TEMĂ DE CASA nr.

2
MATRICEA DE EVALUARE A IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR (MI.MI.)

Evaluarea impactului asupra mediului este procesul care are rolul de a identifica, descrie şi
stabili, în funcţie de fiecare caz şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, efectele directe şi
indirecte, sinergice, cumulative, principale şi secundare ale unui proiect asupra sănătăţii oamenilor
şi mediului, finalizat prin raportul evaluării impactului asupra mediului.
Ca urmare, evaluarea impactului asupra mediului identifică, descrie şi evaluează în mod
corespunzător şi pentru fiecare caz în parte efectele directe şi indirecte ale proiectului asupra
următorilor factori:- fiinţe umane, faună şi floră; - sol, apă, aer, climă şi peisaj;- bunuri materiale şi
patrimoniu cultural; - interacţiunea dintre factorii de mai sus.
Caracteristicile procedurii şi metodologiilor tehnice de evaluare depind de obiectivele şi
finalitatea evaluării, de domeniul de aplicare, de tipul proiectului supus evaluării, dar şi de cadrul
juridic şi administrativ care este valabil în diferite ţări. Indiferent de aceşti factori, este posibilă
întocmirea unei scheme de evaluare, care conţine fazele fundamentale ce garantează respectarea
principiilor pe care se bazează studiul de impact.

Fig. 1. Etapele elaborării studiului EIM Fig. 2. Exemplu de lista de verificare pentru un
proiect de transport, faza de construcție

Considerând la nivel de detaliu elementele care trebuie să constituie studiul de impact

asupra mediului, este posibilă identificarea următoarelor etape necesare pentru elaborarea sa:
• Descrierea proiectului
• Descrierea mediului înconjurător
• Analize ale impacturilor
• Analize ale alternativelor
• Măsuri de compensare şi ameliorare
• Monitorizare și operare.
Indiferent de tipul de proiect, evaluarea impactului asupra mediului se poate realiza
utilizând: liste de control, matrice de impact, reţele de impact, hărți tematice.
Listele de control/verificare
Pot fi considerate cele mai simple instrumente pentru identificarea impacturilor. Ele conțin
elemente referitoare la componentele şi factorii de mediu, la factorii de proiect şi/sau la factorii de
impact (fig. 2).
Se utilizează cinci tipuri principale de liste de control (check-list):
• liste de control simple: conțin componente ambientale standardizate pe tipuri de proiecte
(instalaţii de producere a energiei, sisteme de transport etc.) sau de zone (mediu marin,
costier, etc.);
• liste de control descriptive: furnizează pentru fiecare componentă considerată metodologia
necesară pentru evaluarea calităţii lor şi pentru prognoza impacturilor;
• chestionare: conțin întrebări referitoare la activităţile proiectului şi la efectele acestora
asupra componentelor ambientale;
• liste de control de scară: furnizează tehnici pentru ierarhizarea alternativelor examinate în
funcţie de impactul prevăzut asupra fiecărei componente;
• liste de control de pondere: furnizează tehnici pentru măsurarea, ponderarea şi agregarea
impacturilor elementare în indici sintetici de impact.
Primele trei tipuri sunt liste calitative (doar specifică impacturile), ultimele două sunt cantitative
(implică şi un criteriu de punctaj, deci permit descrierea mai detaliată a impactului).

Reţele de impact
Sunt constituite din diagrame de flux sau lanţuri de relaţii multiple, care interrelaţionează
acţiunile proiectului cu componentele mediului susceptibile de a suferi modificări. În scopul
identificării complexului de impacturi a unei activităţi, reţelele de impact reconstruiesc lanţuri de
evenimente, sau potenţiale efecte, induse de acţiuni specifice ale proiectului asupra condiţiilor
iniţiale ale mediului, potenţialele modificări ale condiţiilor ambientale, efectele multiple ale
impactului şi posibilele intervenţii corective care se pot propune. Reţelele de impact permit astfel
evidenţierea efectelor secundare şi indirecte, existenţa unor relaţii multiple sau de concomitenţă a
cauzelor şi cumularea efectelor, ţinând seama şi de dimensiunea temporală.

Fig. 3. Reţea de impact la construirea unei zone rezidenţiale

 Fig. 4. Reţea de impact pentru alimentarea cu apă

Fig. 5. Reţea de impact pentru extragerea materialelor de construcţii

Hărți tematice
Metoda constă în utilizarea și suprapunerea hărților tematice digitale, deci aplicarea
sistemelor informatice geografice (GIS). Se bazează deci pe elaborarea de hărţi tematice a
parametrilor ambientali şi sociali, clasificaţi în categorii selectate pentru obiectul de studiu:
morfologie, climă, geologie, hidrologie, caracteristici ale solului, vegetaţie, habitate, utilizări ale
solului, valori istorice şi sociale etc. Evaluarea mediului se bazează pe o scară ordinală care indică
sensibilitatea şi/sau criticitatea factorilor consideraţi într-o zonă specifică. Procesul de evaluare
prevede: elaborarea unei hărţi tematice pentru fiecare factor considerat, atribuirea unei evaluări de
sensibilitate şi criticitate ale diverselor caracteristici ambientale reprezentate și integrarea
informaţiilor conţinute în hărţi prin însumarea valorilor.
 Fig. 6. Suprapunerea hărţilor tematice digitale

