii de aer între planşee sau umplute cu pâslă impregnată;
 etanşarea ferestrelor şi uşilor cu garnituri; - pereţi dubli la 5-7 cm distanţă;
 uşi duble;
 geamuri duble de 3 mm, la 15 cm distanţă unul faţă de altul;
 fixarea conductelor de pereţi cu cauciuc, sau mase plastice;
 executarea de fundaţii la pompe;
 educaţia locatarilor pentru respectarea liniştii.
Amplasarea locuinţelor va avea în vedere şi atenuarea zgomotelor. Astfel: clădirile nu se
construiesc paralel cu şoseaua; interpunerea între şosea şi blocul de locuinţe a unor blocuri
administrative; amplasarea şoselelor în denivelări naturale sau artificiale (văi); utilizarea unor
ecrane de zgomot naturale, cum sunt arborii, arbuştii, rambleurile acoperite cu vegetaţie.
În tabelul 3.2. se prezintă limitele admise pentru nivelul de zgomot din exteriorul
clădirilor, conform STAS 6161.3-82.
Tabelul 3.2. Limitele admise pentru nivelul de zgomot din exteriorul clădirilor (STAS
6161.3-82).
Zona Limita de zgomot, dB

Locuinţe 50
Recreere şi odihnă 45
Dotări protejate 45
Centru de cartier 55
Centru orăşenesc 60
Stradal :
 cu trafic intens 85
 cu trafic mediu 75
 cu trafic redus 65
Aeroporturi, gări, porturi 85
Incinte industriale 65
Întreaga activitate de ecologizare a activităţii industriale se află sub impactul respectării
instrucţiunilor şi relaţiilor impuse de standardele specializate, dintre care cele mai importante
sunt ISO 14001 şi EMAS (Eco-Management and Audit Scheme). EMAS este un instrument
voluntar al Uniunii Europene care popularizează organizaţiile care îşi îmbunătăţesc
performanţele. Aceste două standarde impun:
 conformarea cu legislaţia de mediu;
 existenţa unor strategii şi politici de mediu;
 îmbunătăţirea continuă a performanţelor de mediu.
35
CAPITOLUL IV
MĂSURI PENTRU PREVENIREA ŞI REDUCEREA ZGOMOTULUI ÎN
MUNICIPIUL PLOIEŞTI
4.1. Delimitarea zonei analizate şi a principalelor surse de zgomot considerate
Municipiul Ploieşti, unul din oraşele mari ale României, reşedinţă a judeţului Prahova,
este situat la 60 km nord de Bucureşti, pe coordonatele de 25°2'48" longitudine estică şi
44°56'24" latitudine nordică. Suprafaţa actuală a Ploieştiului este de aproape 60 km pătraţi. Se
învecinează la nord cu comuna Blejoi, la sud cu comunele Bărcăneşti şi Brazi, la vest cu comuna
Târgşorul Vechi, la est cu comuna Bucov. Municipiul Ploieşti se găseşte în apropierea regiunii
viticole Dealul Mare-Valea Călugărească şi are acces direct la Valea Prahovei, cea mai
importantă zonă de turism alpin din România.
Locuitorii oraşului, de altfel, sunt consideraţi un fel de texani ai României. Şi cum ar
putea să fie altfel, cand Ploieştiul este singurul oraş din lume înconjurat de 4 rafinării. Încă de la
începuturile sale Ploieştiul s-a dovedit a fi un oraş - punct de conexiune între cele mai importante
drumuri ale ţării şi Europei, un loc, unde tradiţiile străvechi ale comerţului s-au completat şi
dezvoltat perfect în ritmul istoriei petrolului.
La 150 de ani de la descoperirea primului zăcământ de petrol în apropierea Ploieştiului,
oraşul a rămas ancorat în această industrie, cu preponderenţă în industria extractivă de prelucrare
a ţiţeiului şi industrii legate de această ramură (construcţii de maşini, echipamente electrice,
întreţinere, ect.).
În imediata apropiere a Municipiului Ploiesti nu exista aeroport, cel mai apropiat fiind
Aeroportul International „Henri Coandă” din Otopeni aflat la 45 km distanţă pe şosea.
Populaţia oraşului a crescut într-un ritm foarte rapid, explicabil prin dezvoltarea intensă a
economiei sale. În 1810, în condiţiile ocupaţiei străine, ale încleştării în lupta cu boierii
Muruzeşti, erau 2024 de locuitori, în 1837 erau 3000 de locuitori, imediat după unire (1859)
26.468, iar în 1884 erau 32.000 de locuitori.
Comparând datele pe care ni le oferă recensămintele ştiinţifice organizate din 1899
(45.107 locuitori), 1912 (56.460) şi 1930 (79.149), constatăm că sporul populaţiei Ploieştiului a
fost mai rapid decât al tuturor oraşelor mari din ţară, cu excepţia Bucureştiului şi a Constanţei,
lucru explicabil, de altfel, prin extinderea extracţiei de petrol.
36
Cu toate pierderile şi dispariţiile pricinuite de cel de-al doilea război mondial şi anume
de bombardamente, populaţia Ploieştiului s-a refăcut rapid, înregistrând 95.632 de locuitori în
ianuarie 1948. Aşezat la o veche răscruce de drumuri comerciale, oraşul este şi astăzi un nod
feroviar şi rutier, putând fi uşor abordat din toate părţile. În viitor vor trece prin Ploieşti
autostrăzile A3 şi A5.
Municipiul Ploieşti este amplasat într-un judeţ dens populat şi urbanizat, în vecinătatea
capitalei Romaniei, în apropierea aeroportului international Henri Coandă şi în imediata
vecinãtate a coridorului TEN-IV şi TEN-IX. În fiecare an oraşul devine din ce în ce mai sufocat
de numărul crescut de maşini.
Reţeaua de trafic sistematizată după nevoile anilor 1970-1980, face faţă cu greu acestei
aglomerări - ploieştenii, navetiştii sau turiştii care tranzitează zilnic Ploieştiul.
În încercarea de a fluidiza traficul rutier în zona centrală şi de a exploata la maxim
arterele secundare a fost nevoie încă din anul 2004 să demareze noi proiecte privind
infrastructura rutieră.
Măsurători de trafic efectuate pe DN1 Bucureşti-Ploieşti-Braşov înregistrazã un trafic
anual între 6 000 000- 10 000 000 de treceri de vehicule.
În concordanţă cu proiectele Civitas şi Spicycles, în anul 2006 a fost dezvoltat şi
modernizat transportul public. Astfel, prin intermediul proiectului Civitas, 25 de autobuze cu
motor diesel au fost adaptate la consum GPL. La finele anului 2009 a fost inaugurată şi linia de
troleibuz 244, în locul traseului 44.
Acestea, alături de celelalte 5 autobuze pe GPL existente deja în Ploieşti, vor permite
reducerea gradului de poluare în oraş şi a costurilor de întreţinere a parcului auto de autobuze. În
cadrul aceluiaşi proiect, în anul 2007 s-au amenajat staţiile RATP şi se vor crea condiţii pentru
facilitarea accesului persoanelor cu dificultăţi de mobilitate.
Totodată, sistemul de informaţii privind transportul public include implementarea unui
sistem GPS în cadrul parcului de maşini al RATP Ploieşti, care va aduce informaţii suplimentare
legate de traficul autobuzelor la nivelul oraşului.
Ploieştiul a dezvoltat istoric o reţea stradală în marea majoritate pe o structură radială, cu
tranzitarea zonei centrale.
Lungimea străzilor orăşeneşti este de 324 km, din care modernizate 241 km. Transportul
public urban este asigurat prin 37 de linii din care 216 autobuze, 33 tramvaie şi 24 troleibuze.
Prin municipiul Ploieşti şi zonele limitrofe acestuia trec drumurile naţionale:
 DN 1 Bucureşti - Ploieşti - Braşov (prin Buftea), parte a Drumului european E60;
 DN 1A Bucureşti - Ploieşti - Braşov (prin Vălenii de Munte);
 DN 1B Ploieşti – Buzău;
37
 DN 72 Ploieşti – Târgovişte;
 Centura de Vest, Centura de Est.
Drumurile judeţene:
 DJ 101D Ploieşti(centura) - Râfov;
 DJ 101G Ploieşti(centura) - Tinosu;
 DJ 101I Ploieşti - Nedelea;
 DJ 102 Ploieşti - Păuleşti - Slănic;
 DJ 102E Ploieşti - Plopu.
Oraşul este legat prin cale ferată de Bucureşti, Buzău, Braşov (căi ferate duble
electrificate), Urziceni, Măneciu, Plopeni şi Târgovişte. Nodul feroviar are două gări de călători
importante (Ploieşti Sud şi Ploieşti Vest), Ploieşti Est (spre Buzău), Ploieşti Nord (spre
Măneciu), plus Ploieşti Triaj (staţie de triaj) în sudul oraşului.
În interiorul oraşului transportul public este asigurat de RATP Ploieşti, şi cuprinde trasee
de autobuze, linii de tramvai şi troleibuz.
Spre teritoriul periurban şi restul judeţului şi al ţării, transportul rutier se realizează prin
operatori privaţi, cu plecări din staţiile de transfer: Gara de Sud, Gara de Vest, Ştrandului - Obor,
Spitalul Judeţean şi Podul Înalt .
În conformitate cu Ordinul comun al MMP, MT, MSP, MDT privind aprobarea „Ghidului
pentru valorile-limită”, pentru traficul rutier, valorile limită sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Perioada LDEN/Lnight
Valori maxime permise 70/60 dB(A)
Tinta de atins 2012 65/50 dB(A)
4.2. Sinteza informaţiilor obţinute privind creşterea zgomotului
Anexele conţin rezultatele hărţilor de zgomot şi hărţilor de conflict, cu indicatorii Lzi şi

