L7 Studiul structurii unui sistem fotovoltaic

1. Scopul lucrării
Lucrarea are ca scop identificarea structurii unui sistem fotovoltaic si a parţilor lor componente.

2. Noţiuni teoretice
Ansamblul compus din module PV, dispozitive electronice de condiţionare a energiei
electrice, acumulatoare şi elemente de protecţie este denumit sistem fotovoltaic. În dependenţă de
particularităţile consumatorului de energie electrică sistemele PV pot fi divizate în sisteme
autonome, conectate la reţea sau hibride.
De obicei, un sistem PV conţine următoarele elemente: module PV; dispozitive de
condiţionare a energiei electrice - regulator de încărcare -descărcare, invertor c.c. - ca., convertor
c.c. - ca.; structuri de susţinere a modulelor PV; cablaj şi cutii de distribuţii a energiei electrice;
elemente de protecţie - diode anti - retur, diode de ocolire sau by - pass, întrerupătoare automate sau
siguranţe fuzibile; acumulatoare pentru stocarea energiei.
În figura 1 este prezentată schema bloc a unui sistem fotovoltaic autonom, săgeţile
specificând sensul de circulaţie a energiei.

Baterii de Consumatori
Regulator acumulatoare c.c.
Generator
PV
Consumatori
Invertor c.a.
Sistem PVautonom

Fig. 1. Structura unui sistem fotovoltaic autonom

În literatura de specialitate termenul de generator fotovoltaic se referă la elementele
componente ale sursei de producerea energiei electrice de curent continuu.
În general din componenţa generatorului fotovoltaic fac parte următoarele elemente:
celulele, modulele, respectiv panouri fotovoltaice (matrice sau suprafaţă fotovoltaică).
Acesta parte componenta a unui sistem fotovoltaic va fi dezvoltat in lucrarea urmatoare.
Bateria de acumulatoare reprezintă o sursă chimică reversibilă pentru stocarea energiei
electrice. Energia electrică se stochează/eliberează în urma unor reacţii chimice între anumite
substanţe. Aceste reacţii sunt reversibile astfel încât ele au loc într-un sens la încărcare şi în sensul
celalalt la descărcare. Întreruperea accidentală a acestor reacţii reversibile echivalează cu
distrugerea bateriei de acumulatoare.
Bateriile acumulează un exces de energie creat de sistemul de PV şi îl păstrează pentru a fi
utilizat pe timp de noapte sau atunci când nu există alt aport de energie. Bateriile se pot descărca
rapid şi pot produce mai mult curent ca sursa de încărcare, astfel că pompele sau motoare pot fi
rulate intermitent. Bateriile plumb-acid oferă cel mai bun echilibru al capacităţii de stocare şi este o
baterie comună utilizată în sistemele de putere autonome.
În mod ideal, capacitatea bateriei trebuie să fie dimensionată pentru a fi capabilă să stocheze
timp de 5 zile de autonomie pe timp noros. În cazul în care capacitatea bateriei este mai mică decât
capacitatea de 3 zile, se va produce un ciclu profund în mod regulat, iar bateria va avea o viaţă mai
scurtă.
Cele mai utilizate tipuri de baterii de acumulatori in sistemele fotovoltaice, eoliene sau
hibride independente sunt bateriile plumb-acid. Mai nou au fost dezvoltate baterii cu Li-Ion si
nichel - cadmiu (Ni-Cd) pentru capacitati mari, dar preturile lor sunt deocamdata destul de mari si
algoritmii controlerelor de incarcare ai invertoarelor de baterii nu sunt verificati suficient.
Bateriile cu Gel au electrolitul sub forma unei mase vâscoase și imobile având acidul
sulfuric reținut în Gel. Pot fi instalate în orice poziție, au rezistența mare la temperaturi scăzute,
șocuri și vibrații, dar necesită tensiuni de încarcare mai mici decât în cazul bateriilor din clasa lichid
și de asemenea nu necesită încărcare de egalizare.
Acumulatorii utilizați în sistemele PV trebuie să aparțină gamei deep-cycle (cu descărcare
adâncă) și trebuie să suporte un număr de cicli de încărcare/descărcare totală (100%) în număr cât
mai mare. Acești acumulatori suportă în funcție de gamă și/sau producător, un număr între 250 de
cicli și 1600 de cicli la un grad de descărcare 100%. Trebuie remarcat că unele modele pot ajunge
la 5000 - 6000 de cicli dacă rata de descărcare este redusă la 30 - 40%.