Matrice de impact
Sisteme de cuantificare de tip matriceal se folosesc în mod curent în Studiile de Mediu și
asigură o informație cu caracter cantitativ pe baza unor note care se acordă fiecărui efect asupra
unor factori de Mediu. Principiul pe care se bazează această matrice este acela al descompunerii
impactului global pe care îl are activitatea antropică studiată asupra elementelor de mediu, atât de
complexe și dificil de analizat, într-o serie de impacturi elementare pentru fiecare factor de acțiune
relativ ușor de identificat.
Matricele sunt constituite din tabele cu dublă intrare, în care pe linii se înscriu
componentele și factorii de mediu implicați, împărțiți și regrupați în categorii, iar în coloane sunt
înscrise acțiunile elementare în care a fost descompusă activitatea proiectului. Fiecare încrucișare
a matricei reprezintă o relație potențială de impact între factorii proiectului și factorii mediului.
Matricele pot fi de tip calitativ, dacă se limitează la a evidenția dacă există sau nu o
oarecare interacțiune; în acest caz sunt instrumente utile exclusiv în faza de identificare a
impacturilor.
În general, mai utilizate sunt matricele de tip cantitativ, care au scop de evaluare, printr-
un punctaj numeric, atât a impacturilor individuale pentru componentele lucrării, cât și a
impactului global al lucrării, și se construiesc atribuind fiecărui punct de încrucișare un coeficient
numeric ce exprimă importanța acelei interacțiuni față de altele.
Deși este un instrument util în organizarea, analiza și prezentarea rezultatelor obținute în
urma studiilor de impact asupra mediului, metoda prezintă marele dezavantaj de a avea un
caracter subiectiv.
Fiecare impact elementar poate fi evaluat prin intermediul unor simboluri care permit introducerea
noțiunilor: „importanța relativă”, „grad de probabilitate”, „durata”, „timp de manifestare”,
„caracterizare calitativă”, „amploare”, a efectelor după cum urmează:
• În funcție de calitatea efectelor: + = favorabile;- = nefavorabile şi x = indiferente;
• În funcție de importanța efectelor: 5 = importante; 3 = moderate, 1= minore şi 0 =
neglijabile;
• În funcție de probabilitatea efectelor: c = certe; p = probabile; i = importante; şi n =
necunoscute;
 • În funcție de durata efectelor: I = imediat; M = mediu lung şi L = termen lung
• În funcție de prevederea în proiect: D = da sau N = nu;
• În funcție de amploarea efectului: l = local sau g = general.
Interpretarea efectelor prin intermediul acestor simboluri este dinamică, dar trebuie făcute
următoarele precizări: în cazul unei astfel de matrice nu este necesară completarea cu toate
simbolurile, astfel în cazul lipsei de efect sau a altor efecte lipsite de importanță, căsuța de
intersecție din matrice rămâne necompletată, pentru a nu încărca matricea cu informații
nesemnificative.
Exemple de tipuri de matrice de impact
Matrice simple (fig. 7), la care sunt precizate elementele de mediu afectate de către
realizarea proiectului, dar fără vreo indicație referitoare la magnitudinea efectelor.

Fig. 7. Exemplu de matrice simplă

Exemplul cel mai cunoscut însă este matricea Leopold (fig.8), care încrucişează 88
componente ambientale cu 100 acţiuni elementare, cu un total de 8.800 celule de impact potenţial.
Impactul prognozat este marcat în celula respectivă, prin înscrierea datelor referitoare la
intensitatea şi importanţa impactului, în funcţie de scări numerice dimensionate uniform.

Fig. 8. Exemplu de matrice Leopold pentru construcția unei mine de fosfați

Matricele în secvență pun în relaţie condiţiile şi resursele iniţiale ale mediului cu acţiunile
proiectului şi permit identificarea impacturilor directe, iar apoi se interrelaţionează între ele
impacturile primare în scopul identificării modificărilor secundare rezultate din interacţiunea sau
cumularea mai multor efecte elementare.
Matricele coaxiale urmează un parcurs logic de analize ce conduc la o schemă sintetizabilă
în patru sau mai multe pasaje de descompunere sau de relaţii cauzale (metoda CCE: cauză –
condiţie - efect), care leagă elementele generatoare de impact (factori cauzali) de sistemele
ambientale, de potenţialele interacţiuni ambientale şi de activităţile umane susceptibile de impact.
Pentru vizualizare ușoară se poate utiliza și metoda semaforului (fig. 9), dar cu precizarea
punctajelor totale obținute pentru fiecare criteriu al proiectului.
 Fig. 9. Metoda semaforului
Exemplu: Lacul de acumulare Bicaz
Lacul de acumulare Bicaz numit și lacul „Izvorul Muntelui” este cel mai mare lac artificial (antropic)
amenajat pe râurile interioare din România. Situat pe cursul superior al râului Bistrița, lacul s-a
format ca urmare a construirii barajului hidroenergetic cu același nume. Din el se alimentează
centrala hidroelectrică (Bicaz-Stejaru) Dimitrie Leonida, echipată cu șase generatoare.

