Cluj-Napoca, Cluj până în 1974 și în limbajul cotidian (în maghiară Kolozsvár,

în germană Klausenburg, în idiș  ‫קלויזנבורג‬, Cloizânburg, în poloneză, Kluż, în latină Claudiopolis)

este municipiul de reședință al județului Cluj, Transilvania, România. La recensământul din 2011 era
al doilea oraș al României ca populație. Pe plan geografic, se află la distanțe aproximativ egale de
București (458 kilometri), Budapesta (460 km) și Belgrad (464 km). Situat pe valea râului Someșul
Mic, orașul este considerat capitala neoficială sau inima regiunii istorice Transilvania. Din 1790 până
în 1848 și din 1861 până în 1867 a fost capitala oficială a Marelui Principat al Transilvaniei.
Conform recensământului din 2011, 324,576 oameni locuiau în cadrul limitelor orașului, lucru care
plasează orașul pe locul doi ca populație în România, fiind printre puținele orașe care au înregistrat
o creștere de la cifra înregistrată la recensământul din 2002.[4] Zona metropolitană Cluj-Napoca are o
populație de 411,379 de oameni,[6] pe când populația zonei periurbane depășește 420,000 de
locuitori.[7] Potrivit unei estimări 2007, furnizată de Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor,
orașul găzduiește o populație vizibilă de studenți și alți non-rezidenți : o medie de peste 20,000 de
oameni pe an în perioada 2004–2007.[8] Hotarele municipalității cuprind o arie de 179,5 kilometri
pătrați.
Orașul este unul dintre cele mai importante centre academice, culturale, industriale și de afaceri din
România. Printre alte instituții, găzduiește cea mai mare universitate din țară, Universitatea Babeș-
Bolyai, cu faimoasa sa grădină botanică. În 2015, Cluj-Napoca a fost Capitala Europeană a
Tineretului.[9]
Numele de Cluj provine, cel mai probabil, din latinescul Castrum Clus, folosit pentru întâia oară
în secolul al XII-lea pentru a desemna cetatea orașului medieval din acest loc. Cuvântul
latin clusa înseamnă „închis” și se referă la situarea Clujului într-un loc închis, înconjurat de dealuri.
Echivalentul german, Klause, este păstrat în denumirea Klausenburg. Numele orașului ar putea
proveni de la un anume primar sas Klaus sau de la faptul că așezarea medievală a apărut în umbra
unei mănăstiri, odată ce în germană, pe timpul primilor locuitori sași din această zonă, la mănăstire
se zicea Kloster.[10]
Alte denumiri frecvente ale orașului sunt cea maghiară și cea germană, Kolozsvár,
respectiv Klausenburg. Klausenburg a fost una dintre cele șapte cetăți medievale săsești ale
Transilvaniei (în germană Siebenbürgen, cu sensul de „Șapte Cetăți”). Primul nume românesc al
orașului a fost Cluș, scris uneori și Klus. Denumirea românească de Cluj a devenit oficială după ce
orașul a devenit parte a Regatului României în 1918.
Denumirea Napoca, adăugată prin Decretul Consiliului de Stat nr. 194 din 16 octombrie 1974 în
cadrul politicii „național-comuniste” din perioada Ceaușescu[11] provine, după credința majorității
locuitorilor orașului, de la numele vechii așezări romane, dar originea numelui Napoca este mai
veche, ea fiind doar preluată de către coloniștii așezați aici de Traian, la început mai ales celți
romanizați, care au pus bazele primei așezări romane (ale cărei ruine s-au găsit lângă Piața Ion
Luca Caragiale, pe strada Victor Deleu) de pe teritoriul orașului cunoscut sub denumirea de castrul
roman Napoca.[12]
Conform decretului citat din 1974, municipiului i-a fost atribuit numele Cluj-Napoca „pentru a eterniza
denumirea acestei străvechi așezări – mărturie a vechimii și continuității poporului român pe aceste
meleaguri”.[13] Nicolae Ceaușescu a acordat totodată orașului Ordinul „Steaua Republicii Socialiste
România” clasa I, „dând o înaltă apreciere contribuției aduse de cetățenii municipiului Cluj de-a
lungul veacurilor la lupta întregului popor pentru libertate și progres social și la înfăptuirea politicii
partidului și statului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră