Alcătuirea şi structura atmosferei

 Defineşte atmosfera: ...................................................................................................................

................................................................................................................................................................
Limitele atmosferei
 limita inferioară – suprafața litosferei și a Oceanului Planetar, conform opiniei generale, dar aerul
pătrunde în scoarța terestră prin pori, fisuri, crăpături, până la adâncimi ce
variază de la zeci de metri la sute de metri;
 limita superioară – nu e bine definite; se poate considera cea de:
- 40.000 km dacă se tine cont de limita unde se manifestă gravitația;
- 3.000 km unde densitatea gazelor este egală cu cea din spațiul interplanetar;
- întrucât anumite femomene se produc la înălțimi mari (ex. aurorele polare) se
acceptă intervalul 3.000 – 10.000 km făcând trecerea spre spațiul interplanetar.

Forma atmosferei
 Privește imaginea alăturată și precizează forma
atmosferei
……………………………………………………

Compoziția atmosferei

 Cu ajutorul diagramei alăturate completați textul de

mai jos cu noțiunile lipsă:
Aerul atmosferic este un amestec fizic de
diferite gaze, apă în stare de vapori și particule fine de
praf, cenuși vulcanice, spori, polen și microorganisme.
Este reținut în apropierea Pământului de forța
gravitațională .
Homosfera reprezintă partea inferioară a atmosferei, având limita superioară la altitudinea de 90-
100 km. Se caracterizează prin relativa omogenitate chimică, cu gaze în formă moleculară. Ponderea cea
mai mare ca volum este deținută de ………………………, cu ………% și de …………………………, cu ………
%. La aceste gaze se adaugă în ordine …………………………, cu ………..%, …….……………………, cu
………%, neon, heliu, metan, kripton, hidrogen, xenon, ozon, radon.
Heterosfera se extinde între 100 și 750 – 1 000 km, este rarefiată și alcătuită din gaze în stare
atomică: azot, oxigen, heliu, care tind să se stratifice în ordinea greutății, datorită lipsei turbulențelor.
Structura vertical a atmosferei

Atmosfera nu este omogenă, se

constată o variație pe vertical a
temperaturii aerului, a presiunii, a
compoziției chimice, a stării elecrice a
gazelor. Astfe, apare o startificare a
atmosferei:
 Troposfera, stratul din bază,
concentrează peste 80% din masa
atmosferei. Aici se produc majoritatea
fenomenelor meteorologice. Odată cu
creşterea altitudinii, temperaturile
scad (în medie cu 0,64˚C la fiecare
100 m), precipitaţiile cresc, iar
presiunea scade. La limita superioară
a troposferei sunt prezenţi curenţi de
aer rapizi („Curenţii Jet”).
 Stratosfera are între
aproximativ 20 şi 40 km un strat de
ozon ce protejează Pământul de
radiaţiile ultraviolete.
 Mezosfera are la baza sa
temperaturi de circa -4˚C, iar în
partea superioară de -83˚C.
 Termosfera (ionosfera) are
valori ale temperaturii cuprinse între
-83˚C, în bază, şi peste 1.000˚C, în partea superioară. În acest strat gazele se găsesc în stare atomică și
ionică. Se individualizează câteva strate mai puternic ionizate, care reflect spre Pământ undele radio, ceea
ce permit comunicații prin radio la distanțe foarte mari. Tot în termosferă se produc și aurorele polare.
Exosfera este ultimul strat al atmosferei. Gazele din componenţa sa au o densitate extrem de
redusă.
Între straturile atmosferei se află zone de tranziție, în care temperature se schimbă brusc, fiind
denumite: tropopauză, stratopauză, mezopauză,termopauză.
 Pe baza textului și imaginii alăturate precizează:
1. numele straturilor care compun homosfera: ......................................................................................
................................................................................................................................................................
2. numele straturilor care compun heterosfera: .....................................................................................
................................................................................................................................................................
3. stratul atmosferic în care se produc majoritatea fenomenelor meteorologic: ...................................
4. stratul în care se găsesc „Curenți Jet”:……………………………....................................................
5. valoarea temperaturii aerului la partea superioară a troposferei: ......................................................
6. rolul stratului de ozon: .......................................................................................................................
7. altitudinile între care se găsește mezosfera: ......................................................................................
8. valoarea temperaturii aerului în partea superioară a mezosferei: ......................................................
9. altitudinile între care este cuprinsă termosfera:…………..................................................................
10. valoarea temperaturii aerului în partea superioară a ionosferei: .....................................................
11. Stratul care reflect spre Pământ undele radio ……………………………………………………
12. Aurorele polare se formează în stratul atmosferic numit ………………………………………..
Factorii genetici ai climei

 Defineşte
clima:............................................................................................................................
................................................................................................................................................................

Factorii genetici ai climei sunt de trei categorii: radiativi, dinamici şi fizico-geografici.

A. Factorii radiativi (radiaţia solară)
Radiaţia solară. Energia radiantă care vine de la Soare este sursa principală pentru desfăşurarea tuturor
fenomenelor şi proceselor care au loc la suprafaţa Pămîntului şi în atmosferă. Radiaţia solară este emisă de
Soare sub forma unui spectru ce cuprinde radiaţii cu diferite lungimi
de undă. Pentru fenomenele meteorologice o importanţă mai mare o
au radiaţiile ultraviolete, radiaţiile vizibile şi radiaţiile infraroşii.
Radiaţia solară, străbătînd atmosfera terestră, este modificată. La
limita superioară a atmosferei intensitatea radiaţiei solare înregistrează
fluctuaţii minime, fiind considerată constantă în toate punctele.
Constantă solară este cantitatea de energie primită de la Soare,
măsurată la limita superioară a atmosferei terestre, perpendiculară pe
direcţia razelor solare, pe o suprafaţă de 1 cm 2 timp de 1 minut.
Valoarea constantei solare este de 1,98 cal/cm 2/min.
Numai 47% din radiația solară ajunsă la nivelul superior al
atmosferei reușește să ajungă sub diferite forme pe suprafața terestră.
Restul (53%%; B, în schița alăturată), fie este absorbită de atmosferă,
fie este reflectată în spațiul interplanetar.
 Cu ajutorul manualului (capitolul Atmosfera), stabiliți
componentele radiației și importanța acestora ca factori
climatici:

1. Radiația directă (S) ....................................................................

...............................................................................................................................................................................
.................................................
2. Radiația difuză (D) .....................................................................
...............................................................................................................................................................................
.................................................
Însumate, radiaţia solară şi radiația difuză formează radiaţia totală sau globală. Ea are următoarea
distribuție:
în zonele reci: ...................................................................................................................................................
în zonele temperate, între: ...............................................................................................................................
în zona caldă, între: ..........................................................................................................................................

Radiația reflectată (R) ..............................................................................................................................

...............................................................................................................................................................................

Albedoul (%) reprezintă raportul între radiaţia reflectată şi radiaţia globală. El exprimă capacitatea
de reflectare a radiaţiei de către elementele de la suprafaţa scoarţei terestre.
 Zăpada proaspătă reflectă între 84 şi 95% din radiaţia totală, zăpada învechită, între 45 şi 60%,
nisipurile din deşert, între 28 şi 30%, pădurile de conifere, între 10 şi 18%, și lanurile de cereale, între
10 şi 25%.
Explicați de ce zăpada învechită reflectă mai puțină radiație decât zăpada proaspătă.

 Radiația atmosferică (A) ........................................................................................................................

.............................................................................................................................................................................
 Radiația terestră (T) ...........................................................................................................................................
.............................................................................................................................................................................................

