POLUAREA

MĂRII NEGRE
CU
HIDROCARBURI

Magdalena - Doina FLOREA

 POLUAREA MĂRII NEGRE CU HIDROCARBURI

UNIVERSITATEA POLITEHNICĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE TRANSPORTURI
INGINERIA MEDIULUI ȘI MANAGEMENTUL CALITĂȚII ÎN
DOMENIUL FEROVIAR

Profesor coordonator:
Conferențiar doctor inginer: Camil Ion Crăciun

MAGDALENA - DOINA FLOREA 1

 POLUAREA MĂRII NEGRE CU HIDROCARBURI

CUPRINS
Definiții--------------------------------------------------------------3-4
Compoziție hidrocarburi petroliere-----------------------------4-5
Ce este poluarea cu hidrocarburi-------------------------------5-8
Efectele poluării cu hidrocarburi------------------------------8-11
Concluzii------------------------------------------------------------11

MAGDALENA - DOINA FLOREA 2

 POLUAREA MĂRII NEGRE CU HIDROCARBURI

Activitatea de transport se comportă ca un sistem deschis ce interacționează cu

mediul înconjurător, în condițiile în care asistăm la o permanentă schimbare a mediului
economic și politic, la care se adaugă internaționalizarea transportului și dezvoltarea
uriașă a tehnologiei informaționale.

APA

Apa este un lichid inodor, insipid și incolor, de cele mai multe ori, sau ușor

albăstrui sau chiar verzui în straturi groase. Apa este un compus chimic al hidrogenului
și al oxigenului, având formula chimică brută H2O. Apa este o substanța indispensabilă
vieții, indiferent de forma acesteia, fiind unul din cei mai universali solvenți. Apa este
cea mai răspândită substanța pe planeta Pamânt, formând unul din învelișurile acesteia,
hidrosfera.

Apa reprezintă un factor determinant al dezvoltării economice, având utilizări din

ce în ce mai diverse: materie primă, agent termic, mediu de reacţie agent de spălare.
Deşi 70% din suprafaţa globului este acoperită de ape, numai 3% din imensa cantitate
de apă reprezintă apa dulce, din păcate 2% fiind blocată în calotele polare.

În condiții naturale, apa nu se găsește niciodată în stare pură. În apă, și mai ales
în cea marină, se găsesc întotdeauna diferite cantități de substanțe chimice dizolvate sau
în suspensie. Apa marină se caracterizează printr-un conținut mărit de săruri dizolvate
în apă. Apa Mării Negre nu este o apă excesiv de sărată, deoarece este o mare închisă
care beneficiază de un puternic aport de ape dulci provenit din fluviile Dunărea, Don și
Volga. Marea Neagră reprezintă cel mai mare bazin de apă salmastră al lumii cu o
suprafața de 423488 km2, cu biotopuri variate și cu o faună ce a fost supusă unor
transformări continue datorate puternicelor influențe contrarii exercitate de apele dulci
și de Marea Mediterană. Mediul propice vieții se desfășoară pe platforma continentală
marină, până la adâncimea de 150-200 m și este influențat, în egală măsură, de mediul
ambiant și de dinamica apei. Mai jos, prezența hidrogenului sulfurat , face ca 85-90%
din întreaga masa a apei, cu excepția bacteriilor anaerobe, să fie lipsită de viață.

Mediul este o noţiune fundamentală care stă la baza ecologiei ca ştiinţă, acesta
reprezentând ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Pamântului, respectiv aerul,
MAGDALENA - DOINA FLOREA 3
 POLUAREA MĂRII NEGRE CU HIDROCARBURI
apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi
anorganice, precum şi fiinţele vii sau sistemele naturale în interacţiune.

Poluarea reprezintă totalitatea proceselor prin care se introduc în mediu, direct

sau indirect, materie sau energie cu efecte dăunătoare sau nocive, care alterează
ecosistemele, reduc resursele biologice şi pun în pericol sănătatea omului şi a celorlalte
vieţuitoare.

Deteriorarea mediului prin poluare presupune ,,alterarea caracteristicilor

fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale şi antropice ale mediului,
reducerea diversităţii sau productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi
antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calităţii vieţii, cauzate, în
principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor,
gospodărirea şi valorificarea lor deficitară, ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a
teritoriului”.

Prin poluant se întelege orice substanţă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de
vapori, şi formă de energie, radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau
vibraţii care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al
organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale.
HIDROCARBURILE PETROLIERE - compoziție și proprietăți
Hidrocarburile sunt compuși organici  în ale căror molecule se regăsesc doar din
atomi de carbon și de hidrogen. Acestea conțin un schelet format din atomi de carbon
- numit catenă, legați între ei prin legături simple, duble sau triple, legăturile rămase
fiind ocupate de atomi de hidrogen. În general, hidrocarburile sunt combustibili.
Petrolul este combustibilul cel mai important al societăţii noastre dar şi sursa
principală pentru produse ca : materiale sintetice plastice, uleiuri lubrifiante, bitum etc.
Petrolul este un amestec de hidrocarburi (gazoase şi solide dizolvate în
hidrocarburi lichide), a căror compoziţie poate varia de la un zăcământ la altul, sau în
cadrul aceluiaşi zăcământ la diferite momente şi adâncimi pentru un anumit foraj. Are
în compoziţia sa pe lângă hidrocarburi (în procente semnificative) şi alţi diferiţi
compuşi organici în proporţii mici, ce conţin N2, S, 02, precum şi metale grele (Fe, Ni,
V, Cr).
Constituentul principal al petrolului îl reprezintă hidrocarburile (50-90%)

MAGDALENA - DOINA FLOREA 4

 POLUAREA MĂRII NEGRE CU HIDROCARBURI
formate din n- alcani, alcani ramificaţi, cicloalcani şi hidrocarburi aromatice (20%).
O parte din hidrocarburile aromatice sunt din clasa PAH-urilor din care
benzopirenul este preponderent. Alţi constituenţi sunt compuşi polari ce conţin
heteroatomi ca O, N, S. Dintre proprietăţile fizice ale petrolului, pentru mediu, sunt
importante densitatea mai mică decât unu ce va face ca pata de petrol să plutească
la suprafaţa apei întinzându-se pe suprafețe mari (grosimea stratului de petrol pe
apă este de 0,1 mm), solubilitatea şi volatilitatea. Petrolul formează cu apa
emulsii : petrol/apa şi apa/petrol. Gustul hidrocarburilor petroliere este foarte
neplăcut pentru fiinţa umană.
Toate componentele ţiţeiului sunt biodegradabile, doar că vitezele sunt foarte
diferite. Atât ţiţeiul cât şi produsul rafinat conţin o varietate de compuşi toxici.
Compuşii cu masa moleculară mică nu sunt foarte periculoşi pentru apă deoarece
se evaporă foarte repede. Compuşii cu masa moleculară mare sunt puţin periculoși.
Cei mai periculoşi sunt compuşii cu masa moleculară medie cum ar fi motorina.
Pentru apele portuare limita pentru hidrocarburi dizolvate nu trebuie să exceadă
0,03 ppm.

CE ESTE POLUAREA CU HIDROCARBURI

Poluarea apei constă în alterarea calităţilor fizice, chimice şi biologice ale

acesteia, fiind produsă direct sau indirect de activităţi umane sau de procese
naturale care o fac improprie folosirii normale, şi anume în scopurile în care
această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea.

În funcţie de diferite criterii, există mai multe tipuri de poluare a apei. În

primul rând, după modul de producere a poluării se disting două mari tipuri de
poluare a apei - naturală şi artificială (antropică).

Produşii petrolieri, care se regăsesc în diferite medii (aer, apă sau sol), pot
proveni atât din surse naturale (activitate vulcanică, descompuneri anaerobe cu
eliminare de metan, emanaţii de gaze naturale) cât şi din surse antropice (arderea
combustibililor fosili, manipularea, transportul şi prelucrarea petrolului).
Aceşti produşi toxici sunt caracterizaţi prin persistenţă mare datorită faptului că
degradarea lor se face lent.

Poluarea apelor cu hidrocarburi este definită astfel: ”introducerea în sistem de

substanțe sau fluxuri de energie cu efecte nocive asupra :
 sănătății oamenilor, florei și faunei;

MAGDALENA - DOINA FLOREA 5

 POLUAREA MĂRII NEGRE CU HIDROCARBURI

 provocarea de distrugeri ale resurselor biologice;

 modificarea calității apei;
 reducerea activităților recreaționale. ”
Apa, în general, constituie un mediu sensibil la poluare, datorită proprietăților
sale fizice de fluid mobil și dizolvant, pe de o parte, iar pe de altă parte datorită
atributului său biologic de suport al vieții. Rolul apei este determinant în stabilirea unor
echilibre climaterice, geomorfologice, ecologice, etc.

Solul și apa subterană formează un sistem fizic relațional, astfel, dacă solul este
supus agresiunii unui poluant, vor fi afectate și straturile acvifere. Apele uzate rezultate
în halele și atelierele depourilor de locomotive sunt preepurate într-un separator de
grăsimi și sunt evacuate în canalizarea comunală. Apele fluviale care pot spăla fracțiile
petroliere de pe platformele tehnologice sunt dirijate prin rigole de scurgere spre
canalizare. Apele colectate prin canalizarea comunală sunt colectate și tratate în stațiile
de epurare și sunt evacuate în apele râurilor. Apele reziduale tehnologice au un conținut
ridicat de fracții petroliere și de materie organică nedizolvată.
În fiecare an, Dunărea deversează în Marea Neagră 280 de tone de cadmiu, 60
de tone de mercur, 4.500 de tone de plumb, 6.000 de tone de zinc, 1.000 de tone de
crom si 50.000 de tone de hidrocarburi. Alte ape care se varsă în Marea Neagră –
Nipru, Nistru, Don, Kuban şi altele – deversează mii de tone de cadmiu, cupru,
plumb, zinc, nitraţi şi fosfor.

Se ştie că orice ecosistem posedă o capacitate limitată de autoreglare şi de

apărare împotriva unor factori perturbatori.
Odată depăşite anumite limite, ecosistemul intră într-o fază de instabilitate, în
interiorul său petrecându-se o serie de modificări ireversibile, care conduc în final, fie
la o altă stare de echilibru (dacă factorii peturbatori sunt constanți), fie la degradarea
completă a acestuia (dacă factorii perturbatori scapă de sub control).
În ceea ce privește ecosistemele Mării Negre, există zone puternic afectate de
activităţi umane, unde se înregistrează puternice dezechilibre ecologice traduse prin
dispariţia unor vieţuitoare şi în mod special a unor specii valoroase de peşti, prin
degradarea ţărmurilor, eutrofizarea apelor, etc.
Poluarea apelor îmbracă diferite forme şi, lucru foarte important, nu se

MAGDALENA - DOINA FLOREA 6

 POLUAREA MĂRII NEGRE CU HIDROCARBURI
datorează exclusiv activităţilor legate de Marea Neagră.
Fenomenul de poluare constituie contaminarea mediului înconjurător cu
diverse materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieţii sau funcţia
naturală a ecosistemelor (organismele vii şi mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori
poluarea mediului (apă, sol, aer) este rezultatul cauzelor naturale, cea mai mare parte
a substanţelor poluante provine din activităţile umane. „Omul, după ce a atins un
anumit grad de cultură, a scos la lumină o trăsătură care îl deosebeşte de toate
celelalte vieţuitoare; în timp ce toate speciile se adaptează mediului de viaţă, omul a
încercat o performanţă diferită: adaptarea mediului la particularităţile sale biologice,
la cerinţele vieţii sociale”.
Poluarea afectează apa, aerul și solul în aceeați măsură. Poluarea aerului se
realizează în mare parte prin eliminarea hidrocarburilor obținute din combustibili
care nu s-au ars.
Prin poluarea apei înțelegem modificarea de orice tip a compoziției sau stării
apelor, datorată activității nocive umane. Amestecurile lichide cele mai cunoscute
de hidrocarburi sunt petrolul brut si țițeiul.
Poluarea apei de hidrocarburi este datorată în principal activităților aferente
industriei extractive de petrol. Petrolul reprezintă un pericol pentru mediu acvatic
datorită scurgerilor în oceane din timpul transportului, scurgeri care se ridică anual la
câteva milioane de tone/an. Oceanele au fost considerate multă vreme calea cea mai
uşoară de diluare a reziduurilor industriale şi municipale care s-au şi depozitat în ele.
Fluidele recepționate de la platformele marine sunt procesate prin intermediul
unor conducte de amestec. Acestea separă amestecul, stochează țițeiul în
rezervoare, care mai apoi este trimis spre rafinare.
Efecte ale procesului ce constă în poluarea apei cu hidrocarburi sunt: gust și
mirosul neplăcut al apei, împiedicarea absorbției oxigenului la suprafață
(autoepurarea), toxicitatea pe care acestea o au pentru flora și fauna acvatică,
imposibilitatea utilizării apei poluate la alimentarea instalațiilor de irigație,
agrement, etc.
Industria de extracție și prelucrare a gazelor naturale și petrolului aduce
beneficii semnificative din punct de vedere economic, dar se constituie într-o
problemă majoră în ceea ce privește poluarea apei de hidrocarburi. Aceste
modificări care depășesc limitele permise pentru calitatea apelor provoacă regresia
unor domenii precum agricultura și aduc mari prejudicii sănătății oamenilor,

