Laborator De Managementul Mediului

DETERMINAREA COMPOZIȚIEI CHIMICE ŞI A

CAPACITĂȚII DE ADSORBȚIE A SOLURILOR

I. INTRODUCERE

a. Compoziţia solului

Solul reprezintă un amestec neomogen de substanţe minerale (provenite din

dezagregarea rocilor) şi organice rezultate în urma descompunerii substanţei organice
moarte.
Constituenţii minerali ai solului:
Argila este constituentul mineral principal
 Din punct de vedere chimic argila este un material compozit format din silicaţi
complexi hidrataţi: hidroxizi de fier, de aluminiu, de mangan, silice coloidală etc,
foarte fin dispersaţi.
 Capacitatea sa de adsorbţie a apei şi a cationilor ( Ca, Fe, Mn, Na, K) este mare în
general;
 argila are diferite culori: galbenă, cenusie, brună negricioasă.
Compuşi minerali
Cele mai frecvente săruri minerale din sol sunt: CaCO3, CaSO4, SiO2, KNO3,
Na2SO4, NaCl, hidroxid de fier, hidroxizi de mangan, fosfaţi feroşi, fosfaţi de calciu,
şi compuşi ai microelementelor Co, Zn, Cu. Sărurile minerale sunt dizolvate şi
antrenate –proces numit levigare - de apă şi reţinute în sol la diverse adâncimi în
funcţie de solubilitatea acestora.
Pulberi - praf, mal, sunt particule foarte fine de minerale: cuart, feldspat,
micasilice amorfa si se gasesc in toate solurile.
Nisip - particule mici de roci si minerale in special cuart. Se caracterizeaza
printr-o deosebita permeabilitate pentru apa si aer si o capacitate de absorbtie foarte
mica. Solurile fertile contin in medie 30-80% nisip
Pietris - este constituit din fragmente mai mari de roci. Scade coeziunea
solului şi creşte permeabilitatea. Reprezintă rezerva de noi minerale în sol.
Constituenţii organici
Datorită constituenţei şi structurii sale, solul are o puternică capacitate de
adsorbţie a diferitelor substanţe din apa cu care vine în contact. Astfel, reţine cu
uşurinţă cationii metalelor grele din apele poluate, care ulterior se pot desorbi şi ajung
în plante, animale şi în final în corpul uman.
b. Proprietăţile solului
a. pH-ul solului
Concentraţia ionilor de hidrogen variază între 1 M si 10 -14 M
(între valoarea corespunzătoare unui acid tare 1 M şi, respectiv a
unei baze tari (1 M). S-a stabilit că este mai convenabil, că
aciditatea unei soluţii să se exprime logaritmic pe o scală liniară.
Scala a fost stabilită prin definirea termenului de pH astfel:
1
pH  log +
  log H +
H
Astfel, pH-ul soluţiilor în care concentraţia ionilor de hidrogen este cuprinsă
între 1 şi 10-5 va fi 0, 1 …5 iar soluţiile în care concentraţia ionilor de hidrogen este
 Laborator De Managementul Mediului

cuprinsă îintre10-6 şi 10-10 respectiv 6, 7, … 10. O soluţie în care concentraţia ionilor

de hidroxid este 10-4 adică concentraţia ionilor H+ =10-1, va avea un pH =10.
pH-ul variază în funcţie de compozitia solului şi în special de conţinutul în acizi
humici. In funcţie de modul în care organismele tolerează variaţiile de pH acestea se
clasifică:
 euriionice (amfitolerante) tolerează foarte bine variaţiile de pH: pot trăi practic la
orice valoare a pH-lui, ex: coada soricelului, troscot, râma şi unele protozoare.
 stenoionice tolerează variaţii foarte mici de pH, adică traiesc practic numai în
anumite condiţii de pH; se clasifică în:
 Specii acidofile ex muschiul de turbă, afinul.
 Neutrofile sunt majoritatea plantelor de cultură: cereale, finete,
 Bazofile:
b. Temperatura solului: influenţează germinaţia seminţelor, creşterea
palntelor şi capacitatea de absorbţie a rădăcinilor. Solurile calde sunt biologic mai
active decât cele reci, iar solurile calcaroase sunt mai calde decât cele silicioase.
Temperatura solului variază cu latitudinea şi cu adincimea, iar temperatura solului
superficial variază în limite mai largi decât cea a atmosferei.
c. Umiditatea este deosebit de importantă, ea depinde de higroscopicitatea
rocilor componenete, de apa capilară, gravitaţională şi de precipitaţii.
d. Aeratia solului. Compoziţia aerului din sol diferă de cea din atmosferă şi
variază cu adincimea şi cu constituenţa mineralogică a solului. Astfel, în solul nisipos
se găseşte o cantitate mai mare de aer în care concentraţia de O este de aprox. 20% iar
de CO2 1.5% în timp ce în solul argilos concentraţia de CO 2 este mai mare spre 2%
iar de O2 mai mică, 18%. Datorită concentrării CO2 şi a altor gaze rezultate în urma
descompunerii substanţei organice moarte este necesară realizarea unui schimb
permanent între aerul din sol şi cel atmosferic.

