EFECTELE POLURAII SONORE ASUPRA

ORGANISMULUI UMAN

CAPITOLUL 1

GENERALITATI

1.1. Introducere

Îmbunătăţirea standardelor de viaţă reprezintă o prioritate a societăţii moderne, mediul

înconjurător fiind un element vital, un bun comun care trebuie apărat şi protejat pentru
generaţiile prezente şi cele viitoare. Descoperirea diferenţelor dintre mediu şi peisaj,
respectarea morfologiei naturale şi protejarea vegetaţiei sunt valori care necesită o largă
răspândire.
Prin intermediul unei dezvoltări ecologice, lucrările de protecţie trebuie să se integreze în
peisajul natural, reducând influenţa acestora asupra mediului şi aspectului estetic al acestuia.
Diverse infrastructuri, şosele, fabrici şi clădiri trebuie să se integreze in mediul înconjurător;
toate lucrările de protectie şi de construcţie trebuie sa ia in calcul normele pentru conservarea
mediului inconjurator si peisajelor naturale.
Nevoia omului de a descoperi un echilibru natural, de a trai intr-un mediu ecologic duce
la crearea urgenta a unor zone protejate ecologic in cadrul zonelor urbane. In vederea
realizarii acestor lucruri, este necesară proiectarea a noi produse care urmăresc: recuperarea
armonioasă a echilibrului natural compromis, integrarea naturală a lucrărilor de protecţie şi
construcţii în peisajul înconjurător, bariere fonice folosind elementele naturale care se afla în
zonele respective, folosirea de materiale specifice zonei. Viaţa noastră depinde de calitatea
mediului înconjurător.
Poluarea mediului ambiant, care-şi întinde ameninţarea asupra întregii planete, ajuns la
un punct în care atacă dezlănţuit omul şi mediul său de existenţă. Trecând peste limitele
capacităţii proprii de apărare ale naturii, de regenerare, de echilibrare, toţi agenţii poluanţi noi
se răspândesc cu iuţeală în aer, în apă sau pe sol, generând, dezvoltând şi provocând unul
dintre cele mai grave pericole pe care l-a întâmpinat civilizaţia modernă. Şi ca o ironie amară,
în timpurile moderne, nu stihiile naturii ori populaţiile vegetale sau animale sunt acelea care îl
ameninţă pe om şi condiţiile sale de existenţă, ci însuşi omul, prin activitatea sa generală,
insuficient controlată şi neadaptată în întregime la realităţile naturale înconjurătoare, ameninţă
echilibrul ecologic.
Zgomotul se caracterizează prin intensitate, durată şi frecvenţa sunetelor componente.
Intensitatea se exprimă prin comparaţie cu un prag de referinţă S0. Semnalul sonor este tradus
de obicei în aparatele de măsură a intensităţii în impuls electric şi se face raportul impulsurilor
electrice pentru zgomot S şi semnalul de referinţă S0. Din motive practice se ia ca unitate de
măsură a intensităţii zgomotului decibelul (dB) şi, ca atare, logaritmul raportului de mai sus se
va înmulţi cu 10 pentru a căpăta intensitatea zgomotului în decibeli [2]. În mod practic se
consideră că limita de suportabilitate la zgomot pentru om este de 65 decibeli. În ceea ce
priveşte durata, efectul nociv, al sunetului este direct proporţional cu ea, ba mai mult,
întrecând anumite limite de suportabilitate, se poate crea şi o psihoză periculoasă.

1
1.2. Legislatie zgomot

U.E. obliga Romania sa monitorizeze nivelul de zgomot din marile aglomerari urbane.
Analistii imobiliari sunt de parere ca acest fapt va stopa scumpirea locuintelor din zonele
zgomotoase. Conform regulilor U.E., Romania este obligata sa monitorizeze atat nivelul de
zgomot din marile orase, cat si de pe portiunile cu trafic mare de pe caile ferate si drumurile
nationale.
Nu va fi vorba de harti in forma grafica, ci de un soft de computer care va arata in timp
real nivelul zgomotului din zonele monitorizate şi autoritatile vor putea stabili masurile care
se impun. In prima etapa, harti acustice vor fi realizate pentru: Bucuresti, Iasi, Cluj-Napoca,
Timisoara, Constanta, Craiova, Galati, Brasov si Ploiesti. Nivelul maxim admis de poluare
fonica este de 50 db.

Fig. 1 Poluarea fonica

Analistii imobiliari sustin ca aceste "harti sonice" vor influenta preturile terenurilor si
locuintelor. Practic, preturile proprietatilor imobiliare din zonele cu poluare fonica nu vor mai
urca, ci vor stagna si ar putea inregistra chiar o scadere. Atunci, sigur, cererea indreptandu-se
in alta parte, vor creste preturile in alte zone in care poluarea fonica este mai mica.
Conform Agentiei Regionale de Protectie a Mediului Bucuresti, in zonele cu trafic intens, cum
ar fi P-ta Unirii, Universitate, P-ta Victoriei valorile de zgomot depasesc ichiar si 70 fb. Cele
mai multe sesizari cu privire la poluarea fonica au fost primite de la bucurestenii care locuiesc
in apropierea barurilor, restaurantelor si discotecilor.
Din 2006, România a trebuit să respecte anumite limite de zgomot, şi norme pentru
aparatura fabricată astfel încât să nu deranjeze auzul, potrivit normelor europene: hărti
speciale pentru zonele în care zgomotul este intens, taxe pentru depăşirea limitelor de zgomot
admise, muzica având sonor redus, alarme auto care nu deranjează auzul.
Dir. 2002/49/EC recent transpusa in legislatia romaneasca prin HG 321/14.04.2005 de
evaluare si administrare a zgomotului in mediu este deja in vigoare si prevede crearea de harti
acustice la fiecare 5 ani. Toate aglomerările urbane de peste 250.000 locuitori, drumurile
nationale importante si magistralele de cale ferata, aeroporturile mari vor trebui să aibă
întocmite 2006, hărţi de zgomot, care să oglindească situaţia zgomotului urban, pe baza cărora
se vor întocmi planuri de acţiune de control şi reducere zgomotului urban şi minimizarea
efectelor lui asupra populaţiei.
Pe hartă nu va fi inclus zgomotul ambiental generat de activităţi casnice, vecini, activităţi la
locul de muncă, interiorul mijloacelor de transport în comun, activităţi militare. Primii
locuitori care vor afla cât de mare este zgomotul în zonele prin care vor circula, langa casă, în
parcuri, vor fi din Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara, Constanta, Craiova, Galaţi,
Braşov, Ploieşti, comunele Valea Călugărească, Bărcăneşti, Blejoi. De cartografiere a
zgomotului se vor ocupa primariile, care, la rândul lor, vor realiza şi planurile de acţiune
pentru prevenirea sau reducerea nivelului de zgomot. Autorităţile regionale de protecţie a

2
mediului sunt obligate să identifice localităţile, aglomerările, căile ferate, drumurile,
aeroporturile în care numărul decibelilor depăşeşte limita de suportabilitate şi aproba hărtile
de zgomot, planuri de acţiune. Autoritatea centrala de mediu va comunica la Bruxelles toate
informaţiile. Hărţile vor fi refăcute la fiecare 5 ani.
Din 2006, autoritatile locale care administreaza zonele cu mai mult de 250.000 de
locuitori si cele care administreaza aeroporturile au fost obligate să aloce bani pentru
realizarea hărţilor de zgomot şi să gestioneze poluarea fonică. Nici localitatile mai mici nu au
scapat. Pina in 2011, toate aglomerarile din Romania vor trebui sa aiba astfel de harti.
Poluarea fonica se refera la volumul zgomotelor pe care le recepteaza o persoana la un
moment dat. Astfel, nivelul zgomotului in fata cladirilor de locuit nu poate depasi 50 db, pe
timp de zi, conform datelor furnizate de Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor. Nici
Ministerul Sanatatii nu a omis poluarea fonica. Pe timp de noapte, nivelul de zgomot nu
trebuie sa depaseasca 40 db, potrivit ordinului dat de minister. La ora actuala, poluarea fonica
depaseste si de doua ori limita admisa, conform datelor furnizate de Agentia Nationala de
Mediu.
Odata cu integrarea in UE, utilajele, autovehiculele, alarmele auto si chiar aparatele
casnice vor fi evaluate in functie de vibratii si intensitatea zgomotelor pe care le produc, vor
avea o eticheta in care se va specifica exact intensitatea zgomotului produs, iar din 2007 se
vor introduce si taxele pe care utilizatorii vor trebui sa le achite daca depasesc limitele de
zgomot maxim admise. Taxele vor fi diferite in functie de activitatea si durata acesteia. La ora
actuala, masuratorile Directiei de Mediu din Primaria Capitalei demonstreaza ca bucurestenii
sint supusi la zgomote de doua ori mai mari decit limita admisa.
Legislatia in vigoare care reglementeaza poluarea sonora cuprinde:

 H.G. nr. 321/2005privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental;

 Ordinul nr. 536/97al ministrului sănătăţii pentru aprobarea Normelor de igienă şi a
recomandărilor privind mediul de viaţă al populaţiei;
 Ordinul nr. 678/1344/915/1397/2006pentru aprobarea Ghidului privind metodele
interimare de calcul al indicatorilor de zgomot pentru zgomotul produs de activităţile
din zonele industriale, de traficul rutier, feroviar şi aerian din vecinătatea
aeroporturilor;
 H.G. nr. 674/2007pentru modificarea si completarea H.G. nr. 321/2005privind
evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental;
 H.G. nr.1756/2006privind limitarea nivelului emisiilor de zgomot in mediu produs de
echipamente destinate utilizarii in exteriorul cladirilor.
 H.G. nr.482/2004privind stabilirea conditiilor de introducere pe piata a aparatelor
electrocasnice in functie de nivelul zgomotului transmis prin aer.
 STAS 10009 – 88 Acustica urbană. Limite admisibile ale nivelului de zgomot;
 STAS 6161/3 – 89 Determinarea nivelului de zgomot in localităţile urbane. Metodă
de determinare;
 STAS 6156 – 86 Protecţia împotriva zgomotului în construcţii civile şi social-
culturale. Limite admisibile şi parametrii de izolare acustică;
 SR ISO 1996/1,2,3:1995 Acustică. Caracterizarea şi măsurarea zgomotului din
mediul inconjurător;
 SR ISO 9613/2:2006 Acustică. Atenuarea sunetului propagat în aer liber. Metodă
generală de calcul;
 SR ISO 8297 – 1999 Acustică. Determinarea nivelurilor de putere acustică ale
instalaţiilor cu multe surse pentru evaluarea nivelurilor de presiune acustică din mediul
inconjurător. Metoda tehnică;

3
  STAS 12025-1:81 Acustica in construcţii. Efectele vibraţiilor produse de traficul
rutier asupra clădirilor sau părţilor de clădiri. Metode de măsurare;
 SR 12025-2:94 Acustica in construcţii. Efectele vibraţiilor asupra clădirilor sau
părţilor de clădiri. Limite admisibile;
 STAS 10183/1,2,3,4-75 Acustica in transporturi. Supravegherea zgomotelor produse
de avioane pe aeroporturi si in vecinatatea acestora.

1.3. Poluarea

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care

interferează cu sănătatea umană, calitatea vieţii sau funcţia naturală a ecosistemelor
(organismele vii şi mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător
este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi erupţiile vulcanice, cea mai mare parte a
substanţelor poluante provine din activităţile umane.

Tipuri de poluare

A. După provenienţă
 poluare naturală: biologică, fizico-chimică, antropică;
 poluare industrială: agricolă, din transporturi, menajeră;

B. După natura poluanţilor

 poluare fizică: termică, fonică (sonoră), radioactivă, electromagnetică;
 poluare chimică: cu carbon şi derivaţii acestuia, cu compuşii sulfului, flourului sau ai
azotului, compuşi cu metale grele, materiale plastice, pesticide, materii organice
fermentabile;
 poluare biologică: prin contaminarea mediilor inhalate şi ingerate, prin modificări ale
biocenozelor şi invazii de specii animale şi vegetale (de exemplu insecte nedorite,
buruieni);
 poluare estetică: degradarea peisajelor datorită urbanizării, industriei, sistematizării
eronat concepute;

C. După starea fizică a poluantului

 poluare cu lichide;
 poluare cu substanţe solide;
 poluare cu gaze şi pulberi.

1.4. Sunetul

Sunetul este un fenomen fizic care stimulează simţul auzului. La oameni auzul are
loc când vibraţiile de frecvenţe între 15 şi 20.000 de hertzi ajung la urechea internă.
Hertzul, sau Hz, este unitatea de măsură a frecvenţei egală cu o perioadă pe secundă.
Astfel de vibraţii ajung la urechea internă când sunt transmise prin aer, şi termenul « sunet »
este ceva restricţionat la astfel de unde care vibrează în aer. Fizicienii moderni, însă, extind
termenul pentru a include vibraţii similare în medii lichide sau solide.

4
 Fig 2 Reduceti expunerea la zgomot – Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in
Munca

În general, undele se pot propaga transversal sau longitudinal. În ambele cazuri, doar
energia mişcării undei este propagată prin mediu; nicio parte din mediu nu se mişcă prea
departe. Ca exemplu, o sfoară poate fi legată de un stâlp la un capăt, iar celălalt capăt este tras
până sfoara se întinde, iar apoi sfoara este scuturată o dată. O undă va trece pe sfoară până la
stâlp, iar aici va fi reflectată şi ea se va întoarce la mână. Niciun punct de pe sfoară nu se
mişcă longitudinal spre stâlp, dar părţi succesive din sfoară se mişcă transversal. Acest tip de
mişcare se numeşte undă transversală. De asemenea, dacă o piatră este aruncată într-o piscină,
o serie de unde transversale pleacă din punctul de impact al pietrei. Un dop de plută plutind în
apropiere se va mişca în sus şi în jos, adică se va mişca transversal respectând şi direcţia de
mişcare a undei, dar nu se va deplasa prea mult longitudinal. O undă sonoră, însă, este o undă
longitudinală. În timp ce energia mişcării undei se propagă în exteriorul sursei, moleculele de
aer care duc sunetul se mişcă în faţă şi în spate, paralel la direcţia de mişcare a undei. Aşadar,
o undă sonoră este o serie de compresii şi extensii alternative ale aerului. Fiecare moleculă dă
energia moleculei vecine, dar după ce unda sonoră a trecut, fiecare moleculă rămane în
aceeaşi poziţie ca la început.
Dacă urechea unei persoane tinere este testată de un audiometru, se va observa că este
sensibilă la toate sunetele de la 15-20 Hz până la 15.000-20.000 Hz. Auzul persoanelor în
vârstă este mai puţin acut, mai ales la frecvenţe mai înalte. Gradul în care o ureche normală
poate separa două note de volum puţin diferit sau de frecvenţă puţin diferită variază în diferite
raze de volum şi frecvenţă a notelor. O diferenţă în înălţime de aproape 20%(1 decibel,dB), şi
o diferenţă în frecvenţă de 1/3%(aproximativ 1/20 dintr-o notă) poate fi distinsă în sunete de
intensitate moderată la frecvenţele la care urechea este sensibilă (între 1.000-2.000 Hz).

Fig. 3 Propagarea undelor sonore

5
 Tot în acest interval, diferenţa între cel mai mic sunet care poate fi auzit şi cel mai
puternic sunet care poate fi perceput ca sunet (sunetele mai puternice sunt "simţite", sau
percepute ca stimuli dureroşi) este de aproape 120 dB(de aproximativ 1 trilion de ori mai
puternic).
Toate aceste teste de senzitivitate se referă la note pure, cum ar fi cele produse de un
oscilator electronic. Chiar şi pentru astfel de note urechea este imperfectă. Note de frecvenţă
identică dar cu intensitate foarte diferită par că diferă puţin în înălţime. Mai importantă este
diferenţa între intensităţi aparent relative cu frecvenţe diferite. La volum înalt urechea este
aproximativ la fel de sensibilă la toate frecvenţele, dar la volum mai mic urechea este mai
sensibilă la frecvenţele mijlocii decât la cele mari sau mici. Astfel, aparatele care reproduc
sunetele şi funcţionează perfect, par că nu reproduc corect notele cele mai mici şi cele mai
mari, dacă volumul este scăzut.
Un caz particular de sunet este zgomotul, care se remarcă prin lipsa obiectivă sau
subiectivă a unei încărcături informaţionale. Zgomotul deranjează fie prin senzaţia neplăcută
pe care o produce, fie prin efectul negativ asupra transmiterii de informaţie. Orice zgomot
poate fi perceput ca sunet util dacă i se atribuie o valoare informaţională.

Fig. 4 Poluarea fonica provocata de lucrari industriale

6
 CAPITOLUL 2

POLUAREA SONORA

2.1. Poluarea sonora

Zgomotul poate fi o formă de poluare care caracterizează zonele urbane şi industriale.

Afectează nu doar auzul uman, ci toate funcţiile acestuia. Unitatea de măsură pentru a stabili
cât de puternic este un sunet se numeşte decibel. Un decibel descrie diferenţa minimă între
două sunete pentru a putea fi auzit de oameni. Şoptitul are o intensitate de 20 decibeli, în timp
ce sunetul produs de un avion în decolare are o intensitate de 150 decibeli.
Poluarea fonică reprezintă expunerea oamenilor sau a animalelor la sunete ale căror
intensităţi sunt stresante sau care afectează sistemul auditiv. Deşi sunetele puternice sau
înspăimântătoare fac parte din natură, în ultimele două secole zonele urbane şi industriale au
devenit extrem de zgomotoase.
Autovehiculele şi în special autoturismele sunt principala sursă de poluare a aerului în
zonele urbane. Femeile însărcinate şi copiii, tinerii şi cei cu probleme respiratorii sunt supuşi
celor mai mari riscuri de sănătate. În UE circa 28% din emisile de gaze au efect de seră, 84%
dintre acestea provenind din transportul rutier.

Fig. 5 Traficul polueaza fonic

Intensitatea sunetelor se măsoară în decibeli. Scala decibelilor este logaritmică: o

creştere a sunetului cu trei decibeli echivalează cu dublarea volumului sunetului. În sălbăticie,
nivelul normal al sunetelor ar fi de 35 de decibeli. Intensitatea cu care un om vorbeşte este de
65 până la 70 de decibeli şi traficul generează sunete de până la 90 de decibeli. La intensitatea
de 140 de decibeli, sunetul devine dureros pentru urechea umană şi poate chiar afecta sistemul
auditiv.
Se estimează că mai mult de 100 de milioane de europeni sunt expuşi la o poluare
fonică din cauza traficului rutier de peste 65 de decibeli, un nivel considerat inacceptabil de
către medici şi oameni de ştiinţă.

7
 Mai multe ţări europene au avut ca scop, timp de mai mulţi ani, o limită a poluării
fonice de 55 de decibeli pe locuinţă. Printre măsurile de protejare a mediului se numără
reducerea expunerii la zgomot, planificarea traficului, bariere şi un design special al clădirilor.
Cu toate acestea, nivelul de poluare fonică este cu 10 decibeli mai mare decât limita necesară
pentru a proteja mediul de efectele nocive ale zgomotelor. Un obstacol în reducerea
zgomotului este că sursele nu pot fi controlate, ele provenind de la mai mulţi factori:
producătorul de maşini, producătorul de anvelope şi proprietarul maşinii.
Un grup de cercetători suedezi au studiat posibilităţile tehnice prin care ar putea fi
redus zgomotul produs de trafic. Ei au identificat mai multe surse de poluare fonică:
zgomotele de propulsie (motor, sistemul de eşapament, echipamentul auxiliar şi sistemul de
transmisie) şi zgomotele de deplasare (interacţiunea dintre anvelope şi drum).
Cercetătorii au concluzionat că poluarea fonică ar putea fi redusă cu 5 decibeli,
folosind tehnologia actuală. Pentru a ajunge la o reducere cu 10 decibeli, este nevoie de mai
multe cercetări şi îmbunătăţiri ale anvelopelor şi suprafeţelor de deplasare.
Aceştia au sugerat mai multe măsuri care pot fi luate pentru reducerea poluării fonice, printre
care cererea de garanţii pentru proprietăţile acustice ale suprafeţelor de drum sau
implementarea la nivel internaţional şi în funcţie de caracteristicile climatice a unui sistem de
clasificare acustică a maşinilor, anvelopelor şi suprafeţelor de drum. De asemenea, realizatorii
studiului au mai propus limitarea vitezelor şi instrumente economice pentru a promova
cererea de produse silenţioase.
Cercetătorii mai precizează că în ţările nordice, precum Suedia, un obstacol major în
reducerea poluării fonice este folosirea pneurilor cu nituri din cauza cărora nu se poate profita
de suprafeţele silenţioase care au fost construite până acum.

Fig. 6 Scala decibelilor

8
2.2. Cauzele poluarii sonore

Frecvenţa sunetelor componente ale zgomotului are şi ea o anumită importanţă în

definirea efectului vătămător, deoarece nu toate frecvenţele sunt auzite de om cu aceeaşi
intensitate sonoră, la acelaşi impuls al traductorului electric. Din această cauză, la măsurători
se ia întotdeauna ca referinţă S0, semnalul sonor la 1.000 Hz. Totuşi şi radiaţia mecanică
neauzibilă (ultrasunete, infrasunete) poate să producă efecte vătămătoare, dacă intensitatea ei
este mare.
La o analiză mai atentă a zgomotului urban deosebim în primul rând efecte directe ale
mesajelor sonore şi în al doilea rând zgomotul ca „deşeu” al activităţii generale. Zgomotul –
ca produs al activităţii oamenilor – este o sursă mult mai importantă de poluare sonoră decât
efectul direct al mesajelor sonore. Trebuie totuşi, să amintim că şi mesajele sonore, care-şi
depăşesc domeniul util de transmisie, se transformă în zgomote supărătoare.
În general, toate motoarele, toate maşinile, toate utilajele şi instalaţiile care au piese
mobile şi toate vehiculele cu roţi sau fără roţi îşi pierd o parte din energia ce o generează sau
care este utilizată în ele, prin efecte mecanice ondulatorii dintre care gamele infrasunetelor,
sunetelor şi ultrasunetelor preiau o mare parte. Apoi, infrasunetelor care reverberează
neobservate în volumele de lucru din întreprinderile industriale necesită de acum un studiu
mai atent pentru a descoperi eventuale cauze ale unor tulburări nervoase sau pur şi simplu a
scăderii de muncă fizică şi intelectuală. Acelaşi lucru trebuie spus despre ultrasunetele care
prezintă un risc sanitar în anumite instalaţii industriale sau în laboratoare unde se lucrează
spre exemplu cu jeturi de gaze la mare viteză.
Zgomotele audibile propriu zise rezultă la impactul sau frecarea pieselor mobile ale
maşinilor de orice fel. Chiar mersul oamenilor creează un fond de zgomot în localurile publice
sau pe stradă.
În general, cele mai înalte nivele de zgomot se întâlnesc în halele industriale (spre
exemplu, halele de tinichigerie), dar această problemă este de resortul specific al protecţiei
muncii, care impune anumite limite pentru intensitatea zgomotului şi recomandă utilizarea de
căşti sau buşoane antifonice. Dintre sursele de zgomot din oraşele moderne vom lua ca
exemplu traficul rutier, care este în continuă creştere.

Fig. 7 Poluarea sonora din orasele moderne

9
 Deşi motoarele autovehiculelor sunt mai silenţioase decât în trecut, zgomotul pe străzi
şi în special pe autostrăzi este în continuă creştere nu numai din cauza creşterii traficului, ci şi
a vitezei autovehiculelor. Într-adevăr, la viteze mari, zgomotul poate proveni şi din vibraţia
carcasei autovehiculului supus la trepidaţiile roţilor şi la interacţiunea în viteză cu masa de
aer. Dar mai importantă ca generatoare de zgomot este frecarea roţilor pe asfaltul străzii. La
un examen mai atent se vede că nu este vorba numai despre frecare, ci şi de efecte speciale
mecanice şi aerodinamice care iau naştere la impactul pneului, în rotaţie rapidă, cu suprafaţa
şoselei. Amintim că pe unele autostrăzi moderne nivelul zgomotului a depăşit 80 dB, în
perioadele de vârf ale traficului. Din cele expuse mai sus asupra poluării sonore se poate
vedea că ea este importantă şi în industrie, dar că ea constituie mai degrabă apanajul marilor
metropole, unde poluează mediul, nu numai în timpul orelor de muncă, ci şi în cele de
destindere şi chiar de somn. Putem vorbi la ora actuală de o extindere a poluării sonore la
nivelul global al mediului ambiant prin faptul că aviaţia supersonică împrăştie – odată cu
gazele de eşapament otrăvitoare – şi „boom-ul” caracteristic deplasărilor supersonice.
La început, motoarele reactoarelor utilizate în aviaţia comercială aveau tracţiuni de 4
tone. Acum s-a ajuns la tracţiuni de 20 tone pe motor. Din puterea motoarelor cu reacţie, o
mare parte scapă sub formă de radiaţie mecanică şi anume o cantitate proporţională cu puterea
a 8-a a vitezei de ieşire a jetului de gaze prin duze. Deci la viitoarele generaţii de avioane
supersonice stratosferice ne putem aştepta la o enormă “hemoragie” sonoră, care devine
periculoasă mai ales în perioada de urcare şi de coborâre a avionului şi în general când el este
obligat a zbura în troposferă aproape de locuinţe omeneşti.

