Factorii genetici ai climei

I. Factorii radiativi
Factorii radiativi reprezinta procesele radiative care determina caracteristicile oricarei regiuni: fluxul radiatiei solare, absorbtia, difuzia, reflexia, radiatia terestra si a atmosferei etc. Radia ia solar direct reprezint partea din radia ia solar care ajunge pe suprafa a terestr nemodificat , sub forma unui fascicul de raze paralele. Este cel mai important component al bilan ului radiativ i este caracterizat prin dou m rimi: intensitate i insola ie. Intensitatea define te energia fluxului radiativ respectiv n timp de un minut pe un centimetru p trat de suprafa neagr aflat perpendicular pe direc ia fluxului, iar insola ia este cantitatea de radia ie solar direct ce cade pe o suprafa orizontal . Intensitatea radia iei solare se afl n leg tur direct cu unghiul de n l ime a Soarelui deasupra orizontului, depinznd deci, de latitudine, anotimp i ora zilei, dar i de transparen a aerului. Radiatia solara difuza reprezint partea din radia ia solar direct care ajunge la suprafa a terestr , din toate direc iile, dup ce a fost difuzat de c tre moleculele gazelor componente ale atmosferei i de particulele solide i lichide aflate n suspensie. Depinde de: latitudine, altitudine, n l imea Soarelui deasupra orizontului, transparen a aerului, nebulozitate, prezen a sau absen a stratului de z pad .

Radiatia globala reprezint radia ia solar difuz , care ajung simultan pe suprafa a terestr .

direct

mpreun

cu radia ia solar

Radiatia reflectata este o parte din radia ia solar global c reia i se schimb direc ia de propagare (f r modificarea spectrului radiativ) datorit nsu irilor fizice ale suprafe ei terestre (culoare, rugozitate etc.). nsu irea sau capacitatea de reflexie a suprafe elor subiacente active se nume te albedo (A), care se exprim n procente printr-un raport ntre intensitatea fluxului de radia ii reflectate i radia ia global incident pe suprafa a P mntului.

II. Factorii dinamici

Factorii dinamici suntreprezentati prin circulatia musonica, vanturile locale si curentii oceanici. Circulatia aerului este rezultatul repartitiei inegale a presiunii atmosferice, iar curentii oceanici se datoreaza, in cea mai mare masura, vanturilor circulatiei generale a atmosferei. Circulatia generala a atmosferei cuprinde curentii estici din regiunile polare, curentii ascendenti din zonele minimelor barice subpolare, curentii vestici si activitatea ciclonica din zonele temperate, curentii descendenti din zonele maximelor barice subtropicale, alizeele din zonele tropicale si curentii ascendenti din zona braului de minime barice ecuatoriale. Circulatia musonica este reprezentata prin vanturi constante care isi schimba directia de la sezonul cald la cel rece, cu 120-180. Ei iau nastere datorita diferentelor termice si de presiune ale aerului de deasupra oceanelor, pe de o parte, si continentelor, pe de alta parte. Sunt caracteristici pentru regiunile tropicale si temperate, dar apar si in cele ecuatoriale. Vanturile locale sunt deplasari ale aerului determinate de interactiunea atmosferei cu factorii fizico-geografici locali, fapt pentru care se resimt pe teritorii relativ restranse. Ele pot fi impartite in doua categorii: periodice si neperiodice. Vanturile locale periodice iau nastere datorita contrastelor termobarice generate de modul diferit in care se incalzesc ziua si se racesc noaptea doua suprafete active invecinate cu carecteristici distincte. Suprafetele respective pot fi marea si uscatul, in cazul brizelor marine sau fundul vailor si versantii acestora, in cazul brizelor montane. Vanturile locale neperiodice produc modificari mari starii vremii si implicit climei. Vanturile neperiodice calde numara printre ele fhnul, vant cald si uscat, care ia nastere ori de care ori o masa de aer cu un continut oarecare de umezeala escaladeaza un lant montan suficient de inalt pentru a determina condensarea unei parti din vaporii continuti. Printre vanturile calde si uscate se numara si Sirocco, Simun, Khamsin, Pampero. Vanturile neperiodice reci sunt in mare parte vanturi catabatice sau gravitationale. Cele mai tipice si mai extinse in suprafata se dezvolta de-a lungul coastelor acoperite cu gheata ale Groenlandei si Antarctidei. Ele iau nastere prin alunecarea descendenta a aerului intens racit pe platourile inalte de gheata, catre marea din jur. Printre cele mai cunoscute vanturi neperiodice reci se numara Bora si Mistralul.

