În anul 2004, prin Legea 203 din 2004, fosta comună Pătârlagele a devenit oraş, în

acest sens fiind emis, de către Preşedintele României, Decretul nr. 368 din 24 mai 2004.

Oraşul Pătârlagele este aşezat în partea de vest a judeţului Buzău, fiind localizat
la 45 grade şi 19 de minute latitudine nordică şi 26 grade şi 21 de minute longitudine
estică, la o distanţă de 56 km de municipiul Buzău.

Oraşul este situat în Depresiunea Pătârlagele, pe cursul superior al râului Buzău,

aşezată într-o regiune de dealuri, la o altitudine de circa 400 de metri.

Localitatea Pătârlagele are o populaţie de 8.290 de locuitori şi 15 localităţi în

componenţa administrativă, aflându-se într-o depresiune de pe valea râului Buzău.

Oraşul este străbătut de Drumul Naţional 10, Buzău - Braşov pe o distanţă de 10

km .
De asemenea, gara Pătârlagele se află pe calea ferată Buzău – Nehoiaşu, deschisă
în 1908 şi leagă oraşul Pătârlagele de municipiul Buzău (distanţa pe calea ferată este de
59 de km de municipiul Buzău).
Pe DN 10, circulă şi mijloace rutiere de transport în comun ce leagă Pătârlagele
de Buzău şi Braşov, precum şi autocare ce efectuează curse Bucureşti – Ploieşti –
Vălenii de Munte – Cislău – Pătârlagele – Nehoiu.

Suprafata totala a teritoriului administrativ al orasului Patarlagele este de 8.045 ha.

Localităţile componente (oraşul şi satele aparţinătoare) sunt următoarele:

Pătârlagele
Calea Chiojdului
Crâng
Fundăturile
Gornet
Lunca
Mănăstirea
Mărunţişu
Muscel
Poienile
Sibiciu de Sus
Stroeşti
Valea Lupului
Valea Sibiciului
Valea Viei
 Localitatile ce apartin teritoriului administrativ al orasului Patarlagele sunt
asezate in zona colinara a dealurilor Buzaului, in vestul judetului cu localitatea de
resedinta orasul Patarlagele amplasat intr-o depresiune aflata pe cursul superior al
raului Buzau, la o distanta de 56 km de municipiul Buzau.
Teritoriul administrativ are urmatoarele vecinatati:
- la nord – comunele Colti si Bozioru
- la sud - comuna Cislau
- la est - comunele Panatau si Cozieni
- la vest – comunele Catina, Calvini si Chiojdu

În sistemul local şi zonal de aşezări urbane se poate pune în evidenţă faptul că

principalele relaţii spaţiale ale oraşului Pătârlagele sunt cele avute cu cele mai apropiate,
dar şi mai importante centre urbane, respectiv cu municipiul Buzău şi oraşul Nehoiu şi
mai puţin cu celelalte centre urbane ale judeţului, respectiv cu oraşul Pogoanele ori cu
municipiul Râmnicu Sărat.
Circulatia de desfasoara in principal pe DN 10 si pe drumurile comunale :DC 70
(Sibiciu), DC 69 (Valea Sibiciului) pe drumul comunal DC 91 prin se poate ajunge in
satele Grang, Muscel, Fundaturile si Calea Chiojdului si drumul comunal DC 60 si DC
61 care asigura legatura satelor Valea Viei, Stroiesti, Manastirea, Horjani cu orasul de
resedinta.
Satele Draganoi, Valea Sibiciului si Sibiciul de Sus sunt amplasate pe malul stang
al raului Buzau si sunt legate de orasul de resedinta prin drumul comunal DC 70.

Drumuri comunale:

Drumul Localităţile Lungimea

comunal
 DC 60 Pătârlagele - Stroeşti 4 km
 DC 61 Mărunţişu - 4,6 km
Mănăstirea
 DC 62 Fundăturile - Muşcel 2,0 km
 DC 69 Sibiciul de Sus – Valea 6,6 km
Sibiciului
 DC 70 Sibiciu de Sus - Mlăjet 4,0 km
 DC 91 Pîtârlagele – Crâng - 6,0 km
Fundăturile
 DC 181 Sibiciu de Sus - Gornet 4,0 km

Drumuri săteşti:

Drumurile săteşti Localitatea Lungimea

 DS 59 – DS 84 Crâng 6, 72 km
 DS 85 – DS 89 Fundăturile 2,1 km
 DS 90 – DS 116 Muşcel 9,525 km
 DS 117 – DS 131 Valea Viei 3, 715 km
 DS 132 – DS 134 Stroeşti 0,55 km
  DS 135 – DS 142 Poienile 3,075 km
 DS 143 – DS 171 Mărunţişu 12,32 km
 DS 172 – DS 179 Mănăstirea 4,07 km
 DS 180 – DS 185 Lunca 1,946 km
 DS 186 – DS 198 Valea Lupului 2,63 km
 DS 199 – DS222 Sibiciu de Sus 7,09 km
 DS 223 – DS 228 Gornet 1,21 km
 DS 229 – DS 232 Valea Sibiciului 0,55 km

Teritoriul oraşului Pătârlagele şi al satelor aparţinătoare face parte, din punct de

vedere geomorfologic, din Subcarpaţii de Curbură.
Din punct de vedere al reliefului, teritoriul localităţii se poate grupa în două zone:
 treapta mai joasă care reprezintă albia şi lunca străbătută de râul Buzău şi albia
inferioară a pârâului Sibiciu.
 dealurile propriu-zise, cu altitudini variabile cuprinse între 400 şi 800 m.
Relieful foarte fragmentat al zonei, cu vai principale si secundare, modelate
in timp de paraie permanente, sau torenti nascuti din precipitatii.
Altitudinea este de cca 400 m, caracteristicile, conformatia si dinamica actuala
a versantilor si albiilor, indica o regiune tanara din punct de vedere geologic, cu
mobilitate accentuata.

Vegetaţia

Vegetaţia este specifică zonei de deal; predominante sunt pădurile de foioase:

stejar pedunculat, gorun, cer, gârniţă, fag si alte specii (tei, arţar, frasin, paltin,
mesteacăn, ulm), dar întâlnim şi specii de arbuşti, precum alunul şi cornul.

Fauna
 Fauna este reprezentată de animale ca: iepure, lup, vulpe, veveriţă, mistreţ,
viezure, căprioară, cerb, pisică sălbatică şi de anumite specii de păsări: graur, mierlă,
ciocănitoare, cuc, bufniţă, cocoş de munte.
În apele pârâului Sibiciu şi ale râului Buzău trăiesc peşti ca: mreană, clean,
scobar, cuţitoaie, sorească şi molean.

Clima este temperat – continentală moderată.

Resursele subsolului şi solului

Zona este recunoscută pentru rezervele de diatomită şi nisip cuarţos. De

asemenea, pe râul Buzău şi pe afluentul său, pârâul Sibiciu, se găsesc agregate de râu
(pietriş, nisip, balast).De asemenea există rezerve de petrol sau gaze si carbune brun
Ca importante resurse ale solului mai menţionăm păşunile, fâneţele şi pădurile.
Solul are bogatii specifice regiunilor subcarpatice: 39% din teritoriul
administrativ este acoperit cu paduri, 29% cu fanete si pasuni, 16% fiind cultivat cu
livezi, in special pruni si meri.

Oraşul se incadreaza in zona cu grad de seismicitate 8.

Geomorfologia

Geomorfologia zonei este dominatã de dealurile subcarpatice printre care si-a

croit drum albia râului Buzãu, albie regularizatã odatã cu barajul de la Siriu.
Geotectonic perimetrul oraşului se află în zona liniei de sariaj unde flisul carpatin
încalecã peste miopliocen, unde numeroase falii transversale si longitudinale apar la zi
pe ambii versanti ai vãii, a permis aparitia în suprafatã în special în axul dealurilor a
unor strate apartinând miocenului sarmatian burdigalian si chiar tortonianul cu brecia
sãrii.
Litologic, zona se caracterizeazã printr-un fundament solid neogen peste care
miocenul prezent în constructia dealurilor prin argile si nisipuri slab cimentate pe
versanti, care sunt acoperite de un cuaternar subtire ce se îngroasã cãtre bazã la nivelul
teraselor.

Hidrogeologic – zona este controlatã de râul Buzau, care fiind colectorul

principal al tuturor apelor ce se scurg de pe versanti sub formã de pârâuri, fãgase,
ravene.
.