2.3. Metode de diminuare a poluării sonore

Bineînţeles că în faţa flagelului zgomotului nu putem sta impasibili. Măsurile de

protecţie sunt deja schiţate şi trebuie doar să fie puse în aplicare. Cea mai importantă
măsură ţine de disciplina personală şi a colectivelor de lucru. Aşa după cum acasă sursele
de zgomot (radio, televizor, magnetofon) trebuie să fie bine controlate, atât ziua cât şi
noaptea, tot aşa, la volan, trebuie să te gândeşti la pietoni atunci când ambalezi motorul şi
apoi pui frânele neverificate temeinic.
Dar mai există şi măsuri tehnice care privesc pe de o parte ecranarea sursei de
zgomot, iar pe de altă parte protecţia urechii omului şi a locuinţei sale. Încă din perioada
proiectării obiectivelor industriale trebuie să se aibă în vedere amplasarea judicioasă a
maşinilor zgomotoase, tratarea antifonică a încăperilor în care ele funcţionează, bineînţeles
aceasta pe lângă obligaţia proiectanţilor şi constructorilor de maşini în privinţa insonorizării
lor.
Locuinţele trebuie de asemenea să fie insonorizate prin utilizarea de materiale de
construcţie izolante din punct de vedere fonic şi prin judicioasa amplasare a camerelor cu
surse de zgomot (ateliere, bucătării, băile).
Probleme foarte grele de combatere a zgomotului se pun pe marile artere de circulaţie
şi în special pe traseul autostrăzilor. S-a mers chiar la construcţia unor veritabile ecrane pe
marginea autostrăzilor, aşa cum s-a început, spre exemplu, în oraşul Hay-les-Roses din
Franţa. Dar şi aceste ecrane îşi au dezavantajele lor: alterează peisajul, accentuează
monotonia traseului pe autostradă, prin îngrădirea fizică a autostrăzii favorizează
acumulările de gaze toxice care vatămă pe automobilişti etc. Deci aceste ecrane nu pot
constitui decât soluţii locale, în preajma ansamblelor de locuinţe traversate de autostrăzi. E
interesant de amintit că uneori, poluarea sonoră poate ajuta pe om în lupta sa pentru
igienizarea mediului.
E interesant de amintit că uneori, poluarea sonoră poate ajuta pe om în lupta sa pentru
igienizarea mediului. Se ştie că în America de Sud frigurile galbene, transmise de ţânţari,

10
produc veritabile ravagii în populaţia umană. Se depun eforturi mari pentru stăvilirea acestei
maladii prin distrugerea vectorilor săi aşa cum s-a procedat şi la noi în cazul malariei. Un
ajutor cu totul insolit s-a prezentat atunci când, în Brazilia, pe reţeaua pentru transportul
interurban al energiei electrice, s-au montat transformatoare al căror zumzet transmitea o
undă
sonoră pe 550 Hz (oscilaţii pe secundă).
Pentru reducerea zgomotelor se utilizează procedee, sau tehnici specifice sursei de
zgomot.
a) In industrie apar zgomote de diferite intensităţi şi frecvenţe, cu acţiune continuă, sau
intermitentă. Dacă se depăşesc 90 db în 8 ore de activitate este absolut necesară reducerea
acestui tip de poluare.
Dintre procedeele utilizate pentru reducerea zgomotelor se pot menţiona:
 utilizarea de ecrane fonoizolante, interpuse între sursa de zgomot şi personalul uman;
 protecţia individuală cu antifoane; - rotaţia personalului
 îmbunătăţirea caracteristicilor tehnice ale utilajelor ce poluează intens fonic;
 utilizarea carcaselor la maşini şi utilaje în timpul funcţionării;
 alegerea corectă a fundaţiei utilajelor, neomiţând criteriul reducerii zgomotelor;
 folosirea, acolo unde este posibil, a suspensiilor elastice (resorturi metalice, cauciuc,
fibre de sticlă, pâslă, mase plastice, plută, azbest);
 schimbări în structura, arhitectura hale; utilizare materiale fonoizolante pentru pereţii
camerelor;
Materialele de construcţie reduc de câteva zeci de ori zgomotele. Astfel, plăcile de lemn
atenuează de 30 - 47 de ori, vata de sticlă de 42 - 88 ori, covoarele de 7 - 41 ori, uşile de 20 -
25 ori, ferestrele duble de 30 ori, zădăria de beton de 48 ori, zidăria de cărămidă de 40 ori.

b) Traficul urban este principala componentă a zgomotului din oraşe. Pe parcursul unei zile
se înregistrează trei maxime ale nivelului de zgomot, la orele 6-7, 12, 18-19. Maşinile răcite
cu aer, de puteri mari, motocicletele, motoretele, scuterele produc cele mai mari zgomote. O
maşină Dacia 1300 produce 72 db în regim, iar la frânare şi demarare rapidă 92-97 db.
Frânarea şi demararea sunt momentele cele mai zgomotoase la toate tipurile de autoturisme.
Motoarele Diesel sunt mai poluante sonic decât cele cu piston.

Vehicul Nivel de zgomot/db

Motociclete 75 - 92
Vehicule grele 75 - 88
Autoturisme 46 - 86
Biciclete 60

Tabel 1 Categorii de poluare sonora

Pietonii percep componentele înalte de zgomot, iar pasagerii autoturismelor percep

componentele de frecvenţă joasă şi infrasunete de aproximativ 10 Hz, componente ce pot avea
efecte nefavorabile, inclusiv asupra şoferului. Motorul, prin oscilaţii şi vibraţii produce
infrasunete de 0,5-10 Hz şi respectiv 11-17 Hz; şasiul produce zgomote de 25-40 Hz;
deformaţiile unor piese produc zgomote cu 50-150 Hz.
Pentru reducerea zgomotelor la autoturisme se utilizează atenuatoare şi filtre, la
evacuarea gazelor de eşapament care transformă energia acustică în energie calorică şi conţin:
 elemente active, din material fonoabsorbant;
 elemente reactive, când gazele trec prin camere de destindere şi îngustare, cu ecrane
(filtre);
 elemente combinate.

11
 La motociclete s-au făcut modificări constructive la motor, cutia de viteze, se folosesc
atenuatoare de zgomot, materiale fonoizolante. La tramvaie se folosesc amortizoare şi bandaje
de cauciuc pe calea de rulare, amortizoare de vibraţii, inele antizgomot la roţi, motorul dispus
longitudinal etc.
La metrou, calea de rulare se realizează din grinzi de beton armat, metal, sau lemn de
esenţă tare, curbele se construiesc cu rază mare, la postament şi la şină se pot folosi
amortizoare, tunelul se acoperă cu material fonoizolant, în vagoane se reduc zgomotele prin
măsuri constructive, prin natura materialelor de construcţie.

c) Traficul feroviar produce zgomote de 110-115 db, la viteze de 110-120 km/h. Pentru
reducerea zgomotelor trebuie atât modificări constructive, cât şi de organizare a traficului.
Dintre măsurile constructive se pot enumera: izolarea acustică a vagoanelor de călători şi
locomotivelor, folosirea atenuatoarelor de zgomot, a frânelor cu disc. În organizarea traficului
se pot utiliza: centralizarea comenzilor macazelor, eliminarea joantelor, folosirea de garnituri
de cauciuc între talpa şinei şi traversă, stabilirea unei zone de protecţie de 400-500 m de la
şină, la localităţi ş.a. Se apreciază că măsurile posibile de diminuarea zgomotelor, în special la
locomotivele Diesel sunt insuficiente, poluarea fonică fiind de mare intensitate.

d) Traficul aerian produce zgomote de la motoare, elice, mişcarea aerului. La avioanele

subsonice (cu viteza sub 340 m/s) se aude zgomotul avionului crescând în intensitate la
apropiere şi apoi scăzând în intensitate, la depărtare. La avioanele supersonice (viteză peste
340 m/s) se produce o undă de şoc cu suprafaţa conică, deoarece sunetul se propagă cu o
viteză inferioară (340 m/s).