III. Factorii fizico-geografici

 Suprafetele oceanice si continentale

Influenta lor asupra climei este data de doua proprietati fizice (caldura specifica si conductibilitatea calorica) si de doua procese (amestecul turbulent si evaporatia) care se manifesta deosebit pe fiecare dintre acestea. Insusirile si procesele mentionate fac ca suprafetele oceanice sa se incalzeasca mai greu decat cele continentale, dar, datorita acelorasi cauze, ele se si racesc mai lent, ceea ce creeaza deosebiri nete in valorile si regimurile tuturor elementelor meteorologice, deci si in conditiile climatice ale celor doua tipuri fundamentale de suprafata activa-subiacenta. Astfel spus, ziua si vara suprafetele oceanice sunt mai reci decat cele continentale, iar noaptea si iarna, mai calde.  Relieful

Rolul climatogen al reliefului are o importanta esentiala in geneza diferitelor tipuri de clima care se individualizeaza pe uscat. El se exercita prin altitudine, forma, expozitie si inclinarea pantelor. Efectul diferentiator cel mai pregnant il are altitudinea care actioneaza, fara exceptie, asupra tuturor caracteristicilor climei. Presiunea atmosferica scade paralel cu cresterea altitudinii. Radiatia solara globala creste odata cu inaltimea, dar este influentata semnificativ de expozitia si inclinarea versantilor. Temperatura aerului descreste cu 0,50,6C la fiecare crestere cu 100 m a inaltimii. Precipitatiile atmosferice sunt puternic influentate de relief, mai ales prin altitudine si expozitia fata de circulatia dominanta a aerului. Vantul este de asemenea puternic influentat de relief, atat prin inaltimea, cat si prin pozitia si formele sale.  Vegetatia

Rolul climatogen al vegetatiei se realizeaza si prin intermediul invelisului vegetal care, influentat considerabil de conditiile climatice, exercita la randul sau o actiune inversa fe modificare a acestora. Desi limitata, actiunea inversa a vegetatiei asupra climei este totusi notabila, mai ales in cazul padurii. Aceasta preia rolul de suprafata activa, modificand atat valorile, cat si regimurile diferitelor elemente meteorologice. Radiatia solara este impiedicata sa ajunga la suprafata solului din padure in proportii variabile, care depind de componenta floristica, densitatea si varsta arboretului. Temperatura aerului in padure este in general mai mica decat a aerului din campul deschis invecinat. Precipitatiile atmosferice sunt puternic influentate de padure, cu precadere in sensul scaderii cantitatii acestora sub coronamentul arborilor. Aceasta se datoreaza interceptarii unei cantitati importante de apa de catre coroanelor arborilor. Stratul de zapada care se formeaza in padure este mai gros si mai uniform, dar cu o densitate mai redusa decat in campul deschis. De asemenea, si vantul este influentat de padure, mai ales in ceea ce priveste viteza. Aceasta scade in interiorul padurii, cu atat mai mult cu cat densitatea arborilor creste.

Activitatea umana

Prin actiunile sale, omul poate sa modifice conditiile climatice. In multe cazuri, actiuni menite sa serveasca alte scopuri determina modificarea nedorita a climei, in cazul despaduririlor nerationale care duc la cresterea amplitudinilor termice, sporirea numarului de zile cu inghet, scaderii temperaturii aerului. Cel mai adesea, insa, omul actioneaza deliberat pentru imbunatatirea conditiilor climatice locale, acestea realizanduse prin irigatii, impaduriri, drenari, ameliorarea stratului de zapada, metode agrotehnice de prelucrare a solului si prin metode de aparare a plantelor impotriva inghetului. Activitatea omului poate avea efecte negative asupra conditiilor climatice la scara planetara. Aceste modificari sunt puse pe seama impurificarii atmosferei de catre sursele artificiale, create de om (industrii, transporturi), dar si de cele naturale (vulcani, furtuni de praf si nisip) care sunt partial influentate de activitatea umana prin despaduriri si desteleniri.

Bibliografie

1. S. Ciulache, 1973, Meteorologie manual practic, Centrul de multiplicare al Universitatii Bucuresti, Bucuresti 2. S. Ciulache si Nicoleta Ionac, 2007, Esential in meteorologie si climatologie, Editura Universitara, Bucuresti