Mediul Inconjurator CLASA XI - a

 Reprezinta un un spatiu geografic alcatuit din apa, relief, aer, sol,vietuitoare inclusiv
omul cu activitatile sale,
 Intre aceste componente s-au stabilit multiplie relatii: spatiale, temporale, cauzale si
evolutive.
 Procesele fizice, chimice, mecanice, antropice etc. care se produc, dau nastere unor
structuri specifice geografice (tipuri de relif, soluri, ecosisteme, tipuri de asezari etc.)
dar si la unele complexe naturale si antropice individualizate.
 Aceasta corelare duce la generarea mediului geografic global care cuprinde mai multe
medii geografice. Dintre acestea mentionam:
o Medii acvatice oceanice si marine – structurate pe verticala in functie de mai
multi factori (adancime, luminozitate, temperatura)
o Medii continentale - lacustre, mlastinoase, fluviale, forestiere, montane etc
o Medii biotice – interrelatii intre vietuitoare, simbiotice sau de alta natura
(fauna – vegetatie)
o Medii edafice – la nivelul solului in functie de climat, pozitie geografica si
unitati de relief
o Medii antropice – influenta omului asupra mediului inconjurator (constructii,
amenajari spatii prin complexe naturale si antropice)
 Intre aceste medii exista relatii de interconexiune la nivel macrosistemic. Interventia
omului a dus, treptat, la modificarea mediului geografic luand nastere notiunea de
mediu terestru. Mediul terestru se imparte in doua componente distincte: mediul
terestru natural si antropic.
 Mediul antropic – s-a dezvoltat ca urmare a dezvoltarii societatii umane cu necesitati
permanente de natura sociala, economica, culturala etc. Aceste necesitati au dus la
restrangerea mediului natural, degradarea acestuia generand dezechilibre majore.
 Mediile naturale ramase neafectate de om sunt:
o Ghetarii continentali
o Etajele alpine
o Deserturile
o Padurile ecuatoriale
o Mediul abisal oceanic etc.
 Mediile puternic afectate vizeaza regiunile temperate, tropical-umede, mediteraneene.
Vegetatia spontana a fost inlocuita cu diverse culturi, aparitia unor asezari (sat, oras),
exploatari masive ale resurselor naturale , cai de comunicatie etc.
 Se desprind doua subtipuri: mediul antropic si mediul antropizat
 Mediul antropic se refera la spatii naturale incorporate si transformate definitiv in
componente antropice ireversibile. Mediul antropizat se refera la sp naturale care
sufera unele modificari dar structura mdiului se pastreaza in mare masura.
FACTORII GEOECOLOGICI