Lnoapte.
Este folosit acelaşi cod al culorilor pentru ambii indicatori. În general, culorile roşu şi mov
indică un impact ridicat al zgomotului, pe când nuanţele de verde indică un impact mai mic al
zgomotului, iar galben, maron şi portocaliu sunt plasate între cele două.
38
În hărţile de conflict, zonele unde valorile – prag sunt depăşite sunt marcate cu bleumarin
şi roşu. În aceste zone sunt necesare acţiuni de scădere a zgomotului. Verdele indică zonele unde
ar trebui luate măsuri pe termen lung de păstrare a nivelului de zgomot.
4.3. Hărţile de zgomot ale Municipiului PLOIEŞTI
Harta de diferenţă arată grafic diferenţa în nivelul de zgomot dintre situaţia actuală, aşa
cum este ea ilustrată în harta de zgomot şi situaţia viitoare, după ce vor fi implementate măsurile
de reducere a zgomotului. Hărţile de diferenţă sunt realizate prin calculare punct cu punct a
diferenţei dintre nivelul de zgomot dupǎ luarea unor mǎsuri de reducere a zgomotului şi nivelul
actual. Hărţile de diferenţă au anumite trăsături caracteristice:
 dacă este numai o singură sursă de zgomot, de exemplu traficul rutier, şi se

schimbă nivelul de putere al emisie acustice (valori diferite de trafic si
componenţa sa, diferite viteze de deplasare, impunând restricţii de vitezǎ), atunci
harta de diferenţă va avea o singură culoare. Calea de transmitere nu s-a schimbat,
drept urmare reducerea zgomotului va fi aceeaşi pretutindeni. Dacă există mai
multe surse de zgomot, atunci harta de diferenţă va fi mai complexă.
 dacă se schimbă calea de transmitere, de exemplu prin ridicarea unei bariere,
atunci harta de diferenţă va arăta o reducere a zgomotului în spatele barierei, dar
în acelaşi timp, poate arăta o creştere a nivelului de zgomot de partea cealaltă a
barierei datorită reflexiilor în barieră.
 dacă sursa de zgomot este mutată, de exemplu prin mutarea traficului de pe o
strada pe alta, harta de diferenţă va arăta o reducere a zgomotului în zona in care
traficul a fost redus dar, în acelaşi timp, va arăta o creştere a zgomotului în zona
în care a fost mutat traficul.
4.4. Evaluarea numărului de persoane expuse la zgomot, identificate precum

şi situaţiile care necesită îmbunătăţiri
4.4.1. Numărul estimativ de persoane expuse zgomotului privind traficul

rutier.
Tabelele de mai jos arată numărul de persoane expuse zgomotului provenit de la traficul
rutier.
Tabelul 4.1. Zgomotul de la strazi Lzsn
Nivel Lzsn [dB(A)] Numar locuitori afectati (sute)
39
55 – 60 479
60 – 65 488
65 – 70 396
70 – 75 131
Mai mult de 75 8
Tabelul 4.2. Zgomotul de la strazi Lnoapte
Nivel Lnoapte [dB(A)] Numar locuitori afectaţi (sute)
45 – 50 469
50 – 55 453
55 – 60 334
60 – 65 121
Mai mult de 65 10
Coloanele colorate gri indică depăşirea valorilor limită actuale.
4.4.2. Probleme ce necesită îmbunătăţiri
Pentru traficul rutier există mai multe probleme ce conduc la existenţa unui număr de
persoane afectate de zgomot:
 Lipsa unei strategii de combatere pâna în prezent;

 Traficul in crestere din ultimii ani.
Avand în vedere datele de intrare disponibile, se observa atingerea pragului de 60dB
pentru Lnoapte, în axul strazii pe aproape toata trama stradala de rang 1 si 2 (cu traficul cel mai
intens);
 depasiri ale valorilor limita de 60 dB (Lnoapte) se regasesc pe urmatoarele strazi care se
considera a fi cu impact semnificativ al zgomotului asupra populatiei pentru indicatorul
Lnoapte:
8 Martie Eroilor Pielari
Al. Depărtaţeanu Găgeni Plăieşilor
Ana Ipătescu Gh. Lazăr Podul Înalt
Andrei Mureşanu Gh. Doja Poştei
Anul 1848 Gh.Cantacuzino P-ţa Victoriei
Apelor Grădinari Rezervoarelor
Armaşi I. L. Caragiale Romană
Aurel Vlaicu Lebedei Rudului
Bd. Independentei Lupeni Sondelor
Bd. Republicii M. Bravu Şosea Nord
40
Bd. Bucuresti Malu Rosu Şosea Vest
Bobâlna Maramureş Şt. Greceanu
Buna Vestire Maraşesti Stadionului
C.D.Gherea Marfurilor Ştefan cel Mare
Carpaţi Mihai Bravu Ştrandului
Deltei Mircea cel Batran Tache Ionescu
Democraţiei N. Titulescu Torcatori
Depoului Neagoe Basarab Traian
Domnişori Nicolae Balcescu Tudor Vladimirescu
Elena Doamna Padina Văleni
Enachită Vacarescu Petrolului Vasile Lupu
Căile de acţiune pentru reducerea expunerii la zgomot sunt:
 acţiunea asupra sursei;
 acţiunea asupra căii de propagare a zgomotului;
 acţiunea asupra receptorilor.
Acţiunea asupra sursei implică reducerea zgomotului emis de circulaţia vehiculelor şi
se poate realiza prin:
 reducerea zgomotului emis la contactul roată – sol prin: diminuarea vitezei de

circulatie, îmbunatatirea calitaţilor acustice ale stratului de rulare (utilizare de
materiale si soluţii speciale).
 Diminuarea traficului (reducerea numarului de vehicule) prin redirectionarea
traficului din zonele intens poluate acustic în alte zone.
 Fluidizarea traficului prin obtinerea unei viteze si a unui flux continuu de trafic.
 reducerea vitezei în zonele afectate de zgomot; această măsură poate conduce la
nemultumiri si efecte colaterale negative dacă este aplicată pe trasee de lungime
mare.
Tabelul 4.3. Măsurile care se pot lua la sursă
Sursa de zgomot Echipamentul Reducerea zgomotului (dB)
Traficul rutier Şasiu 3
Anvelope 2
Asfalt fonoabsorbant 3-4
Reducerea vitezei 2
Stil de condus mai lin Până la 4 dB
Reducerea volumului 3 dB / injumătăţire
Acţiunea asupra căii de propagare a sunetului implică panouri fonoizolante.

