ECOSISTEME ANTROPIZATE TERESTRE

Ecosistemele antropizate (amenajate) sunt sisteme ecologice

naturale, optimizate fie pentru obtinerea unor productii vegetale sau
animale sporite, fie pentru alte scopuri umane. Sunt influentate specific
de existenta si activitatea umana. Depind de om din punct de vedere
structural – organizatoric.
Fiind ecosisteme simplificate, cu nivel redus de complexitate a
organizării şi cu echilibru precar, sistemele antropizate nu se pot mentine
decât prin interventia severă şi permanentă a populatiei umane pe căi
multiple şi specializate.
Capitalul natural este totalitatea ecosistemelor: naturale,
seminaturale si antropizate intr-o anumita regiune geografica. Trasatura
generala a acestor ecosisteme o reprezinta diversitatea.
Principalele cai de deteriorare a capitalului natural:
- Poluarea
- chimica (petrol, mercur,
nutriti, nitrati)
- fizica ( caldura, radiatiile,
zgomotele)
- biologica (bacterii)

- Supraexploaterea- folosirea
intensiva a unei anumite specii fara a tine seama de capacitatea de
refacere a speciei respective
- Fragmentarea si distrugerea habitatelor
- defrisarea
- agricultura nerationala

- Modificari climatice globale

 Cresterea temperaturii - efect de sera
Efectul de sera este
termenul popular folosit
pentru a descrie modul in
care atmosfera Pamantului
asigura o temperatura
propice vietii pe planeta.
Aproximativ jumatate din
radiatia solara trece prin
atmosfera. Restul este
reflectat de nori, este
imprastiat de vaporii de apa
si de particulele din
atmosfera sau este absorbit
de aceasta. O parte din
radiatia solara care atinge
Pamantul este reflectata
inapoi in spatiu (in medie
aproximativ o treime). Din ceea ce ramane, o parte e absorbita de
atmosfera, insa majoritatea este absorbita de sol si oceane. Suprafata
Pamantului se incalzeste si, ca rezultat, emite radiatie infrarosie
(caldura). O parte din aceasta radiatie este trimisa in spatiu, insa
majoritatea ramane in atmosfera. Unele gaze din atmosfera constituie un
strat izolator al Pamantului si impiedica caldura sa iasa in spatiu; acestea
sunt asa-numitele gaze cu efect de sera (GES). Ele actioneaza ca o
patura, absorbind caldura si reflectand-o inapoi catre suprafata
Pamantului, incalzind atmosfera si provocand ceea ce este cunoscut sub
numele de efect de sera natural. Fara acest efect, Pamantul ar fi mult
mai rece decat acum.

- Introducerea de noi specii – accidental sau intentionat, exista

repercursiuni asupra ecosistemului. In urma introducerii unor noi
specii in ecosistem, acestea au doua alternative:
- specii aclimatizate – traiesc si nu se inmultesc
- specii naturalizate
Activitatile antropice au cauzat deteriorarea prin diverse modalitati
(poluare, constructie de baraje, introducere de specii noi, fragmentarea
habitatelor speciilor, alterarea circuitelor biogeochimice,supraexploatarea
resurselor naturale etc.) a ecosistemelor terestre si acvatice iar una
dintre consecinte a fost reducerea diversitatii specifice si genetice.
 Asezări
-rurale – presiunea exercitată
de om este redusa
-urbane mici – puţini locuitori,
activităţi economice reduse,
unele schimbări în mediu
-marile centre urbane – mediul
natural complet schimbat
Agricultura

Extensivă:
-Defrisări masive
-Introducerea culturilor cerealiere
Intensivă:
-Creşterea producţiei agricole
-Mecanizare, chimizare, irigaţii, desalinizare, desecare, soluri cu
productivitate crescută
-Creşterea animalelor
-Păstoritul de transhumanţă
-Resurse de hrană limitate
-Resurse impuse de condiţii climatice

Industria
-Modifică negativ prin: excavaţii, extracţia petrolului, baraje şi lacuri
hidroenergetice, platforme industriale, diguri, bazine portuare, noxe,
deşeuri, construcţii abandonate
Omul
-A creat forme de relief:, diguri,
canale, taluze
-A nivelat ondulările reliefului
-A crescut riscul producerii de
alunecări, surpări, torenţi
-A schimbat complet mediul
terenurilor mlăştinoase
-Poluarea aerului şi solului

Cele mai importante transformări s-au produs în regiunile de

câmpie prin înlăturarea vegetaţiei spontate şi introducerea speciilor de
cultură.

Un exemplu de sistem antropizat o reprezinta mediul urban.

Mediul natural în care omul îşi desfăşoară activitatea este format din mai
multe sisteme ecologice. Un ecosistem, în general reprezintă relaţia
dintre lumea organismelor vii şi mediul lor de viaţă, sau cum se mai
spune, unitatea dintre
biocenoză şi biotip
(exemplu: un lac, o pădure,
etc. formează în parte un
ecosistem). Un grup de
oameni pe un spaţiu
determinat şi mediul ambiant
respectiv alcătuiesc
împreună un ecosistem
urban. Ansamblul
ecosistemelor planetei, între care
există relaţii complexe de intercondiţionare,constituie ecosfera. Întrucât
omul este singura fiinţă vie care poate depune o activitate conştientă,
ecosistemul uman joacă rolul principal în cadrul ecosferei.

Biotopul urban reprezintă rezultatul acţiunii modelatoare a omului

asupra mediului “fizic”, acţiune desfăşurată într-un lung proces istoric,
spre folosul său. Ca şi în cazul ecosistemelor naturale, şi în acest caz se
poate vorbi de factorii staţionari ai biotopului urban, dar în elementele de
biotop urban se pot include factorii induşi de către societatea umană
(factori ce se exprimă prin elemente antropogenice). Factorii staţionari
sunt cei geografici, geologici şi pedologici. Aceştia reprezintă elemente
fixe care determină evoluţia unei aşezări umane. Aşezarea umană
reprezintă prin manifestarea sa spaţial-funcţională o entitate complet
diferită din punct de vedere al biotopului, faţă de ecosistemele naturale ;
zone funcţionale urbane, puternic antropizate, în special cele industriale,
comerciale, şi de afaceri, şi în diverse măsuri cele rezidenţiale,
învăţământ sau de agrement, prezintă modificări spaţiale specifice ale
biotopului iniţial, orientat spre îndeplinirea scopurilor pentru care au fost
realizate. Rezultă astfel modificările tuturor factorilor de mediu (apă, aer,
sol), precum şi schimbări semnificative ale microclimatului.

Poluarea este rezultatul direct sau indirect al activităţilor umane ce se

desfăşoară pe teritoriul oraşului. Fără îndoială că la originea poluării stă
producţia de materiale nespecifice mediului. Nu spectrul de materiale
create de om este cauza reală, ci modul de gospodărire a acestora care,
pe lângă faptul că încorporează resurse neregenerabile şi epuizabile,
după utilizare sunt deversate în mediul natural, fără să se cunoască
efectele de lungă durată asupra acestuia.
Factorii de poluare urbană sunt cei care se încadrează în factorii
general valabil de poluare a mediului înconjurător şi se referă la:
1. Lipsa unei organizări şi dezvoltări economice pe criterii ecologice,
cu alte cuvinte, lipsa unei baze de dezvoltare durabilă.
 2. Creşterea demografică
explozivă care implică
aglomerarea oraşelor, ex-
tinderea suprafeţelor ocupate de
oraşe şi creşterea necesităţii de
tot felul, constituie principala
presiune exercitată din partea
centrelor urbane asupra
mediului.

3. Dezvoltarea tehnicii fără să ţină seama de principiile ecologice.

4. Crearea de bunuri materiale care încorporează resurse

neregenerabile (sau greu regenerabile) şi epuizabile.
5. Lipsa unei conştiinţe ecologice cu privire la posibilităţile mediului
înconjurător constituie acel factor de comportament care concură în
egală măsură cu alţi factori,la degradarea mediului.
6. Creşterea necesarului de apă în viitor

Oamenii utilizeaza numai pentru agricultura 20 pâna la 75% din

suprafata uscatului iar prin activitatile lor au modificat aproape toate
ecosistemele existente. La nivel
planetar, are loc fenomenul de
omogenizare, scadere a biodiversitatii.
Motivele sunt urmatoarele:

-odata cu scaderea diversitatii specifice,

scade probabilitatea ca într-o biocenoza
sa existe cele mai productive specii;
- într-o biocenoza cu diversitate a speciilor ridicata, resursele sunt mai
bine utilizate datorita specializarii diverselor organisme apartinând la
specii diferite în utilizarea anumitor resurse.

Regiunea arctica

Pot fi folosite ca indicatori

ai deteriorarii, specii de
organisme atent
selectionate, nu numai
scaderea diversitatii de
specii. De exemplu pasarile
marine, verigi finale a unor
lanturi trofice, sunt afectate
de modificari din multe
niveluri trofice.
În plus, sunt
omniprezente în regiunea
arctica. De aceea pot fi utilizate ca indicatori ai dereglarilor ce apar în
functionarea ecosistemelor.

În anii saraci în resurse, marimea populatiilor de pasari polare

scade. Ecoregiunile de la polul nord este de asteptat sa aiba cel mai mult
de suferit în urma fenomenului de încalzire globala. Mallory, M.L. si
colab., 2006 au descoperit ca în aceste zone se acumuleaza o serie de
poluanti, iar cantitatea de resurse este în scadere. În regiunea arctica
ajung substante organice
poluante care intervin în circuitul
materiei de-a lungul lanturilor
trofice iar prin bioacumulare ating
concentratii ridicate în corpul
pasarilor si animalelor pradatoare
de vârf. Mallory, M.L. si colab.,
2006 sustin ca monitorizarea
intensitatii poluarii în nordul
Canadei si intervenirea pentru
reducerea ei sunt necesare deoarece aici sunt identificate habitate ale
anumitor specii de importanta internationala si specii folosite ca resursa
de hrana pentru comunitatile locale iar consumul unor pasari sau
animale în corpul carora se regaseste o cantitate crescuta de substante
toxice reprezinta un real pericol pentru sanatatea oamenilor. Grosimea,
consistenta si distributia ghetii se schimba iar durata dezghetului si
înghetului sunt critice pentru speciile de animale si pasari.
Din unele studii reiese ca reproducerea pasarilor polare depinde de
caracteristicile ghetii dar poate fi stopata si de actiunea unor poluanti în
cantitati din ce în ce mai mari deoarece suprafetele urbane se extind,

ecoturismul este în dezvoltare în aceste zone în general evitate de

oameni, asadar cu influenta antropica relativ redusa în comparatie cu
alte regiuni.