Sunteți pe pagina 1din 4

PEISAJELE NATURALE

FACTORII GEOECOLOGICI NATURALI


Peisajul natural este rezultatul interacţiunilor dintre componentele abiotice (relief, aer, apă, sol), biotice
(vegetaţie, faună) şi om, într-un spaţiu geografic, la un moment dat. 60 Între componentele sale se
stabilesc o serie de relaţii: spațiale, temporale, cauzale, funcţionale şi dinamice.
Peisajul geografic se individualizează în funcţie de: formele de relief 61, unităţi acvatice62, vegetaţie63,
aşezări umane64, mod de utilizare a terenurilor65 şi activităţi economice66.
Interacţiunile dintre componentele peisajului natural

FACTORII GEOECOLOGICI NATURALI


„Factorii geoecologici reprezintă totalitatea factorilor de mediu care, prin influenţa lor
combinată, determină funcţionarea fiecărui component, dar şi a ansamblului însuşi”
Factorii cosmici – Soarele, prin procese termonucleare, campuri electromagnetice si radiatii
influenteaza toate procesele si componentele mediului;
Factorii orografici -relief. Analiza factorilor morfologici care constituie suportul natural al
mediului înconjurător are în vedere pantele, expunerea versantilor, procese de versant, etc
Factorii climatici aerul are un rol vital pentru om prin:
 potentialul energetic: conduce la deosebiri de climat, vegetatie, soluri etc;
 regimul termic: indicator al conditiilor de viata si locuire;
 regimul precipitatiilor: influenteaza gradul de umezeala al solurilor, scurgerea raurilor,
alimentarea panzelor subterane, conditiile de viata si folosire a terenurilor;
 regimul fenomenelor meteorologice – pot avea rol stimulativ (roua, ceata, brizele) sau
restrictiv (tornadele, grindina, viscolul, poleiul, chiciura);
Factorii hidrilogici egimul scurgerii raurilor – intervalele in care se produc revarsari / secarea
albiilor;
 lacurile – imp. pentru asezari, navigatie, alimentarea cu apa a localitatilor, instalatiilor
industriale etc;
 panzele de apa subterane – utilizate diferentiat: consum, tratament, industrie etc;
 marile si oceanele – asigura medii diferentiate de viata pentru multe organisme, multe
dintre ele – cu valoare economica (pesti, alge, mamifere); resurse minerale si de
combustibili;
Factorii edafici
 sunt legati de regiunile de uscat unde materia organică s-a putut acumula în depozitele
de pe diferitele suprafeţe;
• in funcţie de cantitatea de humus acumulat, prezintă o anumită fertilitate de care
depinde producţia de biomasă agricolă şi silvică;

II. Factorii biotic


 se desfasoara de la 200 m adancime pana la baza atmosferei;
 reprezinta principalul rezervor de hrana pentru om;
 vegetatia asigura oxigenarea atmosferei;
 valorificarea plantelor si animalelor a impus activitati specifice: vanatoare, pescuit,
pielarie, textile etc;
 distributia plantelor si animalelor este impusa de conditiile climatice, continutul de
saruri, conditiile de uscaciune (xerofite, higrofite, hidrofite, tropofite);

