DETERMINAREA CHIMISMULUI SOLULUI

INTRODUCERE
Prin sol se intelege stratul superficial al scoartei terestre rezultat in urma dezagregarii
si alterarii rocilor sub actiunea factorilor de clima si biologici care asigura viata organismelor.
Rolul solului
Solul este mediul de viata al foarte multor organisme vii, respiratia solului schimba
compozitia troposferei, umiditatea solului stabileste de fapt compozitia chimica a apelor
subterane, a raurilor, lacurilor si intr-o oarecare masura si pe cea a oceanului planetar.
Fertilitatea solului reprezinta capacitatea sa de a satisface necesitatile de substante
nutritive, apa si aer pentru cresterea si dezvoltarea plantelor.
In satisfacerea acestor necesitati un rol hotaritor il au proprietatile solului. Solul este un sistem
heterogen, multifazic constituit dintr-o faza solida, scheletul mineral, o faza lichida, apa de
fapt solutii apoase ale diferitelor substante anorganice si diversilor componenti biologici si o
faza gazoasa, aerul.
Solul este un sistem biomineral dinamic in interactiune materiala si energetica cu
mediul, si partial inchis prin circuitul elementelor .
Compozitia solului
Solul reprezinta un amestec neomogen de substante minerale provenite din
dezagregarea rocilor - si oraganice rezultate in urma descompunerii substantei organice
moarte.
Constituentii minerali ai solului:
Argila este constituentul mineral principal
Din punct de vedere chimic argila este un material compozit format din silicati complexi
hidratati: hidroxizi de fier, de aluminiu, de mangan, silice coloidala etc foarte fin
dispersati.
Capacitatea sa de adsorbtie a apei si a cationilor ( Ca, Fe, Mn,Na,K) este mare in general;
argila este de diferite culori: galbena, cenusie, bruna negricioasa
Compusi minerali
Cele mai fercvente saruri minerale din sol sunt: CaCO3, CaSO4, SiO2, KNO3,
Na2SO4, NaCl, hidroxid de fier, hidroxizi de mangan, fosfati ferosi, fosfati de calciu, si
compusi ai microelementelor Co, Zn, Cu. Sarurile minerale sunt dizolvate si antrenate
proces numit levigare - de apa si retinute in sol la diverse adincimi in functie de solubilitatea
acestora.
Pulberi - praf, mal, sunt particule foarte fine de minerale: cuart, feldspat, micasilice
amorfa si se gasesc in toate solurile.
Nisip - particule mici de roci si minerale in special cuart. Se caracterizeaza
printr-o deosebita permeabilitate pentru apa si aer si o capacitate de absorbtie foarte mica.
Solurile fertile contin in medie 30-80% nisip
Pietris - este constituit din fragmente mai mari de roci. Scade coeziunea solului si
creste permebilitatea. Reprezinta rezerva de noi minerale in sol.

DETERMINAREA CHIMISMULUI SOLULUI

Cosntituentii organici
Proprietatile solului
1. pH-ul solului
Concentratia ionilor de hidrogen variaza intre 1 M si 10 -14 M (intre valoarea
corespunzatoare unui acid tare 1 M si, respectiv a unei baze tari (1 M). S-a
stabilit ca este mai convenabil ca aciditatea unei solutii sa se exprime
logaritmic pe o scala liniara. Scala a fost stabilita prin definirea termenului
de pH astfel:

pH log

1
log H +
+
H

Astfel, pH-ul solutiilor in care concentratia ionilor de hidrogen este cuprinsa intre 1 si
10-5 si va fi 0, 1 5 iar solutiile in care concentratia ionilor de hidrogen este cuprinsa
intre10-6 si 10-10 respectiv 6, 7, 10. O solutie in care concentratia ionilor de hidroxid este
10-4 adica concentratia ionilor H+ =10-10 , va avea un pH =10.
pH-ul variaza in functie de compozitia sa si in special de continutul in acizi humici. In
functie de modul in care organismele tolereaza variatiile de pH acestea se clasifica:
euriionice (amfitolerante) tolereaza foarte bine variatiile de pH: pot trai practic la orice
valoare a pH-lui, ex: coada soricelului, troscot, rima si unele protozoare.
Stenoionice tolereaza variatii foarte mici de pH, adica traiesc practic numai in anumite
conditii de pH;se clasifica in :
Specii acidofile ex muschiul de turba, afinul,
Neutrofile sunt majoritatea plantelor de cultura: cereale, finete,
Bazofile:
2. Temperatura solului: influenteaza germinatia semintelor, cresterea palntelor si
capacitatea de absorbtie a radacinilor. Solurile calde sunt biologic mai active decit
cele reci, iar solurile calcaroase sunt mai calde decit cele silicioase. Temperatura solului
variaza cu latitudinea si cu adincimea, iar temepratura solului superficial variaza in limite mai
largi decit cea a atmosferei.
3. Umiditatea este deosebit de importanta, ea depinde de higroscopicitatea rocilor
componenete, de apa capilara, gravitationala si de precipitatii.
4. Aeratia solului. Compozitia aerului din sol difera de cea din atmosfera si variaza cu
adincimea si cu constituenta mineralogica a solului. Astfel, in solul nisipos se gaseste o
cantitate mai mare de aer in care concentratia de O este de aprox. 20% iar de CO2 1.5% in
timp ce in solul argilos concentratia de CO2 este mai mare spre 2% iar de O2 mai mica, 18%.
Datorita concentrarii CO2 si a altor gaze rezultate in urma descompunerii substantei organice
moarte este necesara realizarea unui schimb permanent intre aerul din sol si cel atmosferic.

