Sunteți pe pagina 1din 22

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

FACULTATEA DE ENERGETICĂ ȘI INGINERIE ELECTRICĂ


DEPARTAMENTUL INGINERIE ELECTRICĂ

Referat
La disciplina: Evaluarea impactului de mediu

Tema: ,,Poluarea Sonora in sectoarul constructiilor’’

A efectuat: St. gr. IE-17M


Robu Mihai

A verificat: Prof. univ .


Todos Petru

Chişinău, 2017
1
Cuprins

Capitolul 1: Consideraţii generale privind zgomotul şi metode de protejare


împotriva lui

1.1. Generalităţi
1.2. Statistici
1.3. Metode de prevenire şi reducere a poluării sonore
1.3.1. Eliminarea zgomotului la sursă
1.3.2. Combaterea zgomotului la sursă
1.3.3. Măsuri colective de control
1.3.4 Echipamentul individual de protecţie

Capitolul 2: Poluarea sonoră cauzată pe şantierele de construcţie

2.1. Managementul zgomotului în şantierele de construcţii


2.2. Riscuri profesionale în construcţii
2.3. Surse de zgomot în şantierele de construcţii

Capitolul 3: Efectele poluraii sonore asupra organismului uman

3.1. Efectele poluraii sonore asupra organismului uman


3.2. Efectele nocive ale zgomotului
3.3. Evoluţia surdităţii

Concluzii :

Bibliografie :

2
Capitolul 1: Consideraţii generale privind zgomotul şi metode de protejare
împotriva lui

1.1. Generalităţi

Zgomotul poate fi o formă de poluare care caracterizează zonele urbane şi industriale.


Afectează nu doar auzul uman, ci toate funcţiile acestuia. Zgomotul se defineşte ca un sunet
sau amestec de sunete, discordante, puternice, neplăcute, gălăgie, vacarm, vuiet, tunet etc.
Acesta este un sunet nedorit şi neplăcut auzului, caracterizat de cele două însuşiri importante
ale sale: intensitatea, măsurată în decibeli [dB], şi frecvenţa, măsurată în hertzi [Hz]. Scara
de decibeli (figura 1) este logaritmică, astfel încât o creştere cu trei decibeli a nivelului de
zgomot reprezintă deja o dublare a intensităţii zgomotului.

Fig.1 – Scara decibelilor

Zgomotul se transmite prin conducţie (sau impact) şi/sau prin aer. Împotriva lui ne
putem proteja utilizând materiale care izolează şi/sau îl absorb. Zgomotul la locul de muncă
este adesea privit ca un rău necesar şi, din cauză că efectele lui nu sunt imediate, nu este
considerat o prioritate. Adevărul este, însă, că zgomotul are un impact devastator asupra
3
sănătăţii şi nu afectează doar persoanele care lucrează în construcţii, ci şi milioane de
oameni angajaţi în alte sectoare de activitate.
În evaluarea modului în care zgomotul perturbă activitatea la locul de muncă trebuie
să se ţină seama de următoarele aspecte:
– zgomotul neaşteptat şi/sau intermitent deranjează mai mult decât cel continuu;
– zgomotele cu un spectru mai bogat în frecvenţe înalte deranjează mai mult decât cele cu
frecvenţă joasă;
– activităţile în care atenţia este foarte importantă sunt perturbate în mai mare măsură decât
celelalte;
– sensibilitatea la zgomot este mai mare în activităţile de instruire decât în lucrările de rutină.

1.2. Statistici

Se estimează că o treime dintre europeni (mai mult de 60 milioane de oameni) sunt


expuşi la zgomot aproximativ un sfert din timpul pe care îl petrec la serviciu. În jur de 40
milioane de persoane din Europa lucrează cel puţin jumătate din timp în zgomot. Cu toate
acestea, din cauza asocierii surdităţii cu handicapul şi bătrâneţea, foarte multe persoane nu
recunosc că au nevoie de ajutor.
Zgomotul se întâlneşte aproape în toate domeniile vieţii de zi cu zi. Iată câteva
exemple de zgomote:
- 20 dB – ticăitul unui ceas;
- 30 dB – şoapte;
- 40 dB – zgomote uzuale într-o încăpere;
- 50 dB – zgomotul rezultat dintr-o discuţie;
- 60 dB – zgomotul dintr-un birou;
- 70 dB – zgomot de autoturism la 5 m depărtare;
- 80 dB – zgomot stradal;
- 90 dB – claxon;
- 100 dB– nivelul zgomotului pe o stradă circulată de camioane;
- 120 dB – zgomot în apropierea aeroporturilor.

1.3. Metode de prevenire şi reducere a poluării sonore


4
Reducerea nivelului de zgomot în timpul lucrului este realizată în mod eficient prin
punerea în practica a unor măsuri preventive încă din conceperea instalaţiilor precum şi prin
alegerea materialelor, a procedeelor şi metodelor de lucru mai puţin zgomotoase. Pentru
reducerea acţiunii nocive a zgomotului la locurile de muncă sunt obligatorii una sau mai
multe din măsurile tehnice cum ar fi:
 Eliminarea zgomotului la sursă;
 Combaterea zgomotului la sursă;
 Măsuri colective de control prin organizarea muncii şi amenajarea locului de muncă;
 Echipamentul individual de protecţie.

Eliminarea zgomotului la sursă este cea mai eficientă modalitate de prevenire a


riscurilor şi trebuie luată în considerare ori de câte ori sunt achiziţionate echipamente tehnice
noi sau sunt proiectate noi locuri de muncă . O politică de achiziţie propice unui mediu de
muncă lipsit de zgomot sau cu zgomot redus reprezintă metoda cea mai eficientă , din punct
de vedere al costurilor, pentru prevenirea sau controlul zgomotului.

Combaterea zgomotului la sursă


Reducerea zgomotului, fie la sursă fie pe calea de propagare, trebuie să reprezinte
elementul central major al programelor de control al zgomotului, ţinând cont de proiectarea
şi întreţinerea atât a echipamentului cât şi a locului de muncă. O serie de măsuri tehnice de
control pot conduce la aceasta, prin :
- izolarea sursei de zgomot, prin intermediul carcasării acesteia, fonoizolării sau amortizării
vibraţiilor prin intermediul suspensiilor metalice sau pneumatice sau a suporturilor din
elastomer;
- reducerea zgomotului la sursă sau pe calea de propagare prin utilizarea incintelor
fonoizolante şi a ecranelor, montarea de atenuatoare sau amortizoare de zgomot la eşapare
sau prin reducerea turaţiei de aşchiere, de ventilare sau a vitezei de impact;
- înlocuirea sau modificarea maşinilor - utilizarea în special a transmisiilor prin curea în
locul transmisiilor zgomotoase prin roţi dinţate, sau a sculelor electrice în locul celor
pneumatice;
5
- aplicarea de materiale mai silenţioase - cum ar fi o îmbrăcăminte din cauciuc la recipientele
de alimentare sau colectare, benzi transportoare şi vibratoare;
- reducerea activă a zgomotului (« anti-zgomot ») în anumite situaţii;
- efectuarea unei întreţineri preventive întrucât, pe măsură ce se uzează piesele, nivelul de
zgomot se poate modifica.

Măsuri colective de control


În cazul în care zgomotul nu poate fi controlat în mod corespunzător la sursă, trebuie
luate alte măsuri în scopul reducerii expunerii lucrătorilor la zgomot. Este vorba de
modificarea următoarelor elemente :
- locul de muncă - absorbţia zgomotului într-o cameră (de ex. instalarea unui plafon
absorbant acustic) poate avea un efect semnificativ asupra reducerii expunerii lucrătorilor la
zgomot ;
- organizarea muncii (de ex. utilizarea metodelor de lucru care necesită o expunere mai
redusă la zgomot);
- echipamentul tehnic - modul de instalare şi amplasare a acestuia poate avea o mare
importanţă în reducerea expunerii lucrătorilor la zgomot;
- proceduri de izolare fonică şi restricţionarea accesului în zonele zgomotoase;
- utilizarea incintelor izolate fonic şi a barierelor acustice.

Echipamentul individual de protecţie (EIP), cum sunt antifoanele interne sau


externe, trebuie să fie utilizate ca o ultimă soluţie, după ce au fost epuizate toate măsurile de
eliminare sau reducere a sursei de zgomot. Aspectele care se iau în considerare atunci când
se utilizează EIP sunt următoarele:
- EIP ales trebuie să corespundă tipului şi duratei zgomotului şi să fie, de asemenea,
compatibil cu alte echipamente individuale de protecţie utilizate;
- lucrătorii trebuie să aibă posibilitatea de a alege între mai multe variante de echipament
individual de protecţie auditiv, astfel încât să selecteze cea mai confortabilă soluţie;
- mulţi lucrători, cum sunt conducătorii auto, poliţiştii, piloţii şi cameramanii, au nevoie de
antifoane externe sau căţti de audiţie, echipate adesea cu un dispozitiv de anulare activ a

6
zgomotului (AAZ) în scopul asigurării unei comunicări clare şi minimizării riscului de
accidentare;
- EIP trebuie să fie depozitat şi întreţinut în mod corect;
- este necesară instruirea cu privire la motivele pentru care EIP este necesar, cum trebuie
acesta să fie utilizat, depozitat şi întreţinut.
Expunerea la un nivel ridicat de zgomot se regăseşte într-un mare număr de situaţii de
muncă şi din această cauză numeroşi muncitori sunt expuşi la un risc potenţial pentru
sănătatea şi securitatea lor:
• riscul de pierdere a auzului dar mai ales,
• riscul de accident determinat de oboseală, neatenţie.
Afecţiunile provocate de zgomot se numără printre cele mai importante patologii
profesionale, prin gravitatea consecinţelor lor. Ultima statistică în România privind situaţia
bolilor profesionale entităţi morbide a clasat bolile profesionale determinate de expunerea la
zgomot (hipoacuzii şi surdităţi de percepţie), datorită cazurilor noi înregistrate în ultima
perioadă, printre primele.

Capitolul 2: Poluarea sonoră cauzată pe şantierele de construcţie

7
2.1. Managementul zgomotului în şantierele de construcţii

În domeniul construcţiilor există multe activităţi care presupun lucrul în condiţii de


zgomot. În acest sens, lucrătorii pot fi expuşi nu numai zgomotului produs de propria
activitate, ci şi zgomotului ambiental, sau de fond, provenind de la alte activităţi din şantier.
Câteva din cele mai importante surse de zgomot în construcţii sunt:
• uneltele cu impact (cum sunt perforatoarele de beton);
• utilizarea explozibililor (cum sunt detonarea încărcăturilor explozive sau uneltele cu
cartuş exploziv);
• echipamentele acţionate pneumatic;
• motoarele cu ardere internă.
Nivelul expunerii la zgomot poate fi redus mai eficient prin încorporarea măsurilor
preventive în concepţia posturilor de lucru şi a locurilor de muncă şi prin selectarea
echipamentelor, procedurilor şi metodelor de lucru, astfel încât să se acorde prioritate
reducerii riscului la sursă.
Deoarece zgomotele pot apărea în diferite faze ale organizării activităţii de pe şantier,
trebuie să se ia diferite măsuri astfel încât în faza de :
• Proiectare trebuie să se elimine sau să se minimalizeze activităţile care generează zgomot;
• Contractare trebuie să se asigurare respectarea cerinţelor legale de către contractanţi;
• Construcţie trebuie să se evalueze riscurile, să se elimine sau să se ţină sub control, şi să
aibă loc revizuirea evaluării ori de câte ori este necesar.

Figura 3.1 Construcţii în cartierul de afaceri Figura 3.2 de constructii in zona rezidential

8
Figura 3.3 Construcţii în vecinătatea locului evenimentului sportiv

Figura 3.4. Constructii navale

Pentru reducerea zgomotelor trebuie să se ţină cont de următorii paşi:

• Evaluarea - riscurile legate de zgomot trebuie evaluate de o persoană competentă.


Expunerea lucrătorilor la zgomot trebuie evaluată, ţinându-se seama de:
- Numărul lucrătorilor expuşi şi expunerea acestora:
• nivelul, tipul şi durata expunerii;
• efectele asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, acestea rezultând din interacţiunea dintre
zgomot şi substanţe toxice utilizate în scopuri profesionale
9
• riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor rezultând din punerea acestora în
situaţia de a nu putea percepe semnalele acustice de avertizare sau de alarmare;
• prelungirea expunerii la zgomot peste programul normal de lucru, pentru care răspunderea
revine angajatorului;
- Cunoştinţe şi informaţii tehnice, incluzând:
• informaţiile privind emisia de zgomot, puse la dispoziţie de producătorii echipamentelor
tehnice;
• existenţa unor echipamente alternative, astfel proiectate încât să reducă emisia de zgomot;
• informaţii relevante privind controlul medical;
• folosirea unor dispozitive adecvate pentru protecţia auzului.

