Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Faptul că, în prezent, site-ul nu mai poate fi accesat nu înlătură premisele unei
încălcări a dreptului la marcă, în condiţiile în care numele de domeniu figurează ca
fiind în continuare înregistrat pe numele pârâtei, astfel că aceasta păstrează
dreptul de dispoziţie asupra acestui semn şi poate relua în orice moment
publicarea ofertelor de comercializare a unor produse similare celor pentru care
marca reclamantei este înregistrată, cu atât mai mult cu cât a continuat să indice
adresa de internet respectivă în datele de contact publicate pe alte pagini web.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 38 şi art. 39 din Legea nr.
26/1990 şi art. 29 alin. (4) lit. i) şi 57 alin. (2) din Normele metodologice de
ţinere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrării şi de eliberare a
informaţiilor, art. 36 alin. (2) lit. b) şi c) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile
şi indicaţiile geografice şi art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 11/1991.
Prin sentinţa nr. 1116 din 30.09.2015, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă a
admis cererea, a anulat numele comercial B. şi a obligat pârâta SC B. SRL să îşi
modifice numele comercial într-o denumire care să nu aibă mărcile înregistrate
şi/sau numele comercial ale A., în termen de 15 zile de la data rămânerii
definitive a prezentei hotărâri, să înceteze orice folosire neautorizată a denumirii
Mobil, să transfere reclamantei numele de domeniu, cu cheltuieli de judecată în
cuantum de 12.900,64 lei.
Pag. 1 din 8
SintAct® Wolters Kluwer - Decizia Rezumata nr. 332 din 17-feb-2017,
Prin decizia nr. 384/A din 25.05.2016, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a
civilă a admis apelul declarat de către reclamantă împotriva sentinţei menţionate,
pe care a schimbat-o, în sensul respingerii acţiunii.
O dovadă foarte clară a acestui fapt o constituie chiar numele de domeniu deţinut
de intimată, format în integralitate din numele său comercial.
Pag. 2 din 8
SintAct® Wolters Kluwer - Decizia Rezumata nr. 332 din 17-feb-2017,
Astfel, potrivit Legii nr. 11/1991 noţiunea de „uzanţe cinstite” este definită la
art. 11 ca fiind „ansamblu de practici sau reguli general recunoscute care se aplică
în relaţiile comerciale dintre întreprinderi, în scopul prevenirii încălcării drepturilor
legitime ale acestora”.
Conform art. 2 alin. (2) lit. c), noţiunea de concurenţă neloială include şi „orice
alte practici comerciale care contravin uzanţelor cinstite şi principiului general al
bunei-credinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la
piaţă”.
Deşi nu există o regulă scrisă, în mod obişnuit marile companii multinaţionale îşi
întemeiază în plan local subsidiare cu o denumire comercială identică sau similară
cu cea a companiei mamă sau cu cea a denumirii/brandului produselor
comercializate. O astfel de alegere are ca scop firesc facilitarea intermedierii cu
publicul consumator – acesta, observând identitatea denumirilor, va face imediat
legătura cu produsul/compania căutată şi va avea siguranţa unei achiziţii
confortabile.
Mai mult, renumele mărcilor Mobil a fost confirmat de către instanţa de fond şi
ulterior necontestat în apel, prin urmare acest aspect dedus judecăţii are
autoritate de lucru judecat.
În cazul de faţă, publicul poate bănui existenţa unor false legături, considerând că
serviciile furnizate sub semnul folosit de B. provin de la recurentă sau că între
intimată şi recurentă există legături din punct de vedere economic. O astfel de
utilizare a fost considerată de către Curtea de Justiţie a Uniuni Europene ca o
Pag. 3 din 8
SintAct® Wolters Kluwer - Decizia Rezumata nr. 332 din 17-feb-2017,
O astfel de legătură va avea loc în mintea publicului consumator cu atât mai mult
cu cât intimata se declară în cadrul anunţurilor publicitare ca fiind distribuitor al
produselor Mobil. Publicul consumator va considera că un distribuitor de produse
Mobil a cărui nume comercial este B. şi care deţine şi operează domeniul de
internet www mobil.....ro are cel puţin o relaţie comercială specială cu
producătorul produselor Mobil şi titularul acestei mărci.
Faptul că domeniul de internet, după ce a fost utilizat în mod constant mai mult
de 4 ani de zile (2009-2013), nu mai este utilizat în acest moment, nu înlătură
existenţa încălcării.
Atât timp cât, în mod constant, s-a considerat că înregistrarea şi folosirea unui
nume de domeniu constituie o încălcare a mărcii, fiind o utilizare în comerţ pentru
identificarea unor produse sau servicii (incluzând şi utilizarea pentru publicitate),
în mod evident, în situaţia în care numele de domeniu este identic cu numele
comercial, utilizarea numele de domeniu este în acelaşi timp şi utilizarea numelui
comercial, utilizare care, la rândul său, îndeplineşte condiţiile sus - menţionate.
Pag. 4 din 8
SintAct® Wolters Kluwer - Decizia Rezumata nr. 332 din 17-feb-2017,
caracterului distinctiv al mărcii de renume Mobil, fapt care poate produce pagube
importante titularului mărcii.
Prin decizia recurată s-a făcut aplicarea prevederilor art. 36 alin. (1) şi art. 39
alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 84/1998, corespunzând dispoziţiilor art.
5 alin.(1) lit. a) şi art. 6 alin. (1) lit. a) din Directiva nr. 95/2008 de apropiere a
legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci, astfel cum au fost interpretate în
jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (hotărârea din cauza C-17/06
Céline).
