BUCURESTIUL

DE IERI SI DE
AZI
BACANU DEBORA
CLASA-9D
 •București este capitala României. Este cel mai populat oraș și cel mai important centru industrial și comercial
al țării. Populația stabilă de 1.883.425 de locuitori (2011[5]) face ca Bucureștiul să fie printre marile orașe din 
Uniunea Europeană. Conform unor estimări ce iau în considerare persoanele fără domiciliu în oraș, sau în
tranzit, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar în viitor acest număr este estimat că va depăși
patru milioane.[6] La acestea se adaugă faptul că localitățile din preajma orașului, care vor face parte din
viitoarea Zonă Metropolitană, însumează o populație de aproximativ 430.000 de locuitori.[7]

•Prima mențiune a localității apare în 1459, în timpul celei de-a doua domnii a lui Vlad Țepeș. În 1862 devine
capitala Principatelor Unite. De atunci a suferit schimbări continue, devenind centrul scenei artistice, culturale

BUCURESTIUL
și mass-media românești. Arhitectura elegantă și atmosfera sa urbană i-au adus în Belle Époque supranumele de
„Micul Paris”.[8] Deși clădirile și cartierele din centrul istoric au fost deteriorate sau distruse de război,
cutremure și chiar programul lui Nicolae Ceaușescu de sistematizare, multe au supraviețuit. După anul 2000,

DE IERI SI DE
orașul a cunoscut un boom economic și cultural.[9]

•Conform datelor preliminare din recensământul 2011, 1.677.985 de locuitori trăiesc în limitele orașului,[10] mai
puțini față de cifra înregistrată la recensământul din 2002.[11] Mediul urban se extinde dincolo de limitele

AZI Bucureștiului, cu o populație de 1,93 milioane de locuitori.[12] Prin adăugarea orașelor satelit din jurul zonei
urbane, zona metropolitană a Bucureștiului propusă ar avea o populație de 2,2 milioane de locuitori.[13] Conform
Eurostat, Bucureștiul are o zonă mai mare urbană de 2.151.880 rezidenți.[14] Potrivit datelor neoficiale, populația
este de peste 3 milioane de locuitori.[15]. Din punct de vedere economic, București este orașul cel mai prosper
din România,[16] și este unul dintre principalele centre industriale și noduri de transport din Europa de Est.
Orașul are facilități pentru convenții, instituții de învățământ, zone culturale, centre comerciale, și zone de
agrement.

•Orașul este administrat de Primăria Municipiului București, are același nivel administrativ ca și județele
României și este împărțit în șase sectoare.
 Una dintre cele mai importante realizări a fost introducerea iluminatului public. „Cu puţin
înainte de 1828, scria martorul francez Bechamp, nu mai era trebuinţă de a avea felinar spre a
eşi seara din casă ... Da, sub Grigore Ghica se respira, se trăia într-o viaţă nouă, barbaria se
retrăgea, aspirându-se din ce în ce la un viitor mai bun“, menţiona C. Moisil în volumul
„Bucureştii vechi. Schiţă istorică şi urbanistică, Bucureşti“, apărut în anul 1932. Tot în timpul

SECOLUL XIX domniei lui Grigore Ghica încep să fie construite şi noi edificii şi se întocmeşte un plan pentru
transformarea Dâmboviţei în râu navigabil. „Se reconstruieşte vechiul spital Colţea şi se
deschide noul spital Brâncovenesc cu instrumente chriurgicale de la casa Charriere din Paris,
spital care ajunge să numere 200 de paturi în anul 1861. La Colentina se ridică, în anii 20 ai
veacului, palatul lui Grigore Ghica, mai apoi casa lui Dinicu Golescu de pe podul Mogoşoaiei
este transformată în «palat de ţeremoni». În perioada regulamentară se vor construi şi cazărmi.
În primăvara anului 1830, generalul Kiseleff constituie o comisie «pentru înfrumuseţarea şi
îndreptarea poliţiei», din care fac parte mari boieri, dar şi ingineri, «arhitectoni» şi medici. Se
fac proiecte, dar se şi adoptă unele măsuri pentru salubritatea oraşului, ba chiar se elaborează un
plan pentru transformarea Dâmboviţei în râu navigabil“, arată academicianul Răzvan
Theodorescu în lucrarea „O jumătate de mileniu şi de veac“.
Întemeierea orașului

•Tradiția spune că întemeierea orașului s-a realizat în vremea lui Bucur, pe care unii îl cred cioban, alții pescar, boier,
haiduc. Prima consemnare în scris a acestei tradiții este cea din 1761, a călugărului franciscan Blasius Kleiner[
necesită citare]
.

•O altă tradiție, din secolul al XVI-lea, vorbește despre Negru Vodă ca întemeietor al Bucureștiului [necesită citare]. Primul
care scrie despre acest lucru este raguzanul Luccari, după o călătorie prin Țara Românească în timpul lui 
Mihai Viteazul[necesită citare].

•Printr-un document al domnitorului Mircea cel Bătrân din 1410 Bucureștiul este numit „Cetatea noastră” [necesită citare].

•Prima atestare documentară certă a Bucureștiului datează din 1459, când prin hrisovul din 20 septembrie,
domnitorul Vlad Țepeș scutește de dări și întărește dreptul de proprietate al unor locuitori. [4] Documentul, foarte
deteriorat, a fost descoperit în jurul anului 1900. [4] Vlad Țepeș petrece patru din cei șase ani de domnie „în cetatea
București”, preferându-l reședinței Târgoviște.[necesită citare]

•În timpul domniei lui Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Țepeș, 18 din cele 25 de documente care au înscris pe ele
locul de unde au fost emise sunt din Cetatea de Scaun București. [5]

•Mircea Ciobanu în timpul domniei sale ridică un palat domnesc numit mai tîrziu Curtea Veche; în 1558-1559 în
curtea domnească se construiește o biserică, cea mai veche construcție păstrată în forma sa originală iar în  1562 se
ridică și biserica Sf. Gheorghe cunoscută ca Sf. Gheorghe-Vechi sau „cel românesc” după ce 
Constantin Brâncoveanu construiește în 1707 Sf. Gheorghe-Nou sau „cel grecesc”.

•Orașul se dezvoltă continuu iar din secolul al XVII-lea se întinde și pe malul drept al Dâmboviței; în partea de vest
se întinde până în zona Cișmigiu iar în est până la intersecția Căii Moșilor cu Hristo Botev de astăzi.[6] În 1563 este
menționat „pazarul” (de la turcescul bazar), piața Bucureștiului situată în apropierea Curții domnești. Zece ani mai
tîrziu, în 1573 Alexandru al II-lea Mircea înființează la mănăstirea Plumbuita prima tipografie cunoscută din
București.
În septembrie 1593 Mihai Viteazul devine domn al Țării Românești iar în 1594 începe lupta antiotomană. La 
15 august 1595 Capitala este ocupată de turci; Sinan Pașa întărește orașul săpînd un șanț lat de circa 6 metri și tot
atât de adânc și întărituri la marginea șanțului din două rânduri de trunchiuri de copaci îngropați care aveau spațiul
dintre ei umplut cu pământ. Bisericile au devenit Moschei. [7] La retragerea turcilor din București, în octombrie 1595,
Sinan Pașa a prădat și a incendiat orașul.
          XIX                                         XXI