• Eliminarea - îndepărtarea surselor de zgomot din şantier. Producerea zgomotului se


poate elimina prin utilizarea unor echipamente tehnice care să nu producă zgomot sau o alta
cale de eliminare a zgomotului ar fi schimbarea metodei de construcţie sau de lucru.

• Combaterea - adoptarea de măsuri pentru prevenirea expunerii, în condiţiile în care


purtarea echipamentului individual de protecţie trebuie să constituie o ultimă soluţie.
Protecţia lucrătorilor faţă de zgomot presupune următoarele:
• Combaterea zgomotului la sursă;
Măsurile de combatere a zgomotului la sursă prevăd următoarele etape:
a) Utilizarea de echipamente tehnice care emit mai puţin zgomot;
b) Procedee de lucru care să conducă la un nivel scăzut de zgomot;
c) Folosirea de atenuatoare de zgomot;
d) Izolarea componentelor E.T. care vibrează;
e) Efectuarea reviziilor E.T. programate.
• Măsuri colective de organizarea muncii;
Măsurile colective de combatere a zgomotului prevăd următoarele etape:
a) Izolarea locurilor de muncă care implică emisie de zgomot şi restricţionarea accesului
în zonele respective;
b) Incinte şi ecrane fonoabsorbante;

10
c) Implementarea unor programe de lucru prin care se ţine sub control expunerea la
zgomot.
• Folosirea mijloacelor individuale de protecţie a auzului.
Mijloace individuale de protecţie a auzului – principii:
a) Utilizarea acestora trebuie impusă şi urmărită;
b) Trebuie să fie adecvate genului de activitate, tipului şi nivelului de zgomot şi să fie
compatibile cu restul echipamentului de protecţie;
c) Trebuie să fie confortabile;
d) Trebuie asigurată instruirea asupra modului de utilizare, păstrare şi întreţinere.
Personalul care beneficiază de instruire:
- Cei care efectuează evaluarea zgomotului;
- Cei care se ocupă de contractarea echipamentelor tehnice;
- Lucrătorii.

• Revizuirea - verificarea, pentru a se constata dacă s-au produs anumite schimbări în


muncă, care trebuie urmate de adoptarea în consecinţă a unor amendamente în cadrul
evaluării şi al măsurilor de combatere.

2.2. Riscuri profesionale în construcţii

Sectorul construcţiilor reprezintă şi în România/Moldova unul dintre sectoarele cu


risc ridicat pentru sănătatea angajaţilor. Sănătatea angajaţilor din acest sector se înscrie în
„drepturile” angajaţilor. De subliniat importanţa efectuării examenului medical la angajare,
a controalelor medicale periodice, ca mod de depistare incipientă a bolilor profesionale, de
evitare a apariţiei formelor grave de îmbolnăvire, de cele mai multe ori ireversibile.
Riscurile ce pot apărea în sectorul construcţiilor sunt următoarele:
• Azbest;
• Zgomot;
• Munca la înălţime;
• Suprasolicitarea osteo-musculo-articulară;
• Pulberile de var, ciment, lemn, silicogene;
11
• Substanţele chimice toxice: uleiurile, răşinile cimentul (crom VI), solvenţi organici: eterii
de glicol şi esterii;
• Sindromul de vibraţii braţ-mână.

2.3. Surse de zgomot în şantierele de construcţii

Lucrări de construcţii executate în spaţii largi şi fronturi deschise:


Terasamente şi fundaţii:
- săpături cu excavatorul;
- nivelare şi transport cu autogrederul şi buldozerul;
- încărcare transport cu încărcătorul frontal;
- forare de coloane în terenuri naturale de fundare;
- vibroînfigerea palplanşelor;
- compactarea pământurilor cu rulouri compactoare.

Procesarea materialelor pentru punere în operă pe şantier:


Betoane:
- preparare betonului;
- transport şi pompare beton;
- vibrare beton;

Mixturi asfaltice:
- uscare, transportare, ciuruire;
- malaxare şi depozitare;

Agregate minerale balastieră şi carieră:


- transportare; - concasare;
- ciuruire prin vibrare;
- separare părţilor fine.

12
Lucrări de drumuri:
- ciocane perforatoare;
- freze rutiere;
- repartizatoare de mixturi;
- rulouri compactoare vibratoare.
Lucrări de construcţii în spaţii închise (interiorul anvelopelor clădirilor):
- tăierea şi găurirea betoanelor: rotopercutante, freze-disc, găuritoare;
- asamblarea elementelor metalice prin autofiletare pentru plăci din gips-carton.
Niveluri de zgomot măsurate pe şantiere deschise:

a) Echipamente tehnologice de construcţii pentru lucrări de terasamente şi fundaţii:


- procedee tehnologice generatoare de zgomot;
- demolarea resturilor de beton şi cărămidă;
- încărcare - descărcare;
-forarea piloţilor pentru îmbunătăţirea terenului de fundare;
- simultaneitatea funcţionării echipamentelor aprox. 80%;
- nivel de zgomot : Leq= 83 - 92 dB.

b) Reparaţii de drumuri :
- decopertă, frezare asfalt, curăţire teren de resturi beton, etc.
- freze asfalt, ciocane, încărcătoare-excavatoare;
- maşini de asfaltat, nivelat, compactat;
- simultaneitatea 78%;
- nivel de zgomot : Leq= 85 - 90 dB.

13
Capitolul 3: Efectele poluraii sonore asupra organismului uman

3.1. Efectele poluraii sonore asupra organismului uman

Fig. 14 Afectiuni produse de poluarea Sonora asupra organismului uman

Efectele specifice patologice ale zgomotului sunt traumatismele auditive, care apar ca
urmare a acţiunii îndelungate a zgomotului, care depăşeşte limita superioară normală de percepere a
organului auditiv. În cadrul traumelor acustice, datorită unei expuneri îndelungate la zgomot,
structurile cele mai afectate sunt celulele ciliate, mai ales cele din grupul extern.

Zgomotul nu are numai o acţiune patologică specifică asupra organului auditiv, provocând
pierderile temporare sau permanente ale acuităţii auditive, dar poate să exercite un anumit efect
toxic asupra organismului. Astfel, zgomotul provoacă modificări în echilibrul fiziologic al
organismului; simptomul general este o senzaţie de oboseală, de slăbiciune. Tulburările pot duce la
ameţeli, cefalee, migrene permanente, pierderea poftei de mâncare, anemie. Zgomotul produce
tulburări neurovegetative cum ar fi accelerarea ritmului cardiac, a ritmului respirator, modificări ale
presiunii sanguine, slăbirea atenţiei, leziuni ale timpanului, diminuarea reflexelor.

Traficul stradal generează zgomot cu o anumită intensitate produsă de camioane, autobuze,


de sutele de autoturisme, trenuri, avioane. Astăzi se caută soluţii pentru a evita producerea şi
transmiterea zgomotelor. Maşinile sau motoarele ce vor fi construite este de dorit să producă un
zgomot minim. Blocurile care se vor construi trebuie să posede un strat fonoabsorbant antiimpact.
Ideal ar fi introducerea unor perdele izolante de arbori în jurul surselor industriale de zgomot şi în
jurul cartierelor de locuit. Acasă sau la birou, izolarea pereţilor şi instalarea geamurilor duble pot
diminua sunetul traficului, a vecinilor şi a altor surse zgomot exterioare. Pereţii puşi de-a lungul
autostrăzilor pot proteja persoanele care locuiesc în apropiere de acestea de sunetul traficului, însă,
14
din păcate, la noi în ţară,acest lucru pare a fi destul de departe