Fig. 8 Zgomotul produs de traficul aerian

La sol, omul percepe un zgomot foarte puternic, ca un tunet, bang sonor. Bangul
afectează clădirile, producând uneori chiar fisurarea pereţilor, spargerea geamurilor, iar pentru
oameni acţionează ca efect surpriză. Terenul plat şi denivelările reflectă zgomotele, astfel
încât omul percepe atât unda directă, cât şi undele reflectate multiple, zgomotul se amplifică.
Pentru protejarea populaţiei s-au creat zone de protecţie acustică:
 zona I peste 90 db - nepopulată;
 zona II cu 80- 90 db - nerecomandată pentru locuinţe;
 zona III cu 80 db - nerecomandată pentru spitale, şcoli, azile de bătrâni, case de
odihnă.

e) Zgomotul urban apare din trafic, din aparatele electrocasnice, activităţile şi

comportamentul oamenilor. In birouri se reduc zgomotele prin: izolarea fonică de uşi,
ferestre, tavan, pereţi laterali folosind polistiren expandat, vată de sticlă, pâslă, geamuri duble,

12
tavan apparent din mase plastice, beton autoclavizat la pereţi, membrane flexibile; mochetă
pe podea; ecrane fonoansorbate la unele maşini .
Clădirile de locuit se amenajează: cu pardoseli fonoizolante sau acoperite cu mochetă; spaţii
de aer între planşee sau umplute cu pâslă impregnată; etanşarea ferestrelor şi uşilor cu
garnituri; pereţi dubli la 5-7 cm distanţă; uşi duble; geamuri duble de 3 mm, la 15 cm distanţă
unul faţă de altul; fixarea conductelor de pereţi cu cauciuc/mase plastice; executarea de
fundaţii la pompe; educaţia locatarilor pentru respectarea liniştii. Amplasarea locuinţelor va
avea în vedere şi atenuarea zgomotelor. Astfel: clădirile nu se construiesc paralele cu şoseaua;
interpunerea între şosea şi blocul de locuinţe a unor blocuri administrative; amplasarea
şoselelor în denivelări naturale, sau artificiale (văi); utilizarea unor ecrane de zgomot naturale:
arbori, arbuşti, rambleuri cu vegetaţie.

Fig. 9 Scheme de amplasare a clădirilor de locuit

Măsurile pentru reducerea poluării fonice necesită investiţii, noi materiale, noi tehnici
în construcţiile civile, industriale, în construcţia de maşini, regândirea unor procedee,
instalaţii, mijloace şi sisteme de trafic şi nu în ultimul rînd, un comportament civilizat al
oamenilor între ei.

Măsurile pentru reducerea poluării fonice necesită investiţii, noi materiale, noi tehnici în
construcţiile civile, industriale, în construcţia de maşini, regândirea unor procedee, instalaţii,
mijloace şi sisteme de trafic şi nu în ultimul rînd, un comportament civilizat al oamenilor
între ei.

Alte metode de diminuare a poluarii sonore:

 redirecţionarea traficului pentru obţinerea unei distribuţii uniforme din punct de

vedere al emisiei de zgomot, stabilirea de sensuri unice, sincronizarea între semafoare
pentru stabilirea undei verzi, restricţii de viteză etc;

13
  interzicerea totală a circulaţiei unor categorii de vehicule în intervalele orare in care
se inregistreaza un nivel al indicatorilor de zgomot peste limitele admise;
 interzicerea circulaţiei anumitor categorii de vehicule pe anumite artere;
 preluarea traficului din/în anumite zone prin pasaje supraterane şi subterane;
 amplasarea local de panouri fonoabsorbante şi/sau zone verzi.

Fig. 10 Panouri fonoabsorbante

2.4. Efectele poluarii sonore

Efectele poluarii sonore pot fi:

 Infrasunetele care pot apărea la automobile cu viteză mare, la elicoptere, la
apropierea furtunii, explozii, cutremure, în timpul zborului avioanelor supersonice.
Infrasunetele sunt foarte greu absorbite, deci se atenuează puţin cu distanţa. Infrasunetele
ca şi ultrasunetele sunt percepute de sugari, animale şi păsări. La adulţi infrasunetele
produc ameţeală, vomă, un fals efect de euforie, sau chiar efecte cumulate.
 Ultrasunetele au frecvente de 20000Hz - 1 miliardHz. Sunt produse în natura,
în industrie sau în aparatura electrocasnică. Animalele recepţionează ultrasunetele iar
lilieci utilizează ultrasunetele emise de ei pentru orientarea în timpul nopţii. La om
ultrasunetele distrug globulele roşii din sânge, apar migrene, greaţă sau chiar pierderea
echilibrului. Ultrasunetele distrug bacteriile, viruşii cum ar fi: bacilul tuberculozei, virusul
gripei, al tifosului.
 Zgomotul acţionează asupra întregului organism, deoarece senzaţia auditivă
ajunge la sistemul nervos central, prin intermediul căruia influenţează alte organe.
Efectele resimţite de om sunt: - reducerea atenţiei, a capacităţii de muncă, deci creşte
riscul producerii accidentelor, instalarea oboselii auditive care poate dispărea o data cu
dispariţia zgomotului, traumatisme, ca urmare a expunerii la zgomote intense un timp
scurt. Aceste traume pot fi ameţeli, dureri, lezarea aparatului auditiv si chiar ruperea

14
 timpanului, scăderi în greutate, nervozitate, tahicardie, tulburări ale somnului, deficienţă
în recunoaşterea culorilor, surditate la perceperea sunetelor de înaltă frecvenţă.
Zgomotele de intensitate foarte mare pot provoca deteriorări ale clădirilor, aparatelor,
instrumentelor.
Pentru reducerea zgomotelor se utilizeaza procedee sau tehnici specifice sursei de zgomot.
Reteaua de monitorizare a Agentiei pentru Protectia Mediului cuprinde mai multe puncte de
masurare, acestea fiind amplasate în zona parcurilor, a drumurilor cu circulatie intensa si a
pietelor. Intensitatea zgomotului variaza în functie de perioada zilei, atingând apogeul la orele
de vârf în circulatie.

Fig. 11 Masurarea zgomotului

Problemele de depasiri sunt pe drumurile intens circulate, în special în intersectii. Parcurile

reprezinta un punct de recreere, perdeaua de vegetatie oferind o protectie relativa împotriva
poluarii sonore.

2.5. Hartile de zgomot – legislatie si avantaje

Certificatul energetic si nivelul de poluare fonica vor influenta semnificativ preturile

proprietatilor. In iunie 2002, Parlamentul European si Consiliul Europei au adoptat o
Directiva a carei principala sarcina este aceea de a creea o baza comuna pentru administrarea
urbana a zgomotului ambiental.
Conform regulilor UE, Romania este obligata sa monitorizeze nivelul de zgomot din
marile aglomerari urbane, dar si de pe portiunile cu trafic mare de pe caile ferate si drumurile
nationale. Primele influente ale acestei directive se anunta a fi indreptate catre sectorul
imobiliar.
Directiva Europeana este binevenita, totusi dat fiindca, la ora actuala nivelul poluarii fonice
este reglementat printr-un act normativ vechi de opt ani. Dar unii analisti din domeniu cred ca
vor exista schimbari care se vor resimti in zona tranzactiilor real-estate. Din aceasta
primavara, pretul unui apartament, al unei case sau al unui teren ar putea creste sau descreste
si in functie de nivelul de zgomot din zona. Indicatorii de zgomot vor fi cuprinsi in hartile
acustice.
Totodata, la stabilirea unor noi zone rezidentiale se va tine cont si de nivelul de
zgomot al vecinatatilor, iar traficul va fi redirectionat astfel incat poluarea fonica sa nu mai fie
atat de intensa. in prima etapa, hartile acustice vor fi realizate pentru noua orase mari:
Bucuresti, Iasi, Cluj-Napoca, Timisoara, Constanta, Craiova, Galati, Brasov si Ploiesti.
Majoritatea acestor orase sunt in plina expansiune imobiliara, iar investitiile pe acest sector