Pentru a fi eficiente panourile trebuie plasate în imediata vecinǎtate a străzilor.
41
Din motive de siguranţă a circulaţiei, utilitate dar şi de estetică şi chiar posibilitatea
practica în interiorul unui oraş, aceasta este o soluţie inaplicabilă.
Singura posibilitate este aceea de protejare prin construcţii menite să reducă impactul
zgomotului la clădiri cu caracter special, în cazuri izolate.
Tabelul 4.4. Măsurile care se pot lua la calea de propagare

Măsura Reducerea zgomotului (dB) Comentarii
Bariera (inclusiv cladiri) 5 Se poate aplica local
Bariera din materiale Până la 20

fonoabsorbante
Tuneluri sau construcţii deasupra 30 Se poate aplica în cazuri

sursei de zgomot izolate
Vegetaţie 1 dB/10 m
Acţiunea asupra receptorilor implică placarea fonoabsorbantă a clădirilor. Aceastǎ

mǎsurǎ este aplicatǎ în numeroase ţǎri europene pentru protejarea unor locuinţe izolate şi din
zone ce nu sunt planificate a deveni zone rezidenţiale pe termen scurt.
Cea mai des întâlnitǎ soluţie o reprezintǎ înlocuirea ferestrelor vechi cu ferestre având
grad ridicat de izolare fonicǎ eventual completatǎ cu izolarea exterioarǎ fonoabsorbantǎ a
clădirii.
Tabelul 4.5. Măsuri care se pot lua la receptor

Măsura Reducerea zgomotului (dB) Comentarii
Geam normal > geam termopan 5-8
Adaugarea unui geam termopan 6-9 Fereastra iniţială să fie