MAGDALENA - DOINA FLOREA 7

 POLUAREA MĂRII NEGRE CU HIDROCARBURI
animalelor și plantelor.
Când un amestec de apă sărată și hidrocarburi ajunge într-un parc colector,
acesta este deversat în anumite separatoare al căror rol este să mențină apa sărată
jos și hidrocarburile sus. Aceste separatoare sunt elementele esențiale cu care omul
încearcă să combată poluarea apei de hidrocarburi.
Poluarea apei de hidrocarburi, a mediului marin și a celui de coastă este
cunoscută sub numele de „poluare estetică”. Aceasta constă în degradarea
peisajului datorită amplasării necorespunzătoare a industriei extractive sau de orice
alt tip într-un biotop virgin sau mai puțin modificat de om.
Construcţiile hidrotehnice de pe apele interioare, aruncarea inconştientă la
canal a unor substanţe chimice (detergenţi şi uleiuri), deversarea apelor tehnologice
neepurate în râuri şi canale şi poluarea cu hidrocarburi sunt câteva exemple în
acest sens.
Dintre multiplele forme ale poluării marine, cea cu hidrocarburi deţine
întâietatea atât în plan cantitativ, cât şi în plan perceptiv. Vina principală o poartă
activitatea de transport naval (peste 40 % din total), fie prin scăpări operaţionale,
fie prin accidentele unor barje petroliere.
Pe locul secund se situează deversările apelor infestate cu hidrocarburi
provenite de la spălarea santinelor navelor, de la reţeaua de canalizare urbană, de la
rafinării sau de la alte complexe industriale. Aparent paradoxal, accidentele
conductelor de transport produse petroliere şi a platformelor de exploatare a
hidrocarburilor, sunt menţionate abia pe locul al cincilea, responsabile cu doar un
procent din cantitatea de petrol ce ajunge în mare.

EFECTELE POLUĂRII APELOR

De fapt, nocivitatea poluării apei se răsfrânge direct sau indirect asupra omului și
de aceea este necesar să se cunoască mai bine aceste pericole, inclusiv efectele pe care
le pot avea asupra omului chiar cantitățile mici de subsțante chimice din sursele de apă.
Amploarea si diversitatea distrugerilor cauzate de poluare e ușor de măsurat. În
primul rând, este în joc sănătatea omului. După aceea, sunt amenințate un șir de
activități economice. În sfârșit, degradarea vieții acvatice este plină de consecințe,
deoarece ea tinde să reducă resursele alimentare obținute din mări tocmai într-un
moment în care se are în vedere utilizarea mai largă a acestora.

MAGDALENA - DOINA FLOREA 8

 POLUAREA MĂRII NEGRE CU HIDROCARBURI
Faptul că poluarea poate prejudicia turismul este lesne de înțeles : rari sunt aceia
care nu au întâlnit o plajă murdară. Și faptul că ea poate să fie fatală culturilor de stridii
se înțelege de la sine. Tot asfel, este ușor de înțeles că sănătatea noastră poate fi grav
afectată : se știe că anumite uleiuri deversate în mare conțin produse cancerigene. Masa
substanțelor poluante pe care le deversăm în ape crește cu fiecare zi, ceea ce înseamnă
că, dacă nu luăm măsuri pentru a preveni pericolul, poluarea de azi nu va reprezenta
nimic în comparație cu poluarea de mâine.
Poluarea cu hidrocarburi are cel mai sever impact asupra ecosistemelor marine.
Petrolul, deversat în cantități mari, se întinde pe suprafețe considerabile și afectează
grav calitatea apei și viața marină.
Poluarea cu hidrocarburi este cea mai şocantă, cel puţin pentru opinia publică.
Este binecunoscută imaginea dramatică a păsărilor mânjite cu petrol.
Cele dintâi victime ale pânzelor plutitoare formate, de cele mai multe ori, prin
împrăștierea hidrocarburilor sunt păsările care au obiceiul să se așeze pe mare sau să
plonjeze în apă pentru a prinde pești. Se știe că în mod normal apa nu poate să
pătrundă prin penajul lor, ceea ce le permite să plonjeze și să rămână scufundate în ape
foarte reci, deoarece perna de aer reținută de penaj îndeplinește rolul de regulator
termic și permite în același timp zborul. Poluat de hidrocarburi, penajul pierde aceste
însușiri și pasărea moare de frig, fără a se putea smulge din mediul lichid.

MAGDALENA - DOINA FLOREA 9

 POLUAREA MĂRII NEGRE CU HIDROCARBURI

Acolo unde poluarea atinge un anumit grad, de exemplu în porturi, se constată

o sărăcire generală a florei, care în anumite cazuri poate merge până la dispariția
oricărei forme de viața vegetală. Flora marină este amenințată deoarece pelicula
uleioasă formează un ecran și împiedică oxigenarea apei. Se înțelege de la sine că
flora din zona de coastă este cea dintâi atinsă, dar aceasta nu înseamnă că flora de pe
fundul mării este în afara pericolului, deoarece uleiurile, răscolite și iar răscolite de
mare, se aglomerează împreună cu microorganismele și formează sedimente care
înăbușă fundul mării.
Poluarea perturbă, totodată, activitățile economice din zonele litorale.
Petrolul este dușmanul crescătorilor de stridii și al pescarilor, deoarece el poate face
ca peștii și testaceele să devină necomestibile. Aceste maree negre aduc, firește, un
prejudiciu considerabil și activităților turistice. În toate cazurile curățarea țărmurilor
este foarte costisitoare.
Consecinţele ecologice ale mareelor negre cauzate de accidentele unor mari
tancuri petroliere, ale unor rafinării situate în zone costiere sau ale unor platforme
marine de extracţie a petrolului, urmate de deversarea în mare a unor masive
cantităţi de petrol, s-au dovedit a fi deosebit de grave şi uneori chiar catastrofale

MAGDALENA - DOINA FLOREA 10

 POLUAREA MĂRII NEGRE CU HIDROCARBURI
pentru ecosistemele marine. Efectele poluării cu hidrocarburi au decimat populaţii
de floră şi faună marină din cele mai diverse, atât ca genuri cât şi ca specii: peşti
bentali şi pelagici, stridii şi midii, gasteropode, crustacee, delfini, foci, vidre de
mare, pinguini, fitoplancton şi zooplancton, colonii de corali, alge marine etc. S-a
demonstrat că doze moderate de petrol diminuează activitatea de fotosinteză a
algelor şi a fitoplanctonului.
Totodată, peştii care trăiesc în zone contaminate acumulează hidrocarburi în
ţesuturile musculare, ceea ce îi face neconsumabili. Unele specii ale faunei marine
din rândul bivalvelor, peştilor, crustaceelor, zooplanctonul, diverse
microorganisme şi bacterii etc., pot consuma sau absorbi anumite cantităţi de
hidrocarburi din zonele poluate. S-a dovedit că ţesuturile multor organisme
marine pot reţine o perioadă îndelungată unele fracţiuni din ţiţeiul deversat. În
corpul peştilor şi al unor organisme marine, aceste fracţiuni sunt transformate în
diferite substanţe prin procese metabolice. Concentraţia de hidrocarburi din corpul
lor creşte mai mult atunci când aceste vieţuitoare se hrănesc cu microorganisme
contaminate cu ţiţei, în asemenea cazuri înregistrându-se o rată a mortalităţii mai
ridicată. Efecte negative, mergând chiar până la moartea organismelor, le-au avut
şi substanţele utilizate în lupta pentru combaterea poluării, în special dispersanţii pe
bază de detergenţi, ale căror urmări au fost, în unele cazuri, mai grave decât
efectele produse de pânza de petrol.
O altă consecinţă a poluării stratului superficial al mărilor şi oceanelor cu
hidrocarburi este alterarea interacţiunilor ocean-atmosferă. Petrolul influenţează
negativ, pe de o parte, transferurile de materie din cadrul circuitelor
biogeochimice, iar pe de altă parte, fluxurile de energie calorică la nivelul interfeţei
dintre cele două medii. S-a evaluat că o tonă de petrol poate acoperi 12 km 2 de
ocean, ceea ce înseamnă că, la cantitatea anuală de milioane de tone deversate în
întregul Ocean Planetar, suprafaţa marină contaminată prin această formă de
poluare ar reprezenta zeci, poate chiar sute de milioane de km2. Primul factor care
limitează biodegradabilitatea hidrocarburilor este numărul restrâns al
microorganismelor capabile să le metabolizeze. Alt factor restrictiv este
insuficienţa oxigenului necesar reacţiilor de oxidare ale biodegradării. Asfel pentru
oxidarea completă a unui mililitru de hidrocarbură sunt necesare 3-4 mg de oxigen.
Din punct de vedere al originii sursei poluante, aceasta poate fi localizată în
cuprinsul mării (spargerea unei conducte petroliere, spălarea tancurilor unui petrolier,
accident naval de proportii, etc.), lângă țărm (barja eșuată, deversări clandestine de
santina sau de reziduuri), la gurile de vărsare ale râurilor sau conductelor de
canalizare urbană, pe plajele marine sau în solurile aferente plajelor marine.

MAGDALENA - DOINA FLOREA 11

 POLUAREA MĂRII NEGRE CU HIDROCARBURI
După amploare, poluarea poate lua forma unor incidente (pentru rezolvarea
cărora sunt suficiente mijloace simple aflate de regulă în mod obligatoriu în dotarea
potenţialului agent poluator), accidente (când cantitatea deversată depășește
posibilitaţile de acţiune a unei singure unități de combatere a poluării dotate
corespunzător, necesitând şi intervenția unor alte unități similare) sau catastrofe (când
trebuie să intre în funcțiune toate mijloacele existente în zonă, inclusiv cele din
dotarea țărilor riverane vecine sau ale altor companii străine, specializate).
Ca daune directe, se menţionează cele economice: pierderi de produs,
perturbarea circulaţiei fluviale şi a turismului în zonă, compromiterea pescuitului,
afectarea unor instalaţii industriale (nave, instalaţii portuare), plata unor amenzi şi
despăgubiri, precum şi cele ecologice pe termen scurt (afectarea unor indivizi sau
specii).
Dintre consecinţe, mai importante sunt cele sociale (sănătatea publică, şocul
opiniei publice, peturbarea unor activităţi), cele politice (interne, dar mai ales
externe), precum şi cele ecologice pe termen lung (ruperea unor lanţuri trofice,
diminuarea numerică a unor specii sau generaţii, modificări metabolice, etc.).

CONCLUZII

Hidrocarburile pot afecta însă în întregime componenţa lanţurilor trofice.

Oamenii de ştiinţă susţin că, deocamdată, există prea puţine cercetări asupra
expunerii mediului înconjurător la poluarea cu petrol. O cunoaştere mai bună a
impactului pe termen lung a deversărilor de petrol poate aduce un avantaj major în
gestionarea şi combaterea efectelor asupra mediului şi vieţii marine.

Lupta împotriva poluării cu hidrocarburi vizează două obiective strategice:

-protecţia ecosistemelor marine;
-limitarea consecinţelor şi daunelor.
Primul dintre ele este determinat de necesitatea salvării mediului şi în special
a resurselor biologice. Întrucât mediul este perturbat nu numai pe durata poluării,
problema se extinde şi după înlăturarea cauzelor care au produs poluarea, pentru
refacerea echilibrului biologic.
Cel de-al doilea obiectiv are ca scop reducerea, până la eliminare, atât a
daunelor directe, cât şi a consecinţelor ulterioare ale unui accident de poluare.

MAGDALENA - DOINA FLOREA 12

 POLUAREA MĂRII NEGRE CU HIDROCARBURI

BIBLIOGRAFIE
https://ro.wikipedia.org/wiki/Apa
https://ro.wikipedia.org/wiki/Hidrocarburi
https://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Neagra

MAGDALENA - DOINA FLOREA 13