FACULTATEA DE GEOGRAFIE UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

MEDIUL MEDITERANEAN
(SUBTROPICAL)

Studenți:
- MOISE IOANA ANDREEA
- NEIBOIU IRINA ROXANA
- OLTEANU IULIA MARIA
Grupa: 109
Geografia Turismului
Data: 15.01.2015
 Tema proiectului nostru este denumită “Mediul mediteranean –
relația dintre climă , vegetație și faună” şi este rezultatul curiozităţii
noastre şi al unei provocări.
Motivul alegerii acestei teme derivă din dorinţa de documentare și
informare despre acest mediu, dar și din dorința de a prezenta acest
studiu colegilor și a le stârnii interesul.
Ne-am propus :
- Însușirea de cunostințe cu privire la mediul mediteranean
(subtropical)
- scoaterea în evidență a relației dintre climă , vegetație și faună
- prezentarea cadrului natural.
I. Poziție matematică
Extinderea mare a climatului mediteranean în sudul Europei și
nordul Africii este în fapt opera tectonicii și a reliefului care au
creat, între paralelel de 32̊ N și 44°N, o mare suprafață acvatică,
alungită pe o distanță de peste 4000 km, direcția V-E. Pe ascest
culoar extrem de lung, se dirijează influențe vestice, determinând
mediul ”medieranean”. În nicio altă parte a lumii nu mai există, la
aceeași atitudine ceva similar motiv pentru care climatul
mediteranean nu se mai întâlnește decât pe spații extrem de reduse.
 În general prin regiuni mediteraneene se inţelege
regiunile din jurul Mării Mediterane. Dar din punct de
vedere climatit şi al peisajuluj, astfel de regiuni apar şi
pe latura vestică sau sudică, a continentelor
(California, Chile central, regiunea Capului din Africa
de Sud, Australia sudică)
 Principalele ape curgătoare care străbat regiunile
sutropicale aparțin fie Oceanului Pacific ( Colorado, Chang
Jiang, Xi Jiang ș.a.), fie Oceanului Atlantic prin Marea
Mediteraneană ( Ebru, Menderes).
 Rocile au un rol important în morogeneză. În masivele
de calcar s-a dezvoltat unul dintre cele mai complexe tipuri
de carst de pe Glob , pe granite se dezvoltă un tip de alveole
numite tafoni; pe versanții de fliș , cu importante strate de
argile , se produce o dinamică activă prin alunecari si curgeri
noroioase.
 Zona mediteraneana este o regiune muntoasă si
cu putine câmpii. Munții sunt tineri și s-au format
prin încrețire: Alpii, Pirineii, Balcanii, Apeninii,
Alpii Dinarici. Singura câmpie este cea formată din
aluviunile aduse de fluviul Pad.
Muntii Apenini
Muntii Bancani
Muntii Pirinei
Alpii Dinarici
 Climatul are rol determinat în specificitatea peisajului și se
carcaterizează prin două sezoane distincte cu scurte intervale
tranzitorii. Dominanta maselor de aer tropicale , calde si uscate
determină – în timpul verii- temperaturi ridicate , uscăciune datorită
cantităților reduse de precipitații , numeroase zile senine. În sezonul
rece, activitatea ciclonală din zona latitudinilor mari ajunge până in
aceste locuri impunând temperaturi mai coborâte , nebulozitatea
accentuată și o mare cantitate de precipitații ce cad frecvent sub
forma de aversă.
Temperaturile medii anule oscilează între 15°C si 20°C , iar
maximele absolute pot ajunge la peste 35° C.
 Cantitatea anuala de precipitații variază destul de mult de la o
regiune la alta. În medie , ea este de 500-1000 mm , dar în anumite
condiții , local , ajung la valori mult mai mari (peste 1500mm) sau
foarte mici (sub 350mm).
Repartiția acestora în timpul anului este extrem de neuniformă:
preponderent când iarna înregistrează un lanț de zile cu averse ,
adevărate „ruperi de nori” ce dau chiar până la peste 1000 mm în 24
de ore.
 Pe țărmurile regiunii mediteraneene se declanșază
frecvent vânturi dinspre uscat ce au viteze mari și anumite
caracteristici termice (vanturi reci ca mistralul , în sudul
Frantei și bora pe țărmul dalmatic si vânturi calde ca Santa
Ana pe țărmul vestic american si Berg pe cel sud-african).
 Hidrografic se impun 2 categorii de bazine. Majoritatea sunt
mici, râurile au pante mari, o alimentare dependentă de regimul
precipitațiilor de unde debit ridicat iarna când se transportă și un
volum însemnat de aluviuni și debite foarte mici vara.
A doua situație apare în bazinele extinse ( depășesc 10 000 km2:
Ebru, Tibru, Sacramento etc. ) ce cuprind spații montane largi. La
acestea, deși specificul scurgerii se păstrează, procesul are caracter
permanent, complex și în situații extreme se ajunge la secare.
Diferența dintre debitul max și debitul min ajunge la peste 50 de ori.
 În zona mediteraneană, de tranziţie la zona
subtropicală, procesul de solificare decurge în condiţii de
umiditate moderată la deficitară, cu perioade de uscăciune în
vară şi ierni umede relativ calde (fără îngheţ). Aceste condiţii
se reflectă în învelişul de sol prin predominarea calcisolurilor,
kastanoziomurilor, cambisolurilor şi luvisolurilor (cu procente
între 20-7 %), însoţite pe alocuri de alisoluri (acrisoluri),
planosoluri, podzoluri şi faeoziomuri. La acestea se adaugă
soluri specifice unor condiţii locale: leptosoluri, arenosoluri,
vertisoluri, regosoluri, solonceacuri, fluvisoluri, gleisoluri,
soloneţuri şi sporadic gipsisoluri şi histosoluri.
 Sezonul cald și uscat coincide cu perioada vegetativă, situație
care se reflectă în adaptări, dar și într-o anumită structură a
biocenozelor. Există păduri și tufărișuri xerofite cu frunze mici, dure,
cerate, în general, specii iubitoare de multă lumină.
Nu toate sectoarele din regiunea mediteraneană înregistrează
același grad de uscăciune și, ca urmare, aceeași intensitate a secetei
biologice. Ca urmare , în această regiune se diferențiază:
 Păduri xerofite
 Tufărișurile xerofile (frigana, gariga, maquis)
 Fauna cuprinde numeroase
animale precum:
a)vipera cu corn
b)broasca țestoasa
c)lupi
d)ursi
e)jderi
f) capre salbatice
g)magotul
h)șacalul.
 Parcul Național Lacurile Plitvice este cel mai vechi parc național
din Europa de Sud-Est și cel mai mare parc național din Croația
 Parcul Național Gran-Paradiso este situat în Italia, în Valea Aosta și Piemont.
 Ecrins National Park este unul dintre cele zece parcuri naționale franceze.
 Parcul National Stelvio este un parc național în partea de nord-est a Italiei, fondat în
1935. Parcul este cel mai mare din Italia și acoperă o parte a două regiuni.
 În concluzie, putem afirma că mediul mediteranean este unul dintre cele mai
complexe medii de pe Glob. Este impresionant peisajul din jurul Mării Mediteraneene, care
este unul dintre cele mai antropizate medii de pe întreaga planetă. Aici au înlorit, din vechi
timpuri, strălucite civilizații. Există o mare concentrație de populație și asezări omenești, se
desfășoară activități economice și se manifestă cea mai mare presiune turistică de pe Glob.
Elementele climatice, fauna și vegetația sunt într-o legătură strânsă. Datorită
climatului blând, cu veri călduroase și secetoase, ierni blânde și ploioase a permis o
adaptare rapidă a animalelor precum: vipera cu corn, jder, broască țestoasă etc.
Lipsa solurilor fertile și a reliefului predominant muntos a dus la o vegetașie
specific mediteraneeana, și au favorizat dezvoltarea pădurilor xerofite în care cresc diferite
specii de stejari, pini, cedri (în Liban), eucalipţi (în Australia) şi numeroşi arbuşti (fistic,
laur). Din cauza defrișarii aici s-au format vegetații precum maquis și gariga formate din
arbuști mici si tufe ce secretǎ substanțe aromate și plante mirositoare.