în condiţie bună
Fereastra termopan strat dublu Până la 20 Geam gros, separare

sau triplu larga, izolatie buna.
4.5. Planuri de acţiune pentru municipiul PLOIEŞTI
42
În vederea stabilirii reducerilor emisiilor acustice pentru reducerea sau anularea numǎrului
persoanelor expuse peste limitele admise s-au realizat simulǎri cu modificarea emisiei la sursǎ
prin diferite metode.
Dupǎ realizarea acestor simulǎri a fost recalculat numǎrul de persoane şi numǎrul de
locuinţe expuse la zgomot, rezultatele fiind prezentate în tabelele de mai jos.
1. Plan acţiune P1: Se propun următoarele modificări:
1.1 Reducerea traficului de vehicule grele în zona centrală a oraşului. Se propune ca
traficul autovehiculelor cu masa de peste 3,5 t să fie interzis pe toată durata zilei.
Aceasta măsură este deja prevazuta în Hotărârea nr.34 a Consiliului Local
Ploieşti, adoptată în februarie 2006.
1.2 Reducerea traficului de vehicule grele pe toata suprafaţa oraşului pe timpul nopţii.
Se propune ca traficul autovehiculelor cu masa de peste 3,5 t să fie interzis pe
durata nopţii (între orele 23:00 – 07:00). Aceasta măsură este deja prevazută în
Hotărârea nr.34 a Consiliului Local Ploieşti, adoptată în februarie 2006.
1.3 Punerea în practică a acestui plan de acţiune presupune urmărirea respectării
hotărârii nr. 34 a Consiliului Local pentru interzicerea traficului greu în centrul
oraşului.
1.4 Traficul rutier se mareşte cu 5%, corespunzator creşterii numărului
autovehiculelor în circulaţie.
Corespunzator acestui plan de acţiune se obţin următoarele valori:
Tabelul 4.6. Reducerea numărului locuitorilor afectaţi după aplicarea planului de acţiune
P1
Nivel Lzsn Locuitori afectaţi Locuitori afectaţi
(dB) fără plan de acţiune (sute) aplicare plan acţiune P1 (sute)
55 – 60 479 632
60 – 65 488 495
65 – 70 396 169
70 – 75 131 5
Mai mult de 75 8 0
P1
Nivel Lnoapte Locuitori afectaţi Locuitori afectaţi
45 – 50 469 642
43
50 – 55 453 473
55 – 60 334 220
60 – 65 121 15
Mai mult de 65 10 0
Harta de diferenţă PA 1 zsn
Harta de diferenţă PA 1 noapte
44
2. Plan acţiune P2:
Pentru acest plan de acţiune am pornit de la următoarele premise:
În 2012 se va da în exploatare autostrada A3 Bucureşti – Braşov (tronsonul pâna la
Ploieşti);
 S-au efectuat lucrări de modernizare la şoseaua de centură DN1A (2008), se poate estima o
reducere a traficului prin oraş cu aproximativ 10% pe axa N-S;
 Se va dezvolta zona comercială cu precadere în partea de V – NV – N a oraşului care se va
manifesta printr-o creştere în special a traficului greu de autovehicule (cu masa > 3,5t);
 Traficul de vehicule grele care deserveşte unităţile industriale mari (Rafinăriile Vega, Astra,
Teleajen) produce expunere considerabilă la zgomot în zonele adiacente.
Se propun următoarele modificări pentru scenariul de reducere aferent planului de acţiune 2:
 Traficul de vehicule grele (cu masa > 3,5t) care deserveşte rafinăriile Vega, Astra şi Teleajen
să nu mai treacă prin zona rezidenţială (prin apropierea locuinţelor) ci să fie deviat spre
limita exterioară a oraşului, traficul rutier greu sa fie preluat de către calea ferată şi şoseaua
de centură, obţinându-se astfel o reducere a traficului de vehicule grele în vecinătatea acestor
zone industriale;
 Se va reduce traficul în interiorul oraşului cu 10% datorită existenţei autostrăzii A3 şi a
modernizării şoselei de centură (cu regim de autostradă);
 Creşterea traficului în zona comercială de N-V a oraşului cu aproximativ 20%;
45
 Creşterea traficului pe DN1A cu aproximativ 20%;
Corespunzator acestui plan de acţiune se obţin reduceri ale expunerii populaţiei după cum
urmează:
P2
(dB) fără plan de acţune (sute) aplicare plan acţiune P2 (sute)
55 – 60 479 747
60 – 65 488 578
65 – 70 396 244
70 – 75 131 23
Mai mult de 75 8 0
P2
(dB) fără plan de acţiune (sute) aplicare plan actiune P2 (sute)
45 – 50 469 679
50 – 55 453 478
55 – 60 334 219
60 – 65 121 25
Mai mult de 65 10 0
Harta de diferenţă PA 2 zsn
46
Harta de diferenta PA 2 noapte
47
3. Plan acţiune străpungere în zona străzilor Rudului – Libertaţii
Se propune următoarea modificare:
Realizarea străpungerii în prelungirea străzilor Rudului – Libertăţii va avea ca efect
direcţionarea traficului greu pe acest traseu care în prezent se desfaşoară prin zona
rezidenţială delimitată de străzile Sondelor, Vornicei, Domnişori. Astfel se propune ca
traficul autovehiculelor cu masa de peste 3,5 t sa fie interzis pe toata durata zilei pe aceste
trasee sau obligarea parcurgerii lui pe traseul străpungerii.
În cazul realizării acestui plan de acţiune se va reduce numărul persoanelor afectate
astfel:
Tabelul 4.10. Reducerea numărului locuitorilor afectaţi după aplicarea planului de actiune
P3
Nivel Lzsn Locuitori afectaţi Locuitori afectaţi aplicare plan
(dB) fără plan de acţiune (sute) acţiune Rudului (sute)
55 – 60 249 231
60 – 65 207 114
65 – 70 78 8
70 – 75 10 0
Mai mult de 75 0 0
P3
Nivel Lnoapte Locuitori afectaţi Locuitori afectaţi aplicare plan
(dB) fără plan de acţiune (sute) acţiune Rudului (sute)
45 – 50 242 233
50 – 55 176 87
55 – 60 78 6
60 – 65 11 0
Mai mult de 65 0 0
Hărţile de diferenţă pentru Lzsn şi Lnoapte sunt prezentate în continuare:
48
Lzsn Lnoapte
Legenda codului culorilor pentru hărţile de diferenţă:
4. Plan acţiune străpungere în zona Dâmbului:

Se propune următoarea modificare:
 Realizarea străpungerii în zona Dâmbului prin prelungirea străzilor Gârlei cu
Văleni va avea ca efect direcţionarea traficului greu pe acest traseu care în
prezent se desfaşoară prin zona rezidenţială, pe străzile Transilvaniei,
Calomfirescu, DN1B, Romană.
 Astfel se propune ca traficul autovehiculelor cu masa de peste 3,5 t să fie
interzis pe toata durata zilei pe aceste trasee si obligarea parcurgerii lui pe
traseul străpungerii.
În cazul realizării acestui plan de acţiune se va reduce numărul persoanelor afectate
astfel:
49
P4
(dB) fără plan de acţiune (sute) aplicare plan acţiune Dâmbului
(sute)
55 – 60 82 52
60 – 65 42 11
65 – 70 12 84
70 – 75 2 0
Mai mult de 75 0 0
P4
45 – 50 71 48
50 – 55 26 11
55 – 60 11 1
60 – 65 2 0
Mai mult de 65 0 0
Hărţile de diferenţă pentru Lzsn şi Lnoapte sunt prezentate în continuare:
50
Lzsn Lnoapte
Legenda codului culorilor pentru hărţile de diferenţă:
Având în vedere simulările se observă următoarele:

 Influenţa autostrăzii şi a drumului de centură a Ploieştiului este suficient de importanta
încât să se ia în calcul şi să se solicite colaborarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi
Drumuri Naţionale pentru luarea tuturor măsurilor necesare protejării fonice a locuitorilor
din zona afectată.
 Rezultatul obţinut se referă strict la ipotezele enunţate în cadrul planului de acţiune P2.
Nu sunt luate în calcul rezultatele obţinute şi în urma aplicării planului P1.
 Soluţiile locale de străpungere a unor trasee pentru direcţionarea traficului greu (care în
prezent este nevoit să se desfaşoare prin zonele rezidenţiale prezentate) se pot aplica cu
mare succes în ceea ce priveşte reducerea numărului de persoane expuse la zgomot prin
soluţii.
5. Plan acţiune P3
Luând în considerare puterile administrative ale Primăriei Municipiului Ploieşti,
limitările pe care aceasta le întâmpină în ceea ce priveşte posibilitatea luării deciziilor (în ceea ce
priveşte măsurile pe care autoritatea locala le poate lua), în vederea reducerii zgomotului în oraş,
planul de acţiune P3 este o continuare a planului de acţiune P1, îmbunătăţit prin adăugarea
ipotezei că se acoperă cu asfalt fonoabsorbant străzile cu trafic mare în oraş.
Având în vedere planul de acţiune 1 de reducere a traficului greu în zona centrală a
oraşului se adaugă ca scenariu şi îmbunătăţirea suprafeţei de rulare a străzilor din aceeaşi zonă
centrală cu o suprafaţă silenţioasă din punct de vedere acustic.
Corespunzator acestui scenariu se obţin reduceri ale expunerii populaţiei dupa cum
urmează:
51
P3
55 – 60 479 592
60 – 65 488 435
65 – 70 396 141
70 – 75 131 5
Mai mult de 75 8 0
P3
45 – 50 469 599
50 – 55 453 438
55 – 60 334 151
60 – 65 121 10
Mai mult de 65 10 0
Harta de diferenţă PA3 zsn
52
Harta de diferenţă PA 3 noapte
Acţiunile pe care autorităţile competente intenţionează să le întreprindă în următorii 5 ani,

trebuie să cuprindă inclusiv măsuri de păstrare a zonelor liniştite.
53
4.6. Strategii pe termen lung
În zonele unde au fost evidenţiate depăşiri se recomandă monitorizarea permanentă/

semipermanentă a zgomotului;
Includerea unui studiu de zgomot la fiecare proiect de investiţii, infrastructura ce se va
desfăşura în viitor care să permită evaluarea impactului expunerii la zgomot al viitoarei investiţii;
Colaborarea cu toate autorităţile şi instituţiile interesate şi responsabile pentru găsirea de
soluţii de reducere a zgomotului (inclusiv folosirea energiei libere din Univers).
54
CONCLUZII FINALE
În Europa, zgomotul este o problemă importantă care afectează sănătatea umană şi