Urechea nu percepe nici ultrasunetele (oscilaţii acustice cu frecvenţa peste 16.000 Hz.) şi nici
infrasunete cu frecvenţa sub 16 Hz., ci doar sunetele din domeniul audibil (16 – 16.000 Hz.).
Cuvintele, vorbirea, reprezintă un ansamblu de sunete particulare, încărcate de informaţii
utile comunicării dintre indivizi.
În numeroase situaţii de muncă, comunicarea verbală este imposibilă din cauza zgomotului ambiant.
Organul de percepţie al zgomotului, urechea, este formată din trei compartimente:
 urechea externă cu canalul auditiv, care conduce undele sonore la membrana timpanică;
 urechea medie, cu cele trei oase ale auzului şi care comunică cu gâtul prin trompa lui
Eustachio;
 urechea internă, unde vibraţiile sonore, undele sonore sunt convertite în impulsuri nervoase.
Pe de altă parte, potrivit listei de identificare a factorilor de risc, zgomotul este un factor de risc
fizic specific mediului de muncă, ca şi element al oricărui sistem de muncă.
Zgomotul provoacă o jenă asupra realizării sarcinii de muncă, o oboseală auditivă sau un
deficit auditiv ireversibil, care poate ajunge până la surditate.
Dar zgomotele au şi alte efecte asupra sănătăţii oamenilor.
Zgomotele agravează situaţiile de stres, agravează afecţiunile cardio-vasculare şi digestive,
generează insomnii, măresc oboseala generală şi îndeosebi oboseala nervoasă, accentuează
deficienţele de comportament (agresivitatea, anxietatea).
Urmare a acestor efecte se măreşte riscul accidentelor de muncă, a accidentelor de circulaţie
şi a celor de traseu.

Limita maximă admisă la locurile de muncă pentru expunere zilnică la zgomot este de 87
dB, potrivit art. 594, al.(5) din N.G.P.M. Ediţia 2002.
Pentru locurile de muncă cu solicitare neuropsihică şi psihosenzorială crescută şi deosebită,
această limită se reduce la 75 dB şi respectiv 60÷50 dB.
Dacă expunerea personală zilnică la zgomot depăşeşte limita de 80 dB ca intensitate sau dacă
presiunea acustică instantanee neponderată este mai mare de 112 Pa, angajatorul trebuie să asigure
următoarele măsuri:
1. Să ofere pentru angajaţi informaţii adecvate, prin instruire, asupra:
- riscurilor potenţiale pentru auz, datorită expunerii la zgomot;
- măsurilor luate pentru respectarea prevederilor acestor norme;
- purtării echipamentului individual de protecţie împotriva zgomotului.

15
2. Să permită angajaţilor sau reprezentanţilor acestora, accesul la determinările şi
măsurătorile de zgomot efectuate.
Dacă expunerea personală zilnică la zgomot depăşeşte 85 dB sau valoarea maximă a
presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 200 Pa purtarea echipamentului
individual de protecţie împotriva zgomotului devine obligatorie.
Literatura de specialitate (4, pag. 170) precizează că folosirea dopurilor pentru protejarea
urechii, de tipul celor spumoase sau flexibile, reduc nivelul de zgomot cu cel puţin 20%.
Se poate ajunge la surditate în urma unei expuneri cotidiene pe mai mulţi ani, la zgomote cu
nivel sonor mai ridicat de 90 dB.
Nivelul sonor al unei conversaţii normale se încadrează în limita a 60 dB.(3).
Pentru activităţi sedentare care necesită atenţie, minuţiozitatea, cu încărcare senzorială şi
mentală, nivelul sonor recomandat este de 55 dB (3).

Alcoolul şi unele droguri pot agrava pericolele generate de zgomot.


În localuri cu muzică zgomotoasă, percepţia urechii nu poate fi tolerată decât prin consumul
de alcool, droguri. S-a demonstrat că alcoolul, marijuana, tranchilizantele şi alte droguri slăbesc
abilitatea muşchiului stapedius, de a se contracta.
Acest muşchi mic din urechea medie este stimulat de zgomote, se contractă şi reduce
transmisia sunetelor spre urechea internă.
Când acest mecanism de siguranţă (automatism funcţional) este compromis prin consumul de
droguri sau alcool, urechea devine mai vulnerabilă la leziunile provocate de zgomot.
Alţi factori care pot afecta auzul prin modificarea circulaţiei sanguine sau a activităţii
nervoase la acest organ – urechea – sunt:
 fumatul;
 colesterolul, alimentaţia cu grăsimi animale;
 hipertensiunea arterială.
Urechea internă este foarte bine vascularizată şi are un metabolism ridicat.
Factorii de mai sus măresc aportul de sânge la ureche şi afectează auzul.
Grăsimile, colesterolul în exces provoacă îngroşarea sângelui, ateroscleroza, cu încetinirea
microcirculaţiei, ca şi fumatul activ sau pasiv, ori hipertensiunea arterială.

16
3.2. Efectele nocive ale zgomotului
Efectul de acoperire a sunetelor mai slabe de către un sunet mai intens si care poate face
neinteligibilă vorbirea, poate împiedica perceperea semnalelor sonore, ascultarea funcţionarii
maşinilor, înlesnind astfel producerea de accidente;
Oboseala auditivă, este un fenomen trecător, care produce o oboseală generală, o încetinire a
reacţiilor psihice, diminuarea atenţiei, insomnie, excitabilitate crescută, reducerea capacităţii de
munca. O audiogramă efectuată imediat după expunerea la zgomot va decela o pierdere de 14% a
auzului. Caracteristica acestei perioade iniţiale este reversibilitatea completă a tulburărilor;
Surditatea audiometrică profesională, care este caracterizată prin leziuni ale urechii interne,
provocate de munca desfăşurată timp îndelungat în condiţii de intensitate ridicată a
zgomotului(slăbirea progresivă a auzului, surditatea totală bilaterală putând apărea după 10-20 de
ani).

Fig. 15 Surditatea audiometrica

Scăderea auzului predomină in banda octavei 3000 – 6000 Hz, însă practic, audiţia nu este
sensibil atinsă; pierderea este de 14%, iar subiectul nu-si observă surditatea; dacă pierderea este mai
mare subiectul are senzaţia surdităţii, in special pentru sunetele înalte si pentru vocile feminine; cu
toate acestea subiectul in cauză poate duce o viaţă normală, mai ales in atelier unde, in mod
paradoxal, aude relativ mai bine decât în linişte; pierderea audiţiei este de cca.23%, atingând si
spectrul vorbirii(400 - 4000Hz).

17
Surditatea cu infirmitate (acţiunea mecanică traumatizantă a presiunii aerului) provocată de
explozii sau zgomote foarte puternice, care produce spargerea timpanului sau alte traumatisme ale
organelor din urechea internă. Pierderea calculată este enormă(până la 78%) si atinge toate
frecvenţele vorbirii.
Etapele expuse mai sus sunt parcurse în mod neregulat si imprevizibil. Evoluţia se întinde în
medie pe 15 ani, cu variaţii individuale.

3.3. Evoluţia surdităţii

De obicei se produce o scădere importantă a auzului in timpul primilor ani de expunere la


zgomot; urmează o perioadă de stagnare apoi o nouă scădere rapidă si greu de prevăzut.
Zgomotele exercită o influenţă considerabilă asupra întregului organism. Vom enumera
câteva dintre cele mai importante efecte generale:

 Perturbări ale funcţiei diencefalo-hipofizare;


 Jenă respiratorie si senzaţie de constricţie toracică, tensiune dureroasă la nivelul globilor
oculari si la nivelul feţei, greaţa, vărsături, acufene, oboseală generală, asemănătoare celei
determinate de un efort intens;
 Zgomotul măreşte consumul de energie pentru aceeaşi intensitate de efort fizic;
 Scăderea in greutate, anemia, hipertensiunea arterială [2] cardiopatia ischemică,
hiperlipemia, etc.;
 Cercetările experimentale au arătat că zgomotul, sub forma unor impulsuri de 80 - 85 si 90 -
100 decibeli, are o influenţă negativă mai mare asupra aparatului cardio - vascular si a
sistemului nervos, decât zgomotul continuu de frecvenţă înaltă si medie, cu aceeaşi
intensitate; fenomenul se explică prin dereglarea mecanismelor de coordonare ale sistemului
nervos central;
 Nivelul productivităţii muncii este deosebit de afectat de zgomot. Randamentul celor care
lucrează in zgomot este semnificativ mai redus decât al celor care lucrează în încăperi
silenţioase;
 Zgomotul reduce capacitatea de concentrare intelectuală si atenţia, scăzând eficienţa lucrului,
uneori cu 50 - 60%.Apar, de asemenea, tulburări de somn, care contribuie la crearea unui
cerc vicios;

18
 În cazul unor procese automate, este posibil să nu se deceleze scăderea productivităţii la
expunerea la zgomot. Apar, totuşi, o serie de tulburări psihice sau mentale, mai puţin
discrete, la lucrătorii expuşi;
 Zgomotul acţionează asupra activităţii mentale ca un excitant stupefiant, care agravează
oboseala, mascând-o. Adesea el devine o obişnuinţa periculoasă.

