Monitoringul resurselor de apa

Cuprins
  
Capitolul I Direcţia De Gospodărire A Resurselor De Apă
1.1 Serviciul “Monitoring integrat”;
1.2 Serviciul “Gospodărirea Apelor“
 
Capitolul II Structura Ciclului Monitoringului Apelor
2.1 Monitoringul cantitativ al apelor;
2.2 Dinamica sistemului de monitoring al apelor;
2.3 Monitoringul apelor curgătoare de suprafaţa;
2.4 Monitoringul lacurilor naturale şi artificiale;
2.5 Monitoringul apelor subterane.
 
Capitolul III Monitoringul apelor marine litorale
3.1 Starea mediului marin şi a zonei costiere;
3.2 Starea sistemului şi resursele vii marine. Situaţia speciilor periclitate;
3.3 Administraţia Rezervaţia “Biosfera Delta Dunării”.
3.4 Starea zilnică a sistemelor de gospodarire a apelor
 
Capitolul IV Eficienţa Sistemului De Monitoring Al Apei
 
Capitolul V Concluzii Şi Propuneri
 
 
 
 
 Apa este una din cele mai importante resurse pentru om.
Ea reprezintă viata, dar şi calitatea vieţii. Apa, element
indispensabil vieţii, este, în acelaşi timp, resursa naturala
fundamentala, fără de care nu ar fi posibila desfăşurarea
activităţilor omului.

Se estimează ca planeta dispune de 1,37 miliarde km³de

apa, dar circa 97,2% este constituita din apa marilor şi oceanelor.
Omul dispune numai de apele de la suprafaţa solului – adică de
aproximativ 30000 km³ , ceea ce înseamnă circa 0,002% din
total.
 Direcţia de gospodărire a resurselor de apa
 

Serviciul “Monitoring integrat”

- organizează la nivel naţional reţeaua de observaţii şi măsurători
privind monitoringul integrat al apelor;
- analizează datele de calitate a apelor, în flux rapid şi dispune masuri
pentru remedierea situaţiilor de poluare a resurselor de apa.

Serviciul “Gospodărirea Apelor“

 
- elaborează pentru România, planul de folosire a apei în perioade
hidrologice normale şi de evacuare a apelor uzate;
- coordonează şi îndruma activitatea de întocmire a balanţei apei pe
bazine hidrografice.
 Structura Ciclului Monitoringului Apelor
  Procesul de monitoring trebuie privit ca o secvenţa de activităţi
interconectate care începe cu definirea cerinţelor de informaţii şi sfârşeşte
prin utilizarea lor în gospodărirea integrata a apelor.
Gospodarirea
Informatii apelor Utilizarea
necesare informatiilor

Raportarea
Strategia de
datelor
monitoring

Proiectarea Analiza
retelei datelor

Prelevarea Transmisia
probelor Analize de datelor
laborator
Calitatea globala a apelor de suprafata, in anul 2007

• Calitatea globala a apelor curgătoare a

fost apreciata după numărul secţiunilor
de control în care s-au analizat
indicatorii standard de calitate.
• Luând drept criteriu ponderea
secţiunilor cu “apa degradata” (a IV-a),
situaţiile cele mai defavorabile s-au
înregistrat în bazinele:
- Prut ->circa 37%
- Ialomita ->peste 26%
- Vedea ->circa 25%
 Repartitia lungimii raurilor pe categorii de
calitate, in anul 2007

Situaţiile cele mai defavorabile (în

raport cu ponderea de râu cu apa
degradata) s-au produs în bazinele
hidrografice:

- Prut: 25,3%;
- Ialomita: cca 22,3%
 Monitoringul lacurilor naturale şi artificiale
 

•lacuri naturale şi artificiale: 111

- Selectarea lor s-a făcut în funcţie de folosinţa lacului: alimentare cu apa
potabila, piscicultura, irigaţii, producere de energie electrica;
 
•indicatori de calitate analizaţi: 40
- fizico-chimici: pH, oxigenul dizolvat, CCO-Cr, CCO-Mn, conductivitatea,
suspensii, cloruri, sulfaţi, fosfaţi, carbonaţi, azotaţi, azotiţi, amoniu, calciu, natriu,
potasiu, mangan, fosforul total, fier total, etc.
- biologici: fitoplancton, zooplancton, zoobentos, grad de curăţire
- bacteriologici: germeni totali, coliformi totali.
 
•campanii de recoltare:
- 3-4 pe an, între martie şi octombrie, pentru circa 40 de indicatori şi de 2 ori
pe an pentru metale grele;
- probele de apa se iau de la baraj, mijlocul lacului şi de la coada. Probele de la
baraj şi de la coada lacului se iau de la suprafaţa, iar cele de la mijlocul lacului se
prelevează de la diferite adâncimi (0 m, -5 m, -10 m, -20 m).
 Starea fondului piscicol marin

În perioada martie – octombrie 2007 activitatea de pescuit industrial

la litoralul romanesc s-a desfăşurat în două principale sectoare:
- pescuitul pasiv (staţionar), practicat de-a lungul întregului litoral, în
16 puncte pescăreşti (Portiţa – 2 mai), cu taliene instalate la adâncimi de 3,0 –
11,0
- pescuitul activ, cu 12 nave trauler costier, în zona de larg, la
adâncimi mai mari de 20m.
În capturile pescuitului staţionar (aprilie-septembrie) s-a remarcat
dominanta speciilor tradiţionale: aterina, rizeafca, şprot, hamsie, bacaliar şi
guvizi, alături de care au apărut o serie de alte specii.