15
aduc randamente mari. Pe plan local, sansele ca preturile sa scada semnificativ sunt reduse.
Chiar daca, nivelul maxim admis de zgomot, 50 decibeli, este depasit semnificativ in marile
intersectii si aglomerari urbane, o scadere a preturilor nu poate avea loc, deoarece, toate
conditiile de poluare fonica sunt inabusite de faptul ca cererea pentru proprietati este mult mai
mare decat oferta, fapt ce va mentine preturile la un nivel destul de inalt. Exista si
posibilitatea ca cererea sa fie influentata de dorinta cumparatorilor pentru un ambient intim,
silentios, si departe de zgomotul metropolei.
Din 2009, nu se vor mai putea construi, vinde, inchiria locatii care nu au certificat
energetic. Normele metodologice privind expertizarea cladirilor in vederea elaborarii
certificatului energetic au fost aprobate inca de anul trecut. Certificatul energetic va fi o
adevarata carte de vizita pentru fiecare cladire in parte, care va stabili parametrii reali de
eficienta energetica. Astfel, in certificat vor fi evaluate retelele externe, retelele de interior,
structura peretilor care vor conduce la date despre pierderile de caldura, structura ferestrelor,
izolarea peretilor interiori, precum si masurile care trebuie luate pentru introducerea
parametrilor de eficienta energetica europeni. Mai mult, in cadrul documentatiei pentru
constructia de cladiri, de oricare tip ar fi ele, se va introduce obligativitatea elaborarii unui
asemenea certificat energetic.
Capitala Romaniei înregistreaza pe timp de zi zgomote care ating in medie 70 db, cu
aproape 40% mai mult decat cei 50 db stabiliti prin actualele norme de mediu. Noptea nivelul
maxim admis este de 40 db. Expertii municipali au masurat timp de un an, nivelul poluarii
fonice a orasului, Bucurestiul fiind singura localitate din tara care are o harta a zgomotului,
asa cum cere o hotarare de guvern. Conform actului normativ, noua municipii din Romania,
cu peste 250.000 locuitori sunt obligate sa intocmeasca harti acustice pana la 1 aprilie 2007.
Realizarea hartilor de zgomot va fi urmata de masuri de reducere a poluarii fonice, care ar
putea intra in vigoare de anul viitor.
Cele mai zgomotoase zone ale Capitalei sunt centrul orasului (Bd. Magheru) si cartier
Ghencea, unde valorile medii masurate de experti sunt 75-81 db. Cea mai "linistita" zona este
cartier Drumul Taberei, unde s-au inregistrat valori de 53 db. Harta zgomotului a fost
intocmita de experti, dupa ce au efectuat masuratori, in 12 puncte din Bucuresti. Pe strazile
principale din zonele mediane si cartiere, valoarea medie a zgomotului este 70 db. In afara
punctelor fixe de masurare a zgomotului, se vor trimite pe teren trei statii mobile de
monitorizare.
U.E. obliga Romania sa monitorizeze nivelul de zgomot din marile aglomerari urbane.
Analistii imobiliari sunt de parere ca acest fapt va stopa scumpirea locuintelor din zonele
zgomotoase. Conform regulilor U.E., Romania este obligata sa monitorizeze atat nivelul de
zgomot din marile orase, cat si de pe portiunile cu trafic mare de pe caile ferate si drumurile
nationale. Nu va fi vorba de harti in forma grafica, ci de un soft de computer care va arata in
timp real nivelul zgomotului din zonele monitorizate şi autoritatile vor putea stabili masurile
care se impun. In prima etapa, harti acustice vor fi realizate pentru: Bucuresti, Iasi, Cluj-
Napoca, Timisoara, Constanta, Craiova, Galati, Brasov si Ploiesti. Nivelul maxim admis de
poluare fonica este de 50 db.
Analistii imobiliari sustin ca aceste "harti sonice" vor influenta preturile terenurilor si
locuintelor. Practic, preturile proprietatilor imobiliare din zonele cu poluare fonica nu vor mai
urca, ci vor stagna si ar putea inregistra chiar o scadere. Atunci, sigur, cererea indreptandu-se
in alta parte, vor creste preturile in alte zone in care poluarea fonica este mai mica.
Conform Agentiei Regionale de Protectie a Mediului Bucuresti, in zonele cu trafic intens, cum
ar fi P-ta Unirii, Universitate, P-ta Victoriei valorile de zgomot depasesc ichiar si 70 fb. Cele
mai multe sesizari cu privire la poluarea fonica au fost primite de la bucurestenii care locuiesc
in apropierea barurilor, restaurantelor si discotecilor.

16
 Pana la 30 iunie 2007, statele membre ale Uniunii Europene vor informa Comisia
Europeana asupra nivelului zgomotului inregistrat pe soselele al caror trafic depaseste 6
milioane de vehicule pe an, caile ferate cu mai mult de 60.000 de pasageri pe an, aeroporturi,
aglomerari cu mai mult de 250.000 de locuitori. In aceasta etapa, se vor intocmi harti pentru
tronsoanele de cale ferata Bucuresti Nord - Chitila, Bucuresti Nord - Bucurestii Noi,
Cernavoda - Palas, Bucuresti - Constanta. Drumurile principale cu un trafic mai mare de
6.000.000 treceri de vehicule/an pentru care se va face evaluarea zgomotului ambiental sunt:
Bucuresti - Ploiesti, Bucuresti - Buzau, Bucuresti - Giurgiu, Bucuresti - Alexandria, Bucuresti
- Pitesti, Constanta - Costinesti, Ploiesti - Brasov, Ploiesti - Buzau, Pitesti - Maracineni,
Basarabi - Constanta, Medgidia - Constanta, Mihail Kogalniceanu - Constanta. Pana la 31
decembrie 2008, Comisia Europeana va fi informata asupra tuturor localitatilor cu populatie
peste 100.000 locuitori, asupra drumurilor si cailor ferate existente in Romania, iar pana in
2012 se va termina cartografierea strategica a zgomotului ambiental.
Potrivit unei estimari a Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), minimum 20% din
populatia Europei sufera din cauza zgomotului. Poluarea fonica este cauza multor afectiuni:
insomnii, pierderea auzului, boli cardiovasculare, chiar dificultati de vorbire. Toate tarile
membre ale U.E. vor fi obligate sa afiseze hartile de zgomot in locurile publice, panouri
electronice, mass-media.

Fig. 12 Raportul privind echivalentul de zgomot

Principalele avantaje pe care le ofera realizarea de harti acustice in mediul urban

1. Dezvoltarea de noi zone rezidenţiale - la stabilirea amplasamentelor se va ţine cont şi de
nivelul de zgomot al zonelor invecinate, prin simularea anterioara demersurilor de construire,
a efectului apariţiei acestei zone (cu traficul rutier asociat estimat) din punct de vedere al
acusticii zonale.
2. Pentru zonele urbane deja existente - harta strategică de zgomot permite informarea
populaţiei asupra nivelurilor de zgomot în zonele de interes (prin Internet, panouri electronice
locale, publicaţii). Aceasta reprezinta o alta cerinţa a legislaţiei europene.

17
3. Amplasarea zonelor de recreere poate fi facuta ţinând cont de harta strategica de zgomot,
pentru a îndepli o dubla menire: sa fie zone de linişte, şi sa contribuie la diminuarea nivelului
global de zgomot (bariere fonice naturale, zone verzi).
4. Trafic - cunoaşterea harţii strategice de zgomot, bazata de altfel pe studiul de trafic, permite
stabilirea de concluzii privind zonele in care nivelul zgomotului este ridicat, precum şi
simularea efectelor diferitelor metode de diminuare a nivelului zgomotului ce pot fi
implementate, alegându-se metoda optima.
Autorităţile administraţiei publice locale şi unităţile prevăzute la art. 4 alin. (3) din HG
321/2005 elaborează planurile de acţiune pentru gestionarea zgomotului şi a efectelor
acestuia, inclusiv măsurile de reducere a zgomotului. Agenţia Naţională pentru Protecţia
Mediului, elaborează, pe baza centralizării planurilor de acţiune, proiectul privind Planul
naţional de acţiune pentru reducerea nivelurilor de zgomot şi îl transmite autorităţii publice
centrale pentru protecţia mediului. Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, prin
ordin comun al ministrului mediului şi gospodăririi apelor, al ministrului sănătăţii, al
ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, al ministrului administraţiei şi
internelor aprobă Planul naţional de acţiune pentru reducerea nivelurilor de zgomot, elaborat
conform alin. (2) lit. b) din HG 321/2005, până la data de 30 decembrie 2008.
Pentru mediile urbane, cartografierea zgomotului prezintă o utilitate specială, mai ales
din perspectiva dezvoltării urbanistice, care trebuie realizată luând în considerare toţi factorii
cu impact major asupra mediului urban, iar poluarea fonică este unul din aceşti factori.
Realizarea hărţii acustice permite cunoaşterea situaţiei acusticii urbane la un moment dat, iar
din studiul acesteia se pot desprinde informaţii privind posibilităţile de dezvoltare zonală
ulterioară, precum şi adoptarea unor metode de diminuare a zgomotului (impuse de legislaţia
europeana). Software-ul pentru realizarea hărţii acustice permite elaborarea mai multor
scenarii virtuale cu privire la implementarea diferitelor metode de scădere a nivelului acustic.
Rezultatele obţinute pentru simulări, oferă informaţii în vederea alegerii soluţiei optime.
Realizarea hărţii acustice a orasului va permite obţinerea informaţiilor exacte cu
privire la zonele intens poluate fonic (monitorizarea activităţii surselor de poluare fonică,
factor generator de disconfort şi deteriorare a sănătăţii cetăţenilor), asigurarea unor măsuri
optime pentru reducerea zgomotului urban, predicţia zgomotului ambiental în zone cu
reorganizări urbanistice (construcţii de locuinţe, modificări de trafic, amplasare de unităţi
industriale). Realizarea hărţii acustice va oferi totodată şi informaţii complete cu aplicaţie în
domeniul urbanismului şi a arhitecturii (hărti GIS). Dezvoltarea turismului ca domeniu
prioritar în strategia de dezvoltare durabilă a oraşelor implică în primul rând luarea de măsuri
de reducere a zgomotului ambiental.