SCOPUL SI PRINCIPIUL LUCRARII

Scopul lucrarii consta in deterninarea pH-lui si a continutului mineral a mai multor
probe de sol si incadrarea acestora si a cunoasterii gradului de fertilitate. Analiza chimica a
solului presupune efectuarea stiintifica a trei etape:
1.
Prelevarea probelor. In aceasta etapa trebuie avute in vedere urmatoarele
principii:

DETERMINAREA CHIMISMULUI SOLULUI

Locul de unde se preleveaza trebuie sa fie reprezentativ pentru biotopul

caracterizat.
Numarul probelor variaza in functie de relief, expozitie, gradul de uniformitate.
Din suprafata stabilita recoltarea se face in zig-zag.
2. Obtinerea extractului de apa din sol;
3. Analiza chimica a extractului.
In cadrul lucrarii studentii primesc mostre de sol prelevate, trebuind sa efectueze celelalte
doua etape analizei.

MATERIALE SI METODA DE LUCRU

Materiale: probe de sol, mojar, sita cu dimensiunea ochiurilor 1mm, plita electrica, apa
distilata, palnie, hartie de filtru calitativa, solutie H2SO4 0,01 N, solutie NaOH 0,01N indicator
fenolftaleina si metil oranj, pahare Erlenmeyer, biurete.
Mod de lucru
1. Prepararea extractului de sol
1. Se cantaresc la balanta tehnica, cu precizie de 10-2, 20 g sol;
2. Se introduc intr-un pahar berzelius;
3. Se adauga 100 ml apa distilata;
4. Se agita cu o bagheta de sticla si se asteapta 30 minute pentru ca sarurile solubile sa
treaca in extract;
5. Se pregatesc sub indrumarea cadrului didactic, un pahar erlenmeyer, palnia de sticla si
hartia de filtru calitativa pentru separarea fazelor solid/lichid.
6. Se filtreaza faza solida aruncandu-se primii 10 ml de filtrat
2. Analiza chimica a extractului din sol
a) Determinarea pH-lui
Se poate realiza prin doua metode:
1. cu hirtie indicatoare de pH
2.

Cu pH-metru

Intr-un pahar Berzelius de 50 ml se introduc 10 ml de extract de sol

Se porneste pH-metrul de la butonul ON/OFF
Se scoate capacul electrodului. Se introduce electrodul in apa distilata si se clateste bine,
avind grija sa nu se atinga electrodul de peretii vasului.
Se scoate electrodul din apa distilata si se introduce in paharul cu proba. Se noteaza
valoarea constanta a pH-ului.

b) Determinarea bicarbonatilor si carbonatilor alcalini

Intr-un pahar erlenmeyer se introduc 50 ml extract de apa din sol;
Se adauga 3-4 picaturi de fenolftaleina
Se titreaza cu solutie de acid sulfuric 0,01N pina la viraj slab roz.
Se noteaza volumul de solutie de acid sulfuric folosit la titrare cu V1;
Se adauga 3-4 picaturi de indicator metil oranj ;
Se titreaza cu solutie de acid sulfuric 0,01 pina la virajul de la portocaliu la rosu.
Se noteaza volumul de acid folosit la titrare cu V2.
Calculul concentratiei de carbonati se face cu relatia:
DETERMINAREA CHIMISMULUI SOLULUI

%CO3-2 = 0,003 V1 f
Calculul concentratiei de bicarbonati se face cu relatia
%HCO3- = 0,0061 (V2 V1 ) f
in care f este factorul solutiei de acid sulfuric 0,01N afisat la masa de lucru.
PRELUCRAREA REZULTATELOR
Rezultatele se trec intr-un tabel de forma
Nr proba sol

pH

%CO3-2

%HCO3-

Tip de sol

Observatii personale

DETERMINAREA CHIMISMULUI SOLULUI

Obs