II. SCOPUL ŞI PRINCIPIUL LUCRĂRII

Scopul lucrării constă în determinarea pH-lui şi a capacităţii de adsorbţie a
solului. Obiectivul este atins prin prepararea extractului de sol.

III. MATERIALE ŞI METODA DE LUCRU

Materiale: probe de sol, apă poluată, pâlnie, filtru de hârtie calitativă,
fotocolorimetru HANA.
Mod de lucru
A. Prepararea extractului de sol
1. Se cântăresc la balanţa tehnică, cu precizie de 10-2, 20 g sol.
2. Se asază în strat gros pe o hârtie de filtru montată într-o pâlnie de filtrare.
3. Se toarnă 100 mL apă poluată în porţiuni.
4. Extractul obţinut este analizat.

B. Analiza chimică a extractului din sol

a) Determinarea pH-lui
Se poate realiza prin două metode:
1. cu hartie indicatoare de pH
2. Cu pH-metru (modul de luru este descris in lucrarea Determinarea
chimismului solului).
 Laborator De Managementul Mediului

b) Determinarea capacităţii de adsorbţie

 Se determină conţinutul în ion grei atât a apei poluate cât şi a extractului de sol.
 Se calculează cantitatea de ioni adsorbită;
 Se raporteaza cantitatea de ioni adsorbită la cantitatea de sol mg ion/g sol.
Determinarea concentratiei de ioni grei din extractul de sol se face prin
analiza spectrofotometrica.

Determinarea continutului de ioni de Zn

A. Se selecteaza programul pentru Zn apasind PROGRAM ▼ si ▲.
B. Se toarna 10ml proba de apa in celula aparatului.
C. Se adauga continutul unui plic HI 93731A reactiv pentru zinc (se taie cu grija
pliculetul).
D. Se agita usor si se asteapta pana cand reactivul s-a dizolvat complet.
E. Se inchide ermetic.
F. Se introduce celula in lacasul din aparat.
G. Se apasa tasta “ZERO” si va aparea SIP pe ecran.
H. Se asteapta cateva secunde pana apare pe ecran “0.0”
I. Se scoate celula si se adauga 0,5 ml reactiv B (HI 93731 B) ;
J. Se inchide bine celula cu dopul si se agita timp de citeva secunde.
K. Se reintroduce celula in aparat.
L. Se apasa TIMER, se asteapta trei minute si se apasa READ DIRECT pentru citire
rezultat. Aparatul masoara direct in mg/l .

Concluzii
Se apreciază capacitatea de adsorbtie a solurilor.
Se compara solurile analizate

DETERMINAREA CHIMISMULUI SOLULUI

INTRODUCERE

Prin sol se intelege stratul superficial al scoartei terestre rezultat in urma

dezagregarii si alterarii rocilor sub actiunea factorilor de clima si biologici care
asigura viata organismelor.
 Laborator De Managementul Mediului