18
 Fig. 13 Harta de zgomot a capitalei

Un sistem modular integrat de administrare a zgomotului urban, de ultima generatie,

poate acoperi din sarcinile actuale ale responsabilului cu problemele de zgomot, realizand si
actualizand cartografierea acustica, evaluarea reclamatiilor, planificarea strategica, eliberarea
autorizatiilor, simplu si ieftin. Datele astfel obtinute pentru zgomot pot fi cu usurinta
combinate cu poluarea chimica a aerului.
Hartile acustice create numai pe baza masuratorilor necesita montarea unor statii de
masurare in teren, cu protectie si alimentare adecvata, si o forma de stocare a datelor pe durate
mari de timp.
Cartografierea predictiva se bazeaza pe algoritmi empirici. Aceste calcule in general
utilizeaza valori ale puterii acustice ale diferitelor surse de zgomot ce pot fi intalnite, date
despre trafic precum si informatii statistice despre nivelurile de zgomot si conditiile meteo in
diferite locatii.
Statiile de monitorizare pot fi instalatii permanente, conectate la o camera de comanda
centrala pentru vizualizarea si analiza datelor. Aceste unitati robuste transfera cu o anumita
periodicitate datele masurate si pot de asemenea sa afiseze spre informare niveluri de zgomot
catre populatie.
Pot exista statii mobile sau sonometre plasate in autovehicule sau pe cladiri la o anumita
inaltime. Aceste instalatii mobile, alimentate de la baterii, posibil cu identificarea pozitiei, au
in general facilitati de transfer de date prin linie telefonica la computerul central.
Realizarea hărţii acustice constituie un factor important în stabilirea viitoarei strategii de
dezvoltare a oraşului în vederea îmbunătăţirii habitatului în zonă, în condiţii ecologice de
nivel european, cerinţe obligatorii ale Planului Naţional de Acţiune pentru Reducerea
Nivelurilor de Zgomot.

19
 CAPITOLUL 3

EFECTELE POLURAII SONORE ASUPRA ORGANISMULUI

UMAN

3.1. Efectele poluraii sonore asupra organismului uman

Fig. 14 Afectiuni produse de poluarea Sonora asupra organismului uman

Efectele specifice patologice ale zgomotului sunt traumatismele auditive, care apar ca
urmare a acţiunii îndelungate a zgomotului, care depăşeşte limita superioară normală de
percepere a organului auditiv. În cadrul traumelor acustice, datorită unei expuneri îndelungate
la zgomot, structurile cele mai afectate sunt celulele ciliate, mai ales cele din grupul extern.
Zgomotul nu are numai o acţiune patologică specifică asupra organului auditiv,
provocând pierderile temporare sau permanente ale acuităţii auditive, dar poate să exercite un
anumit efect toxic asupra organismului. Astfel, zgomotul provoacă modificări în echilibrul

20
fiziologic al organismului; simptomul general este o senzaţie de oboseală, de slăbiciune.
Tulburările pot duce la ameţeli, cefalee, migrene permanente, pierderea poftei de mâncare,
anemie. Zgomotul produce tulburări neurovegetative cum ar fi accelerarea ritmului cardiac, a
ritmului respirator, modificări ale presiunii sanguine, slăbirea atenţiei, leziuni ale timpanului,
diminuarea reflexelor.
Traficul stradal generează zgomot cu o anumită intensitate produsă de camioane,
autobuze, de sutele de autoturisme, trenuri, avioane. Astăzi se caută soluţii pentru a evita
producerea şi transmiterea zgomotelor. Maşinile sau motoarele ce vor fi construite este de
dorit să producă un zgomot minim. Blocurile care se vor construi trebuie să posede un strat
fonoabsorbant antiimpact. Ideal ar fi introducerea unor perdele izolante de arbori în jurul
surselor industriale de zgomot şi în jurul cartierelor de locuit. Acasă sau la birou, izolarea
pereţilor şi instalarea geamurilor duble pot diminua sunetul traficului, a vecinilor şi a altor
surse zgomot exterioare. Pereţii puşi de-a lungul autostrăzilor pot proteja persoanele care
locuiesc în apropiere de acestea de sunetul traficului, însă, din păcate, la noi în ţară,acest lucru
pare a fi destul de departe
Urechea nu percepe nici ultrasunetele (oscilaţii acustice cu frecvenţa peste 16.000 Hz.)
şi nici infrasunete cu frecvenţa sub 16 Hz., ci doar sunetele din domeniul audibil (16 – 16.000
Hz.).
Cuvintele, vorbirea, reprezintă un ansamblu de sunete particulare, încărcate de
informaţii utile comunicării dintre indivizi.
În numeroase situaţii de muncă, comunicarea verbală este imposibilă din cauza zgomotului
ambiant.
Organul de percepţie al zgomotului, urechea, este formată din trei compartimente:
 urechea externă cu canalul auditiv, care conduce undele sonore la membrana
timpanică;
 urechea medie, cu cele trei oase ale auzului şi care comunică cu gâtul prin trompa lui
Eustachio;
 urechea internă, unde vibraţiile sonore, undele sonore sunt convertite în impulsuri
nervoase.
Pe de altă parte, potrivit listei de identificare a factorilor de risc, zgomotul este un factor
de risc fizic specific mediului de muncă, ca şi element al oricărui sistem de muncă.
Zgomotul provoacă o jenă asupra realizării sarcinii de muncă, o oboseală auditivă sau
un deficit auditiv ireversibil, care poate ajunge până la surditate.
Dar zgomotele au şi alte efecte asupra sănătăţii oamenilor.
Zgomotele agravează situaţiile de stres, agravează afecţiunile cardio-vasculare şi
digestive, generează insomnii, măresc oboseala generală şi îndeosebi oboseala nervoasă,
accentuează deficienţele de comportament (agresivitatea, anxietatea).
Urmare a acestor efecte se măreşte riscul accidentelor de muncă, a accidentelor de
circulaţie şi a celor de traseu.
Limita maximă admisă la locurile de muncă pentru expunere zilnică la zgomot este
de 87 dB, potrivit art. 594, al.(5) din N.G.P.M. Ediţia 2002.
Pentru locurile de muncă cu solicitare neuropsihică şi psihosenzorială crescută şi
deosebită, această limită se reduce la 75 dB şi respectiv 60÷50 dB.
Dacă expunerea personală zilnică la zgomot depăşeşte limita de 80 dB ca intensitate
sau dacă presiunea acustică instantanee neponderată este mai mare de 112 Pa, angajatorul
trebuie să asigure următoarele măsuri:
1. Să ofere pentru angajaţi informaţii adecvate, prin instruire, asupra:
- riscurilor potenţiale pentru auz, datorită expunerii la zgomot;
- măsurilor luate pentru respectarea prevederilor acestor norme;
- purtării echipamentului individual de protecţie împotriva zgomotului.

21
 2. Să permită angajaţilor sau reprezentanţilor acestora, accesul la determinările şi
măsurătorile de zgomot efectuate.
Dacă expunerea personală zilnică la zgomot depăşeşte 85 dB sau valoarea maximă a
presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 200 Pa purtarea echipamentului
individual de protecţie împotriva zgomotului devine obligatorie.
Literatura de specialitate (4, pag. 170) precizează că folosirea dopurilor pentru
protejarea urechii, de tipul celor spumoase sau flexibile, reduc nivelul de zgomot cu cel puţin
20%.
Se poate ajunge la surditate în urma unei expuneri cotidiene pe mai mulţi ani, la
zgomote cu nivel sonor mai ridicat de 90 dB.
Nivelul sonor al unei conversaţii normale se încadrează în limita a 60 dB.(3).
Pentru activităţi sedentare care necesită atenţie, minuţiozitatea, cu încărcare senzorială
şi mentală, nivelul sonor recomandat este de 55 dB (3).
Alcoolul şi unele droguri pot agrava pericolele generate de zgomot.
În localuri cu muzică zgomotoasă, percepţia urechii nu poate fi tolerată decât prin
consumul de alcool, droguri. S-a demonstrat că alcoolul, marijuana, tranchilizantele şi alte
droguri slăbesc abilitatea muşchiului stapedius, de a se contracta.
Acest muşchi mic din urechea medie este stimulat de zgomote, se contractă şi reduce
transmisia sunetelor spre urechea internă.
Când acest mecanism de siguranţă (automatism funcţional) este compromis prin
consumul de droguri sau alcool, urechea devine mai vulnerabilă la leziunile provocate de
zgomot.
Alţi factori care pot afecta auzul prin modificarea circulaţiei sanguine sau a activităţii
nervoase la acest organ – urechea – sunt:
 fumatul;
 colesterolul, alimentaţia cu grăsimi animale;
 hipertensiunea arterială.
Urechea internă este foarte bine vascularizată şi are un metabolism ridicat.
Factorii de mai sus măresc aportul de sânge la ureche şi afectează auzul.
Grăsimile, colesterolul în exces provoacă îngroşarea sângelui, ateroscleroza, cu
încetinirea microcirculaţiei, ca şi fumatul activ sau pasiv, ori hipertensiunea arterială.