 Mediul este alcatuit din sase componente: relieful, apa, aerul, solul, vietuitoarele si
omul. Fiecare componenta influenteaza aspectele de mediu prin unele particularitati
specifice.
 Acestea de reflecta in tipurile de peisaje existente:
o Relieful - suportul natural al mediului, se remarca prin:
 Altitudini – in zonele joase fac posibila dezvoltarea asezarilor, a
agriculturii, in zonele inalte pastoritul si transhumanta;
 Pantele mici – mult mai favorabile fata de cele mari;
 Fragmentarea reliefului – care impiedica dezvoltarea counitatilor;
 Expunerea diferita la incidenta radiatiei solare;
 Formele majore de relief – campiile si podisurile joase sigura conditii
pentru dezvoltarea asezarilor; acest potential scade in zonele deluroase
si montane;
 Formele secundare de relief – diversifica habitatul: depresiunile,
terasele, culoarele de vale ofera conditii optime de locuire, in timp ce in
chei, canioane, pe tarmurile inalte, acestea lipsesc;â
 Alcatuirea petrografica si continutul in resurse de subsol – ofera
posibilitati multiple sub aspect economic. Ex. roci pentru constructie,
carbuni, minereuri etc. constituie modalitati de dezvoltare rurala si
urbana;
 Procesele de versant si de albie – produc degradari de teren cu impact
puternic asupra societatii (alunecari, prabusiri, torente, revarzari etc.).
o Aerul - are un rol vital pentru om si mediul inconjurator, se remarca prin:
 Potentialul energetic - asigurat prin aportul constant de radiatie primit
diferentiat: 80 kcal/cmp/an, in zonele polare si 180-200 kcal/cmp/an, in
zonele calde.
 Regimul termic - este un indicator care reflecta gradul de
confort/disconfort la nivel termic. Diferentieri intre valorile lunare si ce
anuale in functie de regiunile geografice existente ( regiunile polare si
subpolare fata de cele subtropicale).
 Regimul precipitatiilor- impune gradul de umezeala a solurilor,
scurgerea raurilor, alimentarea panzelor de apa impunand anumite
conditii privind folosirea terenurilor. Cunoasterea perioadelor pe
diferite tipuri de precipitatii: ploile torentiale cu caracter de aversa,
ploile de lunga durata, ninsorile.
 Regimul de manifestare a unor fenomene meteo pot avea un rol
stimulativ (roua, brizele, ceata; pot mentine un nivel ridicat al
umniditatii din aer favorabil culturilor, sau unul restrictiv (tornade,
chiciura, viscolul etc.).
o Apa - invelisul situat la contactul cu uscatul si cu aerul, are un rol esential
pentru vietuitoare, inclusiv omul. Se tine cont de:
 Regimul scurgerii raurilor – intervalele de timp in care se inregistreaza
regimul debitelor care produc fie revarsari, inundatii cand sunt ridicate,
fie secarea albiilor, cand sunt scazute. In functie de situatie, se aplica
diferite masuri de utilizare a terenurilor: indiguiri impotriva inundatiilor
sau irigatii pe spatii mari in functie de situatie.
  Lacurile – foarte importante pentru activitati economice, navigatie si
alimentare cu apa.
 Apele subterane – sunt utilizate diferentiat – pentru consumul
populatiei (termala, minerala) si intr-o mica masura in industrie si in
agricultura.
 Marile si oceanele – asigura:
 Un numar mare de organisme cu valoare economica pentru om
(pesti, alge, midii etc);
 Resurse minerale si combustibili acumulate in regiunile de
platforma;
 Potentialul energetic creat de valuri, curenti si maree;
o Componenta biotica – se desfasoara la nivelul superior al marilor si
oceanelor, la baza atmosferei si pe suprafata uscatului. Astfel:
 Reprezinta principalul rezervor de hrana pentru om; ofera, totodata, tot
suportul necesar pentru activitatile sale;
 Vegetatia are un rol esential pentru oxigenarea atmosferei, fixarea
carbonului, mentinerea umiditatii si realizarea materiei organice;
 Valorificarea animalelor si a vegetatiei a impus diverse activitati
specifice – agricultura, vanatoarea, pescuitul;
 Distributia plantelor si a animalelor – impusa de conditiile climatice si
de pozitia geografica este diferita in functie de factorii de mediu si de
activitatea omului.
o Componenta antropica - dezvoltarea societatii s-a impus la, treptat, la
contactul celor cinci geosfere creand un mediu specific. In acest mediu,
importante sunt:
 Asezarile umane – cu o serie de caracteristici legate de fie de cadrul
natural (spatiu, relief, clima etc.), fie de etapele istorice de dezvoltare
( satul simplu, rudimentar la orase-cetati si , azi, metropola).
 Aezarile rurale – caracterizeaza toate zonele de relief, presiunea asupra
mediului fiind raportata numai la agricultura, cresterea animalelor,
activitati forestiere etc.
 Agricultura este practicata in diverse forme in functie de mai
multi factori: climatici, edafici (sol), hidrologici si in special
economici. Astfel, se disting:
 Agricultura extensiva – defrisari masive, desteleniri masive,
introducerea de culturi (cerealiere, legumicole etc.)
 Agricultura intensiva – este determinata de cresterea necesitatii
productiei agricole. Lucrari speciale (mecanizare, chimizare,
irigatii, desecare, imbunatatiri funciare etc.)
 Asezarile urbane – au un impact evident prin infrastructura, nr
locuitori, suprafata, activitati economice, cai de comunicatie, multe
elemente ale mediului fiind complet schimbate.
 Dezvoltarea unor ramuri industriale au determinat modificari
insemnate in mediu prin exploatarea si prelucrarea minereurilor,
extractia petrolului, constructia de baraje, lacuri hidroenergetice,
platforme industriale, bazine portuare etc.
Relatii intre compnentele mediului inconjurator - Tipuri de relatii

Mediul înconjurător este spaţiul geografic care ne înconjuară. Este un sistem sau un ansamblu
de elemente naturale şi antropice aflate interacţiune, caracterizate printr-o anumită structură şi
coerenţă interioară. Între aceste elemente se realizează schimburi de materie, energie şi
informaţie.

Componentele mediului înconjurător:

1.Elemente naturale: aer, apă, relief, substrat, vieţuitoare (plante, animale), sol.

2.Elemente antropice: populaţia, asezările omeneşti, activităţile economice, poluare şi noxe,

infrastructura tehnică, elemente sociale (ideologie, religie), informaţia.

În funcţie de modul diferit de manifestare a componentelor mediului înconjurător, constatăm

că pe Terra există mai multe tipuri de medii. De exemplu, în Groenlanda, observăm întinderea
albă şi îngheţată, simţim frigul peristent şi puternic.

În Sahara vom observa întinderea de nisip şi pietre, soarele luminos şi puternic şi căldura din
jurul nostru.

În pădurea ecuatorială întâlnim o vegetaţie foarte abundentă, o varietate de animale, este

foarte cald, umiditatea este ridicată, plouă des, aerul este aproape nemişcat.

Într-un oraş mare întâlnim foarte mulţi oameni, clădiri, străzi, maşini, reclame, o circulaţie
intensă a oamenilor şi a maşinilor, puţini arbori şi un aer înnecăcios.

