ATMOSFERA ȘI CLIMA

1. CARACTERISTICI GENERALE
- este învelișul de aer (gazos) al Pământului;
- protejează Pământul împotriva radiațiilor ultraviolete;
- reglează temperatura la nivelel scoarței terestre;
- este un înveliș gazos, dar întâlnim și particule solide (praf, cenușă vulcanică, microorganisme), lichide
(apa).
- 97% din atmosferă se concentrează în apropierea scoarței terestre;
- la partea superioară face legătura cu spațiul cosmic, întâlnim particule de aer până la 40 000km.

a. COMPOZIȚIA CHIMICĂ A ATMOSFEREI

- gazele din atmosferă sunt: azot (78%), oxigen (21 %), alte gaze (1 % argon, dioxid de carbon, ozon,
hidrogen,etc);
- apa se găsește sub cele 3 stări de agregare (lichidă, solidă, gazoasă);
- este ținută în apropierea Pământului de gravitație.

b. STRUCTURA VERTICALĂ A ATMOSFEREI - de la contactul cu supraf.terestră și până la limita

ei exterioară(până la 3000 km, după alți cercetători, chiar 30 000 – 40 000 km) se pot delimita
următoarele straturi: troposfera, stratosfera, mezosfera, ionosfera, exosfera
a. Troposfera (se desfășoară între 0 - 11/12 Km în înălțime) este stratul din apropierea scoarței
terestre, care deține mai mult de 80% din masa atmosferei. Aici se formează norii și precipitațile, aici își
desfășoară activitatea societatea umană și se crează poluarea atmosferică. În cadrul acestui prim strat,
temperatura aerului scade odată cu altitudinea, cu aproximativ 6,4°C la fiecare 1000 m altitudine.
b. Stratosfera este situată între aproximativ 12-50 km. Aici se află stratul de ozon, care absoarbe o
parte din radiațiile ultraviolete, protejând suprafața terestră ca un ”filtru” de o intensitate prea mare a
acestora. Temperaturile sunt între - 50°C și - 60°C.
c. Mezosfera este cuprinsă între 50-80 km; aici temperaturile scad odată cu înălțimea până la -100°C.
d. Ionosfera/ Termosfera este cuprinsă între 80 - 1 000km și este un strat puternic ionizat, care reflectă
undele radio, făcând posibile radiotelecomunicațiile; aici se formează aurorele polare (boreale,
australe), iar temperaturile cresc, ajungând la partea superioară a stratului la aproximativ 3000°C.
e. Exosfera este stratul exterior, care face legătura cu spațiul cosmic, iar atmosfera e tot mai rarefiată.
Între straturile atmosferice există straturi de tranziție/pauză, care fac trecerea de la un strat
atmosferic la altul (tropopauză, stratopauză, mezopauză, termopauză).

https://www.youtube.com/watch?v=i7sjBw4giRU – pt definitie, limite, formă, compoziția și structura

vertical a atmosferei terestre (2,20 minute)
https://www.youtube.com/watch?v=vC0Z16LwYnY – alcătuire atmosferei (complementar cu link-ulc de
sus!) – de aprox. 3 min.

2. TEMPERATURA AERULUI
● Temperatura atmosferei re prezintă gradul de încălzire al acesteia. Aerul se încălzește de la Soare.
● Atmosfera se încălzește de jos în sus, deoarece razele solare vin cu viteză spre Pământ și nu încălzesc
Atmosfera, ci scoarța terestră care apoi cedează caldura aerului.
● Temperatura se măsoară cu termometrul și se exprimă în grade Celsius (°C), sau grade Fahrenheit (°F).
● Temperatura se masoară, în stațiile meteorologice, la 1 metru deasupre solului.
● Izotermele sunt linii ce unesc puncte cu aceeași valoare a temperaturii.
● Amplitudinea termică reprezintă diferența dintre valoarile extreme (maxime și minime). Există o
amplitudine termică diurnă (ca diferența dintre temp.maximă și temp. minimă în cadrul celor 24 ore) și
o amplitudine termică anuală (ca diferența dintre temp.medie a lunii celei mai calde și temp.medie a
lunii celei mai reci dintr-un an). De calculat, prin diferite exemple/climograme!!!!!!
● Temperatura medie anuală (TMA) se calculează făcând media aritmetică a temperaturilor medii lunare.
● TMA pe glob este de 12 - 13°C.
● Cele mai scăzute temperaturi se înregistrează în Siberia (-50°C) și în Groenlanda (-40°C); dar cea mai
scazută înregistrată a fost de -93,2°C în Antarctica.
● Cea mai ridicată temperatură înregistrată direct la sol a fost înregistrată la El Aziziah, în Libia +57,8°C.
● Temperatura pe glob este diferită în funcție de mai mulți factori. Dintre aceștia amintim:
► forma Pământului- deoarece Pământul este rotund, unghiul pe care î-l fac razele Soarelui
cu
scoarța terestră este diferit și de aceea cantitatea de căldură primită scade de la ecuator spre
poli.
► altitudinea – temperatura aerului scade cu 6,4°C la fiecare 1000 m altitudine.
► mișcarea de rotație - ziua și noaptea temperatura aerului este diferită.
► mișcarea de revoluție – temperaturile sunt diferite pe parcursul unui an.

3. PRESIUNEA AERULUI ȘI DINAMICA ATMOSFEREI

a. Presiunea atmosferică
► Presiunea aerului reprezintă forța cu care acesta apasă asupra scoarței terestre.
► Presiunea se măsoară cu barometrul și se exprimă în milimetri coloană de mercur (mmHg) sau
milibari (mb).
► Presiunea normală la 0°C și 0 m altitidine este de 760 mmHg. (milimetri coloană de mercur)
► Liniile care unesc puncte cu aceeași valoare a presiunii se numesc izobare.
► Atunci când temperaturile sunt ridicate aerul se dilată, devine ușor, forța cu care apasă asupra scoarței
este mai mică și se formează ciclonii. Ciclonii sunt, așadar, centri barici cu presiune scăzută și formează
arii ciclonale, notate cu D.
► Atunci când aerul este rece aerul se contractă, devine mai greu, iar forța cu care apasă asupra scoarței
terestre este mai mare și se formează anticiclonii. Aceștia sunt centri barici cu presiune ridicată,
formând arii anticiclonale, notate cu M.
Tendința generală a maselor de aer este aceea de a se deplasa dinspre regiunile cu presiune atm.
mare – ariile anticiclonale (M), spre regiunile cu presiune atm. mică – ariile ciclonale (D); această
tendință stă la baza dinamicii atmosferei.

b. Dinamica maselor de aer

Masele de aer sunt volume de aer cu aceleași caracteristici. Ele sunt dinamice, fiind într-o continua
mișcare. Tendința generală a atmosferei este de a egaliza presiunea pe suprafețe cât mai mari, astfel
masele cu presiune ridicată se deplasează spre cele cu presiune scăzută, acest fapt determină formarea
vânturilor.
Fronturile atmosferice sunt suprafețe de contact între două mase de aer. Pot fi reci sau calde.

Presiunea atmosferică are un rol important în formarea vânturilor.

Mișcările maselor de aer sunt verticale și orizontale

Mișcările verticale ale aerului sunt ascedente (atunci când aerul cald urcă) și descendente (aerul
rece coboară). Aceste mișcări sunt prezente la ecuator între 0-5° lat.nordică și sudică și se mai numesc
calme ecuatoriale.
 Mișcările orizontale ale aerului, dinspre arealele de maximă presiune – anticiclonale, spre cele de
minimă presiune – ciclonale, se numesc vânturi. Vânturile sunt de trei categorii:
► permanente se formează ca urmare a prezenței zonelor de maximă și minimă presiune și bat
tot timpul anului din aceeași direcție. Din această categorie fac parte:
● alizeele bat între 5-30°lat N, S și sunt vânturi calde;
● vânturile de vest bat între 30-60° lat N, S și aduc precipitații dinspre ocean;
● vânturile polare bat dincolo de 60° lat N, S și sunt vânturi reci.
► periodice sunt vânturi care îți schimbă direcția periodic, în funcție de încălzirea diferită a
suprafețelor de apă și de uscat. Aceste vânturi sunt:
● musonii sunt vânturi care își schimbă direcția de două ori pe an. Musonul de vară
bate dinspre ocean și aduce precipitații, iar cel de iarnă bate în sens invers și este
uscat. Musonii sunt caracteristici îndeosebi reg. Asiei de Sud și Sud-Est (care
se mai numește, din această cauză, și Asia Musonică)!
● brizele marine bat în zolele litorale își schimbă direcția de la zi la noapte. Ziua
bat
dinspre apă spre uscat, iar noaptea în sens invers.
● brizele montane se formează ca urmare a diferențelor de presiune dintre vârf și
vale.
Ziua bate briza de vale de jos în sus, noapte briza de munte în sens invers.
► locale bat în anumite regiuni pe suprefețe restrânse. Dintre acestea amintim:
● Crivățul – în regiuni din estul și sud-estul Europei;
● Vântul Mare (sau Foehn-ul) – în regiuni submontane
● Mistralul – în sudul Franței
 Austrul, Bora - în sudul mediteranenan al Europei.

4. PRECIPITAȚIILE
Precipitațiile includ totalitatea particulelor de apă în stare lichidă, solidă ce cad spre Pământ. Apa
ajunge în atmosferă prin evaporarea din mări, oceane dar și din apele continentale. Cu cât aerul este mai
cald, cu atât adună cantități mari de vapori de apă.
Aerul care nu mai poate primi vapori de apă acesta se numește aer saturat.
Instrumentul cu care se măsoară cantitatea de precipitații se numește pluviometru. Se exprimă în
milimetri pe an . Se măsoară grosimea stratului de apă depus.
Liniile ce unesc puncte cu aceeași valoare a precipitațiilor se numesc izohiete.
Tipurile de precipitații sunt:
► lichide: ploaia, burnița (picături fine foarte mici);
► mixte: lapovița- se formează la temperaturi în jurul valorii de 0°C.
► solide: ninsoarea (sub formă de fulgi și se depune sub forma unui strat de zăpadă),
măzărichea (boabe mici de gheață), grindina (bucăți de gheață de diferite dimensiuni ce cad vara).

5. VREMEA ȘI CLIMA

VREMEA reprezintă starea fizică a elementelor meteorologice la un moment dat și pe suprafețe

mici.
CLIMA reprezintă situația medie, calculată, a elementelor meteo/climatice pe suprafețe mari
și pe intervale lungi de timp (un an sau zeci de ani).
1. CLIMA ECUATORIALĂ
a. Poziţia pe Glob- între paralele de 0°-5° latitudine Nordică şi Sudică
b. Regiuni caracteristice- bazinul Amazonului, Bazinul fluviului
Congo (Zair), Arhipelagul Indonezian, Golful Guineii
c. Caracteristicile elementelor climatice (temp, precip, vânturi)
 Temperaturi constant- ridicate, cu diferențe foarte mici în cursul anului: T°= 25°-27° C;
 precipitațiile sunt abundente, zilnice, torențiale, peste 3000- 4 000 mm/an;
 amplitudini termice anuale foarte mici (de 1-3ºC);
 nu bat vânturile, fiind prezente doar calmele ecuatoriale (=mișcări ascensionale ale aerului).
 un singur anotimp - vara.
2. CLIMA SUBECUATORIALĂ
a. Poziţia pe Glob- 5°-12° (15°) lat. N şi S
b. Regiuni caracteristice- Africa, N şi E Australiei, America de Sud
c. Caracteristici
 T°= 20°-28°C
 Precipit (pp) - sezoniere –abundente în sezonul ploios –
de vară (când e vara în emisfera respectivă) şi extrem de reduse în sezonul secetos –
când e iarna în emisfera respectivă;
 amplitudini termice anuale reduse 5°-7° C;
 vânturi: alizeele (acționează în sezonul secetos, fiind
vânturi calde și uscate) şi calmele ecuatoriale (specifice în sezonul ploios)
3. CLIMA TROPICAL MUSONICĂ
a. Poziţia pe Glob - apare regional, în S şi SE Asiei
b. Regiuni caracteristice - regiunea Asiei de sud și sud-est - Pen India, Pen. Indochina
c. Caracteristici
 T°= 20°-25°C
 pp- sezoniere –abundente în sezonul ploios (când
musonul bate dinspre Oc. Indian spre Asia), reduse –în sezonul secetos (când
musonul bate invers) . Aici se află polul precipitaţiilor de pe Glob –Cherapundji,
provincia Assam din India- 12 000 mm
4. CLIMA TROPICALĂ (USCATĂ) ARIDĂ
a. Poziţia pe Glob – 12° (15°)- 30° (35°) lat N şi S
b. Regiuni caracteristice- deşerturile apar în zonele din apropierea tropicelor
c. Caracteristici
 Amplitudini termice diurne mari.
 Temperaturile pot ajunge ziua la aprox.50°C , iar noaptea 0°C
 pp- reduse sub 150 mm/an în zonele deşertice şi 150- 300 mm/an în zonele
semideşertice
 vânturi: alizeele
5. CLIMA SUBTROPICALĂ CU PLOI DE VARĂ
a. Poziţia pe Glob-30°-40° lat. N şi S
b. Regiuni caracteristice- SE Chinei, S Japoniei, SE SUA, E Australiei, E Braziliei, V-
Americii N
c. Caracteristici
 un climat cald şi umed, cu ploi abundente vara datorită
maselor de aer umede de pe oceane aduse de musoni şi alizee
 amplitudini termice anuale reduse 8°- 10° C
  vânturi: alizeele, musonii, iar frecvent se înregistrează
uragane (taifunuri în Asia)
6. CLIMA MEDITERANEANĂ (SUBTROPICALĂ)
a. Poziţia pe Glob-30 °-40° lat N şi S
b. Regiuni caracteristice- reg M. Mediteran. , centrul Chile, California, S Australiei.
Provincia Cap din Africa de Sud
c. Caracteristici
 T°= 15°-17°C
 Prezintă 4 anotimpuri, însă anotimpurile de tranziţie-
primăvara, toamna- sunt foarte scurte
 Verile sunt calde şi secetoase, iar iernile blânde
 amplitudini termice anuale reduse ≈10° C
 vânturi: alizeele –vara şi vânturile de vest -iarna
7. CLIMA TEMPERAT OCEANICĂ
a. Poziţia pe Glob- 40°-60° lat N şi S
b. Regiuni caracteristice- V Europei, E Americi de Nord, E Asiei, America de Sud
c. Caracteristici
 T°= 10°-12°C
 Prezintă 4 anotimpuri, bine diferenţiate
 pp- sunt bogate peste 1000 mm/an, cad pe tot parcursul
anului uniform
 amplitudini termice anuale mari 10°-15° C
 vânturi: vânturile de vest
8. CLIMA TEMPERAT CONTINENTALĂ
a. Poziţia pe Glob- 40°-60° lat N şi S
b. Regiuni caracteristice- E Europei, Asia, S Americii de Sud, centrul Asiei- deşerturi: Gobi,
Kâzâl-Kum, Karakum, America de N- Nevada, Marelui Bazin Noua Zeelandă
c. Caracteristici
 T°= 5°-10°C
 Prezintă 4 anotimpuri, bine diferenţiate
 pp- sunt reduse 250-500 mm/an ce scad spre interiorul continentului
 amplitudini termice anuale mari 15°-20°
 vânturi: vânturile de vest şi vânturi reci iarna
9. CLIMA SUBPOLARĂ
a. Poziţia pe Glob- 60°-70° lat N şi S
b. Regiuni caracteristice- N Europei, N Americii de N, N Asiei, S Americii de S, insulele
din jurul Antarcticii
c. Caracteristici
 T°= 0°-5°C
 Prezintă ierni foarte lungi ( 9 luni) şi veri foarte scurte
 pp- sunt reduse mai ales solide
 amplitudini termice anuale mari
 vânturi: vânturile polare
10. CLIMA POLARĂ
a. Poziţia pe Glob- 70°-90° lat N şi S
 b. Regiuni caracteristice- în jurul celor doi poli
c. Caracteristici
 T°= sub 0°C
 Bilanţul radiativ negativ determină persistenţa stratului
de zăpadă
 pp- sunt foarte reduse
 vânturi: vânturile polare
Pentru climatul montan (de completat în tabel!) - vezi pag.65 în manual, cele 4 rânduri, jos! (”Clima munților”).