3.2. Efectele nocive ale zgomotului

Efectul de acoperire a sunetelor mai slabe de către un sunet mai intens si care poate
face neinteligibilă vorbirea, poate împiedica perceperea semnalelor sonore, ascultarea
funcţionarii maşinilor, înlesnind astfel producerea de accidente;
Oboseala auditivă, este un fenomen trecător, care produce o oboseală generală, o
încetinire a reacţiilor psihice, diminuarea atenţiei, insomnie, excitabilitate crescută, reducerea
capacităţii de munca. O audiogramă efectuată imediat după expunerea la zgomot va decela o
pierdere de 14% a auzului. Caracteristica acestei perioade iniţiale este reversibilitatea
completă a tulburărilor;
Surditatea audiometrică profesională, care este caracterizată prin leziuni ale urechii
interne, provocate de munca desfăşurată timp îndelungat în condiţii de intensitate ridicată a
zgomotului(slăbirea progresivă a auzului, surditatea totală bilaterală putând apărea după 10-20
de ani).

22
 Fig. 15 Surditatea audiometrica

Scăderea auzului predomină in banda octavei 3000 – 6000 Hz, însă practic, audiţia nu
este sensibil atinsă; pierderea este de 14%, iar subiectul nu-si observă surditatea; dacă
pierderea este mai mare subiectul are senzaţia surdităţii, in special pentru sunetele înalte si
pentru vocile feminine; cu toate acestea subiectul in cauză poate duce o viaţă normală, mai
ales in atelier unde, in mod paradoxal, aude relativ mai bine decât în linişte; pierderea audiţiei
este de cca.23%, atingând si spectrul vorbirii(400 - 4000Hz).
Surditatea cu infirmitate (acţiunea mecanică traumatizantă a presiunii aerului)
provocată de explozii sau zgomote foarte puternice, care produce spargerea timpanului sau
alte traumatisme ale organelor din urechea internă. Pierderea calculată este enormă(până la
78%) si atinge toate frecvenţele vorbirii.
Etapele expuse mai sus sunt parcurse în mod neregulat si imprevizibil. Evoluţia se
întinde în medie pe 15 ani, cu variaţii individuale.

3.3. Evoluţia surdităţii

De obicei se produce o scădere importantă a auzului in timpul primilor ani de

expunere la zgomot; urmează o perioadă de stagnare apoi o nouă scădere rapidă si greu de
prevăzut.
Zgomotele exercită o influenţă considerabilă asupra întregului organism. Vom
enumera câteva dintre cele mai importante efecte generale:

 Perturbări ale funcţiei diencefalo-hipofizare;

 Jenă respiratorie si senzaţie de constricţie toracică, tensiune dureroasă la nivelul
globilor oculari si la nivelul feţei, greaţa, vărsături, acufene, oboseală generală,
asemănătoare celei determinate de un efort intens;
 Zgomotul măreşte consumul de energie pentru aceeaşi intensitate de efort fizic;
 Scăderea in greutate, anemia, hipertensiunea arterială [2] cardiopatia ischemică,
hiperlipemia, etc.;
 Cercetările experimentale au arătat că zgomotul, sub forma unor impulsuri de 80 - 85
si 90 - 100 decibeli, are o influenţă negativă mai mare asupra aparatului cardio -

23
 vascular si a sistemului nervos, decât zgomotul continuu de frecvenţă înaltă si medie,
cu aceeaşi intensitate; fenomenul se explică prin dereglarea mecanismelor de
coordonare ale sistemului nervos central;
 Nivelul productivităţii muncii este deosebit de afectat de zgomot. Randamentul celor
care lucrează in zgomot este semnificativ mai redus decât al celor care lucrează în
încăperi silenţioase;
 Zgomotul reduce capacitatea de concentrare intelectuală si atenţia, scăzând eficienţa
lucrului, uneori cu 50 - 60%.Apar, de asemenea, tulburări de somn, care contribuie la
crearea unui cerc vicios;
 În cazul unor procese automate, este posibil să nu se deceleze scăderea productivităţii
la expunerea la zgomot. Apar, totuşi, o serie de tulburări psihice sau mentale, mai
puţin discrete, la lucrătorii expuşi;
 Zgomotul acţionează asupra activităţii mentale ca un excitant stupefiant, care
agravează oboseala, mascând-o. Adesea el devine o obişnuinţa periculoasă.

În afara celor relatate mai înainte, zgomotul poate constitui o sursă permanentă de
accidente si prin faptul că în timpul lucrului conversaţia este dificilă. De aceea, o cât de mică
eroare în perceperea unui cuvânt poate conduce la o manevră greşită, care la rândul ei poate
determina un accident. Măsurile de izolare fonică aplicate in unele secţii cu potenţial nociv
ridicat au dus la diminuarea numărului de accidente de muncă.

3.4. Boli profesionale provocate datorită expunerii la zgomot

Date furnizate de Institutul de Sănătate Publica Bucureşti, Secţia de Medicina Muncii,

in lucrarea "Morbiditatea profesională in România în anii 2001 si 2002", autori: Dr. Adriana
Todea si Dr. Aurelia Ferencz:

o Din datele raportate se constată că în România există un număr de 327.451 muncitori

expuşi la zgomot.
o Numărul cazurilor noi declarate, de boli profesionale determinate de expunerea la
zgomot a înregistrat o continuă creştere în ultimii 10 ani, în 2001 înregistrându-se
aproape o dublare a numărului de cazuri declarate, comparativ cu anul precedent

În 2001, hipoacuziile s-au produs după o perioadă de expunere profesională medie de 19,66
ani, iar surditatea profesională după 22,73 ani.

o Numărul de 696 cazuri de hipoacuzie profesională, declarate in anul 2001, care au

plasat morbiditatea determinată de expunerea la zgomot pentru prima dată pe primul
loc al morbidităţii profesionale, denotă preocupările medicilor de medicina muncii în
depistarea acestei afecţiuni invalidante prin ireversibilitatea deficitelor de auz apărute.
o Cele mai numeroase cazuri de hipoacuzie si surditate cauzate de expunerea la zgomot
s-au înregistrat in judeţele Bihor, Sibiu, Gorj si Dolj.

24
 Tabel 2 – Distributia cazurilor de surditate si hipoacuzie in principalele unitati din tara

3.5. Concluzii

Pentru a proteja şi alte categorii de persoane afectate, cum ar fi trecători, locatarii

locuinţelor din apropierea şantierelor sau a punctelor de lucru ar fi foarte indicat să se
utilizeze panouri mobile, confecţionate din materiale fonoabsorbante, care să reducă nivelul
zgomotului cel puţin la o valoare acceptabilă.
Poluarea fonică reprezintă o formă de poluare neglijată până în prezent, formă care are
însă, un impact semnificativ asupra societăţii umane, afectând starea de sănătate a populaţiei.
Poluarea sonoră este importantă în industrie, ea constituind apanajul oraşelor mari,
unde poluează mediul, nu numai în timpul orelor de muncă, ci şi în cele de destindere. În
general se poate discuta despre o extindere a poluării sonore la nivelul global al mediului
ambiant. Înainte de elaborarea unor noi legi pentru protecţia mediului înconjurător, trebuiesc
respectate cu stricteţe legile existente în vigoare, iar noile legi să fie în concordanţă cu legile
Uniunii Europene din care România doreşte să facă parte.

25
 BIBLIOGRAFIE

1. Cotidianul ‘Adevărul’,ediţia din 4 ianuarie 2008

2. www.eco-magazin.ro

26
3. www.green-report.ro

4.Diţoiu Valeria,Holban Nina(2005)-"Modificări antropice ale mediului"

5.Engelking P.-"Pollution"

6. Barnea, M., “Efectele poluării mediului asupra omului”, Editura Academiei

R.S.R, Bucureşti, 1973

7. Ciplea. L.I, Ciplea Al., “Poluarea mediului ambiant”, Editura Tehnică,

Bucureşti, 1979

8. www.presaonline.com/stiri/ue-cere-cartografierea-strategica-a-zgomotului-
19429.html

9. www.mmediu.ro/dep_mediu/zgomot_ambiental.htm

10. www.euractiv.ro

27