1.3. Regulatorul
Stabilizarea tensiunii de curent continuu obținută la ieșirea panourilor fotovoltaice se
realizează cu un echipament special numit regulator sau controler de încarcare (charge controller)
care asigură controlul tensiunii și al curentului de încărcare a acumultorilor precum și al tensiunii de
alimentare a consumatorilor de curent continuu. Regulatorul solar îndeplinește de asemenea și alte
funcții precum: alimentare consumatori de curent continuu, detectare automată a tensiunii bateriei,
protecție la conectare polaritate inversă, protecție la descărcare excesivă și la supraîncarcare a
bateriei, deconectare sarcină în funcție de starea de încărcare (SOC) a bateriei, reconectare automată
a sarcinii, compensare automată în funcție de temperatură, comutare automată pentru iluminat pe
timp de noapte, etc.
Regulatorul poate fi utilizat pentru alimentarea directă a consumatorilor de curent continuu,
sau în tandem cu un invertor de baterii pentru alimentarea consumatorilor de curent alternativ,
formând împreună cu acesta sisteme fotovoltaice de tip magistrală de curent continuu. Sunt utilizate
numai în sistemele fotovoltaice neconectate la sistemul energetic național și sunt potrivite pentru
puteri mici de ordinul zecilor de wați până la câțiva kilowați. Pe piață există două clase mari de
regulatoare solare:
- regulatoare clasice de tip PWM (cu modulație în impuls);
- regulatoare MPPT (cu urmărirea punctului de putere maximă).
Regulatoarele PWM se utilizează de regulă în sisteme de putere mică și au un randament cu
circa 15-30% mai mic decât al regulatoarelor MPPT.

Fig. 2. Explicativă privind zona de operarea regulatoarelor

În figura 2. este prezentată diagrama curent-tensiune pentru un panou fotovoltaic și
diagrama de putere pe care s-a figurat punctul de putere maximă (Pmppt) și cu galben zona de lucru
a unui regulator clasic PWM.

1.4. Invertorul
 Invertorul transformă energia de c.c, generată de modulele PV sau stocată în acumulatoare,
în energie de c.a. de o frecvenţă prestabilită.
Invertoarele de baterii sunt de regulă unidirecționale și asigură conversia energiei de curent
continuu de la bornele acumulatorilor în energie de curent alternativ pentru alimentarea
consumatorilor.
Cerinţele tehnice faţă de un invertor dintr-un sistem PV autonom sunt următoarele:
 capacitatea de suprasarcină de circa 300% pentru a asigura pornirea motoarelor;
 bună stabilitate a tensiunii de c. a. la ieşire. Variaţia tensiunii nu trebuie să depăşească ± 5 %,
distorsiunea armonică trebuie să fie minimală;
 randamentul maximal pentru o largă variaţie a sarcinii - mai mare de 90%;
 consum propriu minimal de energie;
 comutaţie autonomă fără asistenţă din partea unei reţele publice.
Pe piață exista trei categorii mari de invertoare de baterii:
- invertoare de baterii clasice;
- invertoare de baterii cu regulator încorporat;
- invertoare de baterii cu sincronizare la rețeaua electrică.
În sistemele autonome se folosesc trei tipuri de invertoare, în dependenţă de forma undei
tensiunii la ieşire: cu undă dreptunghiulară, în trepte sau sinusoidală. Invertorul cu undă
dreptunghiulară are cea mai simplă schemă şi mai mic cost. Reglarea tensiunii la ieşire este dificilă,
iar distorsiunea armonică este pronunţată, ceea ce cauzează supraîncălzirea motoarelor. Acest tip de
invertor se recomandă în sisteme PV de mică putere pentru iluminare, încălzire la tensiuni diferite
de cea de c.c, de asemenea în componenţa convertoarelor c.c. - c.c, acţionări electromagnetice.
Invertorul cu undă în trepte are o distorsiune armonică cu mult mai mică şi este recomandat
pentru majoritatea motoarelor.
Invertorul cu undă sinusoidală filtrează majoritatea armonicilor (factorul de distorsiune
este mai mic de 5%). Se utilizează pentru alimentarea oricărui consumator de c.a., inclusiv şi
în circuitul interfeţei module PV - reţea electrică publică.
Unda sinusoidală modificată nu este aceeaşi ca cea de la sistemul energetic național
Invertoarele cu undă sinusoidală modificată sunt o alegere bună pentru sisteme PV de dimensiuni
mai mici.

Fig. 3 Formele de undă ale invertoarelor: a) forma de undă la intrarea invertorului 12Vc.c.; b)
forma de undă dreptunghiulară de la ieșire invertorului; c) forma de undă sinusoidală modificată; ;
d) forma de undă sinusoidală pură

2. Topologii de sisteme fotovoltaice

2.1 Sisteme fotovoltaice pentru alimentarea consumatorilor de curent continuu
Acest tip de aplicaţie poate să permită de exemplu asigurarea iluminatului electric, cu becuri
de curent continuu, în imobile situate în zone izolate şi neelectrificate.
 Schema bloc a sistemului PV care alimentează astfel de consumatori este prezentată în
figura 4

Fig. 4 Sistem PV pentru alimentarea consumatorilor de curent continuu

Deseori perioada de consum a energiei electrice nu coincide cu cea de producere (de
exemplu, iluminatul), unii consumatori cer puteri la pornire cu mult mai mari decât în regim
nominal (motoare). Aceste cerinţe pot fi satisfăcute doar acumulând energia electrică. Mai frecvent
se utilizează acumulatoare cu plumb, mai rar - cu nichel - cadmiu. Capacitatea de stocare este
calculată astfel încât să asigure funcţionarea consumatorilor în decurs de 3 la 7 zile fără reîncărcare.
Rareori poate ajunge la 10 zile pentru consumatori, care necesită un înalt nivel de securitate. Durata
de viată a acumulatoarelor este de 7 - 10 ani.
În sistemele PV care alimentează reşedinţe permanente, care au cicluri de încărcare-
descărcare zilnice, se folosesc, de obicei baterii cu anozi tubulari. Acestea au un număr mare de
cicluri şi, prin urmare, durata de viaţă mai lungă. Adesea se folosesc baterii normale de maşină
deoarece sunt uşor de procurat şi sunt mai ieftine.
Între panoul fotovoltaic şi baterie este intercalat un regulator de încărcare deoarece
parametrii electrici la ieşirea din panou sunt variabili, iar bateria trebuie înărcată la parametrii
constanţi.
Pentru adaptarea tensiunii de ieşire a generatorului PV la tensiunea cerută de consumatori se
foloseşte un regulator de tensiune. Pentru dispoitivele alimentate de la celulele PV, regulatorul este,
de obicei, un transformator c.c.-c.c. care modifică valoarea tensiunii.

2.2 Sisteme fotovoltaice pentru alimentarea simultană a consumatorilor de curent

continuu şi de curent alternativ
Având în vedere că un asemenea sistem are nevoie de o putere electrică mai mare, specifică
de regulă consumatorilor de curent continuu, este nevoie de utilizarea unui număr mai mare de
panouri fotovoltaice, iar numărul bateriilor este de asemenea mai mare, pentru ca sistemul să poată
asigura puterea electrică necesară, pentru un timp cât mai lung, fără ca acestea să se descarce.
Acest tip de sistem oferă posibilitatea alimentării cu energie electrică a ambelor categorii de
consumatori (fig. 5).
 Fig. 5 Sistem PV pentru alimentarea consumatorilor de curent continuu şi curent alternativ

2.3 Sisteme fotovoltaice hibride

Sistemul PV hibrid poate fi autonom sau conectat la reţea şi conţine şi alte surse de energie
electrică, de exemplu un generator Diesel sau eolian.
Faţă de sistemul prezentat anterior, acest sistem hibrid are în componenţă şi un generator
electric acţionat de un motor cu ardere internă de tip Diesel şi un redresor pentru încărcarea
acumulatorilor.

Fig. 5. Sistem PV hibrid

Acest generator, care poate să producă atât curent continuu cât şi curent alternativ, are rolul
de a asigura puterea electrică necesară în perioadele de vârf de sarcină, sau în perioadele în care
radiaţia solară nu este suficient de intensă.
Când bateriile sunt în pericol de a se descărca generatorul diesel porneşte pentru a acoperi
necesităţile consumatorilor şi, în acelaşi timp, reîncarcă bateriile.