calitatea vieţii în proporţie de 25% din totalul poluării existente. Ea duce la creşterea stres-ului,
modifică dinamica somnului şi creşte probabilitatea apariţiei afecţiunilor cardiace.
În mare parte, problema este generată de activitatea de transport şi de construcţii.
Principalul obiectiv în domeniul zgomotului prevăzut în cadrul celui de-al VI-lea
Program de acţiune pentru protecţia mediului constă în reducerea numărului de persoane afectate
în mod regulat şi pe termen lung de nivele ridicate ale zgomotului, de la un număr de 100
milioane de persoane în anul 2000 cu 10% până în anul 2015 şi cu 20% până în anul 2020.
Principalele mijloace de combatere a zgomotului pot fi clasificate în:
• reducerea nivelului de zgomot la sursă;
• măsuri urbanistice;
• măsuri de protecţie a construcţiilor şi clădirilor;
• protecţia directă a omului expus în mediu poluat fonic.
În prezent, iniţiativele Comunităţii Europene pentru reducerea zgomotului s-au concentrat
pe stabilirea de standarde de zgomot pentru anumite tipuri de echipamente.
Din decursul anului 2007 s-a urmărit continuarea implementării prevederilor Directivei
2002/49/CE privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental transpusă în legislaţia română
prin Hotărârea de Guvern nr. 321/2005 respectând următoarele măsuri:
• înfiinţarea Comisiilor Tehnice Regionale (CTR), în vederea evaluării şi aprobării hărţilor
strategice de zgomot elaborate de către autorităţile administraţiilor publice locale,
Compania Naţională de Căi Ferate (CNCF) “CFR” S.A. şi Compania Naţională de
Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.;
• evaluarea stadiului elaborării şi aprobării hărţilor strategice de zgomot;
• elaborarea hărţilor strategice de zgomot se face pentru: 9 aglomerări cu mai mult de
200.000 de locuitori: Bucureşti, Iaşi, Cluj -Napoca, Timişoara, Constanţa, Craiova,
Galaţi, Braşov, Ploieşti şi comunele limitrofe: Blejoi şi Brazi;
• 30 tronsoane de drumuri principale cu mai mult de 6.000.000 de treceri de vehicule/an –
monitorizare;
• 6 tronsoane de cale ferată principale cu mai mult de 60.000 de treceri de trenuri/an şi
aeroporturile mari cu mai mult de 50.000 de mişcări/an-monitorizare-.
Planurile de acţiune prevăd devierea traficului din zonele aglomerate şi refacerea
terasamentului de cale ferată.
55
Harta de zgomot întocmită pentru aglomerarea Ploieşti, care cuprinde pe lângă
municipiul reşedinţă comunele Bărcăneşti, Brazi şi Blejoi, prezintă o situaţie îngrijorătoare. Mii
de ploieşteni sunt supuşi, zilnic, unui nivel de zgomot peste limitele maxime admise şi riscă să
aibă probleme de sănătate. După cum spun şi reprezentanţii RASP care au întocmit harta de
zgomot, poluarea sonoră produce disconfort, dereglări psihice şi nivel mai mare de stres, precum
şi dereglări de somn. Cele mai poluate din punct de vedere fonic sunt zonele din apropierea
gărilor, axa Nord-Sud, dar şi arterele deschise traficului greu şi cele aflate în zonele industriale.
În urma măsurătorilor efectuate atât ziua, cât şi noaptea, s-a constatat că valorile maxime
admise ale decibelilor au fost depăşite. Astfel, sunt străzi pe care ziua se depăşesc 70 dB,
maxima prevăzută de legislaţie, ba chiar şi 75 dB. Noaptea există o serie de zone unde nivelul
maxim admis de 60 Db depăşeşte lejer chiar 65dB.
Peste 14.000 de persoane sunt expuse unei poluări peste maximele admise în timpul zilei.
Printre străzile care fac parte din această categorie se numără: Bulevardul Independenţei,
Bulevardul Republicii, Bulevardul Bucureşti, străzile Găgeni, Gheorghe Lazăr, Gheorghe Doja,
Malu Roşu, Mihai Bravu, precum şi multe altele. Traficul rutier este principalul factor de
poluare fonică. De asemenea, şi traficul feroviar expune zgomotului mii de ploieşteni care
locuiesc în apropierea gărilor.În ceea ce priveşte planurile de acţiune, acestea vizează reducerea
traficului de vehicule grele în mai multe zone ale oraşului, precum şi realizarea unor rute
ocolitoare care să preia traficul din zonele expuse poluării. O soluţie pentru diminuarea poluării
cauzate de traficul feroviar este diminuarea zgomotului emis de contactul şină-roată, schimbarea
sistemului de frânare sau refacerea terasamentelor. Creşterea demografică, progresele civilizaţiei, alături
de dezvoltarea industriei, a transporturilor şi exploatarea neraţională a resurselor naturale, pun în pericol starea de
sănătate a populaţiei şi conduc la epuizarea resurselor.
Soluţia viitorului este dezvoltarea economico-socială durabilă şi acţiunea pentru creşterea
calităţii vieţii. Situaţia spaţiilor verzi este încă necorespunzătoare, în majoritatea localităţilor
urbane, fiind necesare măsuri mai decise de protejare, o mai bună întreţinere a celor existente şi
de înfiinţare a unora noi. Activităţile de urbanism şi amenajarea teritoriului au în vedere rolul
foarte important al vegetaţiei în ameliorarea calităţii aerului, reducerea poluării fonice, ca şi cel
estetic şi decorativ. Nivelul de zgomot se menţine ridicat în zonele urbane, îndeosebi datorită
traficului rutier. Aceste măsuri de reducere a nivelului de zgomot, trebuie să fie combinate cu
acţiuni de amenajare a drumurilor şi traseelor rutiere, precum şi organizarea traficului propiu-zis.
Se va inaugura în curând autostrada A3, iar tronsonul Bucureşti - Braşov este în fază de proiect,
toate acestea urmând să decongestioneze traficul rutier şi să-l fluidizeze. Comunitatea trebuie să-
şi definească priorităţile şi să-şi planifice implementarea acestora în mod eficient, pentru
următorii ani.
56
BIBLIOGRAFIE
1. Onuţu, I., Stănică – Ezeanu D., Protecţia mediului, Editura UPG 2003.
2. Grumezescu, M., Stan, A., Wegener, N., Marinescu, V., Combaterea zgomotului şi vibraţiilor,
Ed.Tehnică, Bucureşti, 1964.
3. Darabonţ, Al., Costin, A., Poluarea sonoră şi civilizaţia contemporană, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1982.
4. Văiteanu, D., Darabonţ, Al., Iara, M., Circulaţia şi poluarea sonoră a mediului urban, Ed.tehnică,
Bucureşti, 1983.
5. Darabonţ, Al., Văiteanu, D., Combaterea poluării sonore şi a vibraţiilor, Ed.tehnică, Bucureşti, 1975.
6. Ursoniu, C., Dumitrescu, C., Poluarea sonoră şi consecinţele ei, Ed.Facla, Timişoara, 1976.
7. Craiu, M., Sunet, zgomot, poluare sonoră, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1974.
8. Ştefănescu, A., Soare C., , Metode de combatere a poluării fonice, Editura Tehnică, 1984.
9. Onuţu, I., tehnologii de combatere a zgomotului si radiatiilor nocive , Suport de Curs Master
Tehnologi avansate in ingi neria protectiei mediului Editura UPG 2009
10. *** Studiu elaborat de SC ENVICO CONSULT pentru RAPPS Ploiesti .
11. ***Legea nr 265/2006, pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind
protecţia mediului, Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1196, 30.12.2005.
12. *** Ordonanţa de Urgenţă nr. 91 din 20 iunie 2002 pentru modificare şi completare.
13. ***O.U.G. nr.114/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
195/2005 privind protecţia mediului.
capitol de concluzii ar trebui sa apara niste comparatii intre diferitele zone din Ploiesti considerate cele mai poluate
fonic, cu date din tabelelel din capitolul 2, pe intervale zi-noapte. De asemenea, trebuie trecute in revista in cateva
fraze si planurile propuse pentru solutionarea poluarii fonice in Ploiesti, cu evidentierea celor care au cea mai mare
eficienta si cele mai mari sanse de a fi implementate.
De asemenea, din tabelele prezentate in capitolul II ar trebui facuta o sinteza sub forma unui tabel in care sa se ia din
acele tabele nr. de locuitori afectati de zgomote > 65 dB pentru a se vedea unde si in ce conditii se inregistreaza cele
mai multe persoane afectate. Acest tabel ar trebui pus apoi si in prezentare ca o sinteza.
57