Între componentele mediului există mai multe tipuri de relaţii:

– relaţii spaţiale: se referă la elementele,procesele şi fenomentele care există în mod

simultan pe un anumit spaţiu (de ex. Coralii, repartiţia acestora reflectă o legătură directă cu
temperatura apei oceanice. În timpul glaciaţiunii, când temperatura era mai scăzută, coralii şi-
au restrâns arealul doar la partea mai caldă a oceanelor).

– relaţii temporale: pun în evidenţă o anumită succesiune în timp a fenomenelor

produse în mediul înconjurător (circuitul apei în natură, eroziunea-transportul-acumularea , ca
procese geomorfologice).

– relaţii cauzale: permit stabilirea unui raport între cauză şi efect care conduc la
transformari esentiale in peisajul geografic. Ex. schimbarea pozitiei cursului unui fluviu sau al
unui rau, produs pe cale naturala sau antropica; consecinta: schimbarea specificului si utilitatii
zonei respective (zona fertila initial, ulterior zona arida, uscata). Interventiile antropice
poluant: consecinte: alunecari de teren, degradari la nivelul solului etc.

– relaţii dinamice: au caracter global, realizându-se la nivel global prin interacţiunea

geosferelor. Aceste tipuri de relaţii pot fi între elementele naturale ale mediului înconjurător
(miscările Pământului şi zonalitatea geografică), între elementele antropice ale mediului
înonjurător (populaţie-aşezări umane, arhitectura oraşelor şi ideologii) şi între elementele
naturale şi cele antropice (resurse naturale şi industrie).

Modificări recente ale mediului terestru

Mediul terestru se află într-o continuă schimbare. Cele mai recente schimbări pe care le-a
suferit sunt:

1.despăduririle – care duc la reducerea biomasei a cantităţii de oxigen, la eroziunea solurilor

şi inundaţii.

2.poluarea mediului – datorită utilizării intense a resurselor naturale ce către oameni.

3.dispariţia unor animale, ca de ex: bizonul, zimbrul, bourul, diferite specii de elefanţi,
boroaşte, ţestoase, foci etc

4.degradarea solurilor – datorită accelerării eroziunii de către om, defrişării pădurilor,

desţelenirii unor suprafeţe cu păşuni, păşunatul excesiv, sărăturării solului, chimizatului
neraţional şi agrotehnicilor rudinentare.

Geosistemul, ecosistemul şi piesajul geografic

GEOSISTÉMUL – este un sistem geografic complex realizat printr-o evoluţie a relaţiilor

dintre relief, apă, aer, sol, vieţuitoare şi om, şi caracterizat prin deschidere, unitarietate,
organizare, funcţionalitate, ierarhizare şi autoreglare.

Geosistemul – ca mediu de viaţă al societăţii omeneşti – îmbracă diferite aspecte. De la

dimensiunea globală, la cea zonală, regională şi locală.

Geosistemul este un sistem deschis asigurand relatii reciproce de schimb de materie si

energie la toate nivelurile (exterior/interior)
- are un caracter unitar si organizat – legaturile avand o functionalitate precisa intre
componente; este un sistem functional si ierarhizat – functionalitatea este posibila printr-un
sistem ierarhizat si organizat corespunzator (sisteme, subsisteme in conexiune directa); are
capacitatea de autoreglare.

ECOSISTEMUL – reprezintă o comunitate de vieţuitoare legate de un spatiu geografic care,

impreuna asigura functionalitatea lantului trofic (materie si energie); este format din biotop
și biocenoză, între care se stabilesc relații strânse atât între organisme, cât și între acestea și
factorii abiotici.

BIOTÓP = Mediu geografic în care trăiește un grup de plante și animale în condiții

omogene.

BIOCENÓZĂ = Totalitatea organismelor vegetale și animale care populează un anumit

mediu, formând un tot unitar.

PEISÁJ = priveliște; aspect propriu unui teritoriu oarecare, rezultând din combinarea
factorilor naturali cu factorii creați de om.
Peisajul este mediul care se diferențiază printr-o grupare proprie a elementelor componente
(relief, climă, ape, sol, vegetație, faună etc.)

Peisajul geografic reprezintă aspectul exterior al suprafeţei terestre.

Spre deosebire de geosistem, care defineşte îndeosebi legătura funcţională dintre elementele
naturale, peisajul geografic fotografiază aspectul exterior al acestora. În multe situaţii,
peisajul geografic a rămas încă într-un mod asemănător peisajului natural iniţial.

Pe cea mai mare parte a Terrei, peisajul natural a fost supus la diferite transformări.

Fiind astfel transformat de om, el este considerat peisaj geografic.

Orice peisaj geografic cuprinde elemente naturale şi antropice, un mod de aranjare acestora
în spaţiu, legături dintre ele (care se pot defini prin geosistem), precum şi o evoluţie în timp.

Studierea peisajelor este o preocupare clasică a geografiei.

Este de observat că în multe situaţii, elementul care influenţează aspectul peisajului îl

reprezintă relieful, deşi vegetaţia sau aşezările omeneşti au un caracter mai vizibil.

Peisajele, asemănător tipurilor de medii, se află în diferite grade de transformare, de la cele

naturale, la peisajele puternic antropizate.