Date amenajare:
Volumul maxim de apă: 1250 milioane m3 Volumul total: 1230 milioane m3
Volumul util: 930 milioane m 3 Volumul de protecție împotriva viiturilor: 100
milioane m3
Adâncimea medie a lacului de acumulare: 18 m Adâncimea maximă la baraj: 97 m
Debit mediu: 42 m3/s Debit instalat: 178 m3/s
Lungimea tunelului de aducțiune: 4.655 m Diametrul tunelului: 7 m
Cădere brută: 148,5 m Cădere netă: 140 m
Lacul de acumulare
Suprafața lacului: 33,0 km². Lungimea lacului: 35,00 km
Lățimea maximă: 2,00 km Adâncime maximă: 97,00 m
Utilizări hidroenergetice:
Putere instalată = 210 MW Energia produsă mediu pe an: 434,5 GWh
Date baraj:
Înălțime - h = 127 m Lungime baraj la coronament - L= 435 m
Lățime la baza – Lb=119 m Castel echilibru - h = 86 m
Centrală echipată cu 6 turbine

Suprafața lacului variază funcție de regimul de exploatare, fiind maximă când pânza de apă se ridică
până la cota maximă a barajului, situată la 516 m altitudine și minimă (cca. 17 km 2) când aceasta
coboară până la nivelul gurii de intrare a apei în canalul de aducțiune, situat la 434 m altitudine.
Perimetrul mediu al lacului este de aproximativ 71 km. Fauna lacului este alcătuită din mreană,
clean, lostriță, scobar, moioagă, babușcă, păstrăv indigen, păstrăv de lac şi păstrăv curcubeu, oblet,
porcușor, plătică. Priza de apă (cu 4 deschideri) pentru tunelul de aducțiune se află la 1,5 km
depărtare de baraj, galeria de aducțiune străbătând muntele Botoşanu asigurând transportul apei
spre centrala hidroelectrică. Castelul de echilibru, amplasat pe axul tunelului de aducțiune, are o
înălțime de 86 m și este format din două camere: una superioară, aeriană, cu înălțimea de 17,00 m
și diafragma cu =33,00 m și un puț de 70 m adâncime cu un =23,00 m. Fundul castelului are o
geometrie specială, cu vute laterale, pentru disiparea energiei.
Structura matricei de evaluare a impactului asupra mediului înconjurător conține: pe linii
elementele amenajării hidroenergetice și acțiunile corectoare, iar pe coloane elementele de mediu.
Metodologia de utilizare constă în:
• identificarea pe lista a elementelor amenajării hidrotehnice și toate acțiunile ce ocupă un
loc important în proiect: Scopul proiectului – utilizarea apei; Specificarea barajului și a
construcțiilor sale;
• identificarea pe lista a elementelor de mediu toți parametrii de mediu susceptibili de a fi
afectați de acțiuni;
• precizarea suprafețele afectate de impact;
• evaluarea fiecare impact elementar asupra mediului înconjurător;
• În funcție de efectele constante și de înlănțuirea lor se propun măsuri privind ameliorarea
impactului asupra mediului înconjurător.
Elemente de impact:
Din punct de vedere al morfologiei: scăderea suprafeței albiei minore (conduc la modificări legate
de rugozitate, vegetație); scăderea fenomenului de eroziune și transport aluvionar; scăderea
debitului și vitezei apei în aval; apar fenomene legate de colmatarea lacului; se intensifică procesul
de eroziune versanți.
Din punct de vedere al stabilității terenului (forma lac): defrișare; alunecări de teren (excavare
galerii, taluzuri); scăderea nivelului apei subterane (scade debitul în aval); apariția fenomenului de
eutrofizare (înflorirea lacului); creste umiditatea; se intensifică fenomenele de evapotranspiraţie.

Notă: -1- impact negativ nesemnificativ, -3 - impact negativ redus, -5 - impact negativ semnificativ,
+1 - impact pozitiv nesemnificativ, +3 - impact pozitiv redus, +5 - impact pozitiv semnificativ.
Concluzie : Lacul de acumulare „Izvorul Muntelui” are un impact pozitiv nesemnificativ asupra
mediului, cu un scor total 1,06.