Rolul solului
Solul este mediul de viata al foarte multor organisme vii, “respiratia solului”
schimba compozitia troposferei, umiditatea solului stabileste de fapt compozitia
chimica a apelor subterane, a raurilor, lacurilor si intr-o oarecare masura si pe cea a
oceanului planetar.
Fertilitatea solului reprezinta capacitatea sa de a satisface necesitatile de
substante nutritive, apa si aer pentru cresterea si dezvoltarea plantelor.
In satisfacerea acestor necesitati un rol hotaritor il au proprietatile solului. Solul este
un sistem heterogen, multifazic constituit dintr-o faza solida, scheletul mineral, o faza
lichida, apa de fapt solutii apoase ale diferitelor substante anorganice si diversilor
componenti biologici si o faza gazoasa, aerul.
Solul este un sistem biomineral dinamic in interactiune materiala si energetica
cu mediul, si partial inchis prin circuitul elementelor .
Compozitia solului
Solul reprezinta un amestec neomogen de substante minerale provenite din
dezagregarea rocilor - si oraganice rezultate in urma descompunerii substantei
organice moarte.
Constituentii minerali ai solului:
Argila este constituentul mineral principal
 Din punct de vedere chimic argila este un material compozit format din silicati
complexi hidratati: hidroxizi de fier, de aluminiu, de mangan, silice coloidala etc
foarte fin dispersati.
 Capacitatea sa de adsorbtie a apei si a cationilor ( Ca, Fe, Mn,Na,K) este mare in
general;
 argila este de diferite culori: galbena, cenusie, bruna negricioasa
Compusi minerali
Cele mai fercvente saruri minerale din sol sunt: CaCO3, CaSO4, SiO2, KNO3,
Na2SO4, NaCl, hidroxid de fier, hidroxizi de mangan, fosfati ferosi, fosfati de calciu,
si compusi ai microelementelor Co, Zn, Cu. Sarurile minerale sunt dizolvate si
antrenate – proces numit levigare - de apa si retinute in sol la diverse adincimi in
functie de solubilitatea acestora.
Pulberi - praf, mal, sunt particule foarte fine de minerale: cuart, feldspat,
micasilice amorfa si se gasesc in toate solurile.
Nisip - particule mici de roci si minerale in special cuart. Se caracterizeaza
printr-o deosebita permeabilitate pentru apa si aer si o capacitate de absorbtie foarte
mica. Solurile fertile contin in medie 30-80% nisip
Pietris - este constituit din fragmente mai mari de roci. Scade coeziunea
solului si creste permebilitatea. Reprezinta rezerva de noi minerale in sol.
Cosntituentii organici
Proprietatile solului
b. pH-ul solului
Concentratia ionilor de hidrogen variaza intre 1 M si 10 -14 M (intre
valoarea corespunzatoare unui acid tare 1 M si, respectiv a unei
baze tari (1 M). S-a stabilit ca este mai convenabil ca aciditatea unei
solutii sa se exprime logaritmic pe o scala liniara. Scala a fost
stabilita prin definirea termenului de pH astfel:
1
pH  log +
  log H +
H
 Laborator De Managementul Mediului

Astfel, pH-ul solutiilor in care concentratia ionilor de hidrogen este cuprinsa

intre 1 si 10-5 si va fi 0, 1 …5 iar solutiile in care concentratia ionilor de hidrogen
este cuprinsa intre10-6 si 10-10 respectiv 6, 7, … 10. O solutie in care concentratia
ionilor de hidroxid este 10-4 adica concentratia ionilor H+ =10-10 , va avea un pH
=10.
pH-ul variaza in functie de compozitia sa si in special de continutul in acizi
humici. In functie de modul in care organismele tolereaza variatiile de pH acestea se
clasifica:
 euriionice (amfitolerante) tolereaza foarte bine variatiile de pH: pot trai practic la
orice valoare a pH-lui, ex: coada soricelului, troscot, rima si unele protozoare.
 Stenoionice tolereaza variatii foarte mici de pH, adica traiesc practic numai in
anumite conditii de pH;se clasifica in :
 Specii acidofile ex muschiul de turba, afinul,
 Neutrofile sunt majoritatea plantelor de cultura: cereale, finete,
 Bazofile:
c. Temperatura solului: influenteaza germinatia semintelor, cresterea palntelor si
capacitatea de absorbtie a radacinilor. Solurile calde sunt biologic mai active decit
cele reci, iar solurile calcaroase sunt mai calde decit cele silicioase. Temperatura
solului variaza cu latitudinea si cu adincimea, iar temepratura solului superficial
variaza in limite mai largi decit cea a atmosferei.
3. Umiditatea este deosebit de importanta, ea depinde de higroscopicitatea rocilor
componenete, de apa capilara, gravitationala si de precipitatii.
4. Aeratia solului. Compozitia aerului din sol difera de cea din atmosfera si variaza
cu adincimea si cu constituenta mineralogica a solului. Astfel, in solul nisipos se
gaseste o cantitate mai mare de aer in care concentratia de O este de aprox. 20% iar de
CO2 1.5% in timp ce in solul argilos concentratia de CO2 este mai mare spre 2% iar
de O2 mai mica, 18%. Datorita concentrarii CO2 si a altor gaze rezultate in urma
descompunerii substantei organice moarte este necesara realizarea unui schimb
permanent intre aerul din sol si cel atmosferic.

SCOPUL SI PRINCIPIUL LUCRARII

Scopul lucrarii consta in deterninarea pH-lui si a continutului mineral a mai
multor probe de sol si incadrarea acestora si a cunoasterii gradului de fertilitate.
Analiza chimica a solului presupune efectuarea stiintifica a trei etape:
1. Prelevarea probelor. In aceasta etapa trebuie avute in vedere
urmatoarele principii:
 Locul de unde se preleveaza trebuie sa fie reprezentativ pentru biotopul
caracterizat.
 Numarul probelor variaza in functie de relief, expozitie, gradul de
uniformitate.
 Din suprafata stabilita recoltarea se face in zig-zag.
2. Obtinerea extractului de apa din sol;
3. Analiza chimica a extractului.
In cadrul lucrarii studentii primesc mostre de sol prelevate, trebuind sa efectueze
celelalte doua etape analizei.

MATERIALE SI METODA DE LUCRU

 Laborator De Managementul Mediului

Materiale: probe de sol, mojar, sita cu dimensiunea ochiurilor 1mm, plita electrica,
apa distilata, palnie, hartie de filtru calitativa, solutie H 2SO4 0,01 N, solutie NaOH
0,01N indicator fenolftaleina si metil oranj, pahare Erlenmeyer, biurete.
Mod de lucru
C. Prepararea extractului de sol
5. Se cantaresc la balanta tehnica, cu precizie de 10-2, 20 g sol;
6. Se introduc intr-un pahar berzelius;
7. Se adauga 100 ml apa distilata;
8. Se agita cu o bagheta de sticla si se asteapta 30 minute pentru ca sarurile
solubile sa treaca in extract;
9. Se pregatesc sub indrumarea cadrului didactic, un pahar erlenmeyer, palnia de
sticla si hartia de filtru calitativa pentru separarea fazelor solid/lichid.
10. Se filtreaza faza solida aruncandu-se primii 10 ml de filtrat
D. Analiza chimica a extractului din sol

c) Determinarea pH-lui
Se poate realiza prin doua metode:
1 cu hartie indicatoare de pH
2 cu pH-metru
 Intr-un pahar Berzelius de 50 ml se introduc 20 ml de extract de sol
 Se porneste pH-metrul de la butonul ON/OFF
 Se scoate capacul electrodului. Se introduce electrodul in apa distilata si se
clateste bine, avand grija sa nu se atinga electrodul de peretii vasului.
 Se scoate electrodul din apa distilata si se introduce in paharul cu proba. Se
noteaza valoarea constanta a pH-ului.

d) Determinarea bicarbonatilor si carbonatilor alcalini
 Intr-un pahar erlenmeyer se introduc 50 ml extract de apa din sol;
 Se adauga 3-4 picaturi de fenolftaleina
 Se titreaza cu solutie de acid sulfuric 0,01N pina la viraj slab roz.
 Se noteaza volumul de solutie de acid sulfuric folosit la titrare cu V1;
Intr-un alt pahar erlenmeyer se introduc 50 ml extract de apa din sol
 Se adauga 3-4 picaturi de indicator metil oranj ;
 Se titreaza cu solutie de acid sulfuric 0,01 pina la virajul de la portocaliu la rosu.
 Se noteaza volumul de acid folosit la titrare cu V2.
Calculul concentratiei de carbonati se face cu relatia:

%CO3-2 = 0,003 V1 f

Calculul concentratiei de bicarbonati se face cu relatia

%HCO3- = 0,0061 (V2 – V1 ) f

in care f este factorul solutiei de acid sulfuric 0,01N afisat la masa de lucru.

PRELUCRAREA REZULTATELOR

Rezultatele se trec intr-un tabel de forma

 Laborator De Managementul Mediului

Nr proba sol pH %CO3-2 %HCO3- Tip de sol Obs

Observatii personale