Hamsie (Engraulis Bacaliar (Odontogadus Aterina

Encrassicholus) Merlangus) (Atherina_Boyeri)
 Ponderea speciilor valoroase (sturioni, calcan, rechin, zărgan, stavrid,
chefal şi lufar) a continuat sa fie foarte redusa; stocurile acestora, cu excepţia
celor de stavrid, chefal şi lufar, care în ultimii ani manifesta o tendinţa de
refacere, continua sa se menţină intr-o stare critica.

În pescuitul activ, principala specie pescuita a fost şprotul cu o

pondere de peste 90%, alături de care a apărut şi bacaliarul şi sporadic hamsia
în lunile de vara iar stavridul şi lufarul la sfârşitul sezonului de pescuit, în
lunile septembrie şi octombrie.

Guvid Negru Calcan Lufar Stavrid (Trachurus

(Gobius Niger) (Scophthalmus (Pomatomus Saltatrics) Mediterraneus
Maeoticus) Ponticus)
 Administraţia Rezervaţiei “Biosfera Delta Dunarii”

Fondul de suprafaţa al sectorului pescăresc din bazinele naturale din RBDD

este variabil de la an la an fiind estimat la cca 200-250 mii ha, suprafaţa la care se
adăuga zonele de pescuit din Marea Neagra
Pe teritoriul RBDD exista trei tipuri distincte de pescarii:
•pescăria peştilor de apa dulce (Delta Dunării, Complexul Razelm-Sinoe, Dunărea şi
braţele ei);
•pescăria peştilor migratori: scrumbie şi sturioni (Dunăre, braţele ei şi Marea Neagra);
•pescăria peştilor marini (zona litorala).
Aceste tipuri de pescarii au cunoscut scăderi majore în ultimii 35 de ani. De
remarcat ca producţia de peste înregistrata în Delta Dunării este la aproximativ acelaşi
nivel cu cea din anii precedenţi.
 
 
 
 Eficienţa sistemului de monitoring al apei

Principalul factor de care depinde menţinerea echilibrului ecologic, îl

constituie protecţia împotriva poluării şi refacerea calităţii apelor prin masuri
de limitare a încărcării cu poluanţi a apelor uzate evacuate în receptori, în
vederea dezvoltării durabile.

Eficienţa Sistemului pentru Monitoringul Mediului în general şi

pentru Monitoringul Apei în special trebuie privita din punct de vedere al
avantajelor obţinute de către mediu din aceasta activitate.

Aceste avantaje pot consta în reducerea poluării la sursa cât şi în

activităţi de depoluare. (epurare a apelor).
 În concluzie eficienta sistemului pentru Monitoringul
Mediului consta în cât de mult reuşeşte sa prevină poluarea
mediului, dar si masurile care trebuiesc luate pentru protecţia şi
refacerea mediului degradat.

Totodată este necesar sa se ia masuri în vederea tratării

apelor reziduale pentru protecţia unor valoroase resurse costiere,
ecologice sau turistice, construirea unor staţii de tratare acolo
unde se poate obţine un impact maxim asupra calităţii apei.

“Este mai uşor sa previi decât sa refaci”. Aceasta

afirmaţie este mult mai valabila atunci când este vorba de mediul
înconjurător unde unele activităţi pot produce efecte ireversibile.
 BIBLIOGRAFIE
 
1.BRAN Florina, Ecologie generala şi protecţia mediului, Ed. ASE, Bucureşti, 2001;
2.BRAN Florina, Mic lexicon de protecţie a mediului, Ed. Economică, Bucureşti, 1999;
3.CRISTEA Victor, Amenajarea şi gestionarea resurselor de apă (note de curs), Universitatea
Galaţi;
4.FETECĂU Maria, Saprobiologie (note de curs), Universitatea Galaţi;
5.DADAIANU – VASILESCU Iolanda, Mediul şi economia, Ed. Didactica şi Pedagogica, 1997;
6.NEGREI Costel, Instrumente şi metode în managementul mediului, Ed. Economica, Bucureşti,
1992;
7.NEGREI Costel, Economia mediului, Ed. Didactica şi Pedagogica, Bucureşti, 1996;
8.NEGREI Costel, Operatori, politici, comunicare în managementul mediului, Ed. Pro-
Transilvania, Bucureşti, 1997;
9.ROJANSCHI Vladimir, BRAN Florina, DIACONU Gheorghita, Protecţia şi ingineria
mediului, Ed. Economica, Bucureşti, 1997;
10.SERBAN Petru, Monitoringul integrat al apelor, editat de Compania Naţională “Apele
Romane” S.A.;
11.VARDUCA Aurel, Protecţia calităţii apelor, Ed.H.G.A., 2000;
12.VARDUCA Aurel, Monitoringul integrat al calităţii apelor, Ed.H.G.A., 1999;
13.Regulamentul de Organizare şi Funcţionare, a Companiei Naţionale “Apele Române”;
14.Legea nr.137/1995.
Vă mulţumesc pentru atenţia acordată!

Masterand,
Topa Maria Catalina