Proiect Disertatie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect Disertatie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INTRODUCERE

Poluarea fonică (sonoră) reprezintă o componentă importantă a poluării mediului

POLUAREA FONICĂ. SURSE DE POLUARE FONICĂ,

Poluarea fonică (sonoră) constituie o componentă importantă a poluării mediului

1.1. Zgomotul şi vibraţiile industriale. Generalităţi

Sunetul reprezintă o vibraţie a particulelor unui mediu capabilă să producă o senzaţie

1. 2. Poluare fonică. Impactul poluării fonice asupra activităţii omului

Zgomotul are asupra organismului uman o serie de efecte patologice. Numeroase

 reducerea atenţiei, a capacităţii de muncă, deci, creşterea riscului producerii

În tabelul 1.3. se prezintǎ situaţia îmbolnăvirilor profesionale în Romania pentru perioada

Anii de observaţie Total cazuri Boli profesionale

1.3. Mărimi caracteristice zgomotului şi vibraţiilor

În continuare se prezintǎ mǎrimile ce caracterizeazǎ zgomotul.

L este nivelul de intensitate acustică a zgomotului considerat, exprimat în decibeli.

Lp este nivelul de presiune acustică;

LW este nivelul de putere acustică, exprimat în dB;

1.3.2 . Caracteristicile vibraţiilor

1.4. Surse majore de poluare sonoră

Sursele de poluare sonoră pot fi:

1.5 Măsurarea nivelului de poluare fonică

Analizorul este un aparat care permite măsurarea spectrului zgomotului, adică a

1.6 . Metodele de calcul sau de măsurare folosite

Metodele de calcul interimare recomandate de Comisia Europeană şi utilizate la

Mǎsurarea corectǎ şi apoi modelarea ulterioarǎ a poluării fonice depinde de alegerea

Masurătorile de zgomot se efectuează conform STAS 7150 şi STAS 7301.

STANDARDE APLICATE ÎN ROMÂNIA:

 STAS 10009 – 88 Acustică urbană. Limite admisibile ale nivelului de zgomot.

 SR EN 60645-1:2003 Electroacustică. Echipamente audiologice. Partea 1:

ACTUL NORMATIV COMUNITAR ACTE NORMATIVE NAŢIONALE CE TRANSPUN

- Legea nr. 137/29.12.1995 (republicata M.Of. nr.

- Hotărârea de Guvern nr. 482/01.04.2004 (M.Of. nr.

- Legea nr. 608/31.10.2001 (M.Of. nr. 712/08.11.2001)

- Hotărârea de Guvern nr. 598/21.06.2001 (M.Of. nr.

- Hotărârea de Guvern nr. 671/19.07.2001 (M.Of. nr.

- Hotărârea de Guvern nr. 1274/20.12.2001 (M.Of. nr.

- Hotărârea de Guvern nr. 1117/10.10.2002 (M.Of. nr.

- Hotărârea de Guvern nr. 407/02.04.2003 (M.Of. nr.

2.1. Localizare -Municipiul Ploieşti

Municipiul Ploieşti, reşedinţa judeţului Prahova, este situat la 60 km de Bucureşti, pe

În prezentul studiu de caz se trateaza cuantificat, pe zone şi persoane, cladiri, situaţia

Tabel 2.2. Municipiul Ploieşti (fără DN1)

Tabel 2.4. Aglomerarea Ploieşti - CFR (cu Ploieşti SUD) + tramvai

Tabel 2.5. Municipiul Ploieşti - tramvai

Tabel 2.6. Municipiul Ploieşti - CFR (fara Ploieşti SUD)

Tabel 2.8. Activităţi industriale

Tabel 2.12. Municipiul Ploieşti - CFR (fără Ploieşti SUD)

Tabel 2.14. Trafic feroviar

Tabel 2.16. Trafic rutier

Tabel 2.17. Trafic feroviar CFR

Tabelul 2. 19. Rezultatele măsurătorilor nivelului echivalent de zgomot

2.5. Analiza de zgomot privind activitatea industrială în regim Lzsn şi

Fig. 3.1. Schema simplificată a unui sistem de combatere a zgomotului

Combaterea zgomotului nu este un termen sinonim cu reducerea zgomotului, după cum

Zona Limita de zgomot, dB

4.1. Delimitarea zonei analizate şi a principalelor surse de zgomot considerate

Valori maxime permise 70/60 dB(A)

Tinta de atins 2012 65/50 dB(A)

4.2. Sinteza informaţiilor obţinute privind creşterea zgomotului

Anexele conţin rezultatele hărţilor de zgomot şi hărţilor de conflict, cu indicatorii Lzi şi

4.3. Hărţile de zgomot ale Municipiului PLOIEŞTI

 dacă este numai o singură sursă de zgomot, de exemplu traficul rutier, şi se

4.4. Evaluarea numărului de persoane expuse la zgomot, identificate precum

4.4.1. Numărul estimativ de persoane expuse zgomotului privind traficul