În afara celor relatate mai înainte, zgomotul poate constitui o sursă permanentă de accidente
si prin faptul că în timpul lucrului conversaţia este dificilă. De aceea, o cât de mică eroare în
perceperea unui cuvânt poate conduce la o manevră greşită, care la rândul ei poate determina un
accident. Măsurile de izolare fonică aplicate in unele secţii cu potenţial nociv ridicat au dus la
diminuarea numărului de accidente de muncă.

19
Concluzii

Pierderea auzului indusă de zgomot este recunoscută de Organizaţia Mondială a Sănătăţii


ca fiind „ cea mai comună şi ireversibilă boală industrială ” . Pierderea auzului, pe lângă
faptul că poate opri o persoană să lucreze la întreaga sa capacitate, poate distruge viaţa
socială a acesteia, izolând-o de comunitate.
Zgomotul legat de muncă constituie în Europa o preocupare în creştere întrucât afectează
în mod direct milioane de lucrători nu numai în industria grea, ci şi într-o mulţime de
sectoare de activitate cum sunt serviciile, educaţie, divertisment. O treime a angajaţilor din
Europa sunt expuşi la niveluri ridicate de zgomot pe durata a peste un sfert din programul lor
de lucru, iar circa 40 milioane de lucrători (echivalentul întregii populaţii a Spaniei) sunt
nevoiţi să ridice tonul peste nivelul normal de conversaţie pentru a se face auziţi, cel puţin
jumătate din programul lor de lucru.
Pentru protecţia lucrătorilor, Directiva referitoare la zgomot, care intră în vigoare, în
toate statele membre, în luna februarie 2006, stabileşte o limită zilnică de expunere la
zgomot de 87 dB şi prevede ca „ riscul generat de expunerea la zgomot trebuie să fie
eliminat la sursă sau redus la minimum ” .
Se impune, ca pe viitor, să se elaboreze proceduri de lucru cu caracter operaţional
care să se adreseze în egală măsură tuturor factorilor implicaţi în asigurarea condiţiilor de
muncă şi sănătate pentru om în şantierele de construcţii:
a) Evaluarea nivelului de zgomot şi vibraţii transmise omului, pentru echipamentele
de construcţii noi produse în România şi importate trebuie să se realizeze de către organisme
de certificare acreditate;
b) Evaluarea nivelului de zgomot emis în exterior, a nivelului de zgomot şi vibraţii
transmis mecanicului maşinii pentru echipamentele aflate în exploatare sau importate la
mâna a doua să se realizeze de către organisme de inspecţie acreditate;
c) Măsurarea nivelelor zgomotului şi vibraţiilor trebuie să se realizeze de către
laboratoare de testare specializate şi acreditate;
d) Supravegherea îndeplinirii cerinţelor pentru încadrarea în limitele admise pentru
zgomot şi vibraţii transmise omului trebuie să se realizeze de către organisme notificate de
autoritatea statului.

20
Pentru implementarea sistemului de evaluare, control şi supraveghere este necesară
crearea documentelor normative, prin modificări corespunzătoare, astfel încât toţi factorii
implicaţi MMSSF, MEC, MTCT să asigure condiţiile transpunerii procedurilor la nivelul
producătorilor, importatorilor şi deţinătorilor utilajelor de construcţii pe şantiere.

21
Bibliografie :
[1] Valer Teuşdea – Protecţia mediului, Ed. Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2000.
[2] Barnea, M, Efectele poluării mediului asupra omului, Editura Academiei R.S.R,
Bucureşti, 1973, p. 73-90
[3] Ridvevici M. N, Poluarea mediului, Le Monde Scientifique, nr. 3, 31, 1973, Franţa.

22