III. Factorul antropic. Deosebit de importantă pentru evoluţia mediului geografic este acţiunea
directă sau indirectă a omului. Prin activităţile sale, omul a determinat transformări minore sau
majore asupra mediului, generând dereglări ori echilibrări ale structurii şi caracteristicilor
componentelor naturale
TIPURILE DE MEDIU NATURAL
MEDIUL PĂDURII ECUATORIALE:
 poziţia pe Glob- între paralele de 0°-5° latitudine Nordică şi Sudică;
 regiuni caracteristice- bazinul Amazonului (numită selvas), Bazinul fluviului Congo (Zair),
Arhipelagul Indonezian, Golful Guineii;
 clima ecuatorială,
 vegetaţia extrem de bogată, luxuriantă, etajată; fauna, soluri feralitice.
MEDIUL PĂDURII MUSONICE:
 poziţia pe Glob-apare regional în S şi SE Asiei,
 regiuni caracteristice- Pen India, Pen. Indochina,
 clima musonică;
 vegetaţia – asemănătoare cu pădurea ecuatorială;
 soluri feralitice.
MEDIUL DE SAVANĂ:
 poziţia pe Glob- 5°-12° (15°) lat. N şi S;
 regiuni caracteristice- Africa, N şi E Australiei, America de Sud (unde poartă denumirea de
campos-cerrados şi caatinga în Brazilia, illanos- baz. Fluviului Orinocco,
 Clima subecuatorială;
 vegetală caracteristică este formată din ierburi înalte 2-3 m; pădurile galerii;
 soluri roșii de savană.
MEDIUL TROPICAL USCAT:
 poziţia pe Glob – 12° (15°)- 30° lat N şi S;
 regiuni caracteristice- Africa - Sahara, Kalahari, Namib, Asia- Rub al Khali, America de Sud-
Atacama, America de Nord- Sonora, Pod. Mexican, Australia;
 clima tropical uscată;
 vegetaţia- extrem de rară, cactuşi;
 fauna- rară, scorpioni, şarpele cu clopoţei, dromaderul;
 solurile: arenosoluri, calcisoluri.
MEDIUL MEDITERANEAN:
 poziţia pe Glob-30 °-40° lat N şi S; r
 egiuni caracteristice- reg M. Mediterane, S Australiei, S Africii;
 clima mediteraneană;
 vegetaţia – iniţial formată din păduri sempervirescente de stejar de plută, pinul de Alep, cedrul
de Liban, măslinul sălbatic, prin defrişări în mare parte acestea au fost înlocuite cu tufişuri
xerofile ce poartă denumirea de: maquis, garriga, frigana;
 solurile- terra rossa.
MEDIUL PĂDURII DE FOIOASE:
 poziţia pe Glob- 40°-60° lat N şi S; regiuni caracteristice- V Europei, E Americi de Nord, E Asiei,
America de Sud;
 clima temperat-oceanică;
 vegetaţia- formată din păduri a căror arbori îşi pierd foliajul în anotimpul rece (stejar, fag,
carpen, tei), solurile argiluvisoluri.
MEDIUL DE STEPĂ ŞI PRERIE:
 poziţia pe Glob- 40°-60° lat N şi S; regiuni caracteristice- E Europei, America de Nord – prerii,
America de Sud – pampas, Asia;
 clima temperat-continentală;
 vegetaţia – asociaţie vegetală formată din ierburi mărunte xerofile;
 soluri cernoziomuri.
MEDIUL PĂDURILOR DE CONIFERE (TAIGA):
 poziţia pe Glob- 50°-60° lat N;
 regiuni caracteristice- Europa, Asia, America de N;
 Clima temperat-cntinentală rece;
 vegetaţia (formată din păduri de molid, brad, pin, larice);
 solurile: podzoluri.
MEDIUL DE TUNDRĂ:
 poziţia pe Glob- 60°-70° lat N şi S;
 regiuni caracteristice- N Europei, N Americii de Nord, N Asiei;
 clima subpolară;
 vegetaţia – este în general săracă, formată mai ales din asociaţii de muşchi şi licheni alături de
care apar mesteacănul pitic, salcia pitică; solurile de tundră.
MEDIUL POLAR:
 poziţia pe Glob- 70°-90° lat N şi S;
 regiuni caracteristice- în Groenlanda, Antarctida;
 clima polară;
 vegetaţia – foarte săracă (alge, muşchi şi licheni);
 fauna- pinguini, foci, morse.
MEDIUL MONTAN: se remarcată prin etajarea elementelor biopedoclimatice.

ROLUL MEDIULUI GEOGRAFIC ÎN EVOLUŢIA ŞI DEZVOLTAREA SOCIETĂŢII OMENEŞTI

Rolul mediului geografic este foarte semnificativ la nivelul evoluţiei de ansamblu a societăţii omeneşti,
dar şi în condiţiile concrete ale activităţii comunităţilor umane.
Populaţia
Populaţia ocupă teritorii cu anumite condiţii naturale; acestea se referă la caracteristicile reliefului, la
elementele de climă, la resursele naturale, precum şi la diferite combinaţii ale acestora. În momentul de
faţă, se pare că există două tipuri de condiţii care favorizează dezvoltarea cantitativă a populaţiei: zonele
subtropicale cu precipitaţii bogate (Asia de Sud şi de Sud-Est) şi zonele temperate (oceanice şi parţial
continentale).
Resursele
Resursele naturale sunt elemente potenţiale oferite de mediul înconjurător în ansamblul său, pe care
omul le poate utiliza sau nu, în funcţie de capacităţile tehnologice, de iniţiativă sau de voinţa colectivă.
Agricultura
Agricultura este condiţionată de anumiţi factori naturali şi socio-economici,
Totodată, ea reprezintă un factor geoecologic distinct, deoarece influenţează elementele naturale
(relief, sol, vegetaţie, apă) şi elementele atropice (numărul şi răspândirea populaţiei, industriile bazate
pe prelucrarea produselor agricole); de asemenea, determină o anumită modificare a caracteristicilor
mediului înconjurător (poluarea apei şi a solurilor, degradarea terenurilor etc.).
MEDIUL ORIZONTULUI LOCAL
Caracteristicile mediului geografic din orizontul local sunt legate de o serie de elemente exterioare care
ţin în principal de zonalitatea climatică şi de particularităţile oferite de etajararea verticală a reliefului.
Există cel puţin următoarele categorii de mediu care sunt caracteristice unor situaţii largi de orizonturi
locale diferite:
– Mediile zonale majore, cuprinzând mediul continental de tranziţie şi mediul continental cu nuanţe de
ariditate
– Medii montane
– Medii azonale influenţate antropic.

Se observă că la scara teritoriului ţării noastre elementul zonal de diferenţiere este cel bioclimatic în
care se realizează o distincţie între mediul continental de tranziţie (cu nuanţe oceanice în vestul ţării),
caracteristic centrului şi vestului Europei, şi mediul continental cu nuanţe de ariditate, caracteristic
estului Europei. Relieful introduce o nuanţare a acestor medii zonale principale.

S-ar putea să vă placă și