După cum s-a arătat în mod corect de către instanţa de apel, în aplicarea art. 36
alin. (1) din Legea nr. 84/1998, interpretat prin prisma jurisprudenţei CJUE,
utilizarea de către terţ a propriului nume comercial pentru „produse”, aşadar cu
funcţia de marcă, reprezintă condiţia pentru existenţa unui conflict între o marcă
şi un nume comercial. Doar dacă această condiţie este îndeplinită, trebuie verificat
în ce măsură numele comercial este folosit conform bunelor practici din domeniul
comercial, pentru a opera limitarea exerciţiului dreptului la marcă prevăzută de
art. 39 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din lege.
Pe de altă parte, chiar dacă s-a făcut referire şi la situaţia de excepţie, din modul
de argumentare reiese că instanţa de apel a avut în vedere mai degrabă
neîndeplinirea condiţiei din art. 36 alin. (1) al Legii nr. 84/1998.
Pag. 5 din 8
SintAct® Wolters Kluwer - Decizia Rezumata nr. 332 din 17-feb-2017,
Cât priveşte domeniul de internet, s-a reţinut doar că este inactiv şi, cu toate că
instanţa de apel a plasat acest considerent în cadrul condiţiei utilizării loiale, nu a
relevat în niciun fel legătura cu această condiţie, cu atât mai mult cu cât anterior
se reţinuse că reclamanta nu a justificat şi nici probat maniera în care pârâta şi-a
folosit numele comercial cu funcţia de marcă.
Prin motivele de recurs, au fost criticate ambele aprecieri din decizia recurată, iar
susţinerile recurentei sunt fondate.
Faptul că, în prezent, site-ul nu mai poate fi accesat nu înlătură premisele unei
încălcări a dreptului la marcă, în condiţiile în care numele de domeniu, înregistrat
în anul 2009, figurează ca fiind în continuare înregistrat pe numele pârâtei, după
cum rezultă din datele furnizate de către Institutul Naţional de Cercetare
Dezvoltare în Informatică.
Pârâta păstrează dreptul de dispoziţie asupra acestui semn şi poate relua în orice
moment publicarea ofertelor de comercializare, cu atât mai mult cu cât
reclamanta a dovedit, prin înscrisurile ataşate cererii de recurs, că pârâta a
continuat să indice adresa de internet respectivă în datele de contact publicate pe
alte pagini web.
Mai mult, din aceleaşi informaţii oferite de INCDI, reiese că înregistrarea numelui
de domeniu a fost actualizată la data de 26.01.2015, aşadar după data formulării
cererii de chemare în judecată – 16.12.2014, ceea ce prezumă caracterul
temporar al încetării utilizării semnului.
Pag. 6 din 8
SintAct® Wolters Kluwer - Decizia Rezumata nr. 332 din 17-feb-2017,
a prevederilor art. 36 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr.
84/1998.
Faţă de aceste susţineri ale recurentei, Înalta Curte reţine că instanţa de apel a
analizat dacă oferta de comercializare a unor produse similare celor pentru care
marca reclamantei este înregistrată, provenind de pe site-ul de internet,
reprezintă o utilizare „pentru produse” sau „pentru servicii”.
Pe lângă faptul că, astfel cum s-a menţionat anterior, instanţa de apel nu a
analizat pretenţiile reclamantei prin prisma numelui de domeniu, este de reţinut
că, în jurisprudenţa CJUE, relevată în mod corect prin motivele de recurs, s-a
arătat constant că expresia „pentru produse sau servicii” identice cu cele pentru
care marca este înregistrată, cuprinsă în art. 5 alin. (1) lit. a) din Directivă şi în
art. 9 alin. (1) lit. a) din Regulamentul mărcii comunitare, priveşte, în principiu,
produsele sau serviciile terţului care utilizează un semn identic cu marca şi că
acţiunile enumerate în aceste norme constituie utilizări pentru produse sau
servicii, inclusiv oferirea spre vânzare a produselor sau a serviciilor sub semnul
respectiv, utilizarea semnului în documentele de afaceri şi în publicitate
(hotărârea din cauzele conexate C-236/08 şi 238/08 Google France, paragrafe 60-
61, cu jurisprudenţa indicată, în special hotărârile din cauzele C-206/01 Arsenal
Football Club şi C-48/05 Adam Opel).
Pag. 7 din 8
SintAct® Wolters Kluwer - Decizia Rezumata nr. 332 din 17-feb-2017,
Cât priveşte cerinţele de aplicare a prevederilor art. 39 alin. (1) lit. a) şi alin. (2)
din Legea nr. 84/1998, prin motivele de recurs s-a susţinut că, în virtutea
renumelui mărcilor Mobil ale reclamantei, prezenţa pe piaţă a terţului sub o
denumire cvasi-identică pentru servicii de comercializare a unor produse identice
cu cele pentru care mărcile sunt înregistrate poate induce consumatorului ideea
unei false legături între serviciile furnizate sub semnul B. şi titularul mărcilor sau
chiar între reclamantă şi pârâtă.
Astfel, în sensul art. 6 alin. (1) lit. a) din Directivă [corespunzând art. 39 alin. (1)
lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 84/1998], folosirea numelui comercial de către
terţ nu este conformă bunelor practici din domeniul comercial dacă ar putea da
impresia consumatorului că există o legătură comercială între terţ şi titularul
mărcii şi dacă terţul este conştient de acest efect. De asemenea, ar trebui să se
ţină cont de eventualul renume al mărcii, de care terţul ar putea profita pentru
comercializarea produselor sale (de exemplu, hotărârile din cauzele C-63/97
BMW, paragrafe 51 şi 52; C-245/02 Anheuser-Busch, paragrafe 82 şi 83).
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte a admis recursul pe temeiul art.
488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ. şi, în aplicarea art. 497 C.proc.civ., a casat
decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Pag. 8 din 8