Bilanţul radiativ (Q) reprezintă diferenţa dintre suma fluxurilor Formula:

radiative primite şi suma fluxurilor radiative cedate de suprafaţa terestră. Q = (S+D+A) – (R+T)

În regiunile continentale, bilanţul radiativ (Q) are valori medii anuale:

 mai mici de 30 kcal/cm2în zonele reci,
 între 30 şi 50 kcal/cm2în zonele temperate,
 între 50 şi 80 kcal/cm2 în zona caldă.
B. Factorii dinamici (circulația atmosferică)
Presiunea atmosferică reprezintă forţa exercitată de masa atmosferei pe unitatea de suprafaţă, adică
greutatea coloanei verticale de aer cu secţiunea de 1 cm 2.
Convenţional, s-a stabilit că la
nivelul mării, la 45° latitudine, pe
o suprafaţă de 1 cm2 şi la
temperatura de 0°C, presiunea
atmosferică este egală cu 760 mm
coloană de mercur (Hg). Aceasta
se numeşte presiune atmosferică
normală.
Izobara este linia ce unește, pe
hartă, punctele cu aceeași
presiune atmosferică.
Din cauza încălzirii și răcirii
diferite a atmosferei se produce o
distribuire neuniformă a presiunii
atmosferice. Ca urmare, se
formează zone cu presiune
ridicată (anticicloni) și zone cu
presiune coborâtă (cicloni).

 Analizați desenul alăturat și scrieți:

zonele geografice cu presiune ridicată:
................................................................................................................................................................
........................................
zonele geografice cu presiune coborâtă:
................................................................................................................................................................
........................................
 Zonele scrise mai sus impun deplasarea permanentă a aerului dinspre cele cu presiune maxima (M)
spre cele cu presiune minima (D). Însă, din cauza forței Coriolis sensul deplasării se modifică: spre dreapta
în Emisfera Nordică și spre stânga în Emisfera Sudică.
După cum se poate observa din desenul de mai sus („Circulaţia generală a maselor de aer”), direcțiile
generale de deplasare ale maselor de aer pot fi urmărite în traiectoriile vânturilor permanente: vânturile
alizee, vânturile de vest și vânturile polare.

 De reținut
Vântul reprezintă mișcarea pe orizontală a aerului dintr-o zonă cu presiune ridicată spre o zonă cu presiune
joasă. Principalele caracteristici ale vântului sunt: direcția și viteza.
Vânturi permanente
 Pe baza cunoștințelor acumulate în anii anteriori și din manual, scrie principalele caracteristici ale
vânturilor permanente:
1. Alizeele ………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………

2. Vânturile de vest ………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………….
.
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………….....
.

3. Vânturile polare …………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………….

Ce este calmul ecuatorial?

 Observaţi şi explicaţi schema de mai jos („Migrarea calmului ecuatorial”).

 De reținut
Masele de aer
 ocupă porţiuni foarte întinse din troposferă şi au în interiorul lor (în plan orizontal şi
vertical) o anumită omogenitate și uniformitate a elementelor meteorologice;
 sunt rezultatul încălzirii inegale a suprafeței terestre și al mișcării de rotație;
 se deplasează sub influența forței Coriolis.
Clasificarea maselor de aer
După locul de formare mase de aer: arctice, antarctice, polare (temperate), tropicale, ecuatoriale;
În funcție de temperatură mase de aer cald, mase de aer rece;
În funcție de gradul de mase de aer maritime/oceanice, mase de aer continentale;
umiditate
Din punct de vedere mase de aer stabile, mase de aer instabile.
dinamic
Fronturile atmosferice suprafețe de contact slab înclinate între masele de aer cu caracteristici diferite,
pe linia de front producându-se precipitații.
Pot fi: front cald , front rece , front oclus (rezultate din
contopirea fronturilor rece și cald).
La trecerea unui front atmospheric vremea se schimbă brusc.

 Analizați desenul de mai sus și cu ajutorul informațiilor din manual scrieți caracteristicile:
Frontului cald
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
Frontului rece
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………
C. Factorii fizico-geografici
Factorii fizico-geografici (suprafața subiacentă activă) influențează pe spații mai restrânse ori mai
întinse caracteristicile meteorologice și climatice.
 Cu ajutorul textului din manual și al profesorului de la clasă, stabiliți cum acționează cei mai
însemnați factori fizico-geografici (suprafața subiacentă activă).
 Poziția geografică a unei regiuni ...............................................................................................
..............................................................................................................................................................
..............................................................................................................................................................
 Oceanele ......................................................................................................................................
..............................................................................................................................................................
..............................................................................................................................................................

 Continentele ................................................................................................................................
..............................................................................................................................................................
..............................................................................................................................................................
 Raportul dintre oceane și continente
........................................................................................

.............................................................................................................................................................................................
.............................................................................................................................................................................................

 Cu ajutorul manualului, completaţi schemele de mai jos.

 Curenții oceanici ..........................................................................................................................................................

.............................................................................................................................................................................................
.............................................................................................................................................................................................

 Urmăreşte pe hartă traseele curenţilor Perului, Braziliei, Benguelei, Mozambicului, Australiei de

Vest, Australiei de Est, Groenlandei, Labradorului şi Atlanticului de Nord şi precizaţi efectele lor asupra
climei şi mediului.

 Relieful………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………….......................
.
 Ghețarii .........................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................................

Elementele climatice

 Temperatura aerului este o caracteristica fizică şi principalul parametru al stării aerului.

Atmosfera se încălzeşte indirect: Soarele încălzeşte suprafaţa scoarţei terestre, iar aceasta
încălzeşte atmosfera.
Temperatura variază:
 în timpul anului, ca urmare a mișcării de revoluție a Terrei,
 diurn, datorită mișcării de rotație,
 latitudinal, datorită înclinării axei terestre și formei Terrei,
 altitudinal – temperature scade odată cu creșterea altitudinii, în medie cu 6,40C la 1000 m.
Temperatura medie pe Glob este de 130C, dacă nu ar existe în compoziția aerului gazele care
creează efectul de seră, aceasta ar fi de - 180C.

Amplitudinea termică

 anuală = diferenţa dintre temperaturile medii ale celei mai calde luni şi a celei mai reci luni ale

anului;

 diurnă = amplitudinea temperaturii aerului dintre cea mai mică şi

cea mai mare valoare a temperaturii aerului, din cursul unui interval
continuu de timp de 24 ore.

 Precipitațiile sunt picături de apă și cristale de gheață care cad

din nori pe suprafața terestră. După cauzele care conduc la formarea
lor, precipitațiile pot fi: convective, frontale și de relief (orografice).

 Realizați corespondența între categoriile de precipitații descrise

în casetele din coloana A cu desenele corespunzătoare din coloana B:
 Norii se
formează ca
urmare a
condensării
şi sublimării
vaporilor de
apă din atmosfera liberă.
Clasificarea internaţională a norilor a fost elaborată după următoarele criterii: formă sau morfologie,
înălţimea de formare, geneză şi starea de agregare a elementelor componente.
După particularităţile morfologice, se disting următoarele forme de nori:
a) cumulus (Cu), nori în mase izolate, care în timpul formării se extind pe verticală în sus, iar în faza de
dispariţie se lăţesc pe
orizontală;
b) stratus (St), nori în formă
de straturi sau valuri uniforme,
continue şi de mare extensiune
orizontală;
c) stratocumulus (Sc), nori în
formă de aglomerate
stratiforme, groase, compacte,
de mare extensiune orizontală
şi cu aspect vălurat.
Pe baza criteriului
altitudinal, morfologic şi
genetic, s-a alcătuit o
clasificare internaţională, în
care formele principale de nori
se grupează în patru familii,
ele cuprinzînd 10 genuri de
nori, figura de mai sus.