Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA DUNREA DE JOS DIN GALAI

FACULTATEA DE INGINERIA MATERIALELOR I A


MEDIULUI

INDICATORI PENTRU
CALITATEA APELOR
NATURALE

Coordonator ,
S.l.dr.ing. Petrea Ionel
Masterand :Constandache Georgiana
Anul:I, CMDD

CUPRINS
Capitolul 1 Introducere.
1.1 Apa-elemet indispensabil.
1.2 Clasificarea apelor natural.
1.2.1 Apa meteoric.
1.2.2 Apa subterana
1.2.3 Ape de suprafata
Capitolul 2 Conditii de calitate
2.1 Indicatori organoleptici .
2.2 pH-ul..
2.3 Oxigenul si substantele organice.
2.4 Turbiditatea

Capitolul 1 Introducere
1.1 Apa-elemet indispensabil
Apa are un rol primordial in activitatea social-economica a unei tari. Alaturi de functia de
materie prima si de sursa de energie, apa constituie un element indispensabil pentru inceperea si
dezvoltarea oricarei activitati.
In ultimele decenii, datorita cresteii considerabile a nenoilor de apa pentru economie si
populatie, exploatarea resurselor de apa a devenit o activitate rationala de gospodarire si o
preocupare majora, mai ales pentru tarile cu resurse limitate.
Resursele de apa ale tarii noastre, incepand cu raurile si apele subterane disponibile, sunt
evaluate la aproximativ 38 miliarde m3/an, dar in regim neamenajat se poate conta numai pe
aproximativ 19 miliarde m3/an, datorita fluctuatiilor de debite ale raurilor.
Cresterea gradului de civilizatie si mai ales dezvoltarea impetuasa a economiei, a condus
la problema acuta a asigurarii necesarului de apa.
Rezervele de apa dulce, destul de reduse si limitate, se micsoreaza an de an datoarita
poluariiapelor natural, prin deversarea in ele a unor ape reziduale neepurate sau insufficient
epurate.
Stiuatia este agravata nu numai datorita cresterii columului de ape reziduale, ci si datorita
cresterii numarului de poluanti, ceea ce impune metode de epuraremai avansate, mai scumpe
decat cele clasice, devenite nesatisfacatoare.
Decalajul destul de mare dintre cerintele de apa si resursele utilizabile a impus studierea
unor masuri de reducere a acestui decalaj, masuri considerate fundamentale in politica generala
de gospodarire a apelor in perspective si se refera in principal la:
-

Preocupari continue pentru reducerea necesarului de apa prin intensificarea recircularii


interne;
Folosirea intensiva a cursurilor de apa, prin cresterea gradului lor de utilizare;
Amenajarea complexa a intrgii retele hidrografice, pentru cresterea stocului disponibil de
ape si asigurarea conditiilor de calitate ale apelor.

Protectia calitatii apelor devine nu numai o masura de salubritate, ci si un mijloc efficient


de crestere a gradului de reutilizare a apelor, cunoscand faptul ca marirea ratei de utilizare
depinde de calitatile fizico-chimice si bacteriologice ale apei.

1.2 Clasificarea apelor naturale

In natura, apa se gaseste in hidrosfera, in atmosfera si in litosfera. Din punct de vedere al


raspandirii apei se pot stabili urmatoarele categorii: ape meteorice, ape subterane si ape de
suprafata.
1.2.1 Apa meteorica
Apa meteoric provine din evaporarea apelor de pe suprafata Pamantuluisi condensarea lor in
paturile inalte ale atmosferei sub forma de ploi si de zapada. Cu toate ca apa meteorica este cea
mai pura, in drum spre pamant, absoarbe pe langa oxigen si dioxid de carbon si hidrogen
sulfurat, dioxid si trioxide de sulf, oxizi ai azotului, substante organice, aflate in atmosfera
zonelor industrial. De asemenea, poate sa ma contina suspensii, antrenate de atmosfera, in
cantitati variabile, ca: polen de plante, bacteria, spori, argila, silice etc.
1.2.2 Apa subterana
Apele subterane provin, din infiltararea apelor meteorice prin straturile permeabile ale
pamantului, acumulandu-se in bazine sau rauri subterane. Compozitia lor este foarte variata,
fiind legata de compozitia pamantului si a rocilor minerale prin care au trecut. Clasificarea apelor
subterane se poate face dupa mai multe criterii, si anume:
Dupa mineralizare:
-

Ape subterane dulci;


Ape subterane minerale.

Dupa compozita chimica:


-

Ape bicarbonate si carbonate;


Ape sulfatate;
Ape clorurate.

Dupa pozitia stratului de apa:


-

Ape din panza freatica;


Ape din panza de medie adancime;
Ape din panza de mare adancime.

Apele de izvor se incadreaza tot in categoria apelor subterane, intrucat iesirea lor la
suprafata se datoreaza unor conditii geologice locale, In general, apele de izvor prezinta
cantitati pe deplin satisfacatoare pentru o apa potabila, dar sunt accesibile in cantitatii
insuficiente pentru alimentarea centrelor urbane.
1.2.3 Ape de suprafata

Apele de suprafata sunt alcatuite din apele raurilor, fluviilor, apele lacurilor, a marilor si
oceanelor. Compozitia apelor de suprafata se caracterizeaza printr-o mare diversitate,
depinzand de anotimp, de natura solului, de conditiile climatic si altele.
Apele lacurilor au o compozitie aproape constanta, care este modificata de aportul
afluientilor, al ploilor, de cresterea temperaturii, de agitarea de suprafata, precum si de
dezvoltarea in anumite epoci a apelor verzi, care absorb dioxidul de carbon si degaja oxigen.
Apa marilor si a oceanelor contine o cantitate mai mare de saruridecat celelalte ape de
suprafata.Contine cantitati apreciabile de clorura de sodium, potasiu, sulfati si in cantitati
foarte mici aproape toate elementele cunoscute.
Capitolul 2 Conditii de calitate
Temperatura apelor natural depinde de provenienta acestora. Apele subterane se
caracterizeaza printr-o temperature relative constanta, fata de apele de suprafata care
prezinta variatii mari functie de anotimp.
2.1 Indicatori organoleptici
Culoare. Apa pura, in straturi nu prea joase, este incolora. Apele natural pot prezenta
diferite nuante de culori, determinate de compozitia lor sau a conditiilor de sol. Culoarea
verde a lacurilor se datoreaza solurilor calcaroase, iar culoarea galbena indica prezenta
hidroxidului de fier coloidalsau a substantelor humice.
Intensitatea culorii apelor natural se masoara in grade , in scara platin-cobalt sau
bicromat-cobalt. In cazul apei potabile, limita admisa este de 15 grade.
Apa pura este lipsita de gust si de miros, dar aplele natural prezinta, de cele mai multe
ori, un gust si miros specific, care depinde de o serie de factori, cum ar fi: compozitia
chimica a apei, temperature, prezenta substantelor volatile.
Cauzele aparitiei si dezvoltarii gustului si mirosului apei pot fi multiple: activitatea
microorganismelor, prezenta microorganismelor moarte, a gazelor dizolvate, a substantelor
organice sau minerale, a compusilor fierului si manganului, a carbonatilor si sulfatilor, a
fenolilor sau a diferitelor produse petroliere.
Temperature apei influienteaza concentratia de gaze dizolvate in apa , ceea ce
influienteaza proprietatile organoleptice.
Mirosul si gustul apei pot avea un character natural sau pot fi capatate.
Anumite mirosuri si gusturipot aparea ca urmare a existentei in apa a unor substante
organice in cantitatifoarte mici si care se manifesta abia la tratarea apei, de exemplu
feniliidevin sesizabili abia la 0,1 mg/dm3.

Concentratia limitata perceptibila, pragul de excitare a anumitor gusturi, este foarte


diferita; de exemplul gustul sarat este perceput de unii la 150mg/dm3, iar altii il simt abia la
700 mg/dm3.
O apa potabila trebuie sa fie lipsita de miros sis a aiba un gust placut.
2.2 pH-ul
Valoarea pH-ului reprezinta un factor important, care determina caracteristicile
organoleptice ale apei, capacitatea de reactivitate a apei la diferite tratamente, agresivitatea
apei, capacitatea apei de a constitui un mediu de dezvoltare pentru diferite organism
biologice etc.
Pentru desfasurarea normal a proceselor biochimice este necesar ca pH-ul apei sa fie
cuprins in domeniul 6,5-8,5.
Apele cu pH scazut exercita o actiune corosiva accentuata asupra materialelor cu care vin
in contact, iar apele alkaline produc o spumare intense.
Alcalinitatea apei se datoreaza prezentei in apa a dioxidului de carbon liber, a acizilor
minerali, a sarurilor de acizi tari cu baze slabe. Aparitia acizilor humici se constata, in cazul
apelor de mlastina, in cazul viiturilor si la trecerea apei peste soluri bogate in humus.
Alcalinitatea apei este conditionata de prezenta ionilor bicarbonate, carbonat, hidroxid si
mai rar silicat si fosfat.
2.3 Oxigenul si substantele organice
Oxigenul in apa are o provenienta foarte variata, poate proven din aerul atmospheric,
solubilizandu-se in apa, din procesele de asimilatie ale florei acvatice etc. Gradul de
oxigenare a apei este influientat de iscarea apei , de presiunea atmosferica , de temperatura
etc. Fenomenul se produce pana la atingerea gradului de saturatie, grad ce difera de
temperature apei.
Existent in apa a unor impuritati oxidabile, modifica continutul de oxigen, scazandu-l sub
limita de saturatie.
Reducerea cantitatii de oxigen dizolvat, ca urmare a unor procese biochimice, duce la
stabilirea valorii consumului biochimic de oxygen (C.B.O.) care reprezinta cantitatea de
oxigen necesara pentrumineralizarea biochimica a substantelor organice dintr-un dm3 de apa,
la temperature de 20C. Fenomenul are loc in procesul de descompunere aeroba este o
minaralizare complexa a componentelor organice, in care combinatiile proteice se
descompun in dioxid de carbon si apa pe de o parte, iar pe de alta parte , in amoniac, azotiti si
azotati.

Afara de consumul biochimic de oxigen se remarca un consum chimic de oxigen


(C.C.O.), consumul in care actiunile de oxidoreducere sunt de natura pur chimica.
Prezenta oxigenului de minim1-6mg/dm2, in apa potabila, ofera acesteia un gust de
prospetime. De asemenea, prezenta oxigenului favorizeaza oserie de procese legate de
potabilitatea ei, ca: deferizarea si demanganizarea, bazate pe fenomene de oxidare, formarea
stratului protector pe conductele de apa.
In schimb, in apa de alimentare a cazanelor prezenta oxigenului, chiar in concentratii
reduse, este nedorita, datorita actiunii sale corrosive.
2.4 Turbiditatea apelor se datoreaza prezentei substantelor solide in suspensii, fin
divizate (argila, nisip, namol, substante organice etc.) si reprezinta gradul de opacitate al
apei.
Turbiditatea apei se masoara in grade conventionale de silice. Un grad de turbiditatea
reprezinta opacitatea produsa de 1 mg SiO2 intr-un litru de apa distilata.
O apa tulbure nu se poate utilize nici ca apa potabila, nici ca apa industrial, atat datorita
aspectului necorespnzator cat si datorita pericolului de infectare, in cazul apei potabile si a
perturbarii functionarii aparaturii chimice(turbine cu abur etc.)
Turbiditatea apei potabile, precum si a apelor industrial, in majoritatea ramurilor trebuie
sa fie maximum 5 grade.
Duritatea reprezinta proprietatea conferita apei de totalitatea sarurilor solubile de calciu si
magneziu. Astfel, prin fierbere, apa cu continut de Ca(HCO3)2 si Mg(HCO3)2 depune CaCO3 si
MgCO3 si degaja CO2. Prin fierbere deci duritatea se inlatura.
Spre deosebire de aceasta, duritatea conferita apei de sulfati, cloruri, azotati etc. care persista
in apa si dupa fierbere se numeste duritate permanenta. Suma acestora